Niagara Falls, NY - 1969

Aşa arăta cascada în august 2009:


O minune a naturii... 1.700.000 m³ de apă pe minut (60.000.000 ft³, adică cubic feet, pe americană), cel mai mare debit din lume! Dar cine a zis că omul nu se poate pune cu natura?


Asta era priveliştea cu care erau întâmpinaţi turiştii în 1969. Ar fi fost neplăcut să se fi întâmplat asta atunci când am fost eu acolo, mai ales că românii au nevoie de viză şi pentru America, şi pentru Canada, iar eu nu aveam decât o viză SUA, şi aia pe trei luni, aşa ca la chiori.


În 1969 alimentarea cu apă a cascadei a fost întreruptă pentru prima oară în 12.000 de ani timp de şase luni în scopul efectuării unor lucrări de oprire a eroziunii cascadei. Fără acestea, într-o sută de ani cascada nu ar mai fi fost cascadă şi ar fi fost păcat. Nu de alta, dar locul ăla atrage în fiecare an câteva milioane de gură-cască şi oamenii de acolo din asta trăiesc.

1969

2009

Pozele de mai sus au fost recent redescoperite şi date publicităţii de către un localnic. Interesant, nu? Americanii opresc cascade pentru lucrări de întreţinere. Noi, românii nu putem să redirecţionăm un râu sau să săpăm un amărât de lac de acumulare ca să nu ni se mai inunde recoltele în fiecare an...

Asta e poza care, în mod inexplicabil apare pe toţi magneţii, toate vederile, toate tricourile şi toate tourist crap-urile mai mult sau mai puţin kitschoase disponibile la magazinele de suveniruri din partea americană a cascadei.

De ce inexplicabil?
Păi asta e partea canadiană.

Grecia vs. Turcia şi Mustafa Kemal Atatürk

La numai 40 km de Kuşadası şi în cel mai apropiat punct, la nici 2 km de coasta turcească se află Insula Samos, care aparţine de Grecia. Nu e singura insulă grecească atât de aproape de ţara vecină. De fapt, aproape toate insulele din Egee aparţin Greciei. Chair dacă distanţa e atât de mică, vorbim de două lumi diferite: alţi oameni, altă limbă, altă cultură, altă religie.

Religie

• Grecia: creltini (aproape toţi ortodocşi);
• Turcia: musulmani (majoritatea sunniţi, dar şi alevi, sufiţi şi şiiţi). În realitate, cu riscul de a fi linşat de fundamentalişti, o să spun că islamul a murit acum mult timp în Turcia. Poze cu noul lor zeu, puţin mai jos.

Cultură

Turcii au venit în zonă acum vreo 800 de ani, din Asia Centrală sau din Altai. Grecii sunt acolo de când cu lumea. Deşi în general turcii sunt văzuţi ca fiind leneşi şi fără chef de muncă şi grecii sunt văzuţi ca fiind mai harnici. Dar înclin să cred că lucrurile stau puţin altfel. Grecii antici au inventat statul, ca formă de organizare politică. Grecii moderni au inventat statul degeaba. Grecii antici au inventat matematica, democraţia, artele, medicina şi filosofia. Grecii moderni au inventat somnul de după-amiază. Pe la mijlocul după-amiezei, dacă te plimbi prin bazaar, ai să-i vezi pe majoritatea vânzătorilor la magazinele lor, aşteptând clienţi. În Samos, pe strada comercială, şi în toată Grecia, în acelaşi moment la zilei toate magazinele au lacătele puse pe uşă. Tot aşa şi la mai mare! Aşa sigur o să ieşiţi din criză.

Bazaar turcesc

Strada comercială din Samos la mijlocul zilei

Bucătărie

Fiind unii lângă alţii de atâta vreme, era imposibil să nu se influenţat unii pe alţii în vreun fel. De fapt, există dispute nesfârşite cu privire la cine a inventat tzatziki, mousaka, baklava şi kadayıf. Înclin să cred că primele două sunt ale grecilor.

