luni, 29 noiembrie 2010

Cursurile din clădirea ciberneticii de la ASE - ca-n India

În ultimul timp mi se pare că România seamănă din ce în ce mai mult cu India. Da, India! Ţara aia din sudul Asiei în care mormanele de gunoi din oraşe sunt înalte cât casa, oamenii se cacă în mijlocul străzii, mirosul e îngrozitor şi îţi mută nasul din loc şi sistemele de canalizare şi apa potabilă sunt o raritate. Însă pe strada învecinată celei pe care se găsesc astfel de peisaje găsim câţiva zgârie-nori şi nu-ştiu-ce centru IT. India - ţara contrastelor. Aţi văzut Slumdog Millionaire? Aia e India.

Cum spuneam, România mi se pare că seamănă din ce în ce mai mult. Diferenţa dintre oamenii bogaţi şi oamenii săraci e din ce în ce mai mare. Contrastul dintre bogăţie şi sărăcie e tot mai mare. Astăzi la ASE, în clădirea ciberneticii, am găsit întruchiparea perfectă a acestor contraste la primul curs de pe ziua de azi. Să vedem prima poză:


Ca în fiecare sală de curs din facultate şi acolo avem un calculator dotat cu proiector. Toate noi şi strălucitoare. La fel şi masa pe care e aşezat şi celelalte două bănci care joacă rolul catedrei. În spate avem o tablă care e acolo de când cu lumea, încadrată de nişte bucăţi de lemn cărora nu le-ar strica un rând nou de lac. Tabla e aşezată pe un perete cam scorojit şi cam mucegăit căruia nu i-ar strica un rând nou de var. S-au gândit mult când au agăţat steagul UE pe el? Să vedem a doua poză:


Chiar lângă catedră în fiecare sală e câte un cuier, tot de pe vreme lu' Nea Nicu, care abia se mai ţine pe picioare. Azi, la sala 2202 a mai apărut un accesoriu interesant în peisaj. În faţa cuierului era aşezat un tomberon în care... ploua. Pe la ora 13:30 apa era de vreo 30-40 cm. La deschiderea anului şcoalar din anul I ni s-a spus că două dintre clădirile ASE-ului sunt cam şubrede. Umblă şi unele zvonuri cum că ar avea bulină roşie, ceea ce nu cred. Dar am ajuns să facem cursuri în clădiri în care atunci când plouă apa trece prin tavan. Apropo de India, hai să vă mai zic o chestie mişto: România n-are universităţi în top 300; India - da. Şi în final poza a treia:


Restul sălii e ocupat de nişte bănci de lemn care sunt acolo de când lumea, care n-au mai fost schimbate de mulţi, mulţi, mulţi ani şi pe ele stă scris Rammstein peste Mettalica peste Iron Maiden peste Beatles. Dar ce să-i faci? La DOAR 30.000.000 euro bugetul anual nu se mai găsesc bani pentru înlocuitul băncilor şi cârpirea scurgerilor...

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Sectorul 4 vs. Ouagadougou

De aproape două luni încerc să extrag anumite informaţii de la fiecare dintre primăriile de sector prin intermediul internetului. Nu dau acum detalii despre natura informaţiilor. Dintre toate căsuţele poştale cea a Primăriei Sectorului 4 iese în evidenţă cel mai mult. În calitate de instituţie publică, aceasta are următoarea adresă de e-mail: primarie4@gmail.com

Pentru că e-mail-urile nu şi le verifică prea des, voi încerca să le trimit următoarea scrisoare şi prin intermediul blogului.


Bună ziuă!

