Politică - rezumat

Se întâmplă rar, dar ultimele săptămâni au fost unul dintre momentele în care politica din ţara noastră devine interesant de urmărit. Nu mai avem preşedinte full-time, ci doar unul interimar, unul din foştii prim-miniştri e în puşcărie etc. S-o luăm la rând.

Năstase

Asta sigur e o premieră pentru România şi poate chiar şi pentru Europa. Mă rog, pentru Uniunea Europeană, că acum câteva luni s-a întâmplat şi în Ucraina, dar acolo era clar ceva aranjat... Nu că la noi n-ar fi, dar deşi pare greu de crezut la noi e mult mai puţin evident. Unul dintre foştii prim-miniştri a fost trimis la închisoare pentru ceva ce a făcut în campania electorală pentru preşedinţie de acum aproape opt ani. Acum nu am înţeles foarte bine despre ce e vorba, nici nu m-am interesat în mod deosebit.

Ce e clar e că judecarea dosarului a fost neobişnuit de rapidă. Adică judecarea unui dosar de corupţie în o lună sau cât o fi durat, în condiţiile în care judecarea dosarelor de orice fel în România durează cu anii, sigur nu e o coincidenţă. Mai ales că dacă se mai aştepta câteva luni faptele se prescriau. Ce a fost cu adevărat a fost reacţia condamnatului, şi anume tentativa de sinucidere. Indiferent ce s-a zis la vremea incidentului de unii, o înscenare sigur n-a fost. Şi spitalul, şi poliţia au recunoscut existenţa incidentului. Trecând peste asta, Năstase a avut un noroc incredibil că a scăpat cu viaţă. Câţiva cenimetri la stânga sau la dreapta şi n-ar mai fi fost cazul să treacă pe la puşcărie, ci ar fi ajuns direct la cimitir.

Dar dacă privim atent o poză de-a domnului Năstase de dinaintea tentativei, putem să găsim o explicaţie pentru supravieţuirea miraculoasă. Privind cu atenţie ne dăm seama că aproape că nu are gât. Locul dintre cap şi restul corpului care ar trebui să fie gâtul, e înconjurat de un strat de... ceva ce bănuiesc că e grăsime. Dacă glontele a trecut prin aia, fără a avea cunoştinţe de medicină de specialitate pot să presupun că singura pagubă au fost un kil sau două în minus.

Trecând peste dubiile dreptăţii condamnării date, cred totuşi că o să-i facă bine să stea un pic la închisoare. În anii pe care i-a petrecut ca prim-ministru şi nu numai sigur a făcut lucruri şi mai rele pentru care chiar ar merita să petreacă ceva timp în închisoare.

Plagiat

În ultimele săptămâni a fost mare scandal legat de lucrarea de doctorat a actualului prim-ministru, Victor Ponta, care ar fi un plagiat. Pentru necunoscători, "a plagia" înseamnă a copia sau a-ţi însuşi idei care nu îţi aparţin fără acordul autorului şi fără a cita sursa. 

De unde le-a venit acuzatorului ideea cu plagiatul? Cred că ştiu. În Germania, acum câteva luni preşedintele de acolo a fost nevoit să-şi dea demisia în urma retragerii titlului de doctor pe care îl deţinea din motive asemănătoare. Deci, a plagiat Ponta sau nu? Momentan nu avem de unde să ştim. Nu avem o opinie imparţială. Până acum s-au pronunţat doar comisii alcătuite din prietenii lui Ponta (care, evident au zis că NU) şi din comisii alcătuite din prietenii lui Băsescu (care, normal, au zis că DA). Nici nu ştim exact cât din lucrare este copiată: unii zic că 50 de pagini, alţii 80 şi alţii 120.

