Maşini... originale

Când au apărut prima oară telefoanele cu cameră foarte multă lume era sceptică. Nu se credea că o să se ajungă vreodată să se poată face poze din care să se desluşească ceva. Alţii erau nemulţumiţi din cauză că "telefoanele sunt pentru vorbit". N-am înţeles niciodată niciuna dintre nemulţumirile astea. În aproape zece ani camerele telefoanelor mobile au evoluat mult şi telefoanele "numai pentru vorbit" aproape că au dispărut de pe piaţă. Şi dacă nu s-ar fi întâmplat asta, n-aş fi putut să fac pozelecu maşinile de mai jos.

Când te găseşti în faţa unei asemenea maşini, te afli în faţa unei dileme. Dacă îţi place, în cazul bărbaţilor eşti gay, în cazul femeilor eşti piţipoancă. Dacă nu îşi place, în cazul bărbaţilor eşti misogin, în cazul femeilor... mă rog, nu prea ştiu, probabil e un semn că mintea ta funcţionează cum trebuie. Eu aleg a doua variantă: mi se pare o idee groaznică. Tunning-ul e o risipă de bani şi în cele mai multe cazuri e făcut cu foarte prost gust, iar ăsta e printre cele mai proaste din istorie.  

În materie de maşini englezeşti, când am dat în trafic de un dric cu volanul pe partea greşită, credeam că am văzut totul. Ei bine, m-am înşelat. Vreţi un Range Rover militar la preţ redus? De vreo lună, e unul de vânzare în zona staţiei de metrou Aviatorilor! Singurul dezavantaj e poziţia volanului şi vechimea şi kilometrajul, că mai toate maşinile britanice de vânzare din România au 10 ani +/- 2.

Ca să rămânem la acelaşi subiect, nu ştiu care e preţul obişnuit al unui camion, dar aproape de Stadionul Steaua e unul cu plăcuţe de înmatriculare britanice de vânzare la 4.500 euro + 500 euro taxa de primă înmatriculare. 

Asta a fost una dintre cele mai originale parcări pe care le-am văzut: a îndoit un pom, nu ştiu dacă a lăsat un metru pentru pietoni şi nici nu a evitat interdicţia impusă de semnul din stânga imaginii pentru că o roată încă se află pe carosabil. I-a ridicat cineva maşina? Mă îndoiesc. Ăia trebuie să ridice maşini parcate neregulamentar care nu încurcă circulaţia absolut deloc şi nu fac niciun rău nimănui şi se află în poziţii convenabile pentru mini-macaralele de pe microbuzele portocalii. Asta era o poziţie mult prea dificilă...

Ziua nebunilor pe şosele. Iar.

Din când în când, pe şoselele Bucureştiului, se desfăşoară ceea ce îmi place să numesc "zilele nebunilor pe şosele". Adică se întâmplă în trafic lucruri chiar mai ciudate şi mai periculoase decât de obicei. Ultima dată o zi de genul ăsta a fost acum vreo săptămână şi cu ocazia ei am fost martor la două coliziuni şi la două incidente cu potenţial de a se transforma în coliziuni. Într-una din coliziuni era gata-gata să fiu implicat şi eu, ca şi în celelalte incidente.


Totul a început în prima parte a zilei. Plec de acasă, merg câţiva kilometri, după care ajung pe o porţiune de drum pe care erau parcate maşini pe diagonală în faţa unui bloc. Chiar când treceam eu pe acolo unul dintre cei parcaţi încerca să iasă. Ca mulţi alţi şoferi din Bucureşti, nu a învăţat că trebuie să mai şi caşti ochii la cei din jur când faci astfel de manevre. Pe deasupra, era şi cam ceaţă... Aşa că în loc să am cale liberă, drumul era încet-încet ocupat de o maşină destul de mare. Bun... TIT! TIT! Se opreşte din mers un pic. Întorc butonul uşor spre stânga, îl ocolesc, eu îmi văd de drum, individul îşi vede de ieşitul din parcare şi alt şofer din spatele meu îşi vede şi el de drum, dar n-a avut săracu' o prezenţă de spirit prea bună, nu claxonează, şi întoarce de volan tocmai bine cât să îi zgârie spatele celui care ieşea şi cât să îşi strice farul drept. Noroc că am trecut pe acolo când am trecut şi nu cu cinci secunde mai târziu. Acum accidentul ăsta are o semnificaţie deosebită. Nu e doar primul accident pe care l-am văzut live în oglinda retrovizoare, ci e primul accident pe care l-am văzut în care să fie implicată o MAŞINĂ ENGLEZEASCĂ. Cel care ieşea din parcare avea o plăcuţă de înmatriculare galbenă în spate şi volanul unde altundeva decât pe partea dreaptă a bordului? HA, AM AVUT DREPTATE! Deja au început! La mai mare!


La vreun kilometru mai încolo merg eu lin pe drum şi câteva maşini mai în faţă era pe banda II unul cu semn galben de "alte pericole" pe lunetă. Tocmai a terminat şcoala, dar nici ăsta n-a învăţat să caşte ochii la cei din jur... Aşadar, ca un adevărat şofer profesionist şi responsabil încearcă să intre pe banda I fără niciun avertisment, semnal sau privire în oglinda laterală presupun. Ce să vezi, exact în momentul ăla mergea altcineva pe banda I. Evident, acel cineva s-a oprit fix în începătorul talentat şi toţi cei de pe banda doi au trebuit să intre un pic pe spaţiul verde de pe mijlocul şoselei ca să poată să treacă mai departe. Ăsta a fost primul accident pe care l-am văzut cu ochii mei, fără alţi "intermediari", cum ar fi oglinzi.

Seara, eram în drum spre casă. Într-o intersecţie semnalizată trebuia să fac stânga, exact ca în imaginea de mai sus. Tot exact ca în imaginea de mai sus, un idiot încearcă să facă şi el stânga, doar că fix prin faţa mea. Reflexul când îţi apar maşini brusc în faţă e să pui frână şi să apeşi claxonul cât poţi de tare. E, în cazul de faţă claxonul a avut puterea de a-l opri din loc pe individ exact unde e X-ul pe poză. Noroc că m-am oprit şi eu, chiar dacă la numai câţiva centimentri de el. Problema e că nu mai vroia să plece... Ce faci în situaţia asta? Păi, încerci să îl ocoleşti fără să îi loveşti pe ăia care aşteaptă la stop pe sensul celălalt.


