O încântătoare şi captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin Bucureşti - Partea a III-a: concluziile

Partea I
Partea a II-a

O astfel de poveste nu poate avea decât un singur rezultat: ne vedem în instanţă. Ce sper să obţin din asta? Păi de preferat banii înapoi şi eventual ceva în plus. Aşa, pe post de daune. Dacă asta nu se poate, măcar să plătească amenzi şi şpăgi cât să le pară rău că au ridicat maşina mea şi probabil multe altele aiurea. Să plătească înzecit, mai pe scurt. Sau să-şi piardă cineva locul de muncă, aşa ceva. Teoretic, la câte nereguli sunt, măcar cu unele dintre ele ar trebui să am succes. Mai ales cu prima. Dar să nu ne facem prea mari speranţe. Nu de alta, dar să ne amintim a cui e firma asta: a celui din imaginea din ultima postare.

Plus că trăim în ţara în care legi de imporatanţă naţională se votează ÎN PARLAMENT cu 160 de voturi când nu sunt prezenţi decât 80 de oameni şi în care poliţiştii, apărătorii legii, fac miting neautorizat la Cotroceni. Au avut un motiv bine întemeiat să facă asta, dar tot sună puţin bizar. Şi asta e puţin spus. În condiţiile în care preşedintele şi ceilalţi conducători ai ţării fac ce fac nu mai poţi să ai niciun fel de încredere în justiţie şi nu te mai poţi baza pe nicio lege. Hmm, stai aşa mint. Am un pix aici, pe birou. Ia să vedem ce se întâmplă dacă îi dau drumul. Ei, a căzut pe jos. Deci, pe legile fizicii încă ne mai putem baza. Dar cine ştie pentru cât timp?

De cele trei puncte de penalizare nu mă aştept să scap şi nici să-mi recuperez cei 120 amendă. Ce să-i facem? Într-adevăr am încălcat o lege. O lege tâmpită, care nu-şi are locul în Codul Rutier sau oriunde altundeva şi o lege neaplicabilă în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării, dar O LEGE. Ca să-l citez pe un blogger mai de renume, România, te iubesc, futu-ţi morţii mă-tii! 25 m sunt o distanţă exagerată. Eu port ochelari cu dioptrii destul de mari şi sigur nu-mi trebuie 25 m ca să văd pietonii venind. Plus că e şi treaba pietonilor să se protejeze. Există o categorie aparte de oameni care au impresia că simplul fapt că se află pe zebră creează un scut invizibil în jurul lor care îi apără de coliziunile violente. Şi în multe alte ţări, unele membre UE, altele nu, şoferii nu au obligaţia de a opri la treceri. Printre aceste ţări se numără Italia, Turcia, China şi Rusia.

Am mai aflat şi că icoana Sfântului Cristofor, patronul călătorilor în accepţiunea Bisericii Ortodoxe Greaceşti, nu te apără decât atunci când te afli în mişcare. Până acum maşina asta nu a avut nicio zgârietură sau buşitură în trafic, toate incidentele s-au petrecut când stăteam pe loc.

Cum pot să scap de astfel de lucruri pe viitor

Cea mai la îndemână soluţie ar fi să mă gândesc de două ori înainte să parchez undeva. Dar cum am mai zis de 10.000 de ori e imposibil să faci asta în Bucureşti. Pentru a-i împiedica pe cei de la ridicări auto să-ţi ia maşina sau măcar pentru a le pune serios beţe-n roate, nu trebuie decât să parchezi cu roţile LIPITE de trotuar, fără a lăsa niciun fel de spaţiu liber. Maşina e apucată de cauciucuri.

Dar cea mai bună soluţie, greu de aplicat ce-i drept şi nu imediată, e următoare: când Loganul o să-şi dea ultima suflare, o să-mi cumpăr MONSTER TRUCK.

