Limba maghiară / A magyar nyelv

Mark Twain a spus odată aşa: life is too short to learn German. Adică "viaţa e prea scurtă pentru a învăţa germană". Evident, Mark Twain n-a fost niciodată la Budapesta sau altundeva în Ungaria, căci dacă ar fi făcut asta, reflecţia lui filosofică de acum un secol ar fi sunat puţin diferit. Germana, cu toate că are ciudăţeniile ei, e până la urmă de bun simţ... Maghiara, pe de altă parte, e foarte probabil să te omoare cu zilele dacă dintr-un motiv sau altul te apuci s-o înveţi. Fac precizarea că o zic fără intenţia de a jini poporul maghiar în vreun fel, deşi am impresia că sunt şi ei conştienţi de asta.

De unde diferenţe aşa de mari?

Î: De ce suntem vecini cu ungurii?

R: Pentru că aşa ne trebuie!

Acum serios: de ce suntem vecini cu ungurii? Pentru că au construit chinezii Marele Zid. Acum mai bine de două mii de ani, strămoşii maghiarilor trăiau în zona Mongoliei actuale, unde îşi umpleau cea mai mare parte a timpului cu jefuirea oraşelor din nordul Chinei. Când împăratul Qin a construit Marele Zid, le-a blocat accesul în China şi au luat-o încetişor înspre vest. În cele din urmă au ajuns în Câmpia Panonică şi în Transilvania unde, după cum bine ştim, au găsit un pământ nelocuit şi ei au fost PRIMII care s-au stabilit acolo*.

*Nu vă faceţi griji, era doar o afirmaţie ironică. Ăsta e motivul pentru care limba vorbită de unguri nu seamănă deloc, deloc, dar deloc cu alte limbi europene. În timpul de când sunt în Europa au căpătat înfăţişarea europenilor (sunt albi, arată exact ca noi, nu au ochi oblici), dar din limbile vorbite pe continentul nostru nu au împrumutat mare lucru. Gramatica şi, într-o mai mică măsură, vocabularul se aseamănă cu cele ale limbilor turcă, mongolă, tătară şi celelalte limbi ale Asiei Centrale. 

Cele mai multe articole lingvistice preznită maghiara ca fiind înrudită cu finlandeza şi estona. Acestea două chiar seamănă una cu cealaltă, dar relaţia cu maghiara e una mai îndepărtată şi asemănările sunt mai puţin evidente. De fapt, părerea mea personală de NEspecialist e că ungurii au fost şi ei incluşi în această familie lingvistică din politeţe şi ca să nu se simtă singuri.

Pronunţia în limba maghiară

Pe internet există unele site-uri şi în librării există unele cărţi despre limba maghiară care conţin regulile de pronunţie ale acestei limbi. În jumătate sau mai mult din cazuri ce e scris acolo nu are nimic în comun cu realitatea. Lista următoare sper că are...

• a se citeşte ca un "o" uşor prelungit;
• á se citeşte "a";
• é, í, j, y se citesc ca un "i" scurt;
• ó, ú: se citesc "u" - există unele excepţii pentru ó;
• ö, ü se citesc ca în germană;
• ő, ű se citesc ca cele de mai sus, dar uşor prelungite;
• c, cz se citesc "ţ";
• cs se citeşte "ci";
• s se citeşte "ş";
• sz se citeşte "s";
• gy, ny, ty se citesc ca "ghi", "ni" şi "ti" în română când apar la sfârşitul cuvântului.
• consoanele dublate în scriere sunt dublate de obicei şi în pronunţie.

Câteva cuvinte uzuale

Există o serie de cuvinte care sunt la fel în mai toate limbile vorbite în Europa sau care au forme asemănătoare pe tot continentul. Limba maghiară face opinie separată chiar şi în cazul acestora. În continuare, câteva exemple:

• "Restaurant" e peste tot în Europa restaurant, ristorante sau restaurante. Nu şi în Ungaria, unde este étterem;
• "Poliţia" e peste tot în Europa police, Polizei, polizia sau policía. În Ungaria e rendőrség;
• "Bar" e bar aproape oriunde în Europa. În Ungaria e vendéglő;
• "Pompierii" sunt oriunde în Europa fie fire department sau Feurwehr, fie pompiers, bomberos sau bombeiros. În Ungaria sunt tűzoltóosztag;
• "Hotel" e aproape oriunde în Europa hotel. În Ungaria e szálló, dar în multe locuri e afişat şi cuvântul mult mai uzual pe plan internaţional;
• "Supermarket" e peste tot în Europa, supermarket, supermarkt, supermarché, supermercado etc. În Ungaria e élelmiszer áruház.
• "Aeroport" e aproape oriunde airport, aeropuerto, aéroport etc. În Ungaria e repülőtér.

