Asta i-a cântat Marilyn Monroe lui JFK în 1962. Controversat momentul la acea vreme, mai ales că se zvonea că ar fi fost amanta lui. Nu s-a demonstrat din câte ştiu. Oare Dna. Udrea ştie să cânte? E tot blondă şi acum câţiva ani, cel puţin, umbla vorba că ar fi fost în aceleaşi relaţii. Din nou, nu s-a demonstrat din câte ştiu. Azi a fost ziua D-lui Preşedinte Traian Băsescu. Nu a sărbătorit-o public, nici nu s-a prezentat la serviciu cică. Au trecut vremurile băilor de mulţime. Azi dacă ar mai ieşi în public, probabil s-ar transforma în băi de pumni şi palme.
De dimineaţă, posturile de radio Magic FM şi Radio 21 au întrbat, prin intermediul paginilor lor de Facebook, dacă avem ceva să-i urăm. Acum câteva zile cei de la Antena 3, spuneau că în momentul de faţă, Traian Băsescu are o rată de încredere de 9%. Extrapolând, cred că pot spune, cu o marjă de eroare destul de mică, că dintre urări, 91% au fost "de bine".
Click pe fiecare poză pentru mărire.
Citind o parte dintre ele (sunt chiar mai multe decât cele din poze, dar mă lungeam prea mult dacă mai dădeam PrtSc mult), am observat o frecvenţă ridicată a unor cuvinte de câteva litere (mai multe de trei şi mai puţine de cinci) care încep cu literele M şi P, urări, tot "de bine", adresate tuturor rudelor sale până la gradul IV, să trăiţi aşa ca noi, mori. Unii chiar i-au urat să păţească ce i-au făcut lui Gaddafi compatrioţii lui. De asemenea, s-a putut observa o frecvenţă ridicată a dedicaţiilor având ca conţinut melodia De ziua ta - Paraziţii.
Cum o fi ajuns preşedinte o doua oară, nu înţeleg. Din urări, deduc că nici măcar nu s-ar mai apropia de 50,6% în eventualitatea unor noi alegeri.
Situate în două colţuri complet diferite ale globului, ai zice că cele două ţări nu au prea multe lucruri în comun. Dar dacă ne uităm mai atent descoperim unele asemănări. Hai să ne uităm la conducători: ambele ţări republici, ce au în frunte câte un preşedinte. Din următoarea comparaţie ar trebui să reiasă de ce lui Băsescu nu-i stă chiar atât de bine în fruntea statului.
Traian Băsescu vs. Hugo Chávez
Lui Băsescu îi ştie toată lumea povestea, o mare parte din ţară îl place, o parte la fel de mare nu-l place. Motivele se găsesc în toate jurnalele de ştiri, în ziare şi pe multe bloguri, inclusiv pe cel violet. Nu cred că mai e nevoie să le enumăr. Nu de alta, dar ar ocupa prea mult spaţiu.
Să ne îndreptăm acum privirile către Venezuela. Preşedinte în acea ţară latino-americană e Hugo Chávez de prin 1999. Prima încercare de a ajunge la putere a avut-o în 1992 printr-o lovitură de stat. Hotărât băiatul. Nu i-a ieşit şi a şi stat doi ani la puşcărie. În 1994 e graţiat şi renunţă la cariera militară ca să intre în politică. În 1998 câştigă alegerile prezidenţiale pentru prima oară cu un scor de 55%. În 2000 schimbă constituţia. Nu ştiu detaliile, dar pentru a rezuma mişcarea, asta i-a acordat puteri mai mari în stat şi a schimbat numele ţării în Republica Bolivariană Venezuela. Şi s-au organizat din nou alegeri prezidenţiale, pe care le-a câştigat cu 59%. Nu-i rău, din ce-n ce mai bine. În 2002 americanii încearcă să-l dea jos, dar rezistă încercării de lovitură de stat.
Dar de ce vroiau americanii să-l dea jos? Păi Chávez s-a autodeclarat ca fiind un admirator al lui Fidel Castro şi printre altele, noua constituţie îi dădea puterea de a naţionaliza tot ce vroia el şi, cum să spun, parlamentul ţării era, şi încă este, la degetul lui mic. Ar fi de menţionat că Venezuela dispune şi de importante resurse de petrol. Pe scurt, face tot ce vor muşchii lui în ţara aia. Din punctul ăsta de vedere e cu mult înaintea lui Băsescu. Altă asemănare cu el a fost că a rezistat unui referendum la care se propus schimbarea lui. Asta era în 2004. O deosebire faţă de preşedintele României e că Chávez controlează toată presa. la capitolul ăsta Băsescu mai are de lucru cu "mogulii". Oricum, ideea e că în Venezuela referendumul e de bază.
Chávez: He decidido que a partir de hoy el parlamento va besarme en el culo. El Parlamento: No, no, espera un minuto! Pero no quieremos besar el presidente en el culo! Chávez : Entonces el pueblo va a decider! El pueblo tiene el pober! * Chávez: M-am hotărât că de azi înainte parlamentul o să mă pupe-n cur. Parlamentul: Nu, nu, stai aşa! Noi nu vrem să-l pupăm în cur pe preşedinte! Chávez : Atunci poporul să decidă! Poporul are puterea!