Cu o chestie d'asta pot să parchez liniştit "în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisă, pe trecerile la nivel cu calea ferată şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi înapoi de aceasta, pe poduri şi pe sub pasaje denivelate şi pe viaducte, în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate mai mică de 50 m, pe trecerile de pietoni ori la mai puţin de 25 m de aceastea, în intersecţii, în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, în dreptul altui vehicul de pe partea carosabilă, în locul în care se împiedică vizibilitatea unui indicator sau semnal luminos, pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti, pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puţin de 50 m de acestea, pe partea carosabilă a autostrăzilor (că şi avem multe), drumurilor expres şi a drumurilor naţionale, pe trotuar dacă nu se asigură un spaţiu de cel puţin 1 m pentru pietoni şi în locurile în care este interzisă depăşirea. Să-i văd cum reuşesc să ridice aşa un "monstru de camion" din locurile alea!

O încântătoare şi captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin Bucureşti - Partea a II-a: S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L.

Partea I

România este "the land of choice" şi totodată ţara în care o firmă de ridicări maşini poate avea un astfel de nume. Nici cel mai mare prost nu putea găsi un nume mai tâmpit. Şi cine e analfabetul responsabil pentru dezastrul ăsta? Nu bag mâna în foc, dar posibil primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş, căruia cetăţenii cu drept de vot au avut bună-voinţa de a-i dărui un al doilea mandat. El e proprietarul firmei sau dacă nu el, vreo rudă sau cunoştinţă de-a lui. Sper că sunteţi fericiţi. Locuri de parcare noi sau alte facilităţi noi de orice fel - yok, ridicări de maşini - la greu.

Cel mai bun la ce? Campionatul de ridicat maşini şi
de mâncat hamburgeri? La ce dimensiuni
are, ar trebui să vină ăia de la Greenpeace să-l bage înapoi în mare.
Poza asta nu-i scoate în evidenţă adevăratele dimensiuni.

Să revenim: eu m-am dus în aceeaşi seară să recuperez maşina. Plătesc taxa de protecţie, că în esenţă, asta e şi sunt condus de un un individ care nu ştiu dacă avea câţi ani am eu (20) şi minte sau şcoală nici atât. Am ajuns la concluzia asta datorită frezei şi veşmintelor de cocalar şi a accentului de Ferentari-Rahova-Berceni. Să începem acum ce neregulile şi semnele de întrebare.

Neregula Măgăria 1

Cocalarul de serviciu mă conduce la maşină, are grijă să taie repede parodia de sigiliu de pe partea din faţă, o sfoară subţire, înnodată cu stângăcie şi îmi spune să verific maşina, să văd dacă e totul în regulă. Mă uit pe capotă - OK. Mă uit pe partea şoferului - OK. Portbagajul - în regulă. Dar pe partea dreaptă, ce să vezi? Uşa din faţă era întredeschisă şi încuietoarea din faţă era forţată. Cum am spus ieri, cu două săptămâni înainte încercase un începător să-mi spargă maşina şi îmi stricase încuietorile. Dar amărâtul ăla nu-mi le lăsase pe niciuna din ele în halul în care am găsit-o pe cea din dreapta în curte la ăia. Îl întreb pe însoţitor de ce e maşina aşa cum e. "Păi nu ştiu" şi ridică din umeri. Uşa SIGUR n-am lăsat-o deschisă că n-am mai luat niciun pasager în ultima vreme. "Păi nu-i treaba me". Mai stăm puţin de vorbă, încerc să mă lămuresc ce s-a întâmplat, dar la ce să te aştepţi de la aşa un om? După puţin timp, se întoarce, pleacă şi mă lasă cu maşina acolo. Ce-l doare pe el?Îl chemăm pe şef. Poate cu ăla am ce discuta. De unde?

-Păi e posibil să fi intrat cineva în maşină până să venim noi.
-Nu, n-a intrat nimeni, că nu lipseşte nimic.
-Păi şi atunci care e problema?
Păi cum care e problema? Am găsit maşina într-un stadiu jalnic după ce aţi umblat voi la ea şi pe voi vă doare-n cot! Din vorbă-n vorbă ajungem şi la ce am păţit cu două săptămâni înainte.
.......................
-Ah, deci deja erau cu probleme încuietorile!
-Da, dar nu erau în stadiul ăsta. Şi uşa nu era pe jumate deschisă.
-Păi poate a încercat altul s-o mai spargă...
Tu faci mişto de mine? Doi hoţi neîndemânatici în două săptămâni?? Nu crede nici dracu- una ca asta!
-Eu m-am gândit la altceva: n-a încercat nicun hoţ să intre, ci s-au jucat oamenii dumneavoastră cu încuietoarea şi din greşeală au stricat-o şi mai rău şi au şi deschis uşa.
-Ah, nu. Cum? N-aveau niciun interes, nu se poate...
-Nu din interes, din plictiseală.
-Ah, nu, nu cred...
-Atunci haideţi să scriem un proces verbal în care să consemnăm că aşa mi-aţi găsit maşina.
-Nu, nu intră în atribuţiile mele...
Opa, încercăm să ne eschivăm cumva? După încă câteva încercări, sunăm la 112 şi chemăm un poliţist de la "Poliţia necomunitară" să medieze puţin situaţia.