În final, ca să închei ziua cum trebuie, la vreo 200-300 m mai încolo mergea, iniţial pe marginea drumului, un biciclist. Nu ştiu de ce a ales să meargă pe drum, când trotuarul era gol şi destul de larg. Încetinesc, că aşa se face când dai de biciclişti şi din senin parcă, începe biciclistul să meargă în zig-zag, cum altfel decât la vreo 2 m în faţa mea? Iaraşi, frână, tot din instinct. După halul în care manevra ghidonul, aş zice că s-a cinstit mai mult decât trebuia înainte să se urce în şa. În timp ce mergea el în zig-zag, a trebuit să aştept destul de mult timp să se elibereze sensul celălalt, să am pe unde să îl depăşesc. Toate astea, în claxoanele celui care era să mă lovească un minut mai devreme şi care acum mergea în spatele meu...


În concluzie, condusul în Bucureşti nu e pentru oricine. Cei drept, dacă nu s-ar întâmpla lucruri de genul ăsta, ar fi cu mult mai plictisitor.

La Bucureşti, ca la Londra

Pozele de mai sus nu sunt făcute la Londra sau Edinburgh sau Dublin, ci pe străzile Bucureştiului. În ultimele şase luni în Bucureşti în general şi în Bucureştii Noi în particular a apărut o categorie cu totul şi cu totul aparte de maşini, şi anume maşinile englezeşti. S-ar părea că preţurile la care se pot cumpăra sunt extrem de avantajoase faţă de cele ale maşinilor din România sau restul Europei continentale. Unele poţi să le cumperi chiar şi cu 1.500 sau 2.000 de euro. La aşa preţuri cred că putem să presupunem fără nicio reţinere că e vorba de nişte hârburi ruginite şi nişte rable. Dar nu sunt doar nişte hârburi ruginite şi nişte rable, sunt nişte hârburi ruginite şi nişte rable cu volanul pe partea greşită.

În Marea Britanie maşinile circulă pe partea stângă a drumului, aşa că volanele maşinilor sunt situate pe partea dreaptă a bordului. Deşi poate părea greu de crezut, până acum vreo 200 de ani aşa se circula în toată lumea. Se crede că originea acestui obicei stă în faptul că unui călăreţ, dacă mergea pe partea stângă a drumului, dreptaci fiind, îi era mai uşor să scoată sabia din teacă şi să se apere în cazul unui atac. Există două variante cu privire la motivele pentru care mare parte a lumii a ajuns să circule pe partea dreapta. Prima ar fi următoarea: în primii ani de existenţă ai SUA, birjarii care conduceau trăsurile mari trase de mai multe perechi de cai, nu aveau un scaun şi stăteau în spatele ultimului cal de pe partea stângă. Aşa au apărut primele legi care impuneau circulaţia pe partea dreaptă, pentru ca aceştia să vadă roţile trăsurii şi să nu le lovească de cele ale trăsurilor care veneau din celălalt sens. Altă variantă ar fi că Napoleon e responsabil pentru trecerea la circulaţia pe dreapta. Când a cucerit Europa, a încercat să impună circulaţia pe partea dreaptă pentru a-i împiedica pe oameni să se dueleze în mijlocul străzii, îngreunând apucarea sabiei.

Oricare ar fi situaţia, în principiu niciunul dintre sisteme nu are nicio problemă, cu o singură condiţie: toată lumea să circule la fel; ori pe dreapta, ori pe stânga. Când se găsesc câţiva care cred că e mai şmecher să ai o maşină făcută pentru circulaţia pe celălalt sens, atunci încep să apară problemele. Şi tocmai pentru că asta se întâmplă în Bucureşti acuma, asta dă naştere la unele situaţii ciudate şi periculoase.

1. Într-o zi mă plimbam cu maşina pe Bvd. Jiului şi la câteva sute de metri în faţa mea  încerca să intre pe bulevard, de pe una dintre străduţele adiacente, o maşină englezească. Individul de la volan cred că a venit cu maşina aia direct din Anglia, pentru că a considerat că ar fi o idee bună să intre pe sensul celălalt de circulaţie, adică să se îndrepte spre mine. Atât de convins era că face ceea ce trebuie, că a început să-mi dea flash-uri. Din fericire, după puţin timp şi-a dat seama cât de prost era şi a tras pe dreapta... nu stai, pe stânga, de fapt, şi a aşteptat să se elibereze celălalt sens de circulaţie, cel corect după standardele româneşti;
2. Stăteam eu la semafor într-o zi şi pe trotuarul din dreapta era unul într-un Mercedes englezesc care încerca să aranjeze maşina într-o poziţie normală de parcare. Un gest nobil, mai ales că mulţi şoferi din Bucureşti parchează execrabil. Numai că după cum se mişca, era clar că poziţia volanului îl dezorientase. Încearcă el tot felul de manevre şi până la urmă, până să se facă verde la semafor se opreşte fix într-un... POM;
3. Cei care se ocupă cu importul de maşini englezeşti, oricine ar fi ei, aduc absolut orice fel de maşină. Într-o zi am văzut o... autoutilitară foarte neobişnuită. Totodată, cred că a fost şi o scenă destul de reprezentativă pentru, nu ştiu, Bucureşti sau România în general. Nu era o maşină de poliţia, nu era o salvare, nu era o maşină de gunoi şi nici de pompieri. Într-o zi aştepta la un semafor să se facă verde un DRIC cu volanul pe partea greşită. Înăuntru se aflau doi băieţi pe scaunele din faţă, membri ai unei anumite etnii, după înfăţişare. Ăla din dreapta, deci de la volan, mă întreabă dacă nu cumva ştiu unde e strada X. Îi răspund că strada X e a doua sau a treia pe dreapta. Semaforul se face verde şi după ce reuşeşte în cele din urmă să bage maşina în viteză, că e mai greu să umbli la schimbătorul de viteze cu stânga, a băgat băeţii... MANELE, la maxim, fără număr! Subliniez din nou, asta se întâmpla într-un dric cu volanul pe partea greşită.

Eu sunt convins că dacă maşinile astea or să se mai înmulţească mult, numărul accidentelor uşoare o să fie destul de mare în rândul lor. Şi o să devină cu adevărat grav atunci când mândrii proprietari de maşini britanice or să vrea să iasă din Bucureşti şi or să încerce să depăşească maşini cu volanul pe partea care trebuie pe drumurile ţării noastre, care în cea mai mare parte au o bandă pe sens, ei fiind neînsoţiţi şi situaţi pe partea dreaptă a maşinii.

