All inclusive - Antalya şi Hurghada

Când spunem all-inclusive ne vin în minte imediat un număr de destinaţii, cele mai multe din Orientul Mijlociu. În primul rând ne gândim la Turcia. Turcia de sud mai ales. Cele mai multe hoteluri de acolo oferă, de multe ori exclusiv, pachete de felul ăsta. Ce înseamnă all-inclusive? În principiu că în preţul plătit sunt incluse trei mese pe zi în sistem de servire bufet şi băuturi gratis. Există tot felul de variaţiuni pe tema asta: extra all-inclusive, ultra all-inclusive, all-inclusive all-exclusive etc. N-are rost să înveţi ce înseamnă fiecare pentru că nu există o clasificare standardizată şi conţinutul unei noţiuni poate să difere de la un hotel la altul.

Cea mai mare densitate de hoteluri all-inclusive din Turcia e în Antalya. Antalya poate să însemne două lucruri: oraşul Antalya, un oraş de 1.000.000 de oameni din sudul Turcia, care e şi una dintre cele mai cunoscute staţiuni de litoral ale ţării şi al treilea cel mai vizitat oraş al lumii în 2011, sau Provincia Antalya din sudul Turciei, unde se mai află şi alte staţiuni cum ar fi Alanya, Belek, Kemer, Lara Kundu, Manavgat, Side, Tekirova etc.

La noi, mulţi dintre cei care se duc să stea la all-inclusive nici nu pleacă de la hotel pe durata şederii. Asta se întâmplă din două motive. Primul e că sunt români şi scopul principal al  călătoriei e să se ducă acolo şi să mănânce şi să bea ca porcii până la epuizare ca să-şi scoată banii. Al doilea motiv, care mie îmi place să cred că e cel mai des întâlnit, deşi e foarte posibil să nu am dreptate şi primul să fie cel mai comun, e că nu prea ai de ce. Nu e problema că n-ai ce vedea sau ce face în Antalya, dar la hotelurile de 5* ai tot ce-ţi trebuie în perimetrul hotelului hotelului. Ai un loc unde să dormi, ai piscină, ai de mâncare, de băut, terenuri de sport, săli de jocuri şi multe altele. Unele hoteluri au şi water-park! 

De văzut în Antalya avem aşa:

• Kaleiçı: centrul istoric, unde găsim zidurile vechiului oraş şi clădiri din perioada otomanilor, selgiucizilor, bizantinilor şi romanilor;
• Turnul Hıdırlık: un turn la marginea oraşului vechi care avea rol dublu de apărare şi far;
• Poarta lui Adrian: datând din perioada romanilor (cca. 130 d.Hr.), cea mai veche ruină romană din oraş;
• câteva moschei, dintre care cele mai mari sunt Tekeli Mehmet Paşa şi  İskele;
• Muzeul de Arheologie: muzeu cu exponate datând din antichitate până în Evul Mediu.

Dar când toată zona e plină de hoteluri all-inclusive, lucrurile astea trec în planul doi. Alt element legat de hoteluri ar fi numele pe care le-au ales proprietarii. Unele se remarcă prin lungimea lor neobişnuită. Exemplu: Hotel Crystal Tat Golf Beach Spa Resort sau Hotel Corinthia Club Resort Tekirova. E vorba de un singur hotel în ambele cazuri. Altele au o lungime normală, dar numele pur şi simplu sună ciudat pentru occidentali. Un exemplu în acest sens e lanţul Delphin, din care fac parte Delphine De Luxe, Delphin Dreams, Delphin Diva, Delphin Imperial, Delphin palace şi preferatul meu, DELPHIN BOTANIK. Probabil există în proiect pentru lunga serie şi Delphin Etnobotanik... Alt exemplu de nume amuzant e Silence Beach Resort. Când au ales numele nu s-au gândit, săracii, că în engleză există şi "bitch", care se pronunţa la fel ca "beach"... Dar chiar dacă au nume care pot da impresia că sunt hoteluri de cocalari şi piţipoance care n-au pe ce arunca banii, cele mai multe sunt hoteluri de lux perfect normale cu servicii foarte bune. Există însă şi unele hoteluri cu nume aparent normale, dar care se încadrează perfect în tiparul ăsta. Cel mai buna exemplu aici e Adam and Eve Hotel. Wow, deci aşa ceva... 

