Ţara #194: Sudanul de Sud

Astăzi a apărut o nouă ţară. Al 54-lea stat al Africii şi al 194-lea al lumii. Prilej de sărbătoare şi de bucurie în Sudan, cu ocazia împărţirii ţării. Asta cel puţin în partea de sud, proaspăt devenită independentă, după un referendum în care peste 98% dintre alegători au votat pentru secesiune.

Dar sărbătoarea nu va fi una de durată. Nu e vorba despre o ţară de lumea a treia. E vorba de o ţară care speră ca într-o bună zi să devină ţară din lumea a treia. După două războaie civile a câte 20 de ani fiecare, soldate cu peste 2.500.000 de victime, noua ţară este o ruină, numai un sfert din populaţie este alfabetizată, în cele mai multe regiuni lipsesc până şi serviciile de bază şi în toată ţara există numai 30 km de drumuri pavate. Pe de altă parte, peste 75% din rezervele consistente de petrol al fostei Republici Sudan se găsesc în partea de sud.

Proteste în lumea arabă: azi Sudan

Acum mai multe zile au început protestele încă încă o ţară arabă: Sudan(ul de Nord). Deşi sunt mai modeste decât Tunisia, Egipt sau chiar Algeria, oamenii de acolo au probabil cele mai multe motive dintre toţi să vrea să-l dea afară pe prezidentul pe viaţă al lor.

Omar Hassan Ahmad Al-Bashir

عمر حسن أحمد البشير
1989-prezent

Motivul principal al protestelor de până acum a fost sărăcia. Şi în Sudan problema asta e chiar mai mare decât în alte ţări arabe. În afară de asta, dintre marile realizări ale sale putem enumera două războaie civile. Unul dintre ele, cunoscut azi sub denumirea de "Al Doilea Război Civil din Sudan" (1983-2005), l-a preluat de la predecesorii săi. Victime: aproape 2.000.000, cei mai mulţi dintre ei civili, care au murit din cauza foametei provocate de război şi de seceta din ultimii ani. Consecinţe: locuitorii Sudanului de Sud predominant african şi creştin au decis acum câteva săptămâni printr-un referendum separarea de Sudanul de Nord arab şi musulman în proporţie de 98,8%. Sudanul de Sud va deveni în mod oficial stat independent la 9 iunie.


Al doilea război civil este Conflictul din Darfur (2003-2010?). În 2003 guvernul/preşedintele s-a gândit că ar fi o idee bună să... scape de non-arabii din provincia Darfur, despre care oricum se ştia demult că erau nemulţumide cum e condusă ţara şi de faptul că locuiau într-una dintre cele mai defavorizate regiuni ale ţării. Ce a urmat a fost considerat primul genocid al secolului al XXI-lea. Soldaţii arabi au început să-i înfomoteze şi să-i omoare sistematic pe africanii (majoritari) din regiune. Deşi a fost semnat un acord de pace în februarie 2010, luptele continuă şi s-au extins şi în Ciad, ţara vecină, odată cu valul de refugiaţi. Victime până în momentul de faţă: 400.000.

În 2009 ONU a emis un mandat de arestare pe numele lui Al-Bashir. Dar cine ştie în câte o să mai trebuiască să se împartă ţara aia până să plece de la putere sau până o să-l dea jos cineva?

Urmează să apară o ţară nouă

La sfârşitul săptămânii e foarte, foarte, foarte probabil ca planeta să se aleagă cu o nouă ţară. A patra din secolul al XXI-lea. Chiar acum se desfăşoară un referendum început duminica trecută în partea de sud a Sudanului prin care se decide dacă Sudanul de Sud se va separa sau nu. Noua ţară ar urma să se numească "Sudanul de Sud", ceea ce mi se pare complet lipsit de imaginaţie. Şi dacă ne gândim la istoria recentă a ţării, e foarte probabil ca rezultatul să fie în favoarea independenţei.

Preşedintele Salva Kiir, din motive pe care nu le cunosc,
se afişează în public mai tot timpul purtând
o pălărie de cowboy

Ce ştim despre noua ţară? Nu foarte multe. Acoperă cam o treime din actualul Sudan. Guvernul Sudanului zice că populaţia e de 9.500.000, cei din Sudanul de Sud spun că sunt 12-13.000.000. Limbile oficiale sunt engleza şi araba, ca şi în cazul Sudanului actual. Dar foarte puţini dintre locuitori vorbesc vreuna din ele ca limbă maternă, regiunea fiind una dintre cele mai colorate din punct de vedere lingvistic de pe glob. În Sudanul de Sud locuiesc peste 200 de grupuri etnice, fiecare cu limba lui. Rata alfabetizării e de sub 40%.

Relaţiile dintre nord şi sud nu sunt dintre cele mai bune. În ultimii 50 de ani au avut loc două războaie civile: 1955-1972 şi 1983-2005, în urma cărora au murit aproape 2.500.000 de oameni. Motivul: când englezii au ocupat Africa nu s-au gândit să împartă teritoriile într-un mod inteligent, ci pur şi simplu au tras nişte linii pe hartă. La propriu. Nici când au plecat din Africa nu au schimbat graniţele în vreun fel şi, pe deasupra, au şi uitat să spună pe cine lasă la conducere. Aşa sudanezii au rămas cu o ţară în care nordul era populat de arabi şi sudul de triburi africane, şi nordul era musulman şi sudul era creştin.

Războaiele, pe lângă faptul că au dus la moartea unei mari părţi a populaţiei, au distrus şi cea mai mare parte a infrastructurii, aia pe care o aveau. În afară de asta, (posibila) nouă ţară are unii dintre cei mai proşti indicatori ai sănătăţii din lume: cea mai mare mortalitate infantilă şi cel mai mic număr de doctori la 1.000.000 de oameni (~20). Capitala Juba e practic un sat mai mare, căruia îi lipsesc utilităţile în cele mai multe zone. 90% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1$/zi şi ţara primeşte ajutoare umanitare substanţiale din partea ONU.

Cu toate astea, nordul nu e prea încântat de perspectiva pierderii sudului, deşi la prima vedere ar trebui să fie. Practic urmează să scape de groapa de gunoi a ţării şi poate chiar a Africii. Dar ce nu ştie prea multă lume e că Sudanul are cele mai mari rezerve de petrol din Africa, comparabile cu ale unora dintre ţările din Golful Persic. Cea mai mare parte din ele sunt neexploatate. Şi 80% din rezervele astea de petrol se află sub groapa de gunoi de care am pomenit mai devreme şi care urmează să-şi declare independenţa. Nasol momentul pentru nord, dar nu prea au ce face. Foarte interesaţi de rezervele de petrol sudaneze sunt chinezii. Deja au investiţii mari în domeniu, care urmează să crească, China ducând lipsă de rezerve de petrol autohtone substanţiale.

Şi pentru ca situaţia să se complice, zonele colorate cu roşu (Abiyei) şi cu roz (South Kudurfan şi Blue Nile Region) nu se ştie încă sigur cui vor reveni, nordului sau sudului?