De ce ne place limba portugheză?

O doce idioma Português



Compadi mané eu preciso lhe dize
A sua muíe não que nada com você
Cuidado compadi o senhor ta enganado
A sua muíe tem vários rabichado
Cuidado compadi cuidado com ela
Mais do que depressa o senhor tem que largar dela

Larga larga dessa muié larga
Larga larga dessa muié larga
Larga larga dessa muié larga
Larga larga dessa muié larga

Larga dessa muié larga meu amigo!

Compadi ela não paga o feijão que ela come
Quando o senhor viaja ela fica com outro home
Compadi eu to disendo é pelo seu bem
Ela vai acabar com tudo que o senhor tem
Cuidado compadi cuidado com ela
Mais do que depressa o senhor tem que largar dela

Want to Subscribe?
Sign In or Sign Up now!

Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora
Nada derruba um peão apaixonado
Que deixou em outro Estado
A mulher que mais adora

Eu vou com tudo hoje...

Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora

Pula boi, pula cavalo
Pula cavalo e boi
Coração pula no peito
Lembrando o amor que se foi
Foi felicidade
Felicidade sim
Coração pula no peito
Saudade que não tem fim
Foi felicidade
Felicidade sim
Coração pula no peito
Saudade que não tem fim

Eu vou com tudo hoje...
Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora
Nada derruba um peão apaixonado
Que deixou em outro Estado
A mulher que mais adora
Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora

Asta cred că o puneau cu cerculeţ cu 18 în România, nu ca emisiune pentru copii. Cred că acum, la sfârşit ar trebui să precizez şi că în portugheză, în varianta braziliană, pula înseamnă "sari" sau "săriţi". Muié se pare e forma colocvială pentru "mulher" (Femeie). În orice caz, nu înseamnă "muie".

Nu-i aşa că limba lui Camões e frumoasă?

RIP Michael Jackson

Legenda muzicii pop, Michael Jackson, s-a stins din viaţă la vârsta de 50 de ani, în urma unui stop cardiac într-un spital din Los Angeles. A murit înainte cu o lună de a susţine o serie de 50 de concerte care aveau să marcheze revenirea sa pe scenă şi care urmau să îi aducă mai mult de 50.000.000 $.

Dumnezeu să-l odihnească
Rest in peace

Mai jos, de la prietenul şi colegul meu de facultate, Roberto, cum reacţionează presa la evenimente de genul ăsta:

Trăiască Electrica!

În Bucureşti există un singur furnizor de electricitate: ENEL. Asta e, aşa se întâmplă cu serviciile de apă, gaze şi electricitate. Cel puţin în România. Şi ce se întâmplă atunci când pe piaţă există un singur producător/furnizor? Păi fac ce vor ei, că tot n-au concurenţă. N-are rost să se streseze cu îmbunătăţirea serviciului şi satisfacerea clientului.

Dacă locuieşti în capitală, în Bucureştii Noi, situaţia nu e cu nimic mai bună. De câteva luni aş zice că e chiar mai rău. O dată la două-trei luni îşi găsesc să oprească curentul şase-şapte ore. Asta se întâmplă de destul de mult timp. În iunie s-a repetat aceeaşi chestie. Săptâmâna trecută s-a oprit curentul de la nouă la trei. Normal, n-a zis nimeni nimic înainte. De ce ar trebui să anunţe?? Doar nu e ca şi cu gazele, să-ţi sară în aer casa dacă nu le opreşti...

Azi am ajuns acasă pe la 12:30, mi-am pus telefonul la încărcat că era aproape descărcat, după care iau telecomanda şi apăs butonul roşu să dau drumul la televizor. Nimic. Mai apăs o dată. Iar nimic. Telefonul nici el nu se încărca. Shit. Nu-i curent. Ce să fac, ce să fac? Am găsit o factură de acum câteva luni pe care era şi un număr pentru deranjamente: 021.9291. Iau fixul şi... nu mergea. E cu baterii şi tocmai se descărcase. Damn. De pe mobil nu-i gratis. Şi dacă ne gândim că durează 1000 de ani până răspunde cineva, asta e o problemă. Mai jos, "stenograma" discuţiei:

ROBOT TELEFONIC: Bine aţi venit la ENEL. Vă informăm că apelul dumneavoastră va fi înregistrat în scopul îmbunătăţirii calităţii serviciilor oferite de către compania noastră.