Cum să construieşti aşa ceva?! E mai rău chiar decât în Las Vegas.

Altă destinaţie all-inclusive din Orientul Mijlociu e Hurghada, Egipt. Turismul în oraşul acesta de la Marea Roşie a început să se dezvolte intens în anii '90 şi astăzi plajele amenajate acoperă 30 km. Plajele sunt curate, apa e limpede şi numai bună pentru baie şi clima permite turiştilor să stea la plajă tooooot anul. Hotelurile sunt la fel ca în Antalya. Lux! Totul sclipitor! Şi ai tot ce trebuie la ieşirea din cameră. Mai mult, cele mai multe dintre ele sunt chiar lângă plajă sau foarte aproape de aceasta.

La fel ca în Antalya, nici de aici nu prea iese lumea din zona hotelului. Dar motivul în cazul ăsta e pentru că nu e o idee bună să ieşi din hotel. Mai sus avem o poză cu hotelurile din Hurghada. Mai jos avem poze cu oraşul Hurghada în toată splendoarea lui.

Câţi străini s-ar încumeta să mănânce aici? Senzaţii tari egiptene!

Astea NU sunt poze cu groapa de gunoi a oraşului

Scena asta aduce destul de mult cu ce găsim şi în Ferentari

Dacă sunt nevoie de detalii, puteţi face click pe fiecare dintre poze. Dar după cum putem vedea chiar şi la mărimea asta, Hurghada este o groapă de gunoi şi nu o spun în sensul metaforic. Dincolo de străzile cu hoteluri, oraşul aşa arată. Noroc cu cei 30 km de plajă, că altfel nu avea nicio şansă de dezvoltare oraşul ăsta.

Deşi în număr mai mic, există şi aici hoteluri cu nume interesante. De exemplu, undeva pe malul mării în Hurghada se află Hor Palace Hotel. Posibila reacţie a unora dintre clienţii vorbitori de engleză: "God damn it! That's not a whorehouse, it's just some crappy Egyptian five star hotel!"

Top 10 dictatori după numărul de victime

10. Idi Amin Dada (1971-1979, Uganda)

• nr. victime: 300.000;
• cum: crime pe criterii politice şi etnice sau pur şi simplu fără motiv.
  

9. Kim Il-Sung (1972-1994, Coreea de Nord)

• nr. victime: 1.600.000;
• cum: crime şi condamnări la muncă în gulaguri pe criterii politice; la începutul anilor '90 - foamete;
• deşi e mort de mai bine de 16 ani, încă deţine titlul de "preşedinte etern", Kim Jong-Il, fiul lui fiind doar şeful partidului, nu şi preşedinte.
  

8. Pol-Pot (1976-1979, Cambogia)

• nr. victime: 1.500.000;
• cum: a vrut să creeze o economie bazată în întregime pe agricultură; a evacuat oraşele şi locuitorii acestora au fost forţaţi să muncească pe câmpurile de orez; mare parte din ei au murit de foame sau de extenuare, în total aproximativ 20% din populaţia tării.
  

7. Juvénal Habyarimana (1973-1994, Rwanda)

• nr. victime: 1.100.000
• cum: genocid; în 1994 membrii grupului etnic Hutu au început să îi omoare la întâmplare pe Tutsi pe motiv că pe vremea belgienilor erau mâna dreaptă a a coloniştilor; peste 15% din populaţia ţării şi-a pierdut viaţa.

6. Saddam Hussein (1979-2003, Iraq)

• nr. victime: 1.800.000;
• cum: crime politice; masacre ale kurzilor din nordul ţării şi ale şiiţilor; două războaie inutile: cu Iran (1980-1988) şi Kuwait (1990-1991).