În 15 minute doi poliţişti necomunitari se afişează la firmă şi şeful se afişează şi el cu o constatare făcută cică de ridicători la faţa locului în care, într-adevăr, scria de uşa deschisă. Dar, chestia asta sau orice alt document erau indisponibile cu doar câteva minute înainte. OK, să zicem, de dragul ştiinţei, că un spărgător e de vină. Ce au făcut reprezentanţii onorabilei firme şi ai Poliţiei Comunitare în această situaţie? În loc să cheme organele autorizate să ia amprente, să facă o măsurătoare-două şi toate cele, au urcat frumuşel maşina pe trailer şi au dus-o la naiba-n praznic, în timpul întregului proces, practic ştergând toate urmele unui posibil jaf. Asta, conform Codului Penal, se încadrează binişor la "favorizarea infractorului".

Complici la infracţiune

Neregula Măgăria 2

În timpul discuţiilor reprezentanţii firmei tot ziceau că toate maşinile şi toţi şoferii sunt egali în faţa legii. Chestia e că Daciile Logan roşii cu motor de 1,6 sunt mai egale decât altele. Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, de ce nu aţi ridicat şi Jeep-ul din faţa mea? Şi ăla era la mai puţin de 25 m de trecere. Mult mai puţin. La fel şi alte şase-şapte maşini din faţa mea şi încă la fel de multe de pe partea cealaltă a drumului. Când m-am întors la maşină, ele erau acolo, iar a mea nu. Dacă verificăm numerele celorlalte maşini din preajmă din pozele făcute de poliţie, vom observa că exact aşa stau lucrurile. De restul nu s-a atins nimeni. De ce se aplică legea numai parţial dacă toate maşinile sunt egale? Justiţia şi-a făcut operaţie la ochi şi nu mai e oarbă?

Neregula Măgăria 3

Desigur, pozele făcute de la faţa locului, înaintea ridicării automobilului nu sunt disponibile pe loc şi se pot obţine doar în instanţă. Deci orice şofer nu are cum să ştie sigur dacă într-adevăr e vinovat de ceva sau nu. Cam mare lipsa de transparenţă...

Neregula Măgăria 4

În schimburile plăţii aferente "serviciilor" firmei ILCOR AUTO ECO am primit o factură şi un bon. Acestea am observat acasă că sunt puţin diferite de altele pe care le-am văzut până acum. Când ajung acasă, ce să vezi? Adresa de pe factură nu corespundea cu adresa de pe bon. Pe factură erau sediul social şi punctul de lucru, dar pe bon era o adresă de care nu ştie nimeni nimic. Şi ar mai fi un lucru. Eu ştiam că la naştere, fiecărei persoane îi e atribuit un număr de înregistrare numit CNP. Doamna Cristina X, cea care era la casierie de serviciu şi care a întocmit factura, are aşa ceva? Dacă da, de ce nu e pe factură, că aşa ar fi normal. Să fie o posibilă tentativă de evaziune fiscală chestia asta? Of, of, instituţiile ce au sarcina de a verifica astfel de lucruri nu vor fi deloc fericite...

Neregula Măgăria 5

Ultima, dar nu cea din urmă problemă: măi, voi măcar aveţi dreptul să intraţi cu mini-macaralele în zona aia? Aveaţi jurisdicţie în partea aia a oraşului? Ştiam că firmele de ridicări auto nu acţionează decât pe bulevardele mari şi teoretic nu ridică decât maşinile care incomodează traficul. Practica ne omoară... Însă strada unde parcasem eu nici nu se apropia de a fi aşa ceva... Nu găsesc nicăieri pe internet contractul cu primăria, deşi fiind document public, n-ar fi trebuit să-mi fie prea greu. Dar intenţionez să aflu.