Marea minune inginerească Pasajul Basarab

Acum câteva zile, am fost şi eu, ca orice Bucureştean care se respectă, să admir marea minune inginerească Pasajul Basarab care, da! În sfârşit a fost dat în folosinţă. Am fost de fapt unul dintre primii oameni care s-a urcat pe el. Asta era duminică, pe la 5:15 - 5:30 dimineaţa. Eram într-un taxi şi plecam de la Casa Poporului. Nu ştiu exact pe unde m-a plimbat taximetristul de am ajuns la intrarea pe pod, că nu era tocmai în drumul meu, dar eram prea adormit şi băusem prea mult ca să mă mai intereseze detalii din astea.

Aşa că ajung lângă intrare, unde ce să vezi pe panoul electronic scria aşa: PASAJ DESCHIS. Întreabă taximetristul: Intrăm pe pod? Ok, sigur, de ce nu? Pe la jumătatea rampei apare în faţa taxiului un munictor îmbrăcat într-o geacă fosforescentă portocalie pe care mai era un pic şi se urca cu maşina pe el. Cică se deschide la 6:00, ceasul arătând la momentul ăla 5:30. Dacă tot ajunsesem la jumătatea urcuşului nu era să mai coborâm aşa că taximetristul îi prezintă în mod academic părerea lui: Futu-te-n gură de cioară borâtă! Dă-te dracu' de comunist că-i cinci jumate! După care întoarce de volan uşor spre dreapta, îl ocoleşte, coboară pe Calea Griviţei şi ajunge la destinaţie.

Două zile mai târziu trec şi eu pe pod, de data asta cu maşina mea şi cât se poate de treaz. În principiu ar trebui să fie util. Teoretic ar trebui să mai elibereze Podul Grant şi să scurteze drumul din Bucureştii Noi în Drumul Taberei la jumătate. Ar fi o singură problemă: semaforul de la capătul podului, de la ieşirea din Cotroceni durează fix cinci (5) secunde. Asta într-o zi aglomerată ar putea fi o problemă. În celălalt capăt, la prima vedere nu era nicio problemă. Acum câteva săptămâni însă ştiu că se lucru intens prin zonă şi străzile era desfundate bine. Dacă nu au terminat, sper să termine în curând, altfel pasajul va deveni inutil.

Altă problemă a pasajului, nerelevantă în momentul ăsta, după ce a fost dat în folosinţă ar fi că termenul limită iniţial era 04.02.2009, când pe şantier nu era decât o groapă mare. A întârziat deci aproape doi ani jumate. Şi costul prevăzut iniţial era de 50 milioane €. Cel final a fost de 200 milioane €... Dar să privim partea bună: de obicei când suma se umflă aşa de mult şi termenul se lungeşte atâta nu ne alegem cu nimic. De data asta avem totuşi, chiar dacă cu mare întârziere, un pod. Cel mai lat din Europa cică, ceea ce până la urmă e bine.

Greu cu trecerile astea de pietoni...

Un lucru care deseori îi încurcă pe şoferi şi chiar şi pe pietoni sunt dungile albe de pe asfalt cunoscute sub denumirile de "treceri de pietoni" sau, mai simplu, "zebre". De fapt îi încurcă aşa de tare că au ajuns foarte aproape de a ocupa locul I în clasamentul decesurilor în accidente rutiere. Asta spune multe despre cât de multe ştiu şoferii şi pietonii despre codul rutier. Deci, hai să clarificăm problema.

Pentru şoferi

Regulile sunt clare şi la trecerile cu semafor şi la cele fără. La cele cu semafor aştepţi să se facă verde ca să treci. La cele fără semafor în caz se află un pieton pe trecere sau în caz că există în apropierea ei vreun pieton care intenţionează să treacă strada, şoferul e obligat să cedeze trecerea. La examenul pentru permis pici automat dacă nu respecţi regula asta. Dar asta nu înseamnă că după ce îţi iei permisul nu trebuie s-o mai aplici.

Pentru pietoni

La fel, în intersecţiile cu semafor aştepţi să se facă verde. În intersecţiile fără semofor şoferii sunt obligaţi să îţi cedeze trecerea. TOTUŞI: faptul că te afli pe dungile albe nu te protejează în niciun fel de maşinile care vin spre tine în viteză şi de coliziunile violente. Aşadar, în calitate de pieton, eşti nevoit să caşti ochii la stânga sau la dreapta, după cum e cazul şi să nu te arunci ca boul în faţa maşinilor. În cazul în care vei fi lovit, cel mai probabil şoferul va fi tras la răspundere, dar asta nu va conta prea mult pentru că programul tău va fi încărcat cu tot felul de alte activităţi cereşti şi nu vei putea decât să te uiţi în jos de acolo de sus la tot "spectacolul". Sau poate să te uiţi în sus de acolo de jos, depinde...

AŞA NU!

Astăzi am avut deosebita plăcere de a testa frânele propriei mele maşini. Din fericire, au ţinut. Când mă întorceam spre casă, pe Şoseaua Chitila, aveam în faţă o maşină albastră, un Renault mi se pare, a cărui plăcuţă rotundă şi galbenă cu semnul de "alte pericole" inscripţionat de pe lunetă denota talentul şoferului. Situat la o distanţă confortabilă înaintea mea, la un moment dat ajunge la o trecere de pietoni, cu un pieton pe ea, exact ca în imagine.

Acum ca orice lege, nu trebuie respectată până la ultima literă. În situaţia de mai sus, în cazul în care pietonul era la cinci metri sau mai mult de tine şi mergea ca melcul nu e deloc nevoie să opreşti. Cu atât mai puţin SĂ PUI FRÂNĂ BRUSC. Noroc că ăla din spate (adică eu) a scăpat de lămâiţă acum mai mult timp, că doar atunci când se întâlnesc doi începători pe acelaşi drum e cel mai rău. Şi cum spuneam, frânele au ţinut destul de bine şi chiar dacă s-a auzit un sunet deranjant de cauciuc scârţâind pe asfalt şi chiar dacă nu m-am oprit la mai mult de 5 cm de începătorul tâmpitul viitorul Schumacher din faţa mea, că nu îl deranja s-o calce la maxim, chair dacă n-are permis nici de un an, am reuşit să evit un accident...

