duminică, 21 octombrie 2012

Regatul Unit - Anglia - Marea Britanie

Regatul Unit - Anglia - Marea Britanie. E vorba de acelaşi loc? Sunt locuri diferite? Oare britanicii se amuză pe seama străinilor care nu ştiu care e diferenţa şi folosesc termenii incorect sau sunt enervaţi de ei?


Un lucru care creează confuzie e că Regatul Unit de fapt nu e o singură ţară, ci o ţară alcătuită din mai multe ţări, care conţine patru naţiuni suverane egale în drepturi: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Anglia (desenată cu roşu pe hartă) e deseori confundată sau asimilată în mintea multora cu întregul Regat Unit pentru că e cea mai mare şi cea mai populată dintre aceste patru ţări şi pentru că acolo se află capitala regatului, Londra. La nord se află Scoţia (albastru) şi la vest Ţara Galilor (verde deschis). La sud-vest de Scoţia se află Irlanda de Nord (verde închis), care e deseori uitată intenţionat sau nu şi de cei care trăiesc în celelalte părţi ale Regatului Unit.

Locuitorii fiecărei dintre cele patru ţări au nume diferite: în Anglia trăiesc englezi, în Scoţia - scoţieni, în Ţara Galilor - galezi sau velşi şi în Irlanda de Nord - (nord-)irlandezi. Termenul de "britanic" e folosit pentru a-i denumi pe toţi, dar cetăţenii britanici evită să-l folosească pentru că cele patru ţări, de-a lungul istoriei nu s-au înţeles niciodată prea bine şi cetăţenii lor nici astăzi nu prea se înghit unii pe alţii... Scoţienii, galezii şi irlandezii îi privesc pe englezi ca pe nişte tirani imperialişti asupritori, chiar dacă fiecare dintre cele trei ţări are parlament propriu şi dreptul de a vota sau respinge legile Angliei, în condiţiile în care opusul nu e valabil. Englezii îi privesc pe ceilalţi ca pe nişte ţărănoi needucaţi care petrec mult prea mult timp cu oile lor. Dar, cum locuitorii celor patru ţări nu au paşapoarte şi documente de identitate proprii, sunt cu toţii cetăţeni britanici, fie că le place, fie că nu. Cetăţeni britanici, locuitori ai Regatului Unit, al cărui nume complet este Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Deci, ce e Marea Britanie? E cea mai mare insulă! Spre deosebire de Regatul Unit, Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, Marea Britanie e un termen geografic, nu unul politic. Marea Britanie e cea mai mare insulă din Arhipelagul Britanic. În interiorul Regatului Unit, termenul "Marea Britanie" e folosit uneori pentru a face referire la Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor, cu excluderea intenţionată a Irlandei de Nord. Dar fiecare dintre cele trei ţări are sub jurisdicţie alte insule mai mici, în apropierea coastelor Marii Britanii. De exemplu, Ins. Wight e parte a Angliei, Ins. Anglesey a Ţării Galilor şi Ile. Hebride, Ile. Orkney, Ile. Shetland şi Ile. Clyde sunt ale Scoţiei.

A doua cea mai mare insulă a Arhipelagului Britanic e Irlanda. La fel ca "Marea Britanie", şi Irlanda e TEORETIC tot un termen geografic, nu unul politic. Ins. Irlanda conţine două ţări: Irlanda de Nord şi Republica Irlandeză. Irlanda de Nord e o parte a Regatului Unit, pe când Republic Irlandeză (care din comoditate e numită de obicei Irlanda, ca întreaga insulă) e o naţiune separată. Însă şi Irlanda şi Regatul Unit fac parte din Uniunea Europeană, deşi deseori, englezilor mai ales, le place să se prefacă că ţara lor e în mijlocul Atlanticului, nu la 50 km nord de Franţa.

Deci, cele mai mari insule din Arhipelagul Britanic sunt MAREA BRITANIE şi IRLANDA. Pe Ins. Irlanda se află două ţări: Irlanda şi IRLANDA DE NORD. Pe Ins. Marea Britanie se află trei ţări: ANGLIA, SCOŢIA şi ŢARA GALILOR. Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord formează REGATUL UNIT.

Dar asta nu e toată povestea. De ce pe banii din Canada şi Australia, de exemplu, apare chipul Reginei? Asta are legătură cu ceea ce era odată Imperiul Britanic. Acum mai bine de jumătate de secol Imperiul Britanic acoperea un sfert din suprafaţa lumii şi conducea o cincime din populaţia planetei. Multe dintre aceste teritorii s-au desprins de Imperiu în urma unor războaie sau revolte. Toată lumea ştie povestea Statelor Unite sau a Indiei. Dar foarte multe dintre fostele colonii şi-au dobândit independenţa prin diplomaţie. Aceste teritorii care aspirau la statutul de naţiuni independente au făcut o înţelegere cu Regatul Unit prin care au continuat să recunoască monarhia britanică ca şi autoritate supremă a ţării în schimbul dreptului de a avea parlamente şi guverne proprii. 

Pentru a înţelege legătura dintre toate astea trebuie să discutăm desprea Coroană. Nu coroana din Turnul Londrei, care stă aşezată în spatele unui geam de sticlă şi pe care vin s-o vadă milioane de oameni în fiecare an, ci entitatea juridică ce conduce ţara, reprezentată de un singur om. Cine a creat această entitate? Dumnezeu. Conform tradiţiei britanice, autoritatea conducerii Regatului aparţine lui Dumnezeu şi monarhul britanic este încoronat în cadrul unei ceremonii creştine. Dar, Dumnezeu nevrând să se încurce cu probelme de micromanagement, a acordat toate puterile sale de conducere unei entităţi numite "Coroana", controlată la rândul ei de monarhul în exerciţiu, acesta fiind în momentul de faţă Regina Elisabeta a II-a. Astfel, tehnic vorbind cel puţin, Regatul Unit este o teocraţie. Suveranul este şeful statului şi conducătorul suprem al religiei oficiale: anglicanismul.