TO BE CONTINUED
COMING SOON
PARTEA a III-a: CONCLUZII

O încântătoare şi captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin Bucureşti - Partea I: Parcarea - sport extrem

DE REŢINUT în vederea părţii a II-a: Cu vreo două săptămâni înainte de întâmplarea de mai jos un hoţ foarte neîndemânatic a încercat să intre în maşină, pe care o parcasem în faţa Cimitirului Bellu Catolic. Nu a reuşit decât să îmi strice încuietorile de la uşile din faţă şi eu nu am apucat să le repar pentru că cei de la service-ul Dacia de lângă târgul Vitan au impresia că lumea e plină de fraieri. Dar din fericire le voi repara destul de curând.

Acum zece zile, aşa cum am făcut timp de câteva săptămâni, dimineaţa am plecat la depozitul de cărţi unde am făcut practică. Am zis să mă duc şi eu, ca tot omul, cu maşina, dacă tot dispun de una. Pentru că nu vroiam să parchez dincolo de barierele de la Sema Park şi să dau 2 lei/oră, am căutat altă variantă alternativă. Cum locurile de parcare amenajate de pe secţiunea aceea a Splaiului Independenţei sunt veşnic ocupate, a trebuit să merg câteva sute de metri mai încolo şi să parchez pe o străduţă. Zis şi făcut. Am găsit un loc liber, tocmai bun la intersecţia dintre străzile Atanase Economu Stoicescu şi Lt. Ştefan M arinescu. Eu am parcat pe cea de la urmă.

Peste opt ore, cam pe la ora 17:30, se termină programul de lucru şi mă întorc la locul cu pricina dar maşina, ia-o de unde nu-i! Prima reacţie: băi, parcă aici am lăsat-o, nu? Da, aici era. Sigur. Recunosc Jeep-ul care era în faţa mea şi restaurantul de vizavi. Ups, panică. Primul gând: bă, să vezi că am rămas fără maşină! Cineva o furase. Era singura explicaţie logică, că a mea era singura care lipsea din şirul de maşini. Ce mă fac, ce mă fac? S un acasă şi îmi spun povestea. Peste cinci minute aflu şi motivul: "Ţi-au săltat maşina comunitarii". Şi auzi aici hal de motiv: am parcat la mai puţin de 25 m de trecerea de pietoni. Se pare că treaba asta chiar e prevăzută în codul rutier. Am verificat.

Asta e maşina mea. Într-un an jumate m-am
ataşat de ea şi atunci când nu o găsesc acolo
unde am lăsat-o nu-mi pică prea bine

Şi reteradaţii care umblă în uniforme de poliţişti comunitari sau în salopete de ridicători de maşini nici nu lasă un bileţel, o plăcuţă sau vreun semn de orice fel prin care să te anunţe că maşina ta e la ei. Deci dacă în locul meu erau un moşulică de vreo 60 de ani şi un Merţan în loc de Logan, în seara aia ar fi luat probabil cina cu Doamne-Doamne la Judecata de Apoi şi scăpa de grija maşinii.

Într-adevăr, am parcat exact lângă trecerea de pietoni, nici măcar la 25 cm. Şi da, e posibil chiar să mă fi suit cu o roţile din spate câţiva centimetri pe ea. DAR OAMENII ĂŞTIA SUNT SĂNĂTOŞI LA CAP?! Nu incomodam pe nimeni. Maşinile în trecere aveau destul loc să ia curba, cum aveau şi pietonii să treacă strada. Şi nu eram nicidecum pe un bulevard mare. Eram pe o amărâtă de străduţă cu două benzi, abia circulată, pe care nu se găseau decât case, niciuna mai înaltă de două nivele. Şi oricum legea asta nu e aplicabilă nicăieri în Bucureşti, că ar trebui săltate jumate din maşinile din oraş. Plus că strada respectivă cred că avea 50 m cu totul şi treceri de pietioni în ambele capete. Dar aşa se întâmplă când legile sunt gândite cu curul, nu cu capul.