5. Ismail Enver Paşa (1915-1918, Imperiul Otoman)

• nr. victime: 2.500.000;
• cum: în ultimii ani ai Imperiului Otoman a început o campanie de asimilare şi eliminare a tuturor popoarelor din imperiu de către turci; 1.200.000 armeni (aproape 50% din întregul popor), 800.000 greci (10% din întregul popor) şi 500.000 de asirieni, arabi şi kurzi.

4. Leopold al II-lea (1865-1909, Belgia)

• nr. victime: 2.000.000 - 15.000.000;
• cum: în anii 1880 o bucată din centrul Africii, de 14 ori mai mare ca Belgia a devenit colonie şi cu acordul a 14 ţări, printre care şi SUA, pe tot parcursul domniei sale a condus-o prin intermediul unor miliţii personale care aveau drept de viaţă şi de moarte asupra tuturor locuitorilor din interiorul graniţelor.

3. Adolf Hitler (1933-1945, Germania)

• nr. victime: 18.000.000;
• cum: uciderea sistematică în lagărele de concentrare şi exterminare a evreilor (6.000.000), ţiganilor (1.500.000), comuniştilor, homosexualilor, polonezilor şi martorilor lui Iehova; în timpul celui de-Al II-lea Război Mondial aproape 10.000.000 de soldaţi au murit sub comanda sa.
  

2. Iosif Vissarionovici Stalin (1922-1953, URSS)

• nr. vicitme: 24.000.000;
• cum: crime politice; purificări etnice; relocări de populaţie (45% din cei relocaţi au murit pe drum); foametea din Ucraina (1932-1933 - 4.000.000); înaintea războiului cu Germania aproape toţi comandanţii armatei sovietice fuseseră fie executaţi, fie trimişi în gulaguri, ceea ce a dus la dezorganizarea armatei şi implicit la moartea a milioane de soldaţi în timpul invaziei germane.
  

1. Mao Zedong (1954-1976, China)

• nr. victime: 70.000.000;
• cum: cele două programe sociale ale sale, Marele Salt Înainte şi Revoluţia Culturală au fost unele dintre cele mai proaste idei din istoria lumii; nu au reuşit decât să distrugă economia şi sistemul agricol al ţării; foametea şi crimele cu motivaţie politică comise de regimul comunist au dat naştere uneia dintre cele mai dezastroase guvernări din istorie;
• cu toate acestea, şi astăzi, mulţi chinezi sunt de părere că cele mai multe lucuri pe care le-a făcut Mao au fost bune.
  

Internetul în Turcia

În comparaţie cu alte ţări musulmane, Turcia e o ţară modernă şi în cele mai multe privinţe mai avansată. Religia şi politica sunt separate de 90 de ani, libertatea religioasă e garantată, pedeapsa cu moartea a fost abolită acum câteva zeci de ani şi femeile au aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii şi pot să umble pe stradă îmbrăcate cu ce vor. Una peste alta, e comparabilă cu alte ţări europene.

Cu toate astea, în Turcia YouTube e interzis. Da, dacă vrei să accesezi site-ul cu pricina, în loc de filme dai de următorul ecran:

Decizia tribunalului Ankara 1 Sulh Ceza Mahkemesi nr. 402/2008
cu privire la conţinutul acestui site (youtube.com) a fost implementată
de "Ministerul Telecomunicaţiilor"

Încercare de accesare a altor site-uri interzise poate duce la afişarea acestui ecran, cu o explicaţie mai ambiguă:

Acest site se află sub incidenţa unui
ordin judecătoresc care interzice accesul

Motivul: Articolul 301 din codul penal turcesc prevede insultarea lui Mustafa Kemal Atatürk şi a naţiunii turce ca infracţiune ce se pedepseşte cu un an până la şase ani de închisoare.

Türk Milletini, Türkiye Cumhuriyeti Devletini, Türkiye Büyük Millet Meclisini, Türkiye Cumhuriyeti Hükümetini ve Devletin yargı organlarını alenen aşağılayan kişi, altı aydan iki yıla kadar hapis cezası ile cezalandırılır.