Contează dacă a cineva a plagiat? Dacă eşti în Germania, da. Acolo dacă obţii un titlu de doctor asta chiar înseamnă ceva şi eşti cineva. În România, unde sistemul universitar e una dintre cele mai penibile scuze pentru un sistem educaţional din întreaga Europă şi unde există universităţi renumite pentru faptul că sunt fabrici de diplome, contează mai puţin. Sigur, dacă plagiatul se dovedeşte, ar fi o problemă. Dar există lucruri mult mai rele în politica românească actuală şi probleme mai arzătoare la ordinea zilei. Dacă tot s-au apucat să-i ia la puricat lucrarea de doctorat a lui Ponta, cred că ar fi o idee interesantă să facă acelaşi lucru cu toate lucrările de doctorat ale politicenilor care au aşa ceva. Rezultatul sunt sigur că ar fi foarte interesant. O treime din membrii parlamentului (+/- 10%) au aşa ceva, ceea ce în comparaţie cu alte ţări este enorm. Dacă toate lucrările astea ştiinţifice ar fi fost obţinute în mod corect şi ar fi conţinut toate idei originale, asta s-ar fi reflectat şi în nivelul de trai al ţării, ceea ce e clar că nu se întâmplă.

Suspendare

În final, preşedintele Traian Băsescu a atins performanţa de a fi singurul preşedinte din Europa care a ajuns să fi suspendat. De două ori chiar! În ziua suspendării în parlament a fost citită o listă întreagă de motive pentru suspendarea din funcţie. Nu le-am citit decât printre rânduri, dar sună toate perfect logic.

Ştiu că eticheta şi regulamentul de funcţionare al Parlamentului României au impus citirea unei astfel de liste de nu-ştiu-câte pagini timp de aproape o oră, dar există alte motive mult mai la îndemână. Cel mai evident e că E UN MARINAR! Ca să conduci o ţară ai nevoie de o anumită calificare, de anumite studii (prerabil administraţie, economie sau drept, dar nu numai) şi de o anumită educaţie. Cum mai exact ar trebui să te ajute la conducerea unei ţări o carieră de marinar?! Mă rog, de căpitan e navă.

Alt motiv pentru care trebuie să plece definitiv şi cât mai repede din postul pe care îl ocupa până acum câteva săptămâni e legat de campania electorală (nu ştiu dacă e bun termenul) din ultimele două săptâmâni. Aparent pentru validarea referendumului e necesară prezenţa a cel puţin 50%+1 a persoanelor cu drept de vot. Până ieri sau alaltăieri fostul cârmaci şef afirma că e obligaţia tuturor românilor să se prezinte la vot; trebuie ca referendumul să aibă credibilitate; nu vrea să câştige "la masa verde" prin neprezentare etc etc. În cursul zilei de ieri a văzut rezultatele ultimelor sondaje din care a reieşit că abia ce a ajuns la 30%, moment în care s-a hotărât că el şi partidul lui nu se vor prezenta la vot şi îi îndeamnă pe susţinătorii lui să facă acelaşi lucru.

În mod normal, într-o ţară normală, cu o afirmaţie ca asta ţi-ai fi săpat singur groapa şi ţi-ai fi pus capă carierei în politică. Însă România e o ţară foarte specială. Şi în ciuda sondajelor mai există încă două căi prin care Băsescu poate să rămână bine-mersi preşedinte: prin neprezentare sau prin metoda clasică, prostindu-i pe proşti, aşa cum a mai făcut-o de nenumărate ori. Ideea principală e că nu avem cum să facem vreo previziune cu privire la rezultatul referendumului de duminică. 

Ce ştim e că în cazul în care Băsescu e reconfirmat alţi PSD-işti şi PNL-işti vor ajunge să împartă celula cu fostul prim-ministru, actualmente jilavist. În cazul în care Băsescu va pierde, e foarte probabil ca el să ajungă în situaţia asta. Diferenţa va fi că dacă asta se va întâmpla, el mai mult ca sigur n-o să încerce să-şi pună capăt zilelor. Nu, în niciun caz. Se va duce la închisoare, îşi va lua în primire celula şi în termen de o săptămână sau două va ajunge şeful puşcăriaşilor.