Lista poate continua, dar ideea principală e că marea majoritate a cuvintelor din vocabularul maghiar nu seamănă deloc cu româna sau cu alte limbi europene.

Puţină gramatică

Cică intră un ungur într-un magazin şi îi spune vânzătoarei:

-Daţi-mi un bere.

-Bine, dar să ştiţi că se spune corect "o bere", nu "un bere".

A doua zi vine ungurul din nou:

-Daţi-mi un bere.

-Domnule dragă, v-am explicat şi ieri: se spune corect "o bere", nu "un bere".

A treia zi intră ungurul din nou în magazin:

-Daţi-mi bere.

Vânzătoarea îl întreabă mirată:

-Bine. Câtă?

-O!

Limba maghiară nu diferă de limbile indo-europene numai prin vocabular, ci şi prin gramatică. Să începem cu părţile bune! În limba maghiară nu există genuri (masculin sau feminin) şi există numai trei timpuri verbale (prezent, trecut şi viitor). Maghiarii nu îşi bat capul cu unul dintre cele mai uzuale verbe din limba română şi din limbile europene în general, şi anume "a avea". Asta totuşi, nu sunt sigur că e un lucru aşa de bun. Ba chiar e posibil să îi încurce mult pe străinii care încearcă să le vorbească limba. Ideea de posesie se exprimă cu verbul "a fi" + adjectiv posesiv.

Acum să trecem la părţile rele! Limba maghiară e ceea ce numim o limbă aglutinantă. Asta înseamnă că majoritatea prepoziţiilor şi articolelor apar sub formă de sufixe (se adaugă la sfârşitul cuvântului determinat, de obicei legate de acesta). De exemplu, în maghiară "în casă" se spune házban, unde ház înseamnă "casă", iar ban - "în". Pe acelaşi model, "din casă" se spune házról, iar "pentru casă" se spune házért. O altă caracteristică a limbilor aglutinante e existenţa cuvintelor compuse. Însă faţă de germană, în care apare acelaşi fenomen, logica acestora e mult mai greu de desluşit pentru vorbitorii de română.

Pluralul substantivelor se formează de regulă adăugând "k" la sfârştiul cuvântului. Exemple: gyerek - gyerekek (copil - copii), újság - újságok (ziar - ziare), autó - autók (maşină - maşini), bika - bikák (taur - tauri). La exemplele astea diferă litera suplimentară de dinaintea k-ului final. Alegerea aceasta se face respectând principiul "armoniei vocalelor", adică trebuie să fie din aceeaşi clasă de vocale ca ultima vocală a formei de singular a cuvântului. Conjugarea verbelor se face respectând acelaşi principiu. Există o serie de reguli, prea lungi pentru a le prezenta aici.

Articolul hotărât se pune în faţa cuvântului determinat şi este a dacă cuvântul începe cu o consoană şi az dacă cuvântul începe cu o vocală. Verbul se pune la sfârşitul propoziţiei. Există unele situaţii în care unele dintre regulile gramaticale prezentate până acum nu fac doi bani, pentru că intervin EXCEPŢIILE. Şi asta e foarte "distractiv", pentru că apar inclusiv în cazul prepoziţiilor-sufix.

De ce e bine să ştii lucrurile astea?

Stătea într-o zi Badea Gheorge lângă o fântână despre care ştia că e otrăvită şi se relaxa după o zi de muncă. Se opreşte lângă ea un trecător şi dă să bea apă.

-Stai, omule! Nu bea, că-i otrăvită!

Trecătorul îi mulţumeşte pentru avertisment şi merge mai departe. Se opreşte al doilea trecător şi se repetă scenariul. Vine şi al treilea şi al patrulea. La al cincilea:

-Stai, omule! Nu bea, că-i otrăvită!