Aşa că mă duc la locul de depozitare a maşinilor. Pentru Sectorul 6, acesta este Str. Mănăstirea Văratec nr. 14-16, undeva lângă comuna Roşu, adică la naiba-n praznic. Exact la intrarea pe strada respectivă e un crater aproape la fel de mare ca cel lăsat de meteoritul care i-a omorât pe dinozauri. Dacă ajungi cu maşina în ăla doar o macara a ălora care ridică maşini te mai scoatre de acolo. Vreo 10 gropi de dimensiuni normale mai încolo ajungem la punctul de lucru al firmei S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. Ăştia sunt cei responsabili de ridicarea maşinilor în Sectorul 6.

În saptele gardurilor de sârmă ruginite maşinile sunt depozitate în condiţii de mare lux, pe un câmp cu pietriş pietre, unele dintre ele destul de ascuţite. Acestea sunt disponobile pentru suma modică de 677.32 lei + 168,07 lei/ziua de depozitare. La asta mai ad[ug[m ;i 120 de lei amenda de la polţ'ie. Da, dacă nu vii în ziua în care ţi-au ridicat-o, există şi chirie. Să zicem că cineva îşi parchează maşina la fel ca mine chiar în zona unde locuieşte şi pleacă în vacanţă departe de casă, undeva în străinătate timp de două săptămâni. În prima zi după ce pleacă cei de la firmă tâlharii ăia îi iau maşina. La întoarcere va avea de plătit 2.862,23 lei + 240 lei amendă de la poliţie. Adică 3.102,23 lei şi 3 puncte de penalizare.

THE SAGA IS NOT YET OVER
TO BE CONTINUED
COMING SOON: PART II

Partea a II-a

Maşini ridicate aiurea în buricul târgului

De aproape un an prin Bucureşti au început să mişune nişte camionaşe portocalii, cu o mică macara pe spate, care au unicul scop de a ridica maşinile parcate incorect şi care incomodează traficul. La prima vedere pare o iniţiativă lăudabilă. Cei care greşesc, să plătească! Corect, nu? În principiu, da. Doar că de când merg cu maşina prin frumosul nostru oraş mi-am dat seama de un lucru: nu traficul în sine este rău, adică nu mersul cu maşina, că se merge destul de bine dacă nu e ora de vârf. Când vrei să te opreşti din mers e marea problemă... Trăim într-un oraş în care patru sau cinci maşini se bat pe un loc de parcare.

Nu există prea multe parcări subterane, nici parcări supraetajate, iar de parcări din alea cu sisteme hidraulice de ridicare a maşinilor, cum au japonezii, chinezii, nemţii sau americanii, nici nu se pune problema. În alte cuvinte, nici să vrei să parchezi în mod cinstit şi corect, n-ai unde. În condiţiile astea ăia de ridică maşini nu fac populaţiei niciun bine şi devin o povară.Dar măcar banii rezultaţi din ridicarea maşinilor parcate aiurea ajung la bugetul administraţiei locale şi urmează să se regăsească în poduri şi pasaje, semafoare sincronizate şi o reţea de transport public extinsă, nu? Hahaha, da sigur! Cum să nu... Rareori se întâmplă aşa ceva în România şi doar o mică parte din banii din bugetul administraţiei se duc pe lucruri de interes public. Dar nu e cazul banilor rezultaţi din ridicarea de maşini. Nu pentru că ar fi cheltuiţi cu cap, Doamne fereşte, ci pentru că nu ajung la primărie. Firmele care ridică maşinile sunt afaceri private şi primăria încasează foarte puţin sau nimic.

Până acum nu am evidenţiat decât probleme în sistem... Hai să continuăm! De parcă lucrurile de până acum n-ar fost suficiente, câteodată mai ridică şi maşini parcate corect. Şi am şi poze! Azi la ora 08:50 pe Strada Căderea Bastiliei, la doi paşi de intrarea în ASE se întâmplau următoarele:

Ce e în neregulă cu maşinile parcate acolo??
Indicatoare cu parcarea interzisă nu sunt şi nu incomodează pe nimeni.