Urmează să apară o ţară nouă

La sfârşitul săptămânii e foarte, foarte, foarte probabil ca planeta să se aleagă cu o nouă ţară. A patra din secolul al XXI-lea. Chiar acum se desfăşoară un referendum început duminica trecută în partea de sud a Sudanului prin care se decide dacă Sudanul de Sud se va separa sau nu. Noua ţară ar urma să se numească "Sudanul de Sud", ceea ce mi se pare complet lipsit de imaginaţie. Şi dacă ne gândim la istoria recentă a ţării, e foarte probabil ca rezultatul să fie în favoarea independenţei.

Preşedintele Salva Kiir, din motive pe care nu le cunosc,
se afişează în public mai tot timpul purtând
o pălărie de cowboy

Ce ştim despre noua ţară? Nu foarte multe. Acoperă cam o treime din actualul Sudan. Guvernul Sudanului zice că populaţia e de 9.500.000, cei din Sudanul de Sud spun că sunt 12-13.000.000. Limbile oficiale sunt engleza şi araba, ca şi în cazul Sudanului actual. Dar foarte puţini dintre locuitori vorbesc vreuna din ele ca limbă maternă, regiunea fiind una dintre cele mai colorate din punct de vedere lingvistic de pe glob. În Sudanul de Sud locuiesc peste 200 de grupuri etnice, fiecare cu limba lui. Rata alfabetizării e de sub 40%.

Relaţiile dintre nord şi sud nu sunt dintre cele mai bune. În ultimii 50 de ani au avut loc două războaie civile: 1955-1972 şi 1983-2005, în urma cărora au murit aproape 2.500.000 de oameni. Motivul: când englezii au ocupat Africa nu s-au gândit să împartă teritoriile într-un mod inteligent, ci pur şi simplu au tras nişte linii pe hartă. La propriu. Nici când au plecat din Africa nu au schimbat graniţele în vreun fel şi, pe deasupra, au şi uitat să spună pe cine lasă la conducere. Aşa sudanezii au rămas cu o ţară în care nordul era populat de arabi şi sudul de triburi africane, şi nordul era musulman şi sudul era creştin.

Războaiele, pe lângă faptul că au dus la moartea unei mari părţi a populaţiei, au distrus şi cea mai mare parte a infrastructurii, aia pe care o aveau. În afară de asta, (posibila) nouă ţară are unii dintre cei mai proşti indicatori ai sănătăţii din lume: cea mai mare mortalitate infantilă şi cel mai mic număr de doctori la 1.000.000 de oameni (~20). Capitala Juba e practic un sat mai mare, căruia îi lipsesc utilităţile în cele mai multe zone. 90% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1$/zi şi ţara primeşte ajutoare umanitare substanţiale din partea ONU.

Cu toate astea, nordul nu e prea încântat de perspectiva pierderii sudului, deşi la prima vedere ar trebui să fie. Practic urmează să scape de groapa de gunoi a ţării şi poate chiar a Africii. Dar ce nu ştie prea multă lume e că Sudanul are cele mai mari rezerve de petrol din Africa, comparabile cu ale unora dintre ţările din Golful Persic. Cea mai mare parte din ele sunt neexploatate. Şi 80% din rezervele astea de petrol se află sub groapa de gunoi de care am pomenit mai devreme şi care urmează să-şi declare independenţa. Nasol momentul pentru nord, dar nu prea au ce face. Foarte interesaţi de rezervele de petrol sudaneze sunt chinezii. Deja au investiţii mari în domeniu, care urmează să crească, China ducând lipsă de rezerve de petrol autohtone substanţiale.

Şi pentru ca situaţia să se complice, zonele colorate cu roşu (Abiyei) şi cu roz (South Kudurfan şi Blue Nile Region) nu se ştie încă sigur cui vor reveni, nordului sau sudului?