Oh, mă simt deja mult mai bine...
R: Pentru Bucureşti apăsaţi tasta 1. Pentru Judeţul Ilfov apăsaţi tasta 2. Pentru judeţul Giurgiu apăsaţi tasta 3.
[1]
R: Pentru Sectorul 1, apăsaţi tasta 1. Pentru Sectorul 2, apăsaţi tasta 2. Pentru Sectorul 3, apăsaţi tasta 3. Pentru Sectorul 4, apăsaţi tasta 4. Pentru Sectorul 5, apăsaţi tasta 5. Pentru Sectorul 6, apăsaţi tasta 6.
[1][Mă întreb cum o fi în Giurgiu, că sunt câteva zeci de comune acolo]
R: Vă rugăm aşteptaţi. Apelul dumneavoastră va fi preluat în cel mai scurt timp de către unul dintre operatorii noştri.
[în cel mai scurt timp, după vreo patru-cinci minute]
R: Continuarea convorbirii reprezintă acceptul dumneavoastră pentru înregistrarea acesteia.
Operatorul Cutărel: Bună ziua. Mă numesc Cutărel. Cu ce vă pot ajuta?
Clientul nemulţumit (eu): Bună ziua. Locuiesc în cartierul Bucureştii Noi şi aş vrea să fac o sesizare. Acum vreo 10 minute am ajuns acasă şi curentul era oprit. Nu ştiu când a început sau dacă aţi mai primit apeluri că abia am ajuns, dar ştiţi ceva despre asta?
O: Da. Este o întrerupre progamată a energiei electrice. Se efectuează o lucrare în zonă şi alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă la ora 8:00 şi va fi reluată în jurul orei 15:00.
Minunat. Asta e peste trei ore. Şi ce vrei să fa până atunci? Ştii, majoritatea bunurilor care caractezizează civilizaţia modernă funcţionează pe bază de electricitate... O oră, două, trei mai merge. Da' juma' de zi???
C: Aha. Adică cum "programată"?
O: Se avea în vedere efectuarea ei de mai mult timp.
[E a treia săptămână la rând când se întâmplă asta]
C: Şi de ce nu anunţat compania pe nimeni?
O: Păi se anunţă în mass-media.
C: Păi n-am auzit nimic. Şi m-am uitat ieri la ştiri...
O: V-aţi uitat azi dimineaţă?
C: Nu, că nu eram acasă. Şi chair dacă mă uitam aflam cu o oră înainte. Cu ce mă încălzeşte asta??
O: Păi aşa se face. Atunci se anunţă.
C: Dar cei de la gaze de ce spun cu două zile înainte când au de gând să facă vreo lucrare sau să oprească gazele din alt motiv?
O: Păi... nu ştiu. CU gazele e şi periculos...
C: Ah, şi doar pentru că curentul nu aruncă nimic în aer nu-i nevoie să ştie lumea, nu?
O: Îmi pare rău, dar compania e responsabilă de asta şi nu am cu se să vă ajut.
C: Bine, porneşte la trei. Dar o să se mai întâmple asta? O să se mai facă vreo lucrare în zonă în viitorul apropiat? Şi când? Că e a treia săptămână.
O: Da, o să se mai întâmple.
C: Bun, dar întrebarea era CÂND?
O [în mijlocul frazei]: O să mai fie...
C: Când?
[pauză vreo 20 secunde, niciun răspuns]
C: Alo! Mai e cineva acolo? @!#$%&#*(($@^(%^@$%$!!

Sper că ultima replică o să-i ajute să "îmbunătăţească calitatea serviciului".

Vine BAC-u'!!

şi trecut un an de când am dat bacul... Deşi cei care au nenorocul de a trece prin etapa asta anul acesta m-ar putea considera sadic, abia aştept să văd subiectele din 2009. Mai ales că acum nu s-au mai postat câte 100 de variante pentru fiecare materie. Oricum, nu pot spune că asta era starea mea de spirit cu un an în urmă. Nu asta era starea mea de sprit deloc... Dar am scăpat cu bine. Din prima încercare.

Prima persoană de care mi-am amintit când mă gândeam la ce se întâmpla acum un an a fost cel ce a fost însărcinat cu supravegherea şi organizarea BAC-ului la noi în liceu. Şeful de comisie, adică.

Îl chema Constantin Opran şi din ce am înţeles şi din ce am văzut la BAC cred că e echivalentul Dnei L la facultatea de construcţii de maşini din Politehnică (parcă). Poza e proastă, dar e singura pe care am găsit-o. Şi ăsta e un lucru bun, pentru că în realitate arată mai rău de atât. Fraza lui cheie era ceva de genul: "Să nu vă văd cu telefoane mobile că vă scot din examen!!!" Şi chiar a făcut asta cu doi oameni parcă. Ideea e că dacă ar fi fost supraveghetor, sufletele nefericite care ar fi dat examenul cu el, ar fi dus-o mai rău decât evreii de la Auschwitz. Dar de asta mi-am dat seama abia la prima probă scrisă.

La probele orale n-au fost chiar aşa de greu cum am crezut. Prima a fost la română şi a trecut surprinzător de repede şi de uşor. Biletul nu mai ştiu exact ce număr a fost, dar era ceva despre literatura de la începuturile perioadei comuniste. Whoops, naşpa! Literatura asta comunistă se cam trece în zbor peste ea la şcoală şi chiar nu prea ai ce să zici. Dar cel mai bun lucru de făcut la un examne oral într-o situaţia din asta e s-o iei pe arătură, dar nu prea rău şi despre ceva ce chiar s-a studiat (mai pe larg) la materia în cauză. În cazul de faţă, literatura din anii '60 încolo, când au lăsat-o mai moale cu cenzura şi chiar Dacia Literară. Sigur nu seamănă cu ce găseai în cărticelele cu rezolvări şi se pare că e destul de bine pentru un 10.

A doua probă orală a fost la limba străină, adică la engleză. Cred că e singura probă la care nu-mi făceam griji. Sigur, la asta mi-a folosit faptul că ştiu engleză de când aveam şapte sau opt ani şi că o ştiu aproape la fel de bine ca româna. Singura mea grijă era să nu-mi pice biletul cu write an essay about friendship sau speak about a day in your life when something happened and changed your life. Astea erau două bilete din 33. Ce şanse aveam? Ei bine, foarte mari. I had to write a half-page piece of shit essay about FRIENDSHIP. Dude, what the f***? I thought the purpose of this exam was to determine whether or not we can speak English, not make us write all kind of sentimental gay-ass crap. Why couldn't I get the one about what would you change in your city or internet or even someone you admire. Jesus Christ! Friendship... Ah, anyway, all's well that ends well. 10.

Asta a fost prima săptămână. În a doua au început probele scrise. Întâi româna. Aici aveam de răspuns la nişte întrebări pe un text la prima vedere, de făcut un eseu despre un text tâmpit, nu mai ştiu despre ce şi de scris ceva despre un basm... Super, când am învăţat la română cu basmul am început şi până să vină proba mare parte deja am uitat. Dar am avut exact aceeaşi notă ca şi într-a VIII-a: 8,40.

Următoarea probă a fost matematica. Asta a fost de departe cea mai infectă, inutilă şi cretină probă dintre toate. Şi ca să fie şi mai rău, cred că au fost şi cele mai rele subiecte de când se dă BAC-ul în formula asta. Însă am reuşit să facem totul mai uşor. Sau mai bine zis au reuşit să facă totul mai uşor cei care au dat examenul împreună cu noi: liceul particular de genii internaţionale Hyperion. Au reuşit să adune ceva bani şi i-au convins pe supraveghetori să ne lase să discutăm, să ne folosim de copiuţe dacă avem şi să ne anunţe dacă vine şeful de lagăr Opran. Având în vedere că mă descurc jalnic la matematică şi la mai toate ştiinţele exacte cred că pot să mă consider norocos că am trecut...