După cum puteţi vedea acesta este un cont clonă al căsuţei de e-mail oficiale a Primăriei Sectorului 4. [Menţionez că de două săptămâni există un "cont al primăriei" pe un alt site care oferă astfel de servicii, nu zic unde.] Pe această cale aş dori să scot în evidenţă o mare problemă a căsuţei dumneavoastră electronice oficiale actuale. Extensia acesteia este "@gmail.com", ceea ce nu mi se pare potrivit, având în vedere că este vorba de o instituţie publică. Mi se pare o situaţie demnă de Burkina Faso, nu de o ţară membră a Uniunii Europene. Alegerea pe care am făcut-o pentru acest exemplu nu este întâmplătoare. Primăria oraşului Ouagadougou are cont peYahoo.

În cazul în care vă veţi hotărî să vă creaţi o adresă de e-mail cu domeniu propriu, ca şi celelalte sectoare, vă sfătuiesc ca pe aceea să o verificaţi mai des. Poate aşa timpul de aproape o lună necesar pentru un răspuns se va diminua.

Cu respect,
Un cetăţean bine-voitor

P.S: Clonarea contului nu trebuie interpretată ca un gest ostil. Acesta nu este şi nu va fi făcut public. Intenţia a fost aceea de a reflecta într-o manieră umoristică lipsa de prestigiu a contului actual.


Hôtel de Ville de Ouagadougou

Le site de la mairie de Ouagadougou et la boîte du courrier électronique

joi, 25 noiembrie 2010

Top 10 ţări inamice ale internetului

10. Vietnam
Fiind o ţară comunistă, autorităţilor nu prea le convin criticile la adresa regimului. Aşadar site-urile critice la adresa guvernului, site-urile organizaţiilor militante pentru drepturile umane şi site-urile expatriaţilor sunt blocate. Unii dintre cei care au adus critici guvernului în mediul virtual au făcut închisoare. Internet café-urile sunt strict monitorizate de poliţie.

9. Tunisia

În Tunisia mii de site-uri sunt blocate. E vorba de site-uri porno, adrese de e-mail, reţele de socializare, motoare de căutare şi sericii de traducere online. Şi aici criticii virtuali ai regimului riscă să facă puşcărie.

8. Cuba

Internetul a ajuns în Cuba în 2006, odată cu începerea domniei lui Raúl Castro. Dar vorbim din nou de o ţară comunistă, aşa că varianta disponibilă acolo a accesului la internet este extrem de cenzurată şi monitorizată. Orice site care aduce critici este blocat şi în materie de bloguri, numai cele politice pro-guvern sunt permise.

7. Uzbekistan

Fosta republică sovietică e casa unuia dintre cele mai puţin libere regimuri politice din lume. Printre site-urile blocate se numără cele ale: mişcărilor islamiste, organizaţiilor mass-media independente, ONG-urilor şi site-urile critice ale regimului actual în general. La intrările în internet cafe-uri există afişe prin care clienţii sunt avertizaţi că vizionarea şi publicarea de materiale necorespunzătoare îi poate trimite la închisoare. În 2010 Facebook a fost blocat pentru o săptămână.

6. Arabia Saudită

Toate site-urile care nu corespund cu morala islamică şi care aduc critici regelui şi guvernului sunt blocate. Cetăţenii sunt încurajaţi să raporteze site-urile "imorale" şi critice şi chiar se oferă o mică recompensă pentru aceasta.

5. Myanmar
steag nou (adoptat oct. 2010)

Numărul celor care au acces la internet este destul de redus, iar celor care au acces la el li se verifică până şi e-mail-urile. Dar publicarea de materiale care "aduc prejudicii securităţii naţionale, unităţii naţionale, culturii şi economiei naţionale şi legii şi ordinii" pot conduce la o sentinţă de 15 ani.

4. Iran

În Republica Islamică Iran cenzura virtuală e în floare. Accesul la mii de site-uri este blocat, iar numărul acestora a crescut după protestele de după alegerile din 2009. Sunt blocate: site-urile care critică regimul, blogurile politice, site-urile porno, site-urile care promovează drepturile omului şi drepturile femeilor, reţele de socializare (Facebook, Twitter) şi site-urile unde se pot viziona filme (YouTube, Geocities). Iranul deţine recordul mondial la persoane închise pentru "infracţiuni" comise pe internet.