-Jó napot kivánok! Nem tudom románul.

-Bea încetişor, să nu răceşti...

Conform celor mai recente date ale Uniunii Europene cu privire la cunoştinţele de limbi străine ale cetăţenilor europeni, pe ultimul loc se află Ungaria. Numai 15% dintre maghiari cunosc altă limbă decât a lor, nu neapărat engleza. În Budapesta e ceva mai bine, procentul apropiindu-se de un sfert. În traducere, asta înseamnă că în afara zonelor turistice, mai ales în cele din afara capitalei, cel mai probabil nu va vorbi altă limbă decât maghiara NICI DRACU'. Şi având în vedere diferenţele linvistice foarte mari faţă de restul Europei, învăţarea unui cuvânt sau două în limba locală pare a fi o alternativă mai bună la datul din mâini.

Educaţie pentru minorităţi

În ultimul timp una dintre temele principale de discuţie în ţară e educaţia pentru minorităţi. În principal nu ne priveşte direct pe cei mai mulţi şi e doar un subiect care să ne distragă atenţia de la problemele reale. Motivul pentru care nu prea ne priveşte e pentru că până şi prin numele ei tema asta se adresează unui grup restrâns de oameni din ţară. Acum ştiu că în mai multe ţări din Europa minorităţile au drepturi mai multe decât majoritatea însăşi, dar cred că exagerăm puţin.

Să luăm primul exemplu: facultate de stat cu predare în limba maghiară? Cuvinte cheie: "de stat". Nu e nimic rău să ai şcoli cu predare în limbile minorităţilor. Se practică peste tot în ţările democratice şi civilizate. Chiar şi China (ţară nu tocmai democratică) face asta. Dar nu mi se pare normal ca asta să depăşească nivelul liceului. Se presupune că în 12 ani ai timp să înveţi limba majoritară. Că în multe cazuri nu s-a întâmplat asta în ultimii 20 de ani şi că mulţii dintre ungurii din România de-o seamă cu mine nu prea le au cu limba română e altceva. Facultăţile DE STAT din România se presupune că formează oameni care să muncească în România. În toată România, nu doar în Harghita, Covasna şi Mureş. Deci în locuri unde, evident, se vorbeşte româna, nu maghiara. Dacă ţin neapărat să facă şcoală în limba lor există o variantă: universităţi private cu predare în maghiară. Deja există câteva în Transilvania şi mi se par o soluţie bună. Dorinţa le e îndeplinită, dar pe banii lor pe care şi-i aduc de acasă, nu pe bani publici.

Un alt exemplu de abordare greşită a subiectului ar mai fi în Bucureşti. Aparent, începând cu anul viitor se va înfiinţa în Bucureşti un liceu cu predare în limba romani, cunoscută în general sub numele de "ţigănească". Liceul ar urma să fie situat în mijlocul Ferentarilor. Cred că n-ar fi fost nimic rău cu înfiinţarea unui liceu cu predare în altă limbă decât româna în Bucureşti dacă era vorba de unul pentru germani, ungurui, evrei, armeni, turci, tătari, ucraineni, greci sau chinezi. Dar de ţigani toată lumea zice că trebuie "integraţi în societate". Şcoala generală unde am învăţat era localizată la intersecţia dintre Ferentari şi Berceni şi nici Rahova nu era prea departe. Deci erau destul de mulţi indivizi mai bronzaţi pe acolo. Dintre cele opt clase ale promoţiei mele, una dintre ele - F parcă - era "clasa de rromi". Copiii declaraţi rromi erau luaţi şi puşi laolaltă în aceeaşi clasă. Sala lor de clasă era undeva la ultimul etaj, în fundul unui hol pe unde nu trecea prea multă lume. Am fost nevoiţi la un moment dat să facem o oră în sala aia. Doamne, deci aşa ceva... Arăta chiar mai rău decât o sală e clasă obişnuită a şcolii, deşi până la momentul ăla nu credeam că se poate.