Istorie

Cum ziceam, turcii au ajuns în Asia Mică acum 800 de ani. Ei bine, de atunci până acum 90 de ani n-a mai fost linişte în zonă. Există un motiv bun pentru care grecii şi turcii nu prea se înghit unii pe alţii. Turcii le-au ocupat ţara grecilor timp de 600 de ani şi dintre toate popoarele cucerite, grecii s-au lăsat cel mai greu (200 de ani aproape). Certurile dintre ei au atins punctul culminant în 1920, când a izbucnit Războiul Greco-Turc. Turcii tocmai îl dăduseră jos pe sultan, Imperiul Otoman se destrămase şi grecii s-au gândit că ar fi un moment bun să invadeze ţara şi să îşi recupereze teritoriile pierdute. Pe vremea aceea în vestul Turciei (inclusiv la Kuşadası) erau majoritari grecii şi ceea ce este azi nordul Greciei era preponderent turcesc. Aşa că grecii au ocupat vestul Turciei, dar nu au stat acolo mult timp, pentru că a apărut în peisaj cel care avea să-i ia locul lui Allah pentru turci. Faţa lui e pe toate bancnotele şi toate monedele, are statui peste tot şi în centrul Istanbului e un bulevard plin cu poze de-ale lui. Dacă treci prin Turcia, nu ai cum să-l ratezi.

Mustafa Kemal Atatürk

El a fost cel care a întors pe dos situaţia în război, i-a respins pe greci şi a trasat graniţele actuale. De atunci, nu au mai existat certuri majore între cele două popoare şi aproape că s-au înţeles bine. Mai e o mică problemă în Cipru, unde e puţin neclarr unde se termină partea grecească şi unde începe cea turcească, chiar dacă insula e separată de un zid mare. Şi în 1996 Grecia şi Turcia erau să intre în război din cauza unei insule (de fapt a unei stânci) nelocuite, care a răsărit de nicăieri în mijlocul Mării Egee. Până la urmă au căzut de acord să o arunce în aer. Una peste alta, din 1922 până acum se ştie exact unde e graniţa şi de când cu schimbul de populaţie dintre cele două ţări fiecare stau în partea lor. În afară de trasarea graniţelor, printre meritele lui se mai numără:

• elaborarea unui nou sistem judiciar după model european (care din nefericire nu a evoluat în acelaşi ritm cu celelalte din Europa de când a fost adoptat şi astăzi are unele lipsuri);
• trecerea la alfabetul latin de la cel arab şi alte reforme ale limbii, care au dus la creşterea spectaculoasă a alfabetizării (1922: sub 20%);
• separarea politicii şi a religiei;
• acordarea de drepturi egale femeilor şi bărbaţilor;

Pe scurt, el a fost cel care i-a scos pe turci din Evul Mediu şi le-a modernizat ţara aproape de unul singur. Uitându-ne peste anii în care a condus ţara, putem spune că a fost un dictator. Dar asta nu îi deranjează pe turci, pentru că a făcut numai lucruri bune. Şi dacă aveţi dubii cu privire la naţionalitatea oamenilor care trăiesc astăzi în vestul Turciei, examinaţi omagiile "subtile" aduse steagului naţional şi lui Atatürk.

Seria veche de bancnote, recent au fost schimbate,
dar personajul principal e acelaşi

Ia ghiciţi cine e în vârful dealului...

Există o poveste care explică motivul pentru care e imposibil să nu vezi cel puţin un steag o dată la 100 m. La începutul războiului greco-turc, grecii au ocupat Smyrna (actualmente İzmir). A venit acolo în vizită şi regele grec, să vadă ce au cucerit. Prima oprire a fost fostul palat al sultanului. În lipsa unui covor roşu, soldaţilor greci li s-a părut că ar fi o idee bună să folosească un steag turcesc. După isprava asta, Atatürk a spus că steagul e simbolul naţiunii şi că ar trebui să fie arborat oriunde, pentru ca ceilalţi să vadă cine sunt adevăraţii stăpâni ai ţării.