3. China

Or fi trecut chinezii la economia de piaţă şi în ziua asta or fi comunişti numai pe hârtie. Dar obiceiul de a cenzura aproape orice nu a dispărut. Sunt blocate site-urile care: menţionează protestele din Piaţa Tian'anmen din 1989, independenţa Taiwan-ului, reţele de socializare (hi5, Facebook), site-uri porno, ONG-uri care militează pentru drepturile omului, site-uri străine de ştiri (CNN, BBC, NBC, VOA), site-urile unor mişcări religioase (secta Falungong). Dacă vrei sp-ţi faci blog în China, serviciile internaţionale de găzduire sunt interzise şi numai câteva chinezeşti sunt disponibile. Bloggerii sunt obligaţi să îşi pună la dispoziţie numele real şi datele personale. Peste 50.000 de oameni sunt angajaţi de guvern să monitorizeze internetul. Puteţi verifica dacă un site este disponibil în China sau nu aici. În Hong Kong şi Macao cenzura lipseşte.

2. Turkmenistan

În Turkmenistan internetul este un adevărat lux. Abonamentele sunt extrem de scumpe şi viteza nu e dintre cele mai mari. Singurul furnizor este guvernul, care a blocat accesul la multe site-uri prin intermediul cărora s-a adus sau se pot aduce critici regimului. Până în 2008 turkmenii se puteau uita la ştiri din străinătate pe canalele TV prinse prin intermediul antenelor de satelit. În 2008 acestea au fost interzise, internetul rămânând singura modalitate de informare necontrolată de guvern. Dar, cum spuneam, acesta e rar, scump şi de proastă calitate.

1. Coreea de Nord

Tovarăşul mult-iubit Kim Jong-il a decis că nu are sens să se complice să blocheze accesul la anumite site-uri, aşa că a blocat de tot accesul la internet. Numai membrii de partid cu înalte merite au privilegiul de a avea acces la el, restul populaţiei având la dispoziţie un fel de intranet. Asta dacă sunt destul de norocoşi încât să aibă un calculator. În afară de internet, mai sunt interzise şi telefoanele mobile. Posesia unuia sau accesarea internetului fără permisiunea partidului pot aduce până la 10 ani de muncă forţată într-unul dintre gulagurile ţării.

duminică, 21 noiembrie 2010

Armonia interrasială în Africa de Sud

Africa de Sud: tocmai s-a ţinut Cupa Mondială acolo acum câteva luni. Şi acum mă mir că li s-a permis să facă asta. E una dintre cele mai periculoase ţări din lume. Până acum 16 ani a fost condusă exclusiv de albi, majoritatea de culoare fiind lipsită de drepturi politice. Albii au reuşit să menţină o oarecare stabilitate. Albii erau bogaţi doar pentru că erau albi şi negrii, ei erau săraci lipiţi, dar nimeni nu trăgea cu puşca în mijlocul străzii ziua în amiaza mare.

Dar am găsit acum puţin timp nişte filme. Situaţia de astăzi se prefigura cu multă vreme în urmă. Asta se întâmpla în ultimii ani ai Apartheid-ului:

video


video

Acum toţi sunt egali, fie albi, fie negri. Şi nu mai cântă nimeni, între timp au trecut la fapte. Africa de Sud are rata criminalităţii cea mai ridicată din lume şi furturile de maşină în multe cazuri implică şi moartea şoferului. Albii, mare parte dintre ei ori au plecat în alte ţări, ori au fost ucişi de negri care au arme. Şi fără albi, economia ţării mai devreme sau mai târziu se va prăbuşi. Chiar dacă Apartheid-ul a dispărut acum mulţi ani, tot albii au aproape toţi banii banii. Dacă lucrurile o ţin tot aşa, de unde Africa de Sud era cea mai dezvoltată ţară din Africa, o să devină o ţară africană obişnuită. Asta dacă nu o fi devenit deja.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Despre secretarele de la ASE în general şi cele de la Comerţ în particular