Dar ar fi bine de ştiut că firmele astea acţionează pe nişte perimetre destul de restrânse, dar circulate. Mai jos, o hartă cu lista completă:

Deci dacă ne ducem puţin mai la marginea oraşului, pe Bulevardul Bucureştii Noi, de exemplu, nu interesează pe nimeni maşinile parcate aiurea:

Aia cu roşu e chiar lângă semnul cu parcarea interzisă,
la fel ca şi celelalte. Cei drept, n-am stat decât vreo cinci minute.
Dar puteam s-o las acolo şi până mâine, că nu venea nimeni s-o ia.
Şi pentru ca circul să fie complet, sunt chiar lângă Secţia de Poliţie nr. 5

Miliţieniii şi ăia de ridică maşinele ie proşti de dăn gropi

Ieri, 12.10.2009

O zi de toamnă în Bucureşti.
Condiţii meteo: ~15°C, ploaie uşoară; nu tocmai favorabile pentru trafic (în Bucureşti)

A fost o zi în care am învăţat câteva lucruri importante despre cum se merge cu maşina în frumosul nostru oraş.

1. Ploaia

Pentru motive care îmi scapă ori de câte ori plouă în Bucureşti traficul se desfăşoară cu greutate. Fenomenul e cu atât mai ciudat încât nu e nevoie de o ploaie torenţială, ci doar de câşiva stropi, cum a fost cazul ieri. Plec de acasă, ca de obicei, vrând să fac drumul pe care îl fac aproape în fiecare zi până la Piaţa Victoriei. Pentru a ajunge acolo trebuie să trec pe Bulevardul Kiseleff şi pe la Arcul de Triumf. Din motive care momentan îmi scapă giratoriul de la Arcul de Triumf era blocat. Toamnă, ploaie, maşini, totul era ca într-un tablou. Traficul, mai ales, era chiar ca într-un tablou. La fel de nemişcat adică. Din cauza câtorva picături de ploaie am făcut 50 m în cinci minute. Nu cred că e nevoie să spun că de obicei nu durează mai mult de 30 de secunde să înconjori giratoriul ăla pe jumate...

2. Parcarea

După părerea mea, asta e cea mai mare problemă cu traficul în Bucureşti.Trăim într-un oraş în care patru maşini se bat pe un loc de parcare. Ăsta e motivul pentru care atunci când merg la şcoală nu vin niciodată cu maşina până la Piaţa Romană. Asta e, n-ai loc nici să arunci un ac. De circulat se circulă acceptabil cu excepţia orelor de vârf, dar dacă vrei să te opreşti din mers, ai o mare problemă. Şi ca să nu consum benzină degeaba şi să nu întârzii la ore cel mai bine e să o las pe la Victoriei. De obicei parchez într-un rond pe Kiseleff la un minut sau două de piaţă care arată cam aşa:


E loc pe margine pentru destul de multe maşini. Dar 4 maşini pe locul de parcare... Deci sunt destule şi pe margine, după cum se vede. Ieri, chiar dacă am venit acolo destul de devreme, n-am mai găsit loc pe margine şi am parcat mai pe mijloc (maşina roşie). În mod normal n-ar trebui să am probleme. Până acum n-am avut. Dar peste vreo cinci ore când vin să-mi recuperez maşina să plec acasă:

Scoate-o dacă poţi!

Pe la ora trei câteva dintre locurile de pe margine s-au mai eliberat, a mai parcat cineva în spatele meu şi un bou a parcat în dreapta mea. Desenul stângaci făcut în Paint de mai sus reflectă cu fidelitate situaţia de la momentul respectiv, maşina mea fiind singura care nu se putea mişca mai mult de 50 cm în nicio direcţie. Un metru mai în faţă sau mai în spate dacă parca şi retardatu' cu maşina albastră aveam şi eu loc să ies şi să-mi văd de drum. Dar nu... Evident, nu prea aveam nimic de făcut până când, spre norocul meu apar...

3. Ăia cu camioanele care ridică maşini parcate ilegal (şi câteodată legal)

Rondul ăla e unul dintre locurile unde mai vin ăia în pauze. Şi parchează ilegal, exact ca mai jos. Mă duc la prima maşină care apare acolo, la şofer.

Oare există alte camioanedestul de mari
ca să le ridice pe alea portocalii?

