L-au descoperit şi românii pe Arash

.

De câteva luni, pe YouTube cel puţin, că la televizor nu ştiu şi la radio nu l-am auzit prea des, Arash a devenit cunoscut şi printre români. Din nefericire, românii, în mare parte, sunt... cam ţărani. Deşi acum situaţia s-a mai îmbunătăţit, când românii au început să comenteze prima dată la videoclipul de faţă (un fel de continuare la videoclipul altei melodii), într-o treime din comentarii era înjurat că e arab, într-o treime era înjurat că e manelist şi într-o treime era comparat de alţi manelişti cu Salam şi Guţă. O parte foarte mică a comentatorilor români îşi dădeau seama cum stăteau lucrurile de fapt.

Acum, eu îl ştiu de câţiva ani pe Arash şi nu mi se pare deloc rea muzica lui. Să clarificăm unele lucruri: în primul rând nu e în niciun caz manelist. Deşi ritmurile aduc oarecum cu manelele, versurile melodiilor nu fac trimitere la bani, duşmani, valoare şi alte lucruri din sfera manelelor cântate de tot felul de ţigani borâţi în România, Bulgaria şi alte ţări din Balcani. Ca o paranteză, sunt sigur că multe dintre melodiile lui au fost furate de tot felul de manelişti şi cu ocazia asta au fost şi stricate. În al doilea rând  (de asta m-am mirat şi eu când am auzit-o), nu şi-a început cariera în Orientul Mijlociu, ci în Suedia, unde trăieşte de când era copil, dacă nu cumva s-o fi şi născut acolo. În al treilea rând nu e arab, ci iranian şi limba în care cântă aproape toate melodiile nu e araba, ci persana. Nu există mare legătură între cele două, deşi pentru urechile celor mai mulţi occidentali, s-ar putea să sune ambele la fel. În ultimul rând, manelist sau nemanelist, e pe cale să devină cel mai vizionat artist al genului pe YouTube, fiind la concurenţă cu cea aflată acum pe primul loc. De asemenea, şi genul muzical, care nu ştiu exact cum se numeşte, e din ce în ce mai popular în Europa, ceea ce e perfect logic, dacă ne gândim că arabii, turcii şi persanii sunt tot mai numeroşi în vestul continentului.

Israel's critical security needs for a viable peace

Din filmul ăsta putem înţelege două lucruri:

1. Un eventual stat palestinian fie nu are cum să existe;
2. Un eventual stat palestinian trebuie să existe ca o enclavă a Israelului.

Tind să cred că prima variantă e mai probabilă ca a doua. De-a lungul ultimului secol arabii palestinieni par să fi făcut tot ce le-a stat în putinţă să-şi micşoreze teritoriile. În 1947 s-a pus prima dată problema creării unei ţări pentru evrei, după evenimentele din Europa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Iniţial era vorba ca întregul Mandat Britanic al Palestinei (Iordania şi Israelul+teritoriile autorităţii palestiniene de azi) să fie transformat în Statul Israel. Dar ar fi fost bucată prea mare de pământ pentru un popor prea mic. În ciuda a ceea ce cred mulţi, evreii nu sunt deloc numeroşi. Nu sunt mai mult de 15 milioane în lume.

Apoi s-a luat în discuţie transformarea teriroiilor de la vest de Râul Iordan în Statul Israel. Nici cu asta nu au fost de acord arabii, majoritari în zonă, şi în final s-a căzut de acord asupra partajării în proporţii egale a teritoriilor de la vest de Iordan între evrei şi arabi, ca în imaginea de mai jos (cadrul al doilea). Evreii urmau să primească 10% din teritoriile Mandatului Britanic al Palestinei, mare parte din acele teritorii fiind alcătuite din zone deşertice.

Când s-a pus în aplicare, arabii iar nu au fost de acord, deşi propunerea de împărţire a Naţiunilor Unite era mai mult decât rezonabilă. Părerea mea. În urma războiului de jumătate de an cu Egipt, Iordania, Siria, Liban şi arabii palestinieni, graniţele autorităţii palestiniene s-au restrâns la jumătate (cadrul al III-lea). 1967: Războiul de Şase Zile. Egipt, Iordania, Siria, Iraq, Arabia Saudită, Kuwait şi Algeria atacă simultan Israelul şi în termen de şase zile mănâncă bătaie rău. Două treimi din Cisiordania e ocupată, la fel şi Fâşia Gaza şi Peninsula Sinai (Egipt). Autoritatea palestiniană se transformă într-un grup de enclave israeliene. În 1973 Egipt şi Siria atacă Israelul de Yom Kippur, cea mai sfântă sărbătoare evreiască. În mai puţin de o lună armata israeliană ocupă Înălţimile Golan şi ajunge la 40 km de Damasc şi 100 km de Cairo. În Peninsula Sinai evreii construiesc câteva orăşele pe care le demolează la retragerea din 1982, când încheie un acord de pace cu Egipt, şi o staţiune ca lumea - Ofira (cunoscută azi ca Sharm el-Sheikh). Tot în 1982 ocupă sudul Libanului, pentru a opri atacurile cu rachete ale Hezbollah şi rămâne acolo până în 2000. Revin pentru încă jumătate de an în 2006.