În ziua următoare, proba la alegere profilului. În cazul meu informatica. Mai puteam să aleg biologie, chimie sau fizică. Biologie am zis că mai bine nu şi celelalte nici nu se punea problema. Alţi profesori supraveghetori, dar aceeaşi absolvenţi de Hyperion. Aşa că s-a rezolvat problema "fondurilor de protocol" şi nu au fost mari probleme. Tot în ziua asta, Herr Opran s-a gândit că ar fi bine să ne mai controleze pe câte unul în buzunare. Şi pe cine a ales? Păi, moi. Printr-o coincidenţă nefericită, singura probă la care m-am dus cu "materiale ajutătoare" a fost informatica. Mă rog, tehnic vorbind, n-am copiat: avem trei bucăţele de hârtie pe care scrisesem toate răspunsurile l-a grile şi doar M-AM VERIFICAT. Că s-a întâmplat să fi greşit la una dintre grile şi că am modificat răspunsul în baza copiuţei e cu totul altceva... Dar a trebuit să refuz politicos controlul. Ce p*** mea?! Nici nu cred că are dreptul să facă chestii d'astea. Acum, repartizarea profesorilor pe săli mi s-a părut genială. La noi în sală unul dintre profesorii supraveghetori era de biologie. Asta în condiţiile în care jumate din elevi dădeau la biologie. Şi eu eram singurul care dădea la informatică... Dar n-a fost chiar aşa de rău. Cei doi chiar erau îngrijoraţi că eram singur şi n-aveam cu cine să mă consult. Tot la examenul la info am fost punte de comunicare între doi de la Hyperion care dădeau la marketing şi făceau schimb de fiţuici.

Şi în ultima zi am dat la proba din aria curiculară a profilului... Doamne, unde or găsi numele astea? În cazul meu, la economie. Jumate sau chiar mai mult din liceu a dat la sport. Şi cred că şi-au cam luat ţeapă mulţi dintre ei. Ori din cauză că s-au enervat că aveau prea mulţi sau fiindcă n-au primit destui bani, n-au fost foarte generoşi cu notele. A fost foarte ciudat modul în care s-au acordat notele. De exemplu, o fată care făcea peste 10 secunde la viteză a luat 10 şi alta care a făcut volei, dans sportiv şi nu mai ştiu ce abia a luat peste 8. Hmmm, ciudat... La economie şi la celelalte probe scrise a fost mai bine. Unul dintre supraveghetori era acelaşi ca la proba de dinainte şi chiar ne împrieteniserăm. Dar cealaltă supraveghetoare era nouă şi, din nefericire (nu pentru mine), n-a fost dispusă să accepte bani. Dar cum se ducea cu cineva la baie, aveam liber la copiat şi consultat. Şi s-a întâmplat de multe ori asta în timpul probei! La BAC, la aceeaşi materie la care acum în facultate am acumulat cu succes două restanţe şi pe care mă îndoiesc că am uitat-o în două luni de vacanţă am luat 10,00.

Peste câteva zile s-au afişat rezultatele. Aici, altă belea. Mă tot uitam eu la televizor şi auzeam că s-au afişat rezultatele ba la Lazăr, ba la Mihai Viteazu, ba la Vianu, deşi nu se făcuse ora 15.00. Pe la 16.00 mă duc şi eu la şcoală. Ca să evit aglomeraţia cică... De unde trebuiau să se afişeze rezultatele la 15.00, au apărut abia pe la 17.30. Cică s-a oprit curentul... Sau le-a picat netul, ceva de genul ăsta. Când în final au adus panourile cu rezultatele a fost ca la moaştele Sfintei Paraschiva... O înghesuială de nedescris, nimeni nu vedea notele, doar vreo cinci ajungeau la panou, alţii stăteau acolo ca proştii deşi aflaseră dacă trecuseră sau nu şi blocau drumul şi alţii înotau prin mulţimea de oameni. Ca la români... Eu mi-am văzut notele dându-i la o parte pe doi oameni. Atunci am avut un şoc mare: am crezut că am luat 3,20 la mate. Din fericire (pentru mine) era vorba de cineva care avea acelaşi nume de familie.

Una peste alta a fost bine: am terminat cu 8,64, ceea ce e un lucru foarte bun, mai ales că n-am avut aşa o medie tot liceul. A fost o experienţă... interesantă, dar n-aş mai face asta şi a doua oară.

Eterna şi fascinanta Bulgarie -4-

Poliţia bulgară

Poliţia bulgară este una dintre cele mai bine organizate din lume. Mişună prin toată ţara în grupuri de câte trei sau patru şi sunt dispuşi să facă absolut orice ca să obţină nişte bani de la străini. Cât de puţin, nu contează. Chiar să te aresteze şi/sau să te tortureze. O descriere sumară a poliţistului bulgar de rând ar suna cam aşa: o specie primitivă de primată care, sincer, e o ruşine pentru toate maimuţele. Ca majoritatea bulgarilor, nu ştiu alfabetul latin, aşa că nu pot să citească plăcuţele de înmatriculare de la maşinile străine.

Practicile folosite pentru a-i stoarce pe străini de bani includ:

• oprirea turiştilor pe marginea drumului fără niciun motiv şi darea de amenzi (tot fără niciun motiv); clasic; poţi să scapi din asta cu o şpagă mică: 10 euro/20 leva/12 USD/5 lire streline/30 RON
• oprirea turiştilor pe marginea drumului şi ameninţarea cu un Kalaşnikov (asta e nasol dacă ţi se întâmplă)
• dacă cea de deasupra nu merge, te duc în mijlocul unui câmp, te leagă, te bat de te caci pe tine, îşi iau toate lucrurile de valoare şi te lasă acolo
• în cazul variantei de mai sus se poate să-ţi şi dea foc la maşină
• există şanse să fii arestat şi dacă foloseşti aparatul foto sau camera; dar dacă te arestează poţi să scapi cu tradiţionala "taxă de cauţine" de 20 leva

Dacă nu ai destui bani acceptă şi ţigări, bere, rakia şi vodkă. Dacă ai noroc, nu o să-ţi pierzi viaţa într-o astfel de întâlnire.