Dar după cum se prezintă situaţia, într-o bună zi ori o să dau peste un pieton (nu din vina mea), ori o să mă opresc într-un pom sau într-un gard încercând să-l evit, ori o să mă opresc în maşina unui asemenea individ, ori o să se oprească unul în a mea. Cine ştie? Posibilităţile sunt nelimitate.

Istruzioni per tutti i tipi di parcheggio

A causa di ciò che ho visto quando sono andato in Sicilia (le commentari e la storia sono in romeno, ma le fotografie non hanno bisone di nessuna traduzione) ho deciso di scrivere anche una versione in italiano dell'ultimo articolo. La conclusione chiara e stata che gli italiani (almeno gli siciliani) non possono guidare o parcheggiare una macchina. Sì, è la verità!

Per curiosità ho cercato l'internet, ma non ho trovato niente tranne un questione su Yahoo Answers. Ma le risposte erano così: Chieda all'istruttore o Dall'istito o Con sensori di parcheggio. Non so perche, ma non trovo questo bisaro... Ma ecco qui, possibile per la prima volta, tre metode di parcheggio con istruzioni in italiano nello spazio virtuale.

Prima, il parcheggio laterale o paralelo. Scusami, ma non so essatamente qual'è il nome in italiono.

PASSO I

Si ferma l'automobile paralelo con la macchina parcheggiata a una distanza di circa 80 cm (o 50-100 cm). Si inizia la retromarcia e si inizia la retromarcia e con le ruote drette e con una velocità ridotta, per che in caso che si fa un accidento non graffia altre macchine troppo male

PASSO II


Quando l'angolo dorso-dretta appare nella finestra dorso-dretta dell'automobile torniamo lo sterzo massimo alla dretta e continiamo andare con una velocità ridotta.

PASSO III

Quando tra l'automobile e la bordura si forma un angolo di circa 45 grade si torna lo sterzo nel posizione iniziale e si continua la retromarcia anche a velocità ridotta.

PASSO IV

Quando l'angolo dorso-sinistra della macchina parcheggiata appare nella stessa ligna con lo specchio laterale del nostro automobile si continua la ritromarcia e si torna nello stesso tempo lo sterzo massimo alla sinistra.

PASSO V

Si continua la ritromarcia con le ruote drette e ti prego a Dio che lo spazio che hai scelto e abbastanza grande per la tua macchina. L'automobile dove éssere parcheggiato a una distanza che permette l'uscita.

Anche il parcheggio perpendiculare può posare problemi. Ecco qui l'istruzioni.

PASSO I

Si ferma l'automobile a una distanza di circa 1.5 m della macchina o delle machine parcheggiate. Si inizia la ritromarcia e andiamo con una velocità ridotta e con le ruote drette.

PASSO II

Quando l'angolo sinistra-fronte appare nella finestra dorsa-sinistra si torna lo sterzo massimo alla dretta e si continua la ritromarcia a velocità ridota pregando che lo spazio non è troppo stretto.

PASSO III

Quando l'automobile e perpendiculare sul marciapiede si torna lo sterzo nel posizione iniziale.

Lo stesso tipo di parcheggio ha anche una varianta: con il fronte. E similare ma l'automobile si ferma a circa 2 m e lo sterzo si torna quando lo specchio laterale passa il mezzo della macchina parcheggiata e si continua la retromarcia provando di non colpire altre macchine/edifici/recinti/pedoni.

Spero che se ci sono futuri autisti o autisti che hanno già pretto il patente di guida che hanno leso questo articolo, il numero di macchine graffiate di Sicilia e d'Italia scenderra. P.S: Scusami per l'errori gramaticali. Spero che sia inteligibile.

Parcarea laterală şi gararea

După câteva luni bune de condus la un moment dat am fost nevoit să parchez maşina pe undeva pe o străduţă de lângă Piaţa Romană. Spre norocul meu, chiar am găsit un loc liber. Găsirea lui e o adevărată performanţă. Doar că mă pun eu frumos cu maşina paralel cu cea de pe margine, încep să dau cu spatele, dar ce să vezi? Am uitat cum se parchează maşina. Nu ştiu cum se face, dar în toată perioada de când am început să conduc până atunci n-a trebuit să fac niciodată o parcare laterală. Şi culmea e că la examen ieşise cum trebuie... Oricum, din a doua sau a treia încercare a ieşit. Nu ştiu sigur cum, dar a ieşit. Am urmat aceeaşi procedură încă de câteva ori după asta.

Asta e. Şcoala de şoferi e cum e, nu-i interesează dacă te învaţă ceva sau nu, doar să-şi ia banii şi uite aşa în timpul şcolii nu faci manevra asta de prea multe ori şi Dumnezeu cu mila. Aşa că după câteva parcări laterale în mai multe mişcări decât ar fi normal m-am gândit să caut pe net instrucţiuni. Intru pe Google şi yok. Nimic. Nicio poză, niciun film. Doar câteva rânduri. Peste încă vreo lună intru din nou. De data asta sunt vreo două filmuleţe scurte, din care înţelegi destul de bine.

Deci, parcarea laterală se face după cum urmează:

PASUL 1

Se opreşte vehiculul paralel cu maşina parcată pe marginea drumului la o distanţă de ~80 cm (sau 50-100 cm). Se cuplează în treapta pentru mersul înapoi şi se porneşte cu roţile drepte şi cu o viteză redusă, ca în cazul în care faci vreo greşeală să nu zgârii celelalte maşini prea rău.

PASUL 2

Când colţul spate-stânga al maşinii lângă care trebuie să parcăm dispare din lunetă şi apare în geamul lateral din partea dreptă se opreşte şi se întoarce volanul maxim dreapta şi se continuă mersul înapoi cu o viteză redusă.

PASUL 3


Când între vehicul şi bordură sau axul drumului se formează un unghi de aproximativ 45 se opreşte şi se îndreaptă roţile şi se continuă mersul înapoi tot cu o viteză redusă.