Singura schimbare majoră în harta zonei din 2000 până acum a fost retragerea armatei israeliene din Gaza. Cum au reacţionat arabii la asta? A doua zi au început să arunce rachete peste oraşele israeliene din sud... Din cauza asta armata israeliană a revenit acolo pentru câteva luni în 2009. Şi dacă lucrurile continuă în felul ăsta, vor mai reveni şi vor pune în aplicare cele spuse în film şi arabii, cel mai probabil, ca de obicei nu vor avea ce să facă. Au dovedit în nenumărate rânduri că nu sunt în stare să coordoneze un atac, nici ei între ei, nici împreună cu Iranul. Iran nu e o ţară arabă (sunt persani) şi musulmanii sunniţi au o problemă aproape la fel de mare cu musulmanii şiiţi (ceea sunt iranienii) ca cea pe care o au cu evreii.

Căutăm voluntari pentru atentate sinucigaşe

Cum spuneam, unul dintre subiectele principale ale ştirilor e războiul din Gaza. Foarte interesant... Una dintre ultimele afirmaţii ale Hamas a fost că vor "transforma Gaza în cimitirul armatei Israeliene". Pe de altă parte, de când au atacat, evreii au cam distrus oraşul şi Hamas a mâncat bătaie de nu s-a văzut.

Unul dintre cei mai mari susţinători neoficiali ai Hamas (normal, sunt organizaţie teroristă doar) este Republica Islamică Iran împreună cu preşedintele ei filo-israelian, Mahmoud Ahmadinejad. Acest personaj e cunoscut pentru tot felul de declaraţii pro-evreieşti. Printre ele se numără cea conform căreia "Holocaustul nu s-a întâmplat niciodată" şi, desigur, cea mai cunoscută, "The state of Israel must be wiped off the map!"; "Statul Israel trebuie şters de pe hartă". Pacifist băiatu'... Un adevărat hippie! Ultima propunere referitoare la subiect a fost cea a unui refrendum pentru mutarea statului Israel:

A.America
B. Europa
C. Altundeva
D. Şters de pe hartă.

Sigur, în cele din urmă cred că şi-a dat seama că ar fi o pierdere de timp şi de bani. Evident, pare o persoană sănătoasă la cap şi cu o gândire perfect logică, nu?

În ziarul de azi dimineaţă, la rubrica cu ştiri internaţionale era un articol despre evenimentele din Gaza. Din tot articolul, primele fraze mi-au atra atenţia.

"Peste 70.000 de studenţi iranieni s-au oferit voluntari pentru a comite atentate sinucigaşe împotriva Israelului." Pentru un occidental, sau, în orice caz, pentru mine, ăsta e un lucru foarte ciudat. Frate, în pana mea, eu sunt student! Şi nu m-aş arunca în aer pentru nimic în lume. N-am ce face? Cred că rubrica de anunţuri din Entekhab sună cam aşa: "Se caută voluntari pentru atacuri sinucigaşe împotriva necredincioşilor israelieni. Oferim cazare şi trei mese pe zi gratuit că oricum scăpăm de dvs. repede. Plata nu e relevantă din aceleaşi motive. Dar aveţi un loc asigurat în paradis... [ceea ce nu prea contează, că în religia musulmană nu cred că există iadul] Tricou şi steag cu slogane anti-semite incluse." Wow, sună tentant.

Şi se pare că nici afganii nu sunt cu mult mai sănătoşi la cap pentru că"şi 2000 de tineri afgani sunt pregătiţi să se alăture rezistenţei palestinien din Gaza." De asemenea, preşedintele pacifist a mai anunţat că "bombardamentele israeliene ar putea provoca o revoltă mondială a musulmanilor împotriva necredincioşilor". Tinerii revoltaţi mondial împotriva necredincioşilor, cum vă propuneţi să ajungeţi în Gaza? E o fâşie de pământ ceva mai mare ca Bucureştiul de care s-a ales praful în ultimele săptămâni şi momentan e accesibilă doar armatei israeliene.

Deci dacă vă interesează anunţul de mai sus, vreţi ca Israelul să dispară sau credeşi că Holocaustul e o minciună zionistă, contactaţi Ambasada Iranului din Bucureşti.