Ultimul evreu din Libia

Înainte de al II-lea Război Mondial, Libia avea una dintre cele mai mari comunităţi evreieşti dintre ţările arabe. Din cei 600.000 locuitori, 4-5% erau evrei. În Tripoli aceştia reprezentau 30% din populaţie. În 1948, la crearea statului Israel, ca în toată lumea arabă, mare parte din evrei au fost daţi afară din ţară, trei sferturi plecând în Israel, restul în Italia, Franţa sau America. În 1950 mai erau doar 2.000 de evrei în Libia. În 1969, când Gaddafi a preluat puterea, mai erau doar 100. Deşi emigrarea era interzisă prin lege, în 1979, mai rămăseseră doar 30.

În 2002, odată cu moartea Esmeraldei Meghnagi s-a crezut că nu mai există evrei în Libia. Dar la sfârşitul anului, s-a descoperit că Rina Debach, o localnică din Tripoli, separată de familia fugită în Italia în timpul revoluţiei din 1969, pe ai cărei membri îi credea morţi şi viceversa, trăia într-un azil de bătrâni. După plecarea acesteia la Roma, nu au mai existat evrei în Libia. Sau nu?

Conform tradiţiei evreieşti, calitatea de a fi evreu se transmite pe linie maternă. Dacă mama este evreică, atunci şi copii sunt consideraţi a fi evrei în mod automat. Regula nu se aplică şi la bărbaţi.

Dar ce să vezi, mai e un ultim evreu în Libia. Cel puţin acum două-trei săptămâni încă mai era acolo. Acum, nu mai ştim sigur. Ultimul evreu e nimeni altul decât Muammar al-Gaddafi, proaspăt detronatul dictator. Bunica maternă a lui Gaddafi era evreică. Ea a fost căsătorită de două ori. Prima căsătorie, cu un evreu, din care a rezultat un băiat, nu a durat prea mult. A doua oară s-a căsătorit cu un şeic (musulman). Tot atunci s-a convertit la islam. Cu şeicul a avut patru copii, printre care o fată. Fata a devenit mai târziu mama lui Gaddafi, ceea ce după legea evreiască îl face pe el evreu. Aşa că dacă va trebui să plece din Libia (foarte posibil s-o fi făcut deja) şi nicio altă ţară nu va dori să-l primească, Israelul (teoretic), ca o ironie a sorţii, va fi nevoit s-o facă.

Ce-i drept, dacă e să ne luăm după nasul mare şi
culoarea pielii mai deschisă ca a libienilor de rând,
e plauzibilă varianta cu originea evreiască.

Cei mai tari traducători

Cu ocazia evenimentelor din ultimele săptămâni din Libia, conducătorul iubit Muammar Gaddafi a ţinut o serie de discursuri că, vezi Doamne, tre' să-i îmbărbăteze pe oameni. Ce contează că majoritatea nu-l mai vor şi soldaţii dezertează pe bandă rulantă de trebuie să angajeze mercenari din republicile bananiere vecine? Discursurile astea au ajuns şi pe canalele străine de ştiri şi, fiind în arabă, au trebuit să fie traduse. De unde i-au pescuit pe traducătorii ăia, nu ştiu. Unul zici că e Borat în persoană. Ascultându-i aproape că uiţi că situaţia e una serioasă şi că într-adevăr mor mulţi oameni în Libia la momentul ăsta.

Sincer nu ştiu cine ar trebui împuşcat primul: Gaddafi sau traducătorii ăştia? Observaţi