Transportul în Turcia

În Kuşadası se poate ajunge în două feluri: pe uscat sau prin aer. Pe uscat se ajunge acolo urmând ruta Bucureşti - Giurgiu - Veliko Târnovo - Stara Zagora - Edirne - Gelibolu - Çanakkale - İzmir - Kuşadası. Cele mai apropiate aeroporturi sunt İzmir şi Bodrum. Cel din urmă e un fel de Băneasa: trei porţi pentru zboruri internaţionale, una lângă alta, doar că nu e aşa de înghesuit ca la noi. Primul e la 90 km, al doilea la 130 km. În mod normal, drumul cu autocarul durează o oră - oră şi jumătate. Dar dacă cei de la agenţia organizatoare sunt nişte retardaţi şi pun în acelaşi autocar oameni de la şase hoteluri, lucrurile se complică. Şi dacă eşti la ultimul hotel de pe hartă, drumul durează cam patru ore. Drumurile prin staţiune sunt destul de întortocheate. De exemplu, la hotelul la care am stat puteai ajunge, respectând regulile de circulaţie, ocolind 14 km sau mergând pe contrasens 200 m.

Prin oraş, cel mai uşor şi mai convenabil e să mergi cu dolmuş-ul. Dolmuş-urile sunt nişte microbuze care ţin locul autobuzelor şi care pentru 2,5 lire (cam 5 lei), te duc cam oriunde vrei în oraş. Acum trei ani nu erau decât o liră. Cred că ştiu care e explicaţia pentru scumpire:

Vedeţi ceva ciudat? Nici mie nu mi-a picat fisa din prima, dar preţurile sunt în lire, nu în lei. În Turcia, un litru de benzină costă între 3,30 - 3,70 lire (cam 8 lei, faţă de 4,2 - 4,3 în România). Tocmai din cauza asta, singurii care îşi mai permit să atingă sau să depăşească viteza legală în afara oraşului sunt soferii de taxiuri, dolmuş-uri şi camioane, adică cei pentru care plăteşte benzina firma. Restul merg încet, pentru a consuma cât mai puţin. Aşa că s-au dus zilele în care se spunea despre turci că conduc ca nişte demenţi.

Î: Câţi somalezi încap într-o maşină?
R: Toţi!

Î: Câţi oameni încap într-un dolmuş?

R: Şi 30 dacă e nevoie, chiar dacă nu sunt decât 12 scaune. Şi chiar şi cu atâţia, şoferul nu pare să aibă o problemă în a merge cu 60 km/h pe serpentine.

Spre insulele greceşti circulă vapoare în fiecare zi, o cursă sau două. Spre Samos sunt două pe zi şi nu sunt afectate de grevele din transport din Grecia. Dar dacă şi cei din vămi li se alătură transportatorilor, ar fi o mică problemă. Controalele vamale sunt de tot râsul şi de-o parte şi de alta a graniţei. În partea turcească detectoarele de metale sunt setate pe minim şi în Grecia nu există deloc. În vama grecească sunt doi inşi care îţi desfac bagajul se uită două secunde în el, după care ţi-l dau înapoi. De asemenea, dacă eşti cetăţean UE, nici măcar nu se stresează să deschidă paşaportul pe care li-l prezinţi, să vadă dacă e într-adevăr al tău. Ah, şi era să uit: clădirea vămii e împărţită cu un restaurant cu specific pescăresc.

Kuşadası, Aydın, Turcia

Dacă vreţi o vacanţă la mare undeva în afara României, la preţuri comparabile cu România, dar cu servicii mai bune, Turcia sau Grecia sunt cele mai bune idei. În momentul de faţă, mai bine Turcia decât Grecia, că acolo nu sunt greve şi nici proteste, nici în transporturi, nici în vămi, nicăieri. Plajele, cele mai multe, sunt mai curate decât în România, la fel şi apa. Nu sunt alge prin apă şi nici peşti morţi pe plaje, care am auzit că sunt cea mai nouă "atracţie" pe litoralul nostru.