PASUL 4


Când stopul stânga-spate al maşinii parcate apare în dreptul oglinzii retrovizoare (sau se vede în parbriz, depinde de lungimea vehiculului) din dreapta se continuă deplasarea cu spatele şi se roteşte în acelaşi timp volanul maxim spre stânga. PASUL 5


Se continuă mersul înapoi până când maşina este paralelă cu bordura şi te rogi ca spaţiul pe care l-ai ales să fie destul de mare pentru maşina ta. Maşina trebuie parcată la o distanţă destul de mare de cea din faţă încât să-ţi permită să ieşi. Şi cu gararea cu spatele s-ar putea să fie unele probleme, mai ales când spaţiul e strâmt, aşa că regulile sunt bine de ştiut şi pentru ea.

PASUL 1

Se opreşte paralel la o distanţă de circa 1,5 m de maşina lângă care urmează să parcăm şi depăşind-o cu un metru sau doi. Se cuplează în treapta pentru mersul înapoi şi se porneşte cu o viteză redusă şi cu roţile drepte.

PASUL 2


Când colţul stânga faţă al maşinii lângă care urmează să parcăm apare în geamul din dreapta-spate se întoarce volanul maxim dreapta şi se continuă mersul înapoi cu o viteză redusă, rugându-te ca spaţiul ales să nu fie prea strâmt. PASUL 3


Când vehiculul este paralel cu maşina lângă care am parcat sau parpendicular pe marginea drumului se opreşte şi se îndreaptă volanul şi se continuă mersul înapoi, încercând că nu loveşti gardul/clădirea/maşina din spate/pietonul fără nicio vină cu fundul maşinii. În cazul garării cu faţa procedura este asemănătoare şi se urmează cam aceleaşi etape. Doar că se opreşte ceva mai departe, la ~2 m de maşinile parcate şi se întoarce volanul când oglinda retrovizoare din stânga trece de jumătatea maşinii lângă care urmează să parcăm, aşa ca mai jos:


P.S: Dacă e ceva greşit sugestiile şi completările sunt bine-venite.

Versiunea italiană a aceleiaşi postări e aici.

E gata pasajul Băneasa!

Azi s-a deschis pasajul Băneasa! Şi cică cu trei zile mai devreme. Wow! Mă rog, asta după ce a întârziat un an jumate... Aşa că azi am făcut un ocol de câţiva kilometri ca să văd ultima (singura?) realizare a Ministerului Transporturilor. Ei bine, e funcţional şi incredibil, n-am stat la coadă pe DN1. Şi la ora 17:00, adică la ora de vârf.

Ieri la orele 20:00 era
vizibil mai rău decât azi

Dar cum e pasajul în sine? Jalnic. Nu cred că ar trebui să i se spună pasaj. Mai degrabă tunel, că se parcurge în vreo15 secunde. Nu înţeleg cum a putut să dureze doi ani jumate o scobitură în pământ adâncă de cinci metri şi lungă de 500. În orice ţară normală era gata în câteva luni. În Istanbul un proiect asemănător a fost gata în patru luni. Chinezii cred că îl făceau în câteva săptămâni.

Costuri: 13.000.000 euro (de la 9.000.000 cât se alocaseră iniţial), trei vieţi şi cine-ştie-câte ambuteiaje.

Dar una peste alta iese socoteala. Pasajul Băneasa a fost deschis cu câteva zile înainte de (ultimul) termen şi e complet funcţional sau cel puţin aşa mi s-a părut şi ciotul de autostradă dintre marile metropole Turda şi Gilău o să fie inaugurat pe 1 decembrie, aşa cum s-a promis, dar nu va fi complet funcţional şi vor mai lipsi câteva elemente, cum ar fi cea mai mare parte a marcajelor.

Aşa că dacă scobitura de juma' de kilometru din Băneasa a durat doi ani jumate, autostrada din Transilvania o să dureze vreo două secole jumate.

Ce frumos e cu maşina!

Traficul din Bucureşti devine din ce în ce mai distractiv pe zi ce trece. Dacă lunea trecută am rămas cu maşina blocată în parcare şi am văzut cum e pe ploaie, azi am avut ce face cu ceea ce ăia care au făcut "Atlas de mitocănie urbană" numesc "ţăran de trafic" (sau ceva de genul ăsta). Dar exemplarul de azi l-aş numi "prost de trafic". Prost cu diplomă, de fapt!

Hai s-o luăm de la început. Dimineaţa vreau să ajung la locul unde îmi parchez maşina de obicei. Da, acolo unde am rămas înţepenit. că altundeva e mai greu de găsit loc, chiar şi mai de dimineaţă. Ca să ajung acolo, una dintre variante e să o iau pe 1 Mai sau Ion Mihalache sau cum i-o zice şi pe Ion Mincu, strada pe care e liceul Vianu. Cele două străzi se intersectează la un moment dat: o intersecţie în T pe în care dacă vrei să faci stânga trebuie să dai prioritate tramvaiului, ceea ce nu a fost cazul azi.


Doar că împreună cu mine mai trec multe alte maşini, de câteodată prinzi roşu la semafor de două-trei ori.


Şi mai vin şi de pe banda cealaltă. Printre ăia azi am dat de unul cu un BMW negru, posesor de lămâiţă şi foarte "talentat". Eu înaintam cu uimitoarea viteză de 10 km/h aşteptând la coadă şi parcă de nicăieri îmi iese unul în faţă. Reacţia normală într-.o situaţie de genul ăsta e să-l claxonezi lung, ceea ce am şi făcut. Dar după ce era să distrugă maşina mea şi pe a lui aud ceva cu "F" de pe fereastra deschisă a BMW-ului. Hmmm, lasă-l în pace. Dacă mămică lui l-a făcut prost, asta e. N-are rost să mă stresez.