Întâmplător, maşina de aici chiar e parcată ilegal

- Nu vă supăraţi, sunt şi eu cu Loganul ăla de acolo şi am rămas blocat între patru maşini. Puteţi să mă ajutaţi şi pe mine?
- Păi care e?
- Aia de acolo.
- Da, văd că nu aveţi cum să ieşiţi. Dar............
- Păi nu puteţi să îl daţi pe ăla albastru mai în faţă cu un metru să ies şi io?
- Ah, nu. Nu e poate. N-avem voie.
- Păi nu e parcat ilegal??? Că văd că aproape blochează şi drumul...
- Da văd, dar îmi pare rău. N-am ordine să-l ridic şi eu nu sunt în măsură să fac constatarea şi...
- Deci, nici pe ăla de pe margine, de exemplu, (care în imagine e lângă semnul cu parcarea interzisă) nu puteţi să-l luaţi?? Că ăla chiar că n-are ce căuta acolo.
- Nu.
- Aha.
...........................................

Peste două minute mai vin încă două camioane de ridicat maşini. Dintr-unul din ele iese tot echipajul. Atunci îmi dau seama că toate aveau în dotare câte un poliţist COMUNITAR. Yeeee! Hai că poate rezolv cu ăla, doar e în uniformă. Da, sigur, cum să nu?...

- Bună ziua!
- 'Nă-zua!
- Am şi io o problemă. Vedeţi Loganul roşu de acolo? Am rămas blocat între ăia şi nu mai pot să ies.
- Aşea!
- Păi şi nu puteţi să mă ajutaţi? Ăla cu albastru e parcat ilegal, nu?
- Ăăăă, păi, ăăă... cre' că da. [Stăm un pic fără să zicem nimic, eu mă uit la el.] Păi da şi io ce să fac?
- Păi nu-l ridicaţi să-l duceţi de aici?
- N-am cum. Sună la 112!
- Păi de ce?? Nu e clar că e pus greşit?
- Ba da, da' nu-i de competenţa mea să constat.
[După câteva secunde, mirat]
- Dar... văd că... ăăăă... sunteţi în uniformă. De poliţist. Sunteţi poliţist, nu?
- Da. Da' tre' să vină ăia de la rutieră să constate, să facă poze...
- Păi, bă, trăi-ţi-ar, de ce te plimbi cu ei dacă nu eşti în stare de nimic?.......... Păi şi camioanele astea la ce sunt bune atunci? N-aveţi voie să faceţi constatări? Atunci de ce e pe fiecare camion câte un poliţist... comunitar, nu?
- Ce mă iei, mă, pă mine cu d'astea?! Vrei să-i chem p'ăia de la poliţie să vină să te ia la secţie să-ţi dea amendă? Ce mă iei, mă, pă mine cu jmecherii d'astea, ăă?
- Păi, staţi aşa, că v-am întrebat doar care e rolul dumneavoastră şi de ce vă plimbaţi cu camionul ăsta...
- PĂI C-AŞA-I ÎN REGULAMENT, D'AIA! E BINE??!
- ... [Cu gura căscată] Bă, tu eşti prost sau doar te prefaci?
- [Arătându-mi spre maşina albastră] Uite că vine ăla la maşină. Du-te şi vorbeşte politicos cu iel şi explică-i că n-a parcat bine, da?
.........................

Pe lângă faptul că ar fi fost datoria miliţianului să-i explice că e nesimţit vroia şi să mă duc să vorbesc "politicos" cu un ţigan (rrom) mare cu un lanţ la gât şi un tatuaj mare pe mână. Sigur că da... După ce că rămăsesem douăzeci de minute sau jumătate de oră cu maşina blocată, mă mai alegeam şi cu o bătaie.

Dar măcar din banii adunaţi din recuperarea maşinilor ridicate primăria scoate bani din care să construiască parcări şi pasaje şi autostrăzi suspendate... Nu-i aşa? Da... păi, ăăă... Nu, nu prea. În toate sectoarele afacerile din domeniu sunt private şi primăria nu obţine mai nimic în afară de chirii. Şi asta într-un oraş în care, repet, se bat patru maşini pe fiecare loc de parcare. Aşa că situaţia actuală nu o să schimbe prea curând. Ba mai mult, maşinile or să se înmulţească şi în loc de patru, or să se bată cinci-şase pe un loc şi probabil că nu o să mai merite să mergi cu maşina în oraş...