Şi în plus faţă de România, dacă te saturi de stat la plajă, mai ai şi alte lucruri de văzut sau de făcut în oraş şi în jurul lui. De exemplu, la 2o km de centru se află Efes. Nu, nu e vorba de bere, ci de oraşul antic. Ruinele lui, mai exact. E cea mai bine conservată cetate antică grecească, a fost dezgropată numai în proporţie de 20% şi în fiecare săptămână apare ceva nou pe undeva. La 160 km spre est dăm de Pamukkale, fenomen natural unic în lume: un deal alb din calcar, cu izvoare termale, în vârful căruia se află altă cetate grecească: Hierapolis. Dacă vii cu autocarul dinspre Çanakkale cel mai probabil vei trece şi prin Troia şi Bergama, aţi ghicit, alte cetăţi greceşti. Ciudat, având în vedere că suntem în Turcia, nu? Se poate, dar jumate din Grecia Antică e de fapt în interiorul graniţei Turciei moderne, şi normal, mare parte din istoria lor e tot acolo.

Troia Pamukkale















Bergama Efes

Oraşul în sine e destul de interesant şi în afară de plaje şi restaurante ar mai fin câteva puncte de interes. În turcă, numele oraşului înseamnă "Insula păsărilor" (kuş - pasăre, ada - insulă). Pe insula care dă numele oraşului există un castel veneţian vechi de 500 de ani, restaurat. Vizavi de insulă au construit şi o biserică, din care nu a mai rămas decât turnul cu ceas, care azi e în curtea unui restaurant. Nu în ultimul rând, tot în centru există şi un bazar, neacoperit, în mijlocul căruia e o moschee veche de aproape 400 de ani. Dacă te duci acolo la cumpărături, se pot întâmpla două lucruri: pe de-o parte poţi fi jefuit, sau mai bine zis, tras pe sfoară sau poţi să scoţi un preţ mai bun decât în magazinele obişnuite. Totul depinde de cât de bine te descurci ce negocierea. Dar dacă le dai de înţeles că eşti din România ai un avantaj din start. Turcilor le place mai mult de români decât ne place nouă de noi înşine şi le place de Hagi mai mult decât ne place nouă de el... Preţurile cele mai bune sunt pentru albanezi, bosniaci şi români şi cele mai mari pentru americani, englezi şi bulgari.

Castelul Veneţian

Turnul cu ceas

Kaleiçi Camîi - exterior
şi interior

Deci, să recapitulăm. România - alge în apă, peşti morţi pe plajă şi în afară de baie şi plajă nu mai e altceva de făcut. Turcia - apă curată, plaje curate şi alte lucruri interesante de văzut. Totul, la preţuri comparabile ce cele de la noi. Deci, de ce m-aş duce în România la mare?

Africa de Sud azi

Cum spuneam, în 1994 Mandela devine preşedinte şi Apartheid-ul se prăbuşeşte. În mod normal lucrurile ar fi trebuie să meargă în continuare bine şi frumos, de data asta pentru toată lumea, nu numai pentru albi. Dar nu a fost aşa. Noii miniştri şi conducători ai ţării aveau o mică problemă: nu, nu că erau negri, era problema, ci că nu aveau şcoală. Pe vremea Apartheid-ului negrii practic nu aveau acces la educaţia superioară şi în afară de preşedinte nimeni nu avea aşa ceva. Noul ministrul de finanţe negru se ocupase cu editarea şi tipărirea de postere anti-rasism înainte să primească noua funcţie; ministrul agriculturii lucrase pe o fermă a unui alb, dar habar n-avea cum să conducă una, darămite agricultura întregii ţări; şi uite aşa lucrurile au scăpat "puţin" de sub control.

Şi dacă asta nu era destul începând cu 1994 rata criminalităţii a explodat. Africa de Sud e azi oficial cea mai periculoasă ţară din lume şi Johannesburg cel mai periculos oraş. În cel mai "sigur" cartier din Johannesburg au loc "numai" 12 omoruri, 20 de violuri, 30 de jafuri şi tot atâtea furturi de maşini. În Africa de Sud furtul de maşini are o definiţie diferită decât în România: hoţii de maşini din Africa de Sud nu aşteaptă să plece şoferul din maşină, ci îl dau afară cu forţa din ea în mijlocul drumului şi eventual îl şi împuşcă. Jumate din furturile de maşini se soldează cu moartea şoferului.