Naţiunile care şi-au dobândit independenţa faţă de Imperiul Britanic prin diplomaţie, dar care încă recunosc autoritatea Coroanei, sunt cunoscute sub denumirea de Ţinuturile Commonwealth-ului (Commonwealth Realms). În ordinea populaţiei, începând de la cel mai mare la cel mai mic, acestea sunt: Canada, Australia, Papua Noua Guinee, Noua Zeelandă, Jamaica, Ile. Solomon, Belize, Bahamas, Barbados, Sf. Lucia, Sf. Vincent şi Grenadine, Grenada, Antigua şi Barbuda, Sf. Kitts şi Nevis şi Tuvalu. Toate acestea sunt naţiuni independente, reprezentate la ONU, dar încă recunosc conducătorul monarhiei britanice ca şeful statului, deşi puterile acestuia în interiorul graniţelor acestor state sunt foarte limitate şi rolul său este mai mult unul ceremonial.

Mai departe, mai există şi Dependenţele Coroanei (Crown Dependencies). Acestea sunt: Ins. Man, Ile. Jersey şi Ile. Guernsey. Spre deosebire de Ţinuturile Commonwealth-ului, ele nu sunt state independente, ci au doar autonomie locală faţă de Coroană şi locuitorii lor au cetăţenie britanică. Totuşi, Regatul Unit îşi rezervă dreptul de a respinge hotărârile guvernelor locale.

Încă nu e gata enumerarea, mai există o categorie de teritorii, în care intră, de exemplu, şi Gibraltar, un orăşel mic la marginea de sud a Spaniei, cunoscut pentru stânca sa, pentru maimuţe şi pentru faptul că de-a lungul istoriei a provocat tensiuni diplomatice între Regatul Unit şi Spania. Tot în aceeaşi categorie intră şi Ile. Falkland (Malvine), care acum 30 de ani au provocat un scurt război între Regatul Unit şi Argentina. Aceste teritorii intră în categoria Teritoriilor Britanice de Peste Mări (British Overseas Territories). Până nu demult aveau numele de "Colonii ale Coroanei" (Crown Colonies), care le dezvăluie originea. Acestea sunt ultimele vestigii ale Imperiului Britanic. Acestea nu au devenit state independente şi se bazează în continuare pe Regatul Unit pentru asistenţă militară şi economică. Ca şi în cazul Dependenţelor Coroanei, toţi cetăţenii născuţi în interiorul graniţelor lor sunt cetăţeni britanici. În ordinea populaţiei, începând de la cel mai mare la cel mai mic, acestea sunt: Ile. Bermude, Ile. Cayman, Ile. Turks şi Caicos, Gibraltar, Ile. Virgine Britanice, Akrotiri şi Dhekelia, Ins. Anguilla, Ins. Sf. Elena, Ins. Ascension, Ile. Trinstan da Cunha, Montserrat, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Ile. Falkland, Ile. South Georgia şi Sandwich şi Ile. Pitcairn.



Deci, REGATUL UNIT e o ţară situată în Ile. Britanice şi e o parte a COROANEI, care e controlată de monarhie. Sub conducerea Coroanei se mai află şi DEPENDENŢELE COROANEI, ŢINUTURILE COMMONWEALTH-ULUI şi TERITORIILE BRITANICE DE PESTE MĂRI.

Postare în baza informațiilor din acest filmuleț de pe YouTube.

miercuri, 10 octombrie 2012

Păreri depre masterul la ASE culese de pe net

Acum câteva zile, în mod absolut întâmplător, am dat de un blog în care un absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti îşi expunea părerea cu privire la serviciile educaţionale oferite de instituţie. Era vorba de programele de MASTER, nu cele de licenţă. Întâmplarea face ca şi eu să fiu în postura de masterand la ASE de un an şi două săptămâni. Şi ce să vezi, printr-o coincidenţă uimitoare, se întâmplă şi să fiu de acord cu problemele expuse în articole şi comentarii. Nu fac master-ul la finanţe sau marketing, ca cei care şi-au împărtăşit experienţa pe net, dar nu contează, pentru că e vorba de probleme general valabile. Mai mult, unele articole sunt chiar destul de vechi... Din nefericire, sunt încă de actualitate, chiar şi după cinci ani. Hai, să zicem că n-or fi adevărate chiar toate lucrurile, dar marea majoritate sunt...


Având în vedere că încă n-am terminat master-ul, nu o să mă apuc acum să scriu şi eu ce cred despre el, că poate, cine ştie, se întâmplă vreun miracol şi în următorul an or să se îndrepte lucrurile şi o să mi se schimb părerea complet... Da, ştiu, sună improbabil, dar speranţa moare ultima. 

Şi pentru că mi se pare că articolele găsite conţin informaţii care ar trebui să fie accesibile oricărui student aspirant la statutul de masterand şi lucruri bune de ştiut, o să le fac puţină publicitate! Aşadar, dacă vreţi să aflaţi una-alta despre programele de master de la ASE, direct de la absolvenţi, daţi click cu încredere pe următoarele link-uri:

Lectură plăcută!