Secretarele ar trebui să fie persoane plăcute, calme şi cu care să se poată discuta. Cele de la ASE, de la Facultatea de Comerţ cel puţin, nu respectă această regulă. De fapt cred că ASE-ul are o probă de lipsă de politeţe şi de bun-simţ, ca parte a interviului. Cred că vorbesc în numele întregului colectiv de studenţi când spun că majoritatea nu se încadrează în criteriile enumerate mai sus. Din nefericire, o dată sau de două ori pe an tot trebuie să mă duc la secretariat. Acolo se rezolvă cu restanţele şi cu adeverinţele. Şi cea mai necivilizată dintre ele este chiar la anul III şi aici îi vom spune Dna S (de la secretară).


Am avut şi eu zilele astea nevoie de o adeverinţă. Aşa că alaltăieri mă duc la secretariat la Dna S. Programul cu publicul este EXTREM de generos şi de lung: 10:00 - 12:00. Ajung şi eu pe la 11:50, că atunci începeau cursurile în ziua aia.
- Săru'mâna. Am şi eu nevoie de o adeverinţă. Unde pot să mă trec pe listă?
- Ce an eşti?
- Trei.
- De ce ai venit la sfârşitul programului?
Ce???? Asta la un program cu publicul de două ore pe zi??

Dar asta n-a fost nimic. Peste două zile, adică azi, mă duc să-mi ridic adeverinţa. Ajung la secretariat pe la 10:15, dar Dna S nu e la lucru, deşi e program cu publicul la ora aia cică. Mă duc la altă secretară.
- Nu vă supăraţi, vreau şi eu să ridic o adeverinţă.
- Ce an eşti?
- Trei.
- Păi doamna secretară e la baie. A plecat acum un minut, dar vine repede...
Ok, cât poate să stea la baie? Ies din secretariat, mă mai învârt acolo şi chiar după colţ, cine era? Dna S era cu o colegă la o ţigară. În incinta facultăţii. Cică se dă amendă pentru asta sau aşa ceva... Se face 10:20. Se face 10:25. Se face 10:27. Bă, da' cât poate să ţină o ţigară? Mă duc la ea:
- Săru'mâna. Am venit şi eu să ridic o adeverinţă. Se poate?
- Imediat.
- Da, dar începe ora.
- Da, da. Vin imediat.
La 10:32 se termină ţigara, revine la birou, acolo unde ar fi trebuit să fie tot timpul ăsta şi ia un plic.
- Cine eşti?
- [...] Ştefan.
- Mă, da' eşti plin de tupeu...
La început am crezut că nu aud bine. Peste câteva secunde mi-am dat seama cu cine stăteam de vorbă.
- Păi ce-am făcut? Suntem în timpul programului cu publicul, stau aici de 15 minute şi a şi început ora.
- Ei, las' că te prind io altă dată...

Okay. Aproape toată lumea care s-a dus în camera aia vreodată are poveşti asemănătoare.

La un program cu publicul de două ore/zi, statul la ţigară în timpul lui nu e indicat (fumatul mi se pare chiar că e interzis în interiorul clădirii), mai ales în condiţiile în care sistemul de adeverinţe online a fost scos din funcţiune cu jumătate de an în urmă. Cine este responsabil pentru asta, ar face bine să pună bani de-o parte, pentru că uşa secretariatului nu mai are multe zile la cât o trânteşte lumea după astfel de conversaţii. Dacă jobul este prea solicitant, ar fi recomandabilă o altă slujbă cu mai puţine responsabilităţi. Sunt sigur că ASE-ul are nevoie şi de persoane pentru slujbe mai puţin elaborate.