Şi YouTube, ca şi alte site-uri interzise, e plin de filme ca cel de mai jos postate de armeni, kurzi sau greci. În treacăt fie spus, acum vreo doi ani era plin şi de filme asemănătoare făcute de unguri despre români sau viceversa, dar la noi nimeni n-a blocat accesul.

Şi dacă eşti prea insistent, primeşti ban. De unde ştiu asta? Păi, am luat la rând site-urile interzise şi la un moment dat internetul s-a oprit la mine, dar celorlalţi din jur încă le mergea fără probleme. Oricum, telefoanele şi calculatoarele vândute în Turcia nu sunt adaptate interdicţiilor:

Vezi rândul III, dreapta

Dar există metode de a evita interdicţia:

Puteţi accesa YouTube de pe servere proxi şi
va funcţiona fără nicio problemă.
Eu fac asta tot timpul.

Recep Tayyip Erdoğan,
preşedintele Turciei

Grecia vs. Turcia şi Mustafa Kemal Atatürk

La numai 40 km de Kuşadası şi în cel mai apropiat punct, la nici 2 km de coasta turcească se află Insula Samos, care aparţine de Grecia. Nu e singura insulă grecească atât de aproape de ţara vecină. De fapt, aproape toate insulele din Egee aparţin Greciei. Chair dacă distanţa e atât de mică, vorbim de două lumi diferite: alţi oameni, altă limbă, altă cultură, altă religie.

Religie

• Grecia: creltini (aproape toţi ortodocşi);
• Turcia: musulmani (majoritatea sunniţi, dar şi alevi, sufiţi şi şiiţi). În realitate, cu riscul de a fi linşat de fundamentalişti, o să spun că islamul a murit acum mult timp în Turcia. Poze cu noul lor zeu, puţin mai jos.

Cultură

Turcii au venit în zonă acum vreo 800 de ani, din Asia Centrală sau din Altai. Grecii sunt acolo de când cu lumea. Deşi în general turcii sunt văzuţi ca fiind leneşi şi fără chef de muncă şi grecii sunt văzuţi ca fiind mai harnici. Dar înclin să cred că lucrurile stau puţin altfel. Grecii antici au inventat statul, ca formă de organizare politică. Grecii moderni au inventat statul degeaba. Grecii antici au inventat matematica, democraţia, artele, medicina şi filosofia. Grecii moderni au inventat somnul de după-amiază. Pe la mijlocul după-amiezei, dacă te plimbi prin bazaar, ai să-i vezi pe majoritatea vânzătorilor la magazinele lor, aşteptând clienţi. În Samos, pe strada comercială, şi în toată Grecia, în acelaşi moment la zilei toate magazinele au lacătele puse pe uşă. Tot aşa şi la mai mare! Aşa sigur o să ieşiţi din criză.

Bazaar turcesc

Strada comercială din Samos la mijlocul zilei

Bucătărie

Fiind unii lângă alţii de atâta vreme, era imposibil să nu se influenţat unii pe alţii în vreun fel. De fapt, există dispute nesfârşite cu privire la cine a inventat tzatziki, mousaka, baklava şi kadayıf. Înclin să cred că primele două sunt ale grecilor.

Istorie

Cum ziceam, turcii au ajuns în Asia Mică acum 800 de ani. Ei bine, de atunci până acum 90 de ani n-a mai fost linişte în zonă. Există un motiv bun pentru care grecii şi turcii nu prea se înghit unii pe alţii. Turcii le-au ocupat ţara grecilor timp de 600 de ani şi dintre toate popoarele cucerite, grecii s-au lăsat cel mai greu (200 de ani aproape). Certurile dintre ei au atins punctul culminant în 1920, când a izbucnit Războiul Greco-Turc. Turcii tocmai îl dăduseră jos pe sultan, Imperiul Otoman se destrămase şi grecii s-au gândit că ar fi un moment bun să invadeze ţara şi să îşi recupereze teritoriile pierdute. Pe vremea aceea în vestul Turciei (inclusiv la Kuşadası) erau majoritari grecii şi ceea ce este azi nordul Greciei era preponderent turcesc. Aşa că grecii au ocupat vestul Turciei, dar nu au stat acolo mult timp, pentru că a apărut în peisaj cel care avea să-i ia locul lui Allah pentru turci. Faţa lui e pe toate bancnotele şi toate monedele, are statui peste tot şi în centrul Istanbului e un bulevard plin cu poze de-ale lui. Dacă treci prin Turcia, nu ai cum să-l ratezi.