Bălgarkata Poliţiya (българската полиция) şi o maimuţă păianjăn.
Care din ăştia e mai deştept?

Istoria Bulgariei

Istoria Bulgariei este un foarte interesantă, e măreaţă, e fabuloasă, e super! Însă e un pic... neplauzibilă. Dar cred că ar trebui să explic. Pentru asta trebuie să vedem cu istoria lor a evoluat în ultimii 15 ani. Da, istoria bulgarilor a evoluat. Acum, ăsta e un lucru ciudat pentru că istoria s-a întâmplat toată în trecut. Şi dacă nu cumva ai o maşină a timpului, nu prea poţi să faci trecutul să evolueze în niciun fel, nu? Corect, nu.

Până acum vreo 15 ani istoria bulgară era una normală. Pe scurt: vechii bulgari erau un popor migrator de origine turcică ce s-au aşezat la sud de Dunăre în 681. Au fost asimilaţi de slavii deja existenţi acolo şi singura lor contribuţie la poporul bulgar de astăzi a fost numele. Mă rog, aproape singura. Totul a fost foarte bine şi frumos până la 1396 când turcii au ocupat ţara şi au rămas acolo timp de aproape 500 de ani, timp în care Bulgaria, ca ţară, a luat o mică pauză. Apoi a venit războiul de independenţă de la 1877 când i-au dat afară pe turci cu ajutorul românilor în principal, dar şi al ruşilor. După a venit secolul XX, două războaie mondiale, comunismul şi anii '80, caracterizaţi prin tentative agresive, dar nu prea reuşite de a-i asimila cultural pe turci şi pe ţigani. În 1990-1991 populaţia Bulgariei s-a micţorat cu aproape un milion (1.000.000) de locuitori din cauză că mulţi dintre turci, după experienţa deceniului anterior, şi-au făcut bagajele şi au trecut graniţa.

Acum, istoria bulgară la începutul secolului al XXI-lea. Bulgaria a fost fondată în MILENIUL 2 Î.E.N. Dude, what the f**k? Şi Egiptul şi Grecia Antică cred că au apărut mai târziu. Şi asta nu e tot: a fost fondată undeva în AFGANISTAN. Şi acum nu mai sunt popor turcic vechii bulgari, ci IRANIC. Schimbarea asta n-are vreo legătură cu incidentul de acum douăzeci şi ceva de ani, nu? De asemenea, în ultimii 4000 de ani au mai existat 13 (treişpe') Bulgarii în locaţii variate dintre Afganistan şi Peninsula Balcanică. E numai o impresie de-a mea sau chiar există o diferenţă enormă între cele două istorii?

Alte lucruri interesante despre măreţul, ilustrul şi multimilenarul popor bulgar:

• în Evul Mediu rata de alfabetizare în Bulgaria era de cca. 80%. ?????????? Astăzi în jumate din ţările lumii e mai mică. Şi pe vremea aia era lucru mare să ştii să scrii şi să citeşti
• bulgarii NU sunt slavi; însă se pare că sunt cei care au inventat limba slavonă (aia din care au evoluat celelalte limbi slavice de astăzi)
• Renaşterea a început în Bulgaria... Hmmm, pe vremea aia bulgarii erau prea ocupaţi să se ascundă de prietenii lor turci care aerau puşi pe safari de bulgari şi europeni, în general. Deci, scuze, dar n-a început nicio renaştere în Bulgaria.

Deci, bulgarii par hotărâţi să facă civilizaţiile antice mai tradiţionale ca grecii, romanii şi egiptenii antici să pară nişte bieţi spălători de podele... Foarte frumos, doar că e o problemă: sper că nu se aşteaptă ca cineva chiar să creadă asta.

Dacă lucrurile continuă în acelaşi ritm, în 2050 am putea afla că bulgarii au fost primii oameni şi că restul de şase miliarde suntem de fapt bulgari care şi-au uitat limba şi adevăratele origini.

Dacă sunteţi bulgar, aţi citi asta şi v-aţi ofticat, fuseseţi avertizat...

Ако сте български и чете това и има ядосан, ти бил предупреден...

If you are Bulgarian and read this and got pissed off, you had been warned

Sfârşit
Kрая
The End

=
?

Fuckin' blog!

După ce că are probleme mari cu compatibilitatea dintre Word şi fereastra asta în care scriu acuma, adică apar alte fonturi, nu se copiază tot textul etc, mai nou se şi schimbă culorile de unele singure fără să le mai pot pune la loc...

God damn it! Fuck blogspot. Ştiam eu că trebuia să-l fac în altă parte blogul ăsta...

De aici şi albastrul şi violetul ăla infect din casetele de pe margine.

Eterna şi fascinanta Bulgarie -3-

Structura populaţiei Bulgariei

Structura populaţiei vecinilor de la sud poate fi privită din multe puncte de vedere. Varianta oficială este următoarea (2002): bulgari 85%, turci 9,5%, ţigani 4,7% şi în rest ruşi, armeni, vlahi, greci ş.a.

În 2075: bulgari 110%. Da, sigur!

Acum, o versiune mai realistă. 2002: bulgari 65% , turci 12%, rromi 20%, ş.a. În 2075: bulgari (nu mai sunt), turci 25%, rromi 70%.

Descoperiri ştiinţifice bulgăreşti

În 2000 cercetătorii bulgari au descoperit că 2+2=4.
În 2003 au descoperit că 2+2 ar putea să facă 5, în funcţie de câte pahare de vodkă bei.
În 2005 cercetătorii de la Institutul Chimic al Alcoolului din Ruse au descoperit că un om poate sta treaz dacă nu bea toată ziua. Le-a luat un an întreg să demonstreze aste pentru că subiecţii de testare au fost convinşi cu mare greutate să bea acel lichid ciudat incolor şi inodor numit monoxid dihidrogenat (H2O).