Sper ca ea sau unul dintre şefii ei să-i caute numele pe net şi să nimerească pe pagina asta într-o zi.

marți, 16 noiembrie 2010

Sir Gaga

Cu toţii o ştim pe Lady Gaga. Cică e cea mai de succes cântăreaţă din lume sau aşa ceva. Cântă bine, dar mai mult se remarcă prin costumaţii decât prin voce că, să fim serioşi, puţini în ziua de azi se mai remarcă prin aşa ceva. Adică se îmbracă cu lucruri pe care nu credeam că le poate purta cineva. La ultimele premii MTV (sau Emmy, nu mai ştiu) s-a afişat cu rochie din carne. Şi videoclipurile ei, desigur nu fac excepţie de la acest cod vestimentar. Dacă ar fi să descriu unul dintre ultimele ei videoclipuri, cel la piesa "Alejandro", în două-trei cuvinte acestea ar fi: "mild gay porn". Mi se pare potrivit, nu? Mai jos e şi videoclipul (varianta lungă).




Dar nu e chiar aşa de originală Lady Gaga. Umblând pe internet din site în site am descoperit o posibilă sursă de inspiraţie a ei. Da, l-am găsit pe Sir Gaga. Nu e departe de noi, îl găsim chiar în ograda vecinilor bulgari. Îl cheamă Azis (Азис) şi aparent e un cântăreţ cunoscut în Bulgaria. Evident, nu datorită vocii. Iată videoclipul:



Ăsta o să-l descris în puţin mai multe cuvinte: "mild gay porn pe fundal manelistic". Da, într-adevăr ăla e genul muzical. Păi, doar la ei au apărut, nu? Nu înţeleg versurile, dar având în vedere faptul că vorbim de o manea, ăsta probabil că e un lucru bun.

vineri, 12 noiembrie 2010

Noutăţi în peisajul automobilistic românesc

O să încep prin a spune că în viziunea unora dintre cei care guvernează ţara sunt un inconştient. De două săptămâni circul cu maşina prin Bucureşti fără cauciucuri de iarnă. Cum?? Nu ştiaţi că trebuia să le am puse? Vai, ce fel de conducători auto avem în ţara asta? Parlamentarii au mai scos încă o prostie de la băncile în care dorm jumătate de zi. Oare de data asta ştiu ce au votat? Cică începând cu anul viitor toată lumea va trebui să circule cu cauciucuri de iarnă între 1 noiembrie şi 1 aprilie. În afară de asta şi amenzile prevăzute pentru încălcarea acestei reguli nu se specifică altceva în noua lege.

Astăzi, 12 noiembrie, au fost 21°C afară. Ieri au fost 23°C şi alaltăieri cică ar fi fost 26°C. Dar conform noii legi, de la anul va trebui să am cauciucuri de iarnă indiferent de condiţiile meteo. Am două întrebări. Prima: cine se ocupă cu importurile de cauciucuri de iarnă în România şi în ce relaţii se află cu parlamentarii şi cu alte instituţii ale statului? A doua: oamenii ăia nu ştiu că e periculos să umbli cu cauciucuri de iarnă la temperaturi ridicate? Cauciucurile de iarnă sunt făcute dintr-un material special care le împiedică să patineze pe zăpadă şi gheaţă. Pe de altă parte, a temperaturi mari se înmoaie şi în felul ăsta facilitează producerea de accidente.


Nu zic, ideea nu-i rea. Am cauciucuri de iarnă şi le folosesc atunci când e cazul. Dacă şoferii sunt obligaţi să aibă cauciucuri de iarnă (iarna, când chiar e nevoie de ele), poate numărul blocajelor provocate de maşini neechipate corespunzător va scădea. Dar n-ar fi mai bine dacă ar fi gândit legea asta cu capul şi nu cu altceva care începe tot cu "c"?

În altă ordine de idei, mâine se va extinde reţeaua naţională de autostrăzi. România de vine din ce în ce mai tragicomică în fiecare zi. Anul trecut au fost inauguraţi 42 km din Autostrada Transilvania, mâine se vor inaugura încă... 10 KM! Ca şi anul trecut va fi prezent la inaugurare premierul cel cu nume sugestiv în limba turcă (lb. tr. "bok" = "căcat"). Anticipez că va fi vorba de o premieră mondială: va fi prima inaugurare de autostradă unde panglica va fi mai lungă decât autostrada în sine.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Mie cine-o să-mi plătească pensia?