Mustafa Kemal Atatürk

El a fost cel care a întors pe dos situaţia în război, i-a respins pe greci şi a trasat graniţele actuale. De atunci, nu au mai existat certuri majore între cele două popoare şi aproape că s-au înţeles bine. Mai e o mică problemă în Cipru, unde e puţin neclarr unde se termină partea grecească şi unde începe cea turcească, chiar dacă insula e separată de un zid mare. Şi în 1996 Grecia şi Turcia erau să intre în război din cauza unei insule (de fapt a unei stânci) nelocuite, care a răsărit de nicăieri în mijlocul Mării Egee. Până la urmă au căzut de acord să o arunce în aer. Una peste alta, din 1922 până acum se ştie exact unde e graniţa şi de când cu schimbul de populaţie dintre cele două ţări fiecare stau în partea lor. În afară de trasarea graniţelor, printre meritele lui se mai numără:

• elaborarea unui nou sistem judiciar după model european (care din nefericire nu a evoluat în acelaşi ritm cu celelalte din Europa de când a fost adoptat şi astăzi are unele lipsuri);
• trecerea la alfabetul latin de la cel arab şi alte reforme ale limbii, care au dus la creşterea spectaculoasă a alfabetizării (1922: sub 20%);
• separarea politicii şi a religiei;
• acordarea de drepturi egale femeilor şi bărbaţilor;

Pe scurt, el a fost cel care i-a scos pe turci din Evul Mediu şi le-a modernizat ţara aproape de unul singur. Uitându-ne peste anii în care a condus ţara, putem spune că a fost un dictator. Dar asta nu îi deranjează pe turci, pentru că a făcut numai lucruri bune. Şi dacă aveţi dubii cu privire la naţionalitatea oamenilor care trăiesc astăzi în vestul Turciei, examinaţi omagiile "subtile" aduse steagului naţional şi lui Atatürk.

Seria veche de bancnote, recent au fost schimbate,
dar personajul principal e acelaşi

Ia ghiciţi cine e în vârful dealului...

Există o poveste care explică motivul pentru care e imposibil să nu vezi cel puţin un steag o dată la 100 m. La începutul războiului greco-turc, grecii au ocupat Smyrna (actualmente İzmir). A venit acolo în vizită şi regele grec, să vadă ce au cucerit. Prima oprire a fost fostul palat al sultanului. În lipsa unui covor roşu, soldaţilor greci li s-a părut că ar fi o idee bună să folosească un steag turcesc. După isprava asta, Atatürk a spus că steagul e simbolul naţiunii şi că ar trebui să fie arborat oriunde, pentru ca ceilalţi să vadă cine sunt adevăraţii stăpâni ai ţării.

Kuşadası, Aydın, Turcia

Dacă vreţi o vacanţă la mare undeva în afara României, la preţuri comparabile cu România, dar cu servicii mai bune, Turcia sau Grecia sunt cele mai bune idei. În momentul de faţă, mai bine Turcia decât Grecia, că acolo nu sunt greve şi nici proteste, nici în transporturi, nici în vămi, nicăieri. Plajele, cele mai multe, sunt mai curate decât în România, la fel şi apa. Nu sunt alge prin apă şi nici peşti morţi pe plaje, care am auzit că sunt cea mai nouă "atracţie" pe litoralul nostru.