Astfel, în 2006 s-a ajuns la concluzia că monoxidul dihidrogenat nu este otrăvitor şi au decis să-i dea un nume mai scurt: voda, pentru că seamănă cu vodka.
Se crede că până în 2010 cercetătorii bulgari vor descifra alfabetul latin. Această scriere pune mari probleme bulgarilor şi fiecare marcă străină trebuie transcrisă cu alfabetul chirilic. Nasol, nu? Mai multe despre scrierea bulgarilor aici.

Comoara naţională a Bulgariei

Câţiva bulgari cunoscuţi

Volen Siderov-patriot psihopat

Este greu de descris cât de calm şi plin de înţelepciune este acest om. De fapt, este unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni din întreaga Uniune Europeană. Este liderul partidului ATAKA şi primul obiectiv al său şi al susţinătorilor săi este să creeze locuri de muncă, mega-mall-uri, fast-food-uri şi centre de iluminare şi meditaţie pe întregul teritoriu al Bulgariei. Numele partidului desemnează în mod clar atitudinea sa pacifistă, de toleranţă şi de reconciliere faţă de minorităţile naţionale, în special turcii şi ţiganii. Volen Siderov este cel mai pronunţat naţionalist din Bulgaria şi este legat printr-o relaţie de prietenie strânsă de Petăr Stefanov Stoyanov, primul preşedinte de origine rromă al ţării.

Momentan el lucrează la noua sa carte, Înţelegere şi cooperare interetnică fără frontiere, în cooperare cu un politician din România care îi împărtăşeşte viziunile pacifiste, Corneliu Vadim Tudor.

Infirmaţii adiţionale: Don't f**k with him. He's crazy.

Волен Сидеров

VS

Corneliu Vadim Tudor

Hristo Stoichkov - jucător de fotbal şi inventator al multor înjurături

Stoichkov este cel mai cunoscut jucător de fotbal bulgar din toate timpurile. De asemenea, deţine recordul mondial pentru cele mai multe înjurături adresate unui arbitru în timpul unui meci. De curând, Hristo Stoichkov a devenit antrenorul echipei naţionale a Bulgariei, ceea ce a dus la o creştere a nivelului de cultură al jucătorilor. Stoichkov a vândut Balonul de Aur pentru a putea cumpăra un camion de Karlovska Rakia Prevazhodna.

Este cunoscut şi pentru inventarea unui nou cuvânt pentru a-i desemna pe membrii şi fanii echipei naţionale a vecinilor din nord: mămălichki (мъмълички). Uneori este comparat cu finanţatorul echipei româneşti Steaua, Gigi Becali, inventator al cuvântului hahaleră, care nimeni nu ştie sigur ce înseamnă.

Stoichkov este un izvor nesfârşit de înţelepciune, deşi deseori rămâne neînţeles. Iată câteva dintre spusele sale:

-Eй лeшпep, дa ти ибa путкaтa мaикa! [Ey leshper, da ti iba putkata maika!] - O modalitate de a atrage atenţia în mod prietenos altui jucător

-Дa ти ибa путкaтa мaичинa, дa ибa, путкaa, путкaa! [Da ti iba putkata maichina, da iba, putkaa, putkaa!] - Un mod original de a transmite salutări mamei arbitrului

Христо Стоичков

VS

Gigi Becali

Bulgaria şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este o ţărişoară din Balcani, localizată la SV de Bulgaria. Are o populaţie de circa 2.000.000, din care vreo 65% sunt macedoneni, 25% albanezi, care au declanşat la începutul secolului XXI un mic război de independenţă, dar s-au potolit şi în rest alte minorităţi mai mici: turci, ţigani, sârbi, aromâni ş.a.

Chestia e că bulgarii privesc Macedonia cam cum privesc românii Republica Moldova. În alte cuvinte, o consideră pământ bulgăresc şi pe macedoneni îi consideră bulgari. Diferenţa dintre macedoneni şi moldoveni e că macedonenii chiar vorbesc altă limbă şi practică şi altă religie decât bulgarii: nu cred că Dumnezeu e bulgar, dar sunt totuşi de părere că ar putea avea ceva împotriva turcilor şi albanezilor pentru că sunt musulmani. Despre macedoneni mai putem spune că nu sunt la fel de beţivi ca bulgarii şi că ascultă şi alte genuri de muzică decât chalga.

Dar macedonenii neagă că ar exista vreo legătură între ei şi bulgari şi încearcă (fără succes) să îi convingă pe vecinii lor să renunţe la astfel de pretenţii. Macedonenii, la rândul lor, spun că sunt urmaşii lui Alexandru cel Mare, deşi vorbesc o limbă slavă şi nu au absolut nicio legătură cu macedonenii antici. Deci şi povestea lor e o tâmpenie. Poveste pentru care grecii sunt şi ei un pic supăraţi, că e de fapt parte a istoriei lor.

Eterna şi fascinanta Bulgarie -2-

Economia naţională a Bulgariei

Bulgaria a reuşit să elimine nevoia de politice socio-economice, în condiţiile în care marea majoritate a populaţiei este formată din întreprinzători de succes sau lucrează sau cooperează cu mafia locală. În consecinţă, rate şomajului este de 0% şi există o nevoie constantă de muncitori străini.

Multe dintre cele mai cunoscute mărci din lume îşi au originea în Bulgaria: pantofii Romika (rebranduit Nike), calculatoarele Elka (rebranduit PC-uri) sau iaurtul (rebranduit Danone). Bulgaria este în are unele dispute de natură juridică cu Turcia în ceea ce priveşte exporturile de brânzeturi, chalga şi carne vie. Bulgaria, împreună cu vecina ei de la nord, România, este principalul exportator de cerşetori, criminali, hoţi şi ţigani către ţările vest-europene.