Nu e o glumă. Vorbesc serios. Acum câteva zile făceam o temă pentru la şcoală şi am umblat cu nişte statistici legate de populaţie. Dacă sunt adevărate, atunci avem o mare, mare problemă. Mie cine o să-mi plătească pensia. Ştiu că e mult prea devreme să întreb asta, fiindcă o să ajung să fiu pensionar abia prin preajma anului 2050, dat totuşi: cine o să-mi plătească mie pensia??? Am o veste destul de proastă: eu şi cu restul generaţiei mele nu cred că vom avea aşa ceva...

Iată şi de ce cred asta. Aşa arată populaţia României în anul 2010.


Chestia asta se numeşte piramida vârstelor şi scopul ei este de a reprezenta populaţia unei ţări pe grupe de vârstă. Făcând câteva calcule în Excel am ajuns la concluzia că în anul 2010 populaţia României era formată în proporţie de 20,09% din pensionari (peste 60 de ani) şi în proporţie de 28,28% de copii şi tineri (sub 24 de ani). Restul de 51,63% sunt apţi de muncă. Adică pentru fiecare pensionar există undeva între 2,6 şi 3 persoane active (optimul e de 4, deci nu stăm extraordinar).


Aşa o să arate piramida populaţiei României în 2050. Fenomenele demografice sunt mai uşor de prezis decât cele economice pentru că nu sunt aşa de dinamice, deci aş zice că e de încredere predicţia asta. Populaţia totală va scădea până la puţin peste 18.000.000 şi pensionarii vor alcătui 39,60% din ea (creştere mare), iar copiii şi tinerii 21,44% (ceva mai puţin ca azi). Ei, şi ce-i cu asta? Păi pentru fiecare pensionar vor exista undeva între 1 şi 1,3 persoane active.

Chestia cu pensiile e că sunt finanţate din munca celor care sunt apţi să o efectueze. Din salariile lor vin contribuţiile pentru pensii. Or la cum stă situaţia, în 2050, când voi ajunge la venerabila vârstă de 61 de ani, dacă oi mai ajunge, nu va mai avea cine să îmi plătească pensia mie sau celor de-o seamă cu mine. Ucraina se va confrunta cu aceeaşi problemă, diferenţele între procente fiind minore, dar ei vor rămâne cu vreo 30% mai puţini. La fel şi ungurii. Bulgarii stau cu vreo 2% mai rău ca noi şi vor fi vreo jumate din câţi sunt azi, ca număr de locuitori.

Cum am ajuns în situaţia asta? Simplu. Bunicii celor mai mulţi dintre noi veneau din familii care aveau de la 3-4 copii în sus. Majoritatea celor de vârsta mea sunt copii unici. De asta până în 2050 o să ajungem să fim cu aproape patru milioane mai puţini şi vom trăi într-o ţară de babe şi moşi. În concluzie, pensia noastră fie nu va mai exista pentru că sistemul public de pensii se va prăbuşi la un moment dat, fie va fi extrem de mică/pur simbolică. Ce soluţii avem deci?
  1. Pensii private. Ne apucăm să strângem bani devreme;
  2. Dacă nu ne convine varianta de mai sus dintr-un motiv sau altul, altă posibilitate ar fi o familie largă: doi-trei-patru copii, că poate măcar unul o să vrea sau o să fie în stare să te ajute la bătrâneţe;
  3. O să muncim până la adânci bătrâneţi;
  4. Nu suntem primii care se confruntă cu problema asta. Toate ţările din Europa îmbătrânesc, cu excepţia a patru sau cinci. În vestul Europei, în ţări ca Franţa, Germania şi Olanda nu se simte fenomenul pentru că ei au un flux continuu de turci, arabi, africani şi chinezi care înlocuiesc bătrânii. Dar ca să atragi imigranţi ai nevoie de o economie cât de cât funcţională şi trebuie să le poţi oferi condiţii mai bune decât în ţările lor de origine. Să ne amintim deci că vorbim despre România;
  5. Da' de ce să ne facem griji? Cică oricum vine sfârşitul lumii în 2012.