În ceea ce priveşte egalitatea dintre rase, lucrurile nu s-au schimbat atât de mult precum se aştepta lumea. Apartheid-ul vechi a dispărut, dar a apărut unul nou, neoficial, de data asta îndreptat împotriva albilor. Negrii care doresc să-şi înceapă propria afacere sau care vor să se angajeze la stat au prioritate în defavoarea albilor. Fenomenul poartă numele de black economic empowerment. Cu toate acestea 70% din economia Africii de Sud încă se află în mâinile albilor. Chair dacă în ultimii 16 ani au apărut parcă de nicăieri o clasă de mijloc a negrilor şi oameni de afaceri de succs negri, cea mai mare parte a populaţiei de culoare trăieşte încă în sărăcie, fără să fi evoluat în vreun fel în ultimul deceniu. Acum albii: unii dintre ei, fiind obişnuiţi să aibă un loc privilegiat în stat şi să li se dea totul pe tavă, şi-au pierdut averile şi acum township-urile nu mai sunt exclusiv negre. Mare parte din crimele menţionate mai sus sunt comise de negri împotriva albilor. De, ce să-i faci? După 46 de ani sunt puţin supăraţi şi ei. Unii albi, tocmai de teamă să nu-şi piardă viaţa, s-au întors în Anglia sau Olanda, ţările din care au venit cu 100-200 de ani înainte. În 1980 erau 3.000.000 de albi şi 25.000.000 de negri. Azi sunt 4.000.000 de albi şi 45.000.000 de negri.

Una peste alta, lucrurile au rămas, mai mult sau mai puţin neschimbate. Marea majoritate a negrilor sunt vai de ei, trăiesc la marginea oraşelor şi în sărăcie şi albilor încă le e bine celor mai mulţi şi nu au grija zilei de mâine, doar că acum casele lor sunt înconjurate de ziduri mari şi sârmă ghimpată şi toată lumea, fie că are nevoie să jefuiască pe cineva sau că vrea să se apere de hoţi, are cel puţin o armă în casă.

Unii dintre turiştii veniţi cu ocazia cupei au experimentat toate astea. Două grupuri de coreeni au fost jefuite, la fel şi nişte italieni. Un japonez a fost lăsat fără haine în mijlolcul străzii. Poate să se considere norocos: mai bine în curul gol şi viu decât în curul gol şi mort. Deci e un mister total cum de cei de la FIFA au permis Africii de Sud să organizeze cupa mondială în 2010. Şi încă nu s-a terminat, mai e aproape o lună...

Ar face bine să aibă mare grijă de trofeul ăla. 7 kg de aur solid într-o ţară în care jafurile armate sunt la ordinea zilei nu mi se par o combinaţie bună.

Personajul din film a dispărut din peisaj acum câteva luni. Doi negri de pe ferma lui i-au zdrobit capul cu o ţeavă pe motiv că nu i-a plătit pentru munca prestată. Dar în cazul ăsta cel mai probabil a fost un lucru bun...

Şi încă ceva "frumos" despre vracii din Africa de Sud şi Poor whites / Rich blacks.

Africa de Sud

Peste câteva ore începe unul dintre cele mai aşteptate evenimente din lume: Cupa Mondială la Fotbal, care anul acesta va fi găzduită de Africa de Sud. Probabil e cea mai dezvoltată ţară din Africa de Sud. Cu toate astea, având în vedere situaţia ţării, mă mir că li s-a permis să găzduiască aşa un eveniment. Ce e sigur despre africa de Sud e că în ultimii 20 de ani, ca şi România, a evoluat. Nu în bine, nu în rău, doar a evoluat...