Şi în plus faţă de România, dacă te saturi de stat la plajă, mai ai şi alte lucruri de văzut sau de făcut în oraş şi în jurul lui. De exemplu, la 2o km de centru se află Efes. Nu, nu e vorba de bere, ci de oraşul antic. Ruinele lui, mai exact. E cea mai bine conservată cetate antică grecească, a fost dezgropată numai în proporţie de 20% şi în fiecare săptămână apare ceva nou pe undeva. La 160 km spre est dăm de Pamukkale, fenomen natural unic în lume: un deal alb din calcar, cu izvoare termale, în vârful căruia se află altă cetate grecească: Hierapolis. Dacă vii cu autocarul dinspre Çanakkale cel mai probabil vei trece şi prin Troia şi Bergama, aţi ghicit, alte cetăţi greceşti. Ciudat, având în vedere că suntem în Turcia, nu? Se poate, dar jumate din Grecia Antică e de fapt în interiorul graniţei Turciei moderne, şi normal, mare parte din istoria lor e tot acolo.

Troia Pamukkale















Bergama Efes

Oraşul în sine e destul de interesant şi în afară de plaje şi restaurante ar mai fin câteva puncte de interes. În turcă, numele oraşului înseamnă "Insula păsărilor" (kuş - pasăre, ada - insulă). Pe insula care dă numele oraşului există un castel veneţian vechi de 500 de ani, restaurat. Vizavi de insulă au construit şi o biserică, din care nu a mai rămas decât turnul cu ceas, care azi e în curtea unui restaurant. Nu în ultimul rând, tot în centru există şi un bazar, neacoperit, în mijlocul căruia e o moschee veche de aproape 400 de ani. Dacă te duci acolo la cumpărături, se pot întâmpla două lucruri: pe de-o parte poţi fi jefuit, sau mai bine zis, tras pe sfoară sau poţi să scoţi un preţ mai bun decât în magazinele obişnuite. Totul depinde de cât de bine te descurci ce negocierea. Dar dacă le dai de înţeles că eşti din România ai un avantaj din start. Turcilor le place mai mult de români decât ne place nouă de noi înşine şi le place de Hagi mai mult decât ne place nouă de el... Preţurile cele mai bune sunt pentru albanezi, bosniaci şi români şi cele mai mari pentru americani, englezi şi bulgari.

Castelul Veneţian

Turnul cu ceas

Kaleiçi Camîi - exterior
şi interior

Deci, să recapitulăm. România - alge în apă, peşti morţi pe plajă şi în afară de baie şi plajă nu mai e altceva de făcut. Turcia - apă curată, plaje curate şi alte lucruri interesante de văzut. Totul, la preţuri comparabile ce cele de la noi. Deci, de ce m-aş duce în România la mare?

Muzica turcească

Dacă o să vreţi vreodată să ascultaţi ceva muzică din ţări în care se vorbesc alte limbi decât româna sau engleza, o alegere bună ar fi cu siguranţă Turcia. Chiar au muzică mişto (părerea mea). Şi nu, nu sunt manelist şi nu-mi plac manelele. Muzica turcească NU, subliniez - NU, trebuie confundată cu manelele. E adevărat că seamănă, dar nu e acelaşi lucru. Turcii pur şi simplu le-au dat inspiraţia bulgarilor peentru genul ăsta de muzică. Da, bulgarilor! Da, manelele au apărut în Bulgaria, nu în România. Bulgarii le-au inventat, nu românii. Şi dacă vă puteţi imagina aşa ceva, sunt chiar mai populare la ei decât la noi. Jesus Christ... Am aflat de la "cunoscători" ai genului că melodiile (?), să le zic aşa, din link-urile de dinainte au corespondente şi la "artiştii" din România. Ah, apropo, daţi click pe cuvintele cu roşu pe propria răspundere.

Şi totuşi de ce melodiile turceşti nu sunt manele? Păi în primul rând, muzica parcă sună altfel. Mai bine adică. Asta de datorează în principal faptului că nu sunt cântate de ţigani care au cu două clase mai mult ca trenul. În al doilea rând, şi cel mai important, versurile sunt normale. Nu prea găsim în Turcia melodii despre duşmani, valoare, femei, bani şi merţane. Nu ştiu în turcă decât câteva cuvinte, dar am găsit traduceri şi nu mi se păreau cu mult diferite decât versurile oricărui alt cântăreţ non-manelist din lume.