duminică, 7 noiembrie 2010

Ce ne învaţă filmele americane

Uitându-ne la filmele americane observăm că multe dintre lucrurile pe care le vedem acolo se repetă. O fi din lipsă de inspiraţie sau pur şi simplu din cauză că dă bine? Iată câteva dintre ele:

  1. Apartamentele mari, etajate, de la etajele superioare ale zgârie-norilor din Manhattan, au o chirie convenabilă pentru oricine, fie el director de bancă sau şomer;
  2. Cel puţin unul din doi gemeni este diabolic;
  3. Dacă vrei să dezamorsezi o bombă nu trebuie să-ţi faci griji. Întotdeauna vei alege corect firul care trebuie tăiat;
  4. Mai toţi viruşii de calculator de pe planeta noastră sunt în stare să dea peste cap sistemele informatice ale oricărei civilizaţii extraterestre invadatoare;
  5. Nu contează dacă într-o luptă raportul de forţe este de disproporţionat. Adversarii tăi vor aştepta răbdători să te atace unul câte unul, dansând în jurul tău într-o manieră ameninţătoare, până când îi faci knock-out pe cei dinainte;
  6. Dacă stingi lumina pentru a te duce la culcare, toate lucrurile din dormitorul tău se vor vedea perfect, doar că într-o uşoară penumbră;
  7. Bucătăriile din America nu sunt echipate cu întrerupatoare. Când intri în bucătărie noaptea trebuie să laşi frigiderul deschis pentru a avea lumină în încăpere;
  8. Daca esti blondă şi draguţă, este foarte probabil să ajungi expert mondial în fuziune nucleară la vârsta de 22 de ani;
  9. Poliţiştii cinstiţi şi muncitori sunt, în mod tradiţional, împuşcaţi cu două-trei zile înainte de pensionare;
  10. Un detectiv nu poate rezolva un caz decât după ce a fost suspendat;
  11. În timpul tuturor investigaţiilor poliţiei, detectivii vizitează, obligatoriu, cel puţin o dată, un club de striptease;
  12. Departamentele de poliţie dau ofiţerilor teste de personalitate pentru a fi sigure că le vor fi repartizaţi parteneri cu care se potrivesc cât mai puţin posibil;
  13. Decât să risipească gloanţele, megalomaniacii preferă să îşi ucidă adversarii folosind maşinării complicate, care au în componenţă lasere, rachete, gaze otrăvitoare şi rechini sau peşti piranha mâncători de oameni, ce le oferă prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada;
  14. Toate paturile au cearceafuri speciale, probabil în formă de L, care ajung până la subraţul femeii care doarme, dar depăşesc numai cu puţin coapsele bărbatului de lângă ea;
  15. Odată pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo orice ai face, inclusiv scufundări;
  16. Dacă vrei să te dai ofiţer german sau rus nu trebuie să vorbeşti germană sau rusă. Este suficient un accent potrivit;
  17. Când sunt singuri, toţi străinii preferă să vorbească în engleză unul cu celălalt;
  18. Orice extraterestru din orice colţ al universului ştie la perfecţie engleză;
  19. Turnul Eiffel se vede de pe orice fereastră din Paris;
  20. Dacă undeva există vreun panou din sticlă, mai devreme sau mai târziu cineva va trece prin el;
  21. Dacă locuiesc într-o casa bântuită, femeile vor ieşi - dar numai în cele mai transparente desuuri - să vadă ce este cu sunetele ciudate pe care le au;
  22. Când conduci pe un drum perfect drept este întotdeauna necesar să roteşti voiniceşte de volan în stânga şi în dreapta la fiecare câteva secunde;
  23. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari şi roşii, pentru a şti exact cât mai e până la explozie;
  24. Dacă te hotărăşti să dansezi pe stradă, toţi cei pe care îi vei întâlni vor cunoaşte la perfecţie paşii;
  25. Toate numerele de telefon din America încep cu 555;
  26. Dacă eşti urmărit prin oraş te poţi ascunde într-o paradă de Saint Patrick, indiferent dacă e ziua naţională a Irlandei sau nu;
  27. Sistemul de ventilaţie al unei clădiri este locul perfect în care să te ascunzi. Nimeni, niciodată, nu se va gândi să caute în locul în care poţi să te deplasezi dintr-o parte a clădirii în cealalta fără nicio greutate;
  28. Un singur băţ de chibrit aprins este suficient pentru a lumina o cameră cât un stadion;
  29. Toţi oamenii din vechime, indiferent de epocă, au dinţi perfecţi;
  30. Cu toate că în secolul al XX-lea este posibil să tragi cu o arma într-un obiect aflat în afara razei vizuale, oamenii secolului XXIII vor pierde această abilitate;
  31. Orice încuietoare poate fi deschisă cu o carte de credit sau o agrafă în câteva secunde. Excepţie fac cazurile când dincolo de uşă se află un copil ameninţat de un incediu;
  32. În momentul în care iese dintr-un râu învolburat în care a fost nevoit să sară pentru a scăpa de urmăritori, eroul va găsi în buzunar un pachet de ţigări uscat;
  33. Până şi cel mai performant telefon mobil nu are agendă telefonică, astfel încât cel care îl foloseşte trebuie să introducă manual numărul de telefon.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Nea Nicu chiar e mort