Acum puţin despre istoria ţării. Africa de Sud are ceva deosebit faţă de celelalte ţări africane: acolo locuiesc şi albi. Nu albi ca arabii din Algeria sau Tunisia, ci albi ca în Europa. Primii au venit în secolul al XVIII-lea, cei mai mulţi dintre ei erau din Olanda, dar erau şi din Franţa, Germania, Belgia sau ţările nordice şi îşi spuneau "buri". În olandeză boer înseamnă "fermier". Burii ăştia au înfiinţat trei state ale lor - Transvaal, Orange, Natal - pe care le-au ocupat britanicii în urma Războaieilor Bure. În 1910 englezii şi burii şi-au lăsat diferenţele la o parte şi au format Uniunea Sud-Africană, care 1931 s-a separat complet de Marea Britanie.

Până acum nu am vorbit decât de albi. Totuşi acolo se mai găsesc şi o grămadă de negri. Ei bine, ei sunt mai puţin importanţi pentru bucata aia de pământ numită Africa de Sud, chiar dacă albii nu au depăşit niciodată 20% din populaţie. Atâţia erau la începutul secolului. În 1820 a avut loc Războiul Zulu. Ei au fost singurii negri care au opus rezistenţă. Dar ei nu aveau decât suliţe şi albii aveau puşti şi tunuri, deci cred că e evident ce s-a întâmplat. 1879: Native Location Act, lege ce le-a dat dreptul albilor să îi relocheze pe negri după bunul plac. 1913: Native Land Act, lege prin care s-a restricţionat dreptul negrilor de a deţine pământuri. Doar 7% din teritoriul ţării mai e în mâinile lor. 1948: Apartheid Act. Oamenii sunt clasificaţi în trei rase: white, black, colored. Totul e separat: transportul public, oraşele, şcolile.

Albii aveau un statut privilegiat, negrii şi mulatrii erau cetăţeni de mâna a doua. Albii controlau complet economia şi politica şi aveau un nivel de trai comparabil cu SUA şi şările din Europa. Negrii nu aveau voie să deţină locuinţe în interiorul oraşelor şi erau nevoiţi să locuiască la sate, în township-uri (suburbii fără utilităţi) sau să lucreze pe fermele albilor. În anii '70, în încercarea de a atenua nemulţumirirle populaţiei de culoare, sunt create "batustanele", zone aproape exclusiv rurale, fără resurse şi fără posibilităţi de dezvoltare populate în întregime de negri. Desigur, nu a ajutat la nimic. Revoltele şi protestele s-au accentuat de-a lungul anilor '80. Era clar că Apartheid-ul nu mai avea multe zile: 3.000.000 de albi şi 25.000.000 de negri.

Frederik Willem de Klerk, care avea să devină ultimul, preşedinte alb al Africii de Sud ia începe dezmembrarea sistemului politic şi economic rasist ce a dominat ţara mai mult de 40 de ani. Tot în 1990, după 27 de ani petrecuţi în închisoare Nelson Mandela e eliberat împreună cu alţi membri ai ANC (African National Council) şi peste patru ani devine primul preşedinte negru al Africii de Sud.

To be continued...

Cele mai lungi nume de localităţi din lume

3. Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch

În nordul Ţării Galilor, pe insula Anglesey (sau Ynys Môn) se găseşte un sătuc tipic pentru regiune, cu vreo 3.000 de locuitori, dar care iese în evidenţă prin nume, care e atât de lung şi într-o limbă atât de ciudată, că n-am reuşit încă să-l pronunţ de la un capăt la altul fără să mă opresc. În nordul Ţării Galilor şi în zonele mai ales, limba principală este încă galeza.

Un englez despre limba galeză: Oh, have you ever heard a Welsh person speaking the language? It sounds horrible... Very weird, it's like there are no vowels... După ce am văzut chestia asta, de acord!

Dar numele pitorescului sat nu e o doar o înşiruire de litere la mişto. În traducere înseamnă ceva de genul: "Biserica Sfânta Maria din pădurea de aluni albi de lângă vârtejul de apă rapid şi Biserica Sfântul Tysilio de lângă peştera roşie". Dar numai galezii pot stii exact ce înseamnă, că am găsit trei traduceri diferite.