Fără nicio îndoială, cel mai cunoscut produs bulgăresc este snack-food-ul naţional, Chips Niki (Чипс Ники). Aceasta este o marcă de chipsuri cu o aromă absolut minunată de cauciucuri de camion folosite şi se vinde în pungi de plastic transparente, ca în poza de mai jos. Ingredientele principale sunt: cartofi, prea multă sare, ulei de gătit, ulei de maşină, păr de câine şi urme de reziduuri nucleare de la centrala atomoelectrică de la Kozlodrui, ce se află în apropierea fabricii. Chips Niki se află pe primul loc în topul cauzelor atacurilor de cord şi atacurilor cerebrale în Bulgaria. De asemenea, există pericolul pentru copii ca aceştia să se înece deoarece producătorul pune câte o bucăţică de hârtie în fiecare pungă. Nu uitaţi copii: spuneţi NU! Chips Niki este denumit după fondatorul mărcii, Niki, care momentan se află în penitenciarul de maximă securitate din Sliven pentru introducerea "accidentală" de marijuana şi heroină într-unul dintre transporturile de chipsuri. Dar o poză a sa este disponibilă mai jos.

Niki şi familia lui

Câteva lucruri despre comportamentul bulgarilor

În zonele rurale oamenii tind să fie mai puţin formali şi mai prietenoşi decât în oraşe. Nu este un lucru neobişnuit pentru localnici să facă baie în mlaştinile din zonă. Dacă îi vedeţi pe aceşti oameni aruncând cu pietre spre berze şi urinând pe cadavrele lor, nu vă alarmaţi. Este doar o veche tradiţie locală.

Dacă sunteţi un străin şi oamenii îţi fac cu mâna şi îţi zâmbesc, nu te gândi că încearcă să comunice. Nu eşti decât o bucată de carne proaspătă pentru ei.

Cea mai preţuită formă de relaxare în Bulgaria este filosofia. Bulgarilor le place enorm de mult să poarte discuţii şi dezbateri cu caracter filosofic în cârciumi şi pivniţe. Principalele teme ale acestor dezbateri sunt fotbalul, politica, chalga şi femeile. Mulţi dintre aceşti folosofi se aleg cu răni de cuţit, plăgi împuşcate şi/sau alte julituri.

Aveţi grijă când faceţi fotografii în Bulgaria. Bulgarii nu ştiu ce este acela un aparat de filmat şi atunci când îl veţi folosi vor crede că vă acoperiţi faţa cu o mască ciudată sau că încercaţi să îi atacaţi şi poliţiştii (specie primitivă de maimuţe) v-ar putea aresta. Nu arătaţi fotografiile făcute unui bulgar pentru că îşi va da seama imediat despre ce e vorba şi va încerca să fure aparatul.

Bulgarii îşi aruncă gunoiul direct de la fereastră. Să nu vă plimbaţi la distanţe prea mici de clădirile rezidenţiale pentru că riscaţi să fiţi îngropat în munţi de gunoaie fără a mai putea fi găsit vreodată.

În Bulgaria pietonii nu au drepturi. Dacă un pieton pune piciorul pe carosabil, şoferii apasă acceleraţia. Pentru fiecare pieton eliminat într-un an, poţi să îţi micşorezi impozitul cu până la 20 de leva.

Să nu mergeţi NICIODATĂ la un meci de fotbal în Bulgaria. Există o probabilitate de aproximativ 80% să fii îţi pierzi viaţa sau să fii mutilat în mod sever în timpul unui astfel de eveniment. Fotbalul este principala cauză a declinului demografic în Bulgaria din cauză că suporterii se taie unii pe alţii sau, dacă au mare noroc, scapă doar cu un şut în c***e. Oricare ar fi cazul, îşi pierd capacitatea de a se reproduce, ceea ce ar putea fi un lucru bun...

Muzica bulgărească

Când aducem în discuţie muzica bulgărească trebuie neapărat să vorbim despre chalga (Чaлгa) despre care deşi nu se poate spune că este muzică, este cel mai popular gen muzical din ţară. De obicei este cântată de reprezentanţii minorităţii ţigăneşti/rrome (care nu ştiu dacă mai sunt tocmai o minoritate). Cei mai mulţi români cunosc aceste gen sub denumirea de manele. Bulgarii au exportat cu succes genul în alte ţări din regiune: Romînia, Serbia, Muntenegru, Bosnia, Macedonia, Grecia (acum dispărut pentru şi-au dat seama că-s praf), Turcia (acum dispărut pentru muzica turcească e mai mişto) ş.a. Cântăreţii de chalga de obicei sunt alcătuiţi mai mult din gel decât din păr, iar cântăreţele de chalga din mai mult silicon decât carne.

În continuare, câteva sfaturi pentru a deveni un chalgar de succes.

1. Să ai pe tricou inscripţii de genul 69 PUTA MADRE şi să nu ştii ce înseamnă
2. Să foloseşti cantităţi excesive de gel
3. Bijuterii: multe. Inele, lanţuri, medalione, ceasuri, cercei, cam 50% din greutatea corporală
4. Culoarea părului: de preferat neagră şi cu urme de păr blond, să arăţi de parcă te-ar fi lovit ciuma
5. Hainele: ţipătoare şi lipsite de gust. Tricou alb, negru sau roz, şosete albe, pălărie de cowboy. Undeva în şifonier trebuie să ai un tricou pe care să scrie mare Gigolo Italiano şi să aibă ataşată o etichetă cu un preţ mai mare de 100 de euro
6. Să fii bronzat (în stil ţigănesc) e un plus, dar câteodată un minus pentru că trebuie să pui camera pe night-mode când vrei să faci o poză.
7. Să fii gay e un plus, dar nu e vital

Însă pentru femei este mult mai simplu: singura condiţie ca să ai succes în domeniu e să ai sâni extrem de mari. Asta îţi garantează succes aproape instantaneu. Videoclipurile de chalga sun în general privite ca filme porno cu acompaniament muzical.