Astăzi amatorii de teorii ale conspiraţiei din ţara noastră au primit o lovitură grea. Unul dintre marile mistere ale României moderne a fost clarificat. Nicolae Ceauşescu şi cu nevastă-sa chiar sunt morţi şi timp de aproape 21 de ani, până acum vreo trei luni n-au făcut altceva decât să se odihnească la mormântul lui din Ghencea. Cu o probabilitate de 90% cei îngropaţi la cele două morminte chiar sunt soţii Ceauşescu. Nea Nicu, cel puţin că de la Leana rămăşiţele s-au degradat prea mult. Dar dacă e unul, nu văd de ce nu ar fi şi celălalt. Cine ştie, poate mai e o speranţa pentru "conspiraţionişti"...


Acum de ce credeau unii că n-ar fi fost acolo (sau de ce ar fi contat) nu îmi dau seama. Din imaginea de mai jos e clar că nu mai era în viaţă. Şi pe vremea aia nu exista Photoshop şi chiar dacă ar fi existat, n-ar fi fost disponibil în România. În afară de asta, filmul am înţeles că a fost dat publicului aproape imediat, chiar în scopul de a-i potoli pe revoluţionari.


Acum, după 20 de ani lumea se întreabă când era mai bine: pe vremea lui sau acum? N-am prins decât o lună şi un pic din regimul lui, dar din ce poveşti am auzit, nu era deloc mai bine pe vremea lui. Nu în ultimii ani cel puţin. Merita sau nu să fie împuşcat pentru ce a făcut? Probabil că nu. Alţii care au făcut lucruri mult mai rele ca el şi au scăpat fără să dea socoteală pentru ce au făcut. Şi dacă merita ce a primit, atunci trebuie să ne pregătim pentru încă cel puţin 300 de execuţii în acelaşi stil. Unul dintre motivele pentru care a fost omorât a fost subminarea economiei naţionale. Ori exact asta face astăzi guvernul Boc nu-ştiu-cât. Ceauşescu, în disperare de cauză, în ultimul discurs le-a promis oamenilor creşteri salariale. Guvernul actual tocmai a tăiat 25% din salariile bugetarilor.