Dar are şi o formă "scurtă": Llanfairpwllgwyngyll. Galezii or fi la fel de beţivi ca rudele lor din Irlanda? Oare de câte beri e nevoie ca localnicii să nu mai poată să-şi pronunţe numele localităţii de domiciliu?

2.Taumatawhakatangihangakoauauotamateaturipukakapikimaungahoronukupokaiwhenuakitanatahu

Pe locul II se află un sat din Noua Zeelandă. Numele e în māori, limba primilor locuitori ai Noii Zeelande şi nici pe ăsta nu am reuşit să-l pronunţ, deşi se scrie cum se aude. Are câteva sute de locuitori şi, deşi pare greu de crezut, nici aici nu e vorba de o înşiruire de litere alese la întâmplare. "Dealul pe care Tamatea, omul cu genunchi mari, cel care escalada munţi, cel care a călătorit peste tot, îi cânta iubitei lui". Cred că ceva de genul "Dealul lui Tamatea" ar fi fost mai simplu de scris şi mai uşor de reţinut, că bănuiesc că ştia lumea despre cine e vorba.

1. Bangkok, capitala Thailandei

Vorbesc despre denumirea completă a oraşului:

กรุงเทพมหานคร อมรรัตนโกสินทร์ มหินทรายุทธยา มหาดิลกภพ นพรัตนราชธานีบุรีรมย์ อุดมราชนิเวศน์มหาสถาน อมรพิมานอวตารสถิต สักกะทัตติยะวิษณุกรรมประสิทธิ์

Adică: Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Yuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Phiman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit.

Sau în traducere: "Oraşul îngerilor, marele oraş, bijuteria eternă, fortăreaţă impenetrabilă a zeiţei Indra, marea capitală a lumii binecuvântată cu nouă pietre preţioase, oraşul fericit, cu un palat regal care este casa zeului reîncarnat care domneşte peste împărăţie, oraşul dăruit de Indra şi construit de Vishnukarm".

U gran populu sicilianu i li italiani dellu sud

Despre Italia se poate spune că este alcătuită din mai multe ţări. Fiecare regiune este diferită de cealaltă. Fiecare regiune are obiceiurile şi tradiţiile ei, limba ei (da, limba!) şi chiar şi propriile partide cu proprii lor simpatizanţi (Liga Nord, de exemplu). Mai pe scurt, singurele lucruri care leagă regiunnile Italiei sunt autostrada şi Biserica Catolică.

Italienii pot fi împărţiţi în trei categorii în funcţie de cât de mult seamănă cu românii: italienii din nord, care sunt mai civilizaţi decât românii şi cei mai nelatini, italienii din centru (Roma, Abruzzo), care sunt cam ca românii, ca şi caracter şi comportament şi dacă te-ai duce acolo, te-ai simţi probabil ca acasă şi italienii din sud, cei mai latini dintre toţi, mai răi ca românii. Chestia aia cu "românii sunt hoţi" e o glumă proastă, mai ales când vine din partea italienilor.

Diferenţele dintre regiuni şi italieni sunt chiar atât de mari că partidul menţionat mai sus, Lega Nord, promovează separarea Italiei în două.

Ah, şi au o mică problemă şi cu străinii

Dar cred că toţi italienii, indiferent de regiune, ştiu că dacă s-ar întâmpla asta, sudul ar rămâne fără susţinerea economică a nordului şi nordul ar rămâne fără frizeri şi suc de portocale roşii. Aşa că Italia o să îşi păstreze în continuare forma de cizmă. Fireşte, diferenţele fiind aşa mari, italienii nu au întotdeauna lucruri foarte frumoase de zis unii despre ceilalţi. Cei din sud îi consideră pe cei din nord nişte ţărani semianalfabeţi şi nespălaţi pe jumătate francezi sau germani care s-au întâmplat să se nască în cea mai bogată jumătate a ţării şi cei nord nord îi privesc pe cei din sud ca fiind nişte ţărani corupţi, pe jumate arabi, care tolerează mafia şi care trăiesc de pe urma veniturilor realizate de nord.