Vede cineva o asemănare cu preşedintele României aici? O scăpare la noua constituţie din 2002 a fost limita două mandate de câte cinci ani, aparent mult prea mică pentru nevoile sale. Aşa că în 2009 a organizat un referendum pentru eliminarea limitei numărului de mandate, pe care l-a şi câştigat şi în urma căruia practic s-a ales preşedinte pe viaţă. Fiind ales preşedinte cinci ani mai târziu decât Chávez, Băsescu n-a ajuns la etapa asta. Dar nu e timpul pierdut. Să sperăm acum că românii nu sunt la fel de proşti ca venezuelanii şi că faptul că suntem în UE valorează ceva.
O ultimă asemănare cred că e stilul în care îşi ţine discursurile şi modul în care vorbeşte în faţa presei. Mulţi ar numi stilul acesta demagogic, populist şi în multe alte feluri. Se laudă că va readuce puterea în mâinile poporului, dar în realitate o concentrează tot mai mult în mâinile lui. Nu ştiu dacă următoarele sunt exemple bune pentru ce am spus, dar seamănă cu unele episoade memorabile ale lui Băsescu.
Sper că e elocventă comparaţia. De asta nu ar trebui să aibă Băsescu şi al treilea mandat, că al doilea, asta e, deja îl are şi nu avem ce face... O altă comparaţie asemănătoare ar mai putea fi făcută şi cu Evo Morales din Bolivia.
Spun pentru a mia oară că ţara în care trăim e absolut fascinantă. La nici o zi după alegeri, avem o nouă premieră: România e prima ţară din lume cu doi preşedinţi. Sigur, acum cineva ar putea să vină să spună în Bosnia există trei preşedinţi: unul bosniac, unul sârb şi unul croat. Dar acolo ăştia trei au deasupra lor un "guvernator general" sau ceva cu un nume asemănător.
Duminică seară îl aveam preşedinte pe Geoană cu 52%, luni îl avem cică pe Băsescu cu 50,33%. Deci facem cu rândul, da? Duminică - Geoană, luni - Băsecu, marţi - Vadim, miercuri - Marko Bela......... Asta în condiţiile în care trei sondaje din patru îl dădeau câştigător pe Geoană şi al patrulea pe Băsescu la o diferenţă minusculă. Şi plus că presupusul câştigător şi-a anunţat "victoria" cu cinci minute mai devreme decât trebuia.
Aoleu, care a făcut chestia asta? 51,33+49,66 = 100,99, nu? Nu m-ar fi mirat să proclame cu mândrie că astea sunt rezultatele...
În condiţiile astea cred că putem spune că e ceva în neregulă. Şi se pare că e foarte probabil să fie. Adică autocare de excursionişti care vizitează toate secţiile de vot pe o rază de câteva zeci de kilometri, cadouri electorale (incredibil pe ce sunt dispuşi oamenii să-şi dea votul) şi, aparent, chiar şi oameni care s-au întors din morţi ca să voteze... Cică erau şi câţiva indivizi din al căror CNP reieşea că s-au născut în secolele al XIX-lea şi al XVIII-lea. Wow, ce capabili!
În fine, în caz că a ieşit Băsescu criza politică actuală o să continue, n-o să avem un guvern funcţional, probabil că o să ajungem la performanţa de a le lua locul bulgarilor la capătul UE ş.a.m.d. Şi aşa se poate şi întâmpla. Că doar trăim în România... Or să se mai certe un pic pe alegeri şi e foarte posibil ca după câteva săptămâni cel mult să se uite totul, viaţa o să meargă înainte şi Dumnezeu cu mila. Nu contează ce se votează, contează cine numără voturile şi cine cară sacii cu voturi.
Dar falsificarea alegerilor se pare că e la modă peste tot pe planetă: Afganistan, Iran, Republica Moldova (2009), Belarus (2006), Georgia (2005) sau Ucraina (2004). De obicei e vorba de ţări cu regimuri autoritare sau de ţări bananiere, statut spre care ne îndreptăm încet, dar sigur. Sau cu paşi repezi, depinde pe cine întrebi. Dar nu întotdeauna. Pe listă putem adăuga şi SUA. Da, SUA vine de la Statele Unite ale Americii. În 2000, preşedinte trebuia să iasă Al Gore. Nu ştiu exact cum funcţionează sistemul electoral în America, dar din câte am înţeles preşedintele e ales de fapt de nişte ELECTORI. Oamenii din fiecare stat votează de fapt electorii, nu preşedintele. La sfârşitul alegerilor electorii sunt cei care desemnează preşedintele. Oricum, în 2000 statul care a decis rezultatul a fost Florida. Şi cine era guvernatorul statului Florida în 2000? Jeb Bush, nimeni altul decât fratele lui George Bush! Şi cine se ocupa de centrul electoral din Florida? Verişoara lui George Bush! Şi uite aşa, până cu câteva ore înainte să se termine alegerile noul preşedinte era în toate sondajele era Al Gore. Şi ca prin minune a ieşit preşedinte George W. Bush. Şi aşa a rămas încă opt ani...
Asta s-a întâmplat într-o ţară care se presupune că are una dintre cele mai solide democraţii de pe planetă. Deci la ce să te aştepţi de la România???