Aşa că merg tot înainte, aştept la coadă până când tăranu' cu BMW iese din coadă. Ca să intre pe strada de alături, zic eu. Aşa ar fi fost normal... Dar de ce ar face el aşa ceva?? Şi de ce nu ar întoarce exact pe LINIA CONTINUĂ?? Eu, normal, înaintez. Dar, cum spuneam se hotărăşte la un moment dat să întoarcă. Să intre pe celălalt sens adică, NU să facă dreapta. Acum era să mă lovească a doua oară când dădea înapoi. Dar după vreo 10 secunde de claxoane disperate cred că şi-a dat seama că e bou (sau nu) şi a oprit tot la vreo 2 cm de mine. Mai manevrează puţin maşina cu care a blocat traficul, îşi dă seama că nu prea are cum să iasă din situaţia provocată. Aşa că ce să facă? Păi deschide geamul şi:

- Bă, boule, fu****************************************. NU VEZI BĂ CĂ VREAU SĂ ÎNTORC?!!
[Ahaaaaa... Şi pe linie continuă??]
-.....
- *****************************
- [Printre înjurături] Păi pe linie continuă?!
- [Aici e posibil să-şi fi dat seama că e un retardat, stă câteva secunde şi:] **************************
[Aici nu mai ştiu exact ce a urmat şi chiar dacă mi-aş aminti, ar fi cam greu de reprodus în scris şi n-ar avea niciun farmec]
- .....
- ****
-....
-***
-...
-****
...............................
- PĂI DACĂ NU-ŢI CONVINE ÎNVAŢĂ DREACU' SĂ MERGI!
- *********
- Sau ia autobuzu'! [Şi închid uşa şi geamul]
[Dar ce să vezi, se dă jos din maşină şi vine la mine. Uite d'asta merg eu tot timpul cu uşile închise]
- ***************
-..........
- ***************
[În punctul ăsta când coada de mai în faţă dădea semne că ar începe să se mişte decid să scurtez "discuţia" şi să-mi exprim punctul de vedere propriu şi personal prin afişarea celui mai expresiv dintre cele cinci degete]


Aproape instantaneu mă trezesc cu un picior în portieră care, din fericire, n-a lăsat urme. Şi ar fi urmat şi un pumn în geam dacă n-aş fi înaintat şi, acum urmează partea cea mai tare, dacă n-ar fi alunecat şi căzut în nas ca un bou ce era încercând să lovească geamul! Ultima parte chiar ar fi meritat filmată... Şi pusă pe YouTube şi alte saituri cu filme cunoscute în toată lumea. Titluri potrivite ar fi fost: "Prost cu diplomă", "Prost prin excelenţă" sau poate pur şi simplu "World's greatest retard". Dar n-a fost să fie.

Precizare: "................." înseamnă că nu ziceam nimic ori din cauză că mă mira prostia de care era capabil, ori că mă acopereau "************", care reprezintă înjurături adresate tuturor rudelor mele vii sau moarte până la gradul IV sau V.

Concluzia: Dacă prostia ar durea, o grămadă de oameni s-ar tăvăli în chinuri.

P.S: Se poate şi mai rău de atât:

Povesti din traficul bucurestean
Încărcat de onlinetv_2007. - News videos from around the world.

Miliţieniii şi ăia de ridică maşinele ie proşti de dăn gropi

Ieri, 12.10.2009

O zi de toamnă în Bucureşti.
Condiţii meteo: ~15°C, ploaie uşoară; nu tocmai favorabile pentru trafic (în Bucureşti)

A fost o zi în care am învăţat câteva lucruri importante despre cum se merge cu maşina în frumosul nostru oraş.

1. Ploaia

Pentru motive care îmi scapă ori de câte ori plouă în Bucureşti traficul se desfăşoară cu greutate. Fenomenul e cu atât mai ciudat încât nu e nevoie de o ploaie torenţială, ci doar de câşiva stropi, cum a fost cazul ieri. Plec de acasă, ca de obicei, vrând să fac drumul pe care îl fac aproape în fiecare zi până la Piaţa Victoriei. Pentru a ajunge acolo trebuie să trec pe Bulevardul Kiseleff şi pe la Arcul de Triumf. Din motive care momentan îmi scapă giratoriul de la Arcul de Triumf era blocat. Toamnă, ploaie, maşini, totul era ca într-un tablou. Traficul, mai ales, era chiar ca într-un tablou. La fel de nemişcat adică. Din cauza câtorva picături de ploaie am făcut 50 m în cinci minute. Nu cred că e nevoie să spun că de obicei nu durează mai mult de 30 de secunde să înconjori giratoriul ăla pe jumate...

2. Parcarea

După părerea mea, asta e cea mai mare problemă cu traficul în Bucureşti.Trăim într-un oraş în care patru maşini se bat pe un loc de parcare. Ăsta e motivul pentru care atunci când merg la şcoală nu vin niciodată cu maşina până la Piaţa Romană. Asta e, n-ai loc nici să arunci un ac. De circulat se circulă acceptabil cu excepţia orelor de vârf, dar dacă vrei să te opreşti din mers, ai o mare problemă. Şi ca să nu consum benzină degeaba şi să nu întârzii la ore cel mai bine e să o las pe la Victoriei. De obicei parchez într-un rond pe Kiseleff la un minut sau două de piaţă care arată cam aşa:


E loc pe margine pentru destul de multe maşini. Dar 4 maşini pe locul de parcare... Deci sunt destule şi pe margine, după cum se vede. Ieri, chiar dacă am venit acolo destul de devreme, n-am mai găsit loc pe margine şi am parcat mai pe mijloc (maşina roşie). În mod normal n-ar trebui să am probleme. Până acum n-am avut. Dar peste vreo cinci ore când vin să-mi recuperez maşina să plec acasă:

Scoate-o dacă poţi!

Pe la ora trei câteva dintre locurile de pe margine s-au mai eliberat, a mai parcat cineva în spatele meu şi un bou a parcat în dreapta mea. Desenul stângaci făcut în Paint de mai sus reflectă cu fidelitate situaţia de la momentul respectiv, maşina mea fiind singura care nu se putea mişca mai mult de 50 cm în nicio direcţie. Un metru mai în faţă sau mai în spate dacă parca şi retardatu' cu maşina albastră aveam şi eu loc să ies şi să-mi văd de drum. Dar nu... Evident, nu prea aveam nimic de făcut până când, spre norocul meu apar...

3. Ăia cu camioanele care ridică maşini parcate ilegal (şi câteodată legal)

Rondul ăla e unul dintre locurile unde mai vin ăia în pauze. Şi parchează ilegal, exact ca mai jos. Mă duc la prima maşină care apare acolo, la şofer.

Oare există alte camioanedestul de mari
ca să le ridice pe alea portocalii?