Versiunile mai agresive de chalga (kyuchek sau turbochalga) sunt pentru Bulgfaria ceea ce Gangsta Nigga Rap este pentru Statele Unite. În general sunt privite de lumea din afară ca o formă de devertisment pentru oamenii cu IQ-ul sub nivelul mării sau care au nevoie de tratament medical pentru surzenie. De obicei încep cu o scurtă introducere în limba turcă sau rromanes în care e descrisă frumuseţea fetei cu ţâţe mari şi părinţi necunoscuţi care dansează lângă "artist". Această muzică nu se poate consuma decât cu cantităţi criminale de alcool.

Eterna şi fascinanta Bulgarie -1-

Următoarea serie de postări e o traducere din engleză a unei chestii pe care am scris-o acum câţiva ani.


ATENŢIE! Următoarea lucrare este un pamflet şi trebuie tratată ca atare. Dacă sunteţi bulgar şi sunteţi patriot şi sunteţi ofensat uşor de glumele despre propria ţară, NU citiţi. Pe bune! NU!!

ВНИМАНИЕ! Следните серия от статии е памфлет и трябва да бъдат третирани по същия начин. Ако са български и са лесно съблазнява с вицове за вашата страна, НЕ чете. Наистина! НЕ!

ATTENTION! The following series of articles is a pamphlet and should be treated likewise. If you are Bulgarian and you are easily offended by jokes about your country, DO NOT read. No, really! DON'T!



Câteva citate despre Bulgaria:

Motto-ul naţional al Bulgariei:

Аз обичам мач, боза и чaлгa.

[Az obiceam maci, boza i cealga]: Îmi plac fotbalul, o băutură tradiţională pe bază de cereale ce conţine mici urme de alcool şi un gen de muzică foarte interesant, cu un înalt caracter cultural.

Borat despre Bulgaria:

Yeah! I like very much be here in great country of Bulgary! IS NICE...

Volen Siderov despre Bulgaria:

Безплатна храна и подслон за малцинствата.

[Bezplatna hrana i podslon za maliţinstvata]: Mâncare şi adăpost gratis pentru minorităţi.

Câteva date despre Bulgaria:

Capitala: Sofia
Limba oficială: bulgara (posibil ţigăneasca şi/sau turca în viitor)
Forma de guvernământ: teritoriu controlat de mafie
Imunul naţional: Радка Пиратка [Radka Piratka]
Moneda: 1 Euro = 1,95 Leva (curs fix)
Eroi naţionali: Hristo Stoichkov, Amet, Milko Kalaidjiev, Volen Siderov
Religie: Toţi bulgarii cred că Dumnezeu este bulgar şi că îi urăşte pe turci
Literatură: Ştiu să scrie

Geografia Bulgariei

Bulgaria a avut întotdeauna relaţii paşnice, de pritenie şi de iubire frăţească cu TOŢI vecinii ei, singura excepţie fiind Marea Neagră. Chestia e că Bulgaria şi Marea Neagră au de mult timp o mare dispută teritorială. Cea mai mare parte a delfinilor din Marea Neagră sunt de părere că prezernţa enclavelor de peşti din râurile şi lacurile bulgăreşti le justifică pretenţiile teritoriale asupra întregului teritoriu al ţării, cu excepţia zonelor deşertice (din nefericire, în Bulgaria nu există zone de deşert, dar nu-i timpul pierdut). Bulgaria, la rândul ei, revendică întregul fund al Mării Negre din motive etnico-istorice, de vreme ce istoricii bulgari au descoperit că delfinii din Marea Neagră nu sunt nimic altceva decât bulgari care şi-au peirdut peiciarele şi şi-au dezvoltat aripioare şi cozi de peşte. Recent, a fost o serie de cazuri de bulgari care şi-au abandonat falsa identitate şi şi-au dezvăluit adevărata natură bulgară. Istoricii delfinilor, pe de altă parte, spun că "ridicolele" teorii bulgare sunt doar proapgandă şi ca şi toate vertebratele de pe uscat, bulgarii au evoluat din delfini, şi nu invers... Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă bulgari au dovedit, fără nicio urmă de îndoială că, contrar a ceea ce se credea până acum, bulgarii reprezintă PRIMELE forme de viaţă de pe Terra.

O zi din viaţa unui emokid

Chestia de mai jos nu-mi aparţine. Nu eu am scris-o, pur şi simplu am găsit-o undeva pe net, dar e mult prea tare şi n-am putut să n-o preiau...