Mă rog, într-o primă fază cel puţin, din cauza felului în care sună limba turcă (de parcă bagă cuţitu-n tine când vorbesc), e cam greu să-ţi dai seama la o melodie dacă e vorba, de exemplu, de un cântec de dragoste sau de un strigăt de război. Dar dacă treci peste asta, nu-s deloc rele. Şi mulţi oameni din multe ţări se pare că sunt de aceeaşi părere. Prin ţări din vestul Europei în ultimii ani cântăreţii turci sunt din ce în ce mai populari. Bine, asta se întâmplă parţial şi din cauză că şări ca Germania şi Austria sunt din ce în ce mai pline de turci... Dar nu numai acolo:

Şımarık - 2000 - Cea mai ascultată melodie în altă limbă decât engleza din lume în acel an

Milli takım - 2002 - Cel mai bun imn al unei echipe de la campionatul mondial de fotbal

Şi se mai găsesc şi altele dacă e să căutăm. Ei, aşa stau lucrurile cu muzica modernă, care e aproape identică cu muzica lor de acum două-trei-patru sute de ani. În afară de muzică se ami laudă şi cu cel mai rapid dans din lume. Toată chestia e să nu le spui că e de fapt kurd, şi nu turcesc, că atâta-ţi trebuie. DIn punctul de vedere al guvernului şi al turcilor în general, cei 20% din cei 70 de milioane de locuitori ai ţării nu sunt kurzi, ci tot turci şi nu vorbesc altă limbă.

Dar nu scot numai lucruri mişto. Nu, le mai scapă şi tâmpenii. Nu, situaţia nu e în întregime roz. Sau dacă mă gândesc mai bine e într-adevăr... roz.

Köçekler - Ca să-l citez pe constantinoshellas08, posesor de cont pe YouTube, care a postat un film asemănător: "Gay turkish dance - must to see!!"

Oooo, de ce ar zice oare cineva despre dansul ăsta că e gay?? Ce are? Numai nişte oameni care n-au altceva mai bun de făcut ar zice una ca asta... Bă, grecii ăştia sunt nişte oameni răi! Acum vreo trei ani când am fost în Turcia, de fapt când mă întorceam, în autocar ne-au pus un DVD cu muzică de-a lor. Şi la un moment dat, chiar când eram în vamă şi când venea un vameş să ne ia paşapoartele, începe cântecul ăsta (cu tot cu videoclip, evident). Cum îmi dau seama despre ce e vorba, mă întorc la prietenul de pe scaunul din stânga mea:

- Ce-i asta frate??

La care vameşul, care era cu vreo două scaune mai în faţă, într-o română stricată, dar aparent cu un vocabular destul de bogat:

- Dans tradisional la Turchia! [Şi după ce mai ia două paşapoarte:] P***nari!

The future's bright, the future's Turkish

În secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman era în culmea gloriei şi în vârful expansiunii, turcii au asediat Viena de două ori. Atunci nu au avut succes. Dar plimbându-te astăzi pe străzile acelui oraş şi al multor altora din Austria şi Germania sau alte ţări din vestul Europei, îţi dai seama că dacă nu le-a ieşit figura acum 400 de ani, peste nu foarte mult timp vor reuşi să cucerească oraşul fără luptă. Ce ţi-e şi cu imigraţia asta... Catedrala Sfântul Ştefan o să aibă nevoie de patru minarete, ca Sfânta Sofia, iar pe steagurile Austriei şi Germaniei, vor apărea semiluna şi steaua.

Dar nu sunt singurele schimbări care se vor petrece. Pentru mai multe lămuriri, iată o hartă care ne arată cum ar putea să arate Europa peste 50 de ani. Dintre noile state putem enumera: Noua Turcia, Noua India, Pakistanul de Nord, A II-a Republică Algeriană sau Federaţia Româno-Albaneză.

Notă: Harta şi articolul sunt la mişto. Oricât s-ar amplifica fenomenul (în limite cât de cât realiste), nu se vor petrece schimbări chiar atât de profunde, deşi peisajul s-ar putea modifica puţin.