Una dintre regiunile Italiei este Sicilia, o insulă mare, exact lângă vârful cizmei. Întâmplător este şi regiunea cea mai sudică. Şi cum gradul de civilizaţie, sau cum vreţi să-i ziceţi scade pe măsură ce cobori spre zonele mai calde...

Primul lucru pe care îl observi la sicilieni e înfăţişarea lor. Sicilia a fost câteva sute de ani sub ocupaţie arabă şi asta se vede pe feţele multora dintre localnici. Sau mai bine zis pe culoarea feţelor lor. Unii chiar arată ca şi conaţionalii noştri care se duc la cerşit la Italica. Acolo cred că se amestecă cel mai bine printre localnici ţiganii. Unii arată ca arabii şi unii sunt albi.

Alt lucru care diferă e limba. Localnicii vorbesc "dialectul" sicilian, care este de fapt o altă limbă. Singurul motiv pentru care e numit dialect e acela că nu are acelaşi prestigiu ca italiana, nu are niciun fel de statut oficial, nu are cine ştie ce literatură şi e folosit mai mult în cadru informal. Fiecare regiune are propriul ei "dialect". Aşa că următoarea poveste nu e deloc neobişnuită. Un bărbat din Sicilia, care a trăit în Piemont vreme de douăzeci de ani, are un vecin pe care îl salută în fiecare dimineaţă când pleacă la servici. Sicilianul vorbeşte italiana, iar piemontezul o înţelege. Dar din cauză că cel din Piemont nu vorbeşte italiana, ci doar o înţelege, şi sicilianul nu şi-a bătut capul să înveţe piemonteza, conversaţia se reduce la Buon giorno. Come va?

O altă caracteristică notabilă a sudului Italiei este activitatea organizaţiilor mafiote. Odată am citit într-un ziar un articol în care scria că profitul anual al mafiei din Calabria (vârful izmei), Ndragheta, e cât PIB-ul Estoniei şi Sloveniei la un loc. Şi până atunci nu auzisem în viaţa mea de mafia calabreză. În Apuglia (călcâiul) există Sacra Corona Unita, în Napoli şi Campania, Camorra şi, în fine, în Sicilia, cea mai cunoscută, Cosa Nostra. Şi după câte maşini de poliţie şi ambulanţe erau pe străzile din Palermo, cred că fac treabă bună şi nu sunt deloc pe cale de dispariţie, aşa cum ar vrea autorităţile din regiune să credem...


Dar, de departe, cel mai notabil lucru despre sicilieni este că nu sunt în stare să conducă o maşină. Nu ordonat, oricum. Pe toată insula aia ar trebui interzise maşinile. Nu pentru că sunt prea multe, ci pur şi simplu din cauză că acolo locuiesc sicilieni. În Sicilia semnele de circulaţie au rol decorativ şi regulile din Codul Rutier au caracter de "sugestii". De exemplu, dacă semaforul se face roşu, te poţi aştepta să mai treacă maşini şi după 15-20 de secunde. Sau, în afara oraşului, n-au nicio problemă să depăşească alte maşini pe linie continuă simplă sau dublă şi să meargă cu 130 km/h pe drumuri cu o singură bandă pe sens.

Dar cel mai rău e că habar n-au să parcheze o maşină. E greu de descris în cuvinte cum fac asta, aşa că am încărcat câteva poze:

Exact pe trecerea de pietoni

În mijlocul drumului

Pe marcajul de la staţia de autobuz

Strâmb... Rău...

Ca să nu ziceţi că doar la Bucureşti
se circulă haotic. La fel şi la Palermo!

Îmi pare rău că nu l-am filmat pe vreunul făcând o parcare laterală. Cred că ăsta e motivul pentru care trei sferturi din maşinile din Palermo sunt zgâriate sau ciocnite sau ciobite sau îndoite sau toate la un loc.

Se zice că atunci când Dumnezeu a creat lumea, înainte să-l facă pe Adam, a luat Pământul în mână şi l-a sărutat şi exact în locul unde şi-a pus buzele era Sicilia. Dacă Adam şi Eva erau sicilieni, nu e chiar atât de greu de înţeles de ce au fost izgoniţi din Grădina Raiului.