5:00- M-a trezit surioara mai mică, iarăşi a venit beată. Ştie doar să bea şi să meargă la concerte, ea nu mă iubeşte… Eu când eram de varsta ei aveam colecţie de timbre. Iarăşi nu pot să adorm, va trebui să-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Îmi rod lacul de pe unghii.
7:00- Aproape că m-a vazut maică-mea că îmi rod lacul de pe unghii. Mi-a zis să îmi ridic din pat fundul de poponar necăjit şi să mă duc la şcoala. She makes me cry...
7:05- Am început să mă pregătesc de şcoală, mi-am îmbrăcat pantalonii strâmti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-am pierdut o insignă! I hate this stupid world. Să nu îmi uit căciula şi să-mi fac ochii cât mai negri.
7:20- M-a văzut sor-mea. A început să râdă. Punkista dracu'!
7:21- Mi-a căzut o insignă. Am agaţat-o la loc.
7:28- Mi-a căzut încă o insignă. Am agăţat-o la loc.
7:35- Mi-am pus căciula în cap, ies din casă şi observ că îmi lipseşte o insignă. Am găsit-o, am agăţat-o la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu căciula (mă gândeam de ce mă strânge atât de rău căciula asta).!@#$ happens. M-am întors acasă, mi-am luat căciula, m-am dus la şcoala.
8:20- Am întârziat la oră, nu m-au lăsat să intru în clasă. Stau pe hol. Plâng.
8:41- S-a terminat ora, am intrat în clasă, mi-am aruncat geanta, am ieşit pe sală şi stăteam trist.
8:43- I hate my life. Stăm cu emokids în cinci, plângem.
9:00- Stau la oră şi plâng.
9:10- M-au dat afară de la oră. Stau pe hol. Plâng.
9:15- M-am dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie să mă piş. Am început să plâng, am uitat să mă piş.
9:17- Ieşind de la baie mi-a căzut o insignă. În budă.Am luat-o, am agatat-o la loc.
9:18- Mă uit în oglindă, sunt drăguţ. Ar trebui să-mi fac o poză.
9:31- (pauză) Au venit emokids şi au zis că sunt true. Trecea sor-mea pe lângă mine şi a început să râdă. I-am zis că e rea. Ea mi-a dat un bocanc în faţă. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis că nu are dreptate. A început să îi bată pe toţi cu bocancii.
9:37- Am vrut să fug, m-a bătut din nou.
9:44- Stau la ora. Mă dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de rămas-bun pe bancă.
10:12- M-a văzut profa, m-a dat afară de la oră. Stau şi plâng.
10:21- Stau la cantină. Am început să plâng, am uitat să mănânc. A trecut sor-mea pe lângă mine şi mi-a dat un capac. Ieşind de la cantină mi-a căzut o insigna în vasul cu resturi.Am luat-o, l-am agăţat-o la loc.
10:29- M-au văzut emokids şi au zis ca sunt true.
10.40- Stau la ora, îmi scriu scrisoarea de rămas bun. Încă fără sânge. Dă-l în pula mea de sânge, principal e să fie cât mai tristă.
10:50- Am terminat de scris, am încercat să citesc şi profa m-a dat afară. Ieşind din clasă mi-a căzut o insignă. A căzut după calorifer, am ridicat-o şi am agăţat-o la loc.
11:11- (pauză) Emokids au văzut insigna, au zis că sunt true. Le-am dat şi lor să citească scrisoarea. Au zis că sunt şi mai true. Trece frate-meu, a citit şi el scrisoarea şi mi-a zis ca sunt un idiot şi că ce fac nu e true. Eu l-am întrebat ce e true? El mi-a dat mp3-ul să ascult la ore. Ramones şi Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore şi m-am speriat, am început să plâng! Am fugit din clasă. (eu ştiam că frate-meu ascultă căcaturi, dar nu credeam că atât de oribile). În timp ce fugeam mi-a căzut o insigna. Am ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu’ din urmă, m-a luat de guler, m-a adus în clasa şi mi-a spus că sunt poponar. După m-a dat afară din sală.
12:45- Stau şi plâng.
12:50- (pauză) Le-am dat băieţilor să asculte şi ei la mp3. Costică a leşinat, Vasile a început să plângă, Vova ne-a mărturisit ca a rămas fără oja roz, şi a intrat într-o depresie, Lionia în ţipete a fugit, i-a căzut o insigna. Frate-meu a văzut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart faţa şi a zis că suntem…
13:00- Am început sa ma dau la Svetlana, mi-a zis că sunt un poponar infect. Upi! Mă place! Stau şi plâng de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu’ din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am aşteptat pe emokids. Pe rând scăpând insigne şi ridicându-le ne-am dus spre casă. Ne-am înţeles să ne întâlnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasă, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, îmi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sor-mea şi mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul şi am trezit-o pe sor-mea… Mi-a spart faţa, am încercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap în gură, cu căştile în urechi. Cântă ceva oribil! I want to die.
15:10- Pe la sor-mea au trecut nişte tovarăşi, au pus gecile pe mine şi au început să mă bată cu picioarele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul în grămada de haine şi după gemetele scoase de mine şi-a dat seama că e cineva acolo.
15:30- Mama m-a dezlegat şi m-a trimis după pâine.
16:00- Stau la alimentară la coadă, lângă mine stau nişte băieţi cheliosi şi se uită ciudat la mine. (cred că mă invidiază că am atâtea insigne tari).
16:10- M-au bătut, mi-au luat banii, am încercat să mă ridic , mi-a căzut o insignă, am agăţat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasă, mama m-a bătut şi s-a dus după pâine. @!#$ happens.
16:30- Am întârziat la întâlnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis că nu mai sunt true.
16:37- Mi-a căzut o insignă.
16:40- M-am împăcat cu emokids. Stăm şi plângem.
16:55- A trecut un punkist pe lângă noi. I-am zis că e un dobitoc şi să se ducă in p***** noastre. Şi tot grupul nostru (25 de personae) l-am bătut! Ce adevaraţi suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkişti şi ne-au bătut rău de tot. Ce proşti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunăm mărunt pentru bere. (upi! Ce true suntem) 1
7:32- Vânzătoarea nu vroia să ne dea bere.
17:35- Am reuşit să o convingem pe vânzătoare să ne dea bere. Am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru decât toţi!)
17:50- Vroiam să deschidem, a venit sora mea şi încă 4 punkişti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe stradă, am început să mă dau la ele. Au venit înspre mine şi mi-au zis că sunt un virgin neputincios, şi să le las în pace de poponar infect ce sunt… Ce sexy sunt, ele sigur mă vor şi mă invidiază, pentru că am machiajul mai true!!!
18:15- Vova ne-a zis că e virgin şi a intrat în depresie.
18:20- Am văzut o nunta. Alexandru a zis că mireasa e îmbrăcată în alb pentru că e… (am hotărât să ne îmbrăcăm de mâine numai în alb)
18:30- Am ajuns acasă, am mâncat, şi m-am dus să mă uit la desene.
18:45- S-au terminat desenele şi m-am aşezat să îmi scriu ultimul răvaş.
18:50- Ascult Tokio Hotel, e o formaţie emo…
19:00- A venit surioara mea mai mică, m-a bătut şi a plecat…
21:00- Mama mi-a zis să mă culc. “Mamă, am deja 17 ani, pot să mă rad pe picioare?”
21:05- M-a bătut mama la fund. Stau în pat şi încerc să adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot să adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.