Întâmplător, maşina de aici chiar e parcată ilegal

- Nu vă supăraţi, sunt şi eu cu Loganul ăla de acolo şi am rămas blocat între patru maşini. Puteţi să mă ajutaţi şi pe mine?
- Păi care e?
- Aia de acolo.
- Da, văd că nu aveţi cum să ieşiţi. Dar............
- Păi nu puteţi să îl daţi pe ăla albastru mai în faţă cu un metru să ies şi io?
- Ah, nu. Nu e poate. N-avem voie.
- Păi nu e parcat ilegal??? Că văd că aproape blochează şi drumul...
- Da văd, dar îmi pare rău. N-am ordine să-l ridic şi eu nu sunt în măsură să fac constatarea şi...
- Deci, nici pe ăla de pe margine, de exemplu, (care în imagine e lângă semnul cu parcarea interzisă) nu puteţi să-l luaţi?? Că ăla chiar că n-are ce căuta acolo.
- Nu.
- Aha.
...........................................

Peste două minute mai vin încă două camioane de ridicat maşini. Dintr-unul din ele iese tot echipajul. Atunci îmi dau seama că toate aveau în dotare câte un poliţist COMUNITAR. Yeeee! Hai că poate rezolv cu ăla, doar e în uniformă. Da, sigur, cum să nu?...

- Bună ziua!
- 'Nă-zua!
- Am şi io o problemă. Vedeţi Loganul roşu de acolo? Am rămas blocat între ăia şi nu mai pot să ies.
- Aşea!
- Păi şi nu puteţi să mă ajutaţi? Ăla cu albastru e parcat ilegal, nu?
- Ăăăă, păi, ăăă... cre' că da. [Stăm un pic fără să zicem nimic, eu mă uit la el.] Păi da şi io ce să fac?
- Păi nu-l ridicaţi să-l duceţi de aici?
- N-am cum. Sună la 112!
- Păi de ce?? Nu e clar că e pus greşit?
- Ba da, da' nu-i de competenţa mea să constat.
[După câteva secunde, mirat]
- Dar... văd că... ăăăă... sunteţi în uniformă. De poliţist. Sunteţi poliţist, nu?
- Da. Da' tre' să vină ăia de la rutieră să constate, să facă poze...
- Păi, bă, trăi-ţi-ar, de ce te plimbi cu ei dacă nu eşti în stare de nimic?.......... Păi şi camioanele astea la ce sunt bune atunci? N-aveţi voie să faceţi constatări? Atunci de ce e pe fiecare camion câte un poliţist... comunitar, nu?
- Ce mă iei, mă, pă mine cu d'astea?! Vrei să-i chem p'ăia de la poliţie să vină să te ia la secţie să-ţi dea amendă? Ce mă iei, mă, pă mine cu jmecherii d'astea, ăă?
- Păi, staţi aşa, că v-am întrebat doar care e rolul dumneavoastră şi de ce vă plimbaţi cu camionul ăsta...
- PĂI C-AŞA-I ÎN REGULAMENT, D'AIA! E BINE??!
- ... [Cu gura căscată] Bă, tu eşti prost sau doar te prefaci?
- [Arătându-mi spre maşina albastră] Uite că vine ăla la maşină. Du-te şi vorbeşte politicos cu iel şi explică-i că n-a parcat bine, da?
.........................

Pe lângă faptul că ar fi fost datoria miliţianului să-i explice că e nesimţit vroia şi să mă duc să vorbesc "politicos" cu un ţigan (rrom) mare cu un lanţ la gât şi un tatuaj mare pe mână. Sigur că da... După ce că rămăsesem douăzeci de minute sau jumătate de oră cu maşina blocată, mă mai alegeam şi cu o bătaie.

Dar măcar din banii adunaţi din recuperarea maşinilor ridicate primăria scoate bani din care să construiască parcări şi pasaje şi autostrăzi suspendate... Nu-i aşa? Da... păi, ăăă... Nu, nu prea. În toate sectoarele afacerile din domeniu sunt private şi primăria nu obţine mai nimic în afară de chirii. Şi asta într-un oraş în care, repet, se bat patru maşini pe fiecare loc de parcare. Aşa că situaţia actuală nu o să schimbe prea curând. Ba mai mult, maşinile or să se înmulţească şi în loc de patru, or să se bată cinci-şase pe un loc şi probabil că nu o să mai merite să mergi cu maşina în oraş...

Alt cod rutier?

Din categoria "legi tâmpite" avem azi o iniţiativă a guvernului de a schimba un pic codul rutier. Şi nu tocmai în bine. Vorbim de acelaşi guvern care vrea (sau vroia, nu ştiu) să "reformeze" sistemul educaţional precum am scris ceva mai jos. Noile propuneri sunt nişte abe... sorry, idei noi pentru a creşte siguranţa în trafic. Cea mai mare parte dintre ele, cel puţin.

Una dintre propuneri este că dacă depăşeşti viteza legală cu mai mult de 50 km/h să ţi se confişte maşina. Hmmm, nu-mi dau seama exact cum o să ajute asta la sporirea siguranţei. Şi nici nu ştiu dacă au voie... Ultima dată când statul a confiscat proprietăţi ale cetăţenilor săi fără compensaţii a fost pe vremea comuniştilor. Şi cred că toată lumea e de acord că nu vrem să ne întoarcem la asta, nu?

Confiscarea maşinii nu e o idee prea bună. În schimb, o idee bună pentru creşterea siguranţei în trafic ar fi montarea unor indicatoare cu "mesaje de încurajare", ca cele de mai jos, din Statele Unite, dar scrise în română şi cu sume în lei, desigur. Amenzile oricum sunt mai mici decât în alte părţi ale Europei şi se pare că numai 30% dintre ele chiar sunt încasate. Asta parţial din cauză că mare parte dintre ele sunt date fără motiv, nu că nu vrea lumea să le plătească. Mă rog, şi asta, dar mai puţin.

Pentru a creşte numărul de amenzi încasate se vrea introducerea unui sistem care să îţi extragă banii direct din cont. Asta nu e o idee chiar atât de rea. Ceva asemănător se practică în Anglia. În Londra, cel puţin, care e plină de camere de filmat. Londra e împărţită în şase-şapte zone. Şi ca să intri în centru trebuie să plăteşti o taxă. Camerele de filmat citesc numerele maşinilor şi te taxează atunci când intri dacă nu cumva ai deja abonament. La fel se întâmplă şi dacă depăşeşti viteza legală sau dacă treci pe roşu. Şi primeşti şi scrisoare de felicitare acasă prin care te înştiinţează că ai rămas cu câteva zeci de lire mai puţin în cont sau că trebuie să-ţi laşi permisul la secţie ceva timp.