Nu ştiu dacă geniile care au conceput strategia asta de integrare îşi dau seama că integrarea presupune punerea minorităţii în mijlocul majorităţii. Adică copiii ţigani trebuie luaţi şi puşi în mijlocul claselor de copii români câte unul sau doi, nu izolaţi într-un colţ pe unde nu mai trece nimeni. Ah, şi mai ales trebuie ţinuţi la şcoală. Am auzit că în altă şcoală unde se aplică aceleşi model la ore sunt de obicei 3-4 copii din peste 20. Acum că stau să mă gândesc, cred că ăsta era motivul principal pentru care uşa elevilor era mai tot timpul închisă... Altfel spus, un liceu special pentru ţigani în mijlocul Ferentarilor ar însemna acelaşi lucru, doar că la o scară mai mare.

Ar mai fi un semn de întrebare la propunerea asta cu liceul. Pentru cine îl facem, mai exact? Conform recensământului din 2002, că de la ultimul n-au fost în stare să publice datele încă, 2,5% din populaţia ţării era formată din ţigani şi numai puţin mai mult de jumătate dintre ei încă îşi mai vorbeau limba. Şi cifra de 2,5% e mult subevaluată; Dumnezeu ştie câţi sunt în realitate. Unele estimări ajung până la 8-9%. Motivul principal pentru care cei mai mulţi se declară români, şi nu ţigani e foarte simplu: nu neapărat că le-ar fi ruşine, ci din simplul motiv că nu îşi mai vorbesc limba şi că de o generaţie sau mai mult au trecut la română. Chiar şi în Ferentari, singurul cartier predominant ţigănesc din Bucureşti auzi vorbindu-se mai mult română decât altă limbă (pe străzile mari cel puţin). Aşa că dacă proiectul ăsta o să se materializeze n-o să fie decât un eşec şi o risipă de bani, într-o perioadă de criză.

Román történelem és román földrajz

În afară de măsurile anti-criză, care probabil că nu vor face decât să adâncească criza, sau în cel mai fericit caz nu vor rezolva nimic, s-a mai votat sau urmează să se voteze încă o lege îndelung comentată: elevii unguri din Harghita, Covasna şi Mureş urmează să studieze istoria şi geografia României în limba lor maternă, adică în maghiară. Previzibil, naţionaliştii şi oponenţii guvernului au sărit în sus ca arşii.

Vai, dispare limba română în localităţile locuite de unguri! Ne iau ungurii pământul! Cum să se înveţe istoria românilor în maghiară?! Asta e o reacţie normală din partea celor care au impresia că locuitorii acelor pământuri n-au altceva mai bun de făcut decât să se reunească cu patria mamă. De la restul o atitudine indiferentă ar fi fost mai potrivită. Deci, care e problema? Lumea spune că limba română e o limbă necunoscută pentru copiii unguri din acea zonă născuţi după revoluţie. Şi faptul că li se iau două ore pe săptămână în care ar fi avut posibilitatea să vorbească româneşte contribuie la asta.

Da, se pare că e adevărat. Româna e o limbă necunoscută pentru mulţi dintre cei ce fac parte din categoria menionată mai sus. Asta se întâmplă în principal din cauza sistemului educaţional, care nu e în stare să îi înveţe să vorbească limba ţării în care trăiesc. Cum orele de la şcoală nu sunt nici pe departe suficiente ca să îi înveţe pe copiii români engleză sau franceză, aşa nu pot să îi înveţe şcolile din cele trei judeţe româna pe copii unguri, pentru care este o limbă străină. De ce se întâmplă asta? Hmmm, posibil pentru că studiază româna după aceleaşi metode ca şi copiii români. Pe mine unul, FIIND ROMÂN, mă scotea din sărite metafora supraliterară din strofa a nu-ştiu-câta din Luceafărul. Nu pot decât să-mi imaginez ce crede un ungur despre asta.

Cât despre orele de istorie şi geografie, chiar nu contează în ce limbă se fac. E vorba de numai două ore pe săptămână. Şi cele două materii oricum se fac la mişto şi sunt dominate în mare parte de o mare lipsă de interes, tot din cauză că nu sunt în stare profesorii să capteze interesul copiilor şi din cauză că manualele sunt execrabile. Şi cum istoria şi geografia românilor se fac numai în clasele a VIII-a şi a XII-a chiar nu mai contează dacă se fac în româneşte sau în ungureşte, că oricum nu învaţă nimic pe nimeni.