Dar asta e singura idee inteligentă. Chiar dacă costă o găleată de bani s-o aplici. Altă idee "inteligentă": dacă o persoană încalcă legile de circulaţie cu maşina ta, TU eşti cel amendat. Stai să văd dacă am înţeles bine: dacă eu circul exemplar şi în împrumut maşina unui retardat care nu ştie să conducă sau face vreun accident, EU plătesc? Şi se mai întreabă lumea de ce nu funcţionează justiţia la noi...

Altă idee semi-interesantă ar fi cea conform căreia începătorii să-şi piardă permisul mai uşor decât cei cu experienţă. Adică la 10 puncte de penalizare, în loc de 15. Asta nu e o idee atât de rea precum pare. Şi asta vine din partea unuia care n-a făcut încă un an de condus. Şi posesorii de scutere ar urma să trebuiască să posede permis. Asta e mai greu de făcut pentru că sistemul de categorisire a autovehiculelor e la fel ca în restul U.E. şi pentru scutere n-ai nevoie de permis nicăieri decât dacă ai sub 16 ani.

E adevărat că avem cele mai multe accidente din U.E., dar cred că problema se poate rezolva doar prin amenzi mai consistente. Şi chiar dacă avem cea mai mare rată de accidente rutiere, tot e... neglijabilă. Da, neglijabilă. Probabil nu ăsta e cuvântul potrivit, dar există multe alte lucruri care omoară mai mulţi oameni decât maşina. Doar d'asta toate accidentele grave sunt senzaţionale şi sunt prezentate cu atâta interes de ştirile de la ora cinci pe PRO TV.

Şi înainte de inventarea de noi sancţiuni care de care mai originale, ar fi bine-venită o infrastructură mai competitivă, pe care să ai unde să le aplici.


Dar deocamdată nici miliţienii şi nici magistraţii nu sunt de acord cu implementarea celor mai multe dintre noile reguli. Unele (aia bună, de exemplu) sunt greu de aplicat şi altele sunt un pic ilegale şi/sau neconstituţionale (aia cu confiscatul maşinii). În alte cuvinte, sunt ROMÂNEŞTI.

În ce ţară fascinantă trăim!

Traficul în America

Traficul în America, ca şi alte lucruri din ţara aia, poate fi puţin dezorientant pentru europeni. Motivul principal pentru asta îl reprezintă sistemul de semne de circulaţie. Niciunul nu e la fel ca în Europa pentru că, la fel ca şi cu sistemul de unităţi de măsură, nu consideră că e necesar să folosească sistemul INTERNAŢIONAL.

You know guys, there's a very good reason for which the measuring and road-signaling systems we use in Romania and the rest of Europe is called INTERNATIONAL. It's because everyone one the planet uses it. Well, almost everyone... But you're probably not aware of the fact that the world extends far beyond the borders of the U.S.

Oricum, spre deosebire de sistemul de unităţi de măsură, cel de semne de circulaţie are unele avantaje. De exemplu, nu trebuie să înveţi nu-ştiu-câte simboluri pentru că toate sunt "pe vorbe". Adică într-un romb galben sau pe o plăcuţă dreptunghiulară albă scrie ce trebuie sau ce nu trebuie să faci.
YIELD - cedează trecerea;
STOP (AHEAD) - stop;
TRAFFIC CIRCLE - giratoriu;
SPEED LIMIT - limitare de viteză;
TURN LEFT/RIGHT - viraj la stânga/dreapta (ăsta apare uneori şi ca în România -cerculeţul cu săgeata-);
DON'T PARK/BLOCK - nu parcaţi/blocaţi;
PEDESTRIAN X-ING (crossing) - trecere de pietoni;
etc.

Alt avantaj ar fi că dacă eşti analfabet, acolo chiar că nu ai cum să-ţi iei permis. Nu ca la noi. Totuşi, la început e ceva mai greu să citeşti ce scrie pe plăcuţele alea decât să te uiţi la un simbol. În unele zone aceleaşi indicatoare apar şi în engleză, şi în spaniolă, posibil în mod cert viitoarea a doua limbă oficială a Statelor Unite ale Americii.

Dar cel mai notabil lucru despre traficul din SUA e că e extraordinar de ordonat. Americanii circulă foarte civilizat. Cu excepţia unor momente în care se înjură unii pe alţii de la volanul maşinii, e totul foarte bine. Admirabil de bine chiar. Există două posibile cauze pentru asta. Prima ar fi că majoritatea americanilor au o maşină personală. E un element definitoriu al modului de viaţă american. D'asta nici nu circulă autobuzele prea bine în America şi e nasol de ăia care nu-s abţi să-şi ia permis sau nu-şi permit o maşină...

Un al doilea motiv ar fi o categorie aparte de indicatoare rutiere: indicatoarele cu mesaje de încurajare.

Mă întreb dacă îţi şi iau permisul

Oh, crap! 350$ pentru claxonat??

Trebuie reţinut cuvântul "minimum"

Şi cred că ăsta e cel mai convingător dintre cele două motive prezentate.

Limitările de viteză diferă de la stat la stat. În oraşe e 30 mile/h (48 km/h) pe străzile cu până la două benzi şi 40 mile/h (64 km/h) în rest. În tuneluri şi pe poduri limita e 25 mile/h (40 km/h) şi chiar se respectă. În afară diferă. De exemplu, în statele New York, New Jersey, Virginia şi Washington D.C. este de 65 mile/h (104 km/h) pe toate drumurile din afara oraşelor indiferent de numărul de benzi. În California sau Florida, 70 mile/h (112 km/h). În Arizona, North şi South Dakota, Idaho sau Nevada, 75 mile/h (120 km/h). Cea mai mare limită e în unele părţi ale statului Texas, 80 mile/h (128 km/h) şi cea mai mică în Hawaii: 60 mile/h (96 km/h). În alte cuvinte e cam nasol, că în România e 50 km/h în oraşe, 90 km/h în afară, 100-110 km/h pe drumurile expres şi 130 km/h pe autostrăzi (alea, câte sunt). Şi mai este permisă şi o marjă de eroare de +10 km/h. Însă pe drumurile care poartă denumirea de FREEWAY nu există nicio limită de viteză şi poţi să mergi cât de repede te ţine maşina.


Permisul de conducere românesc, ca şi celelalte emise în Uniunea Europeană e valabil şi în SUA, pe o perioadă de trei luni. Dar nu sunt sigur că au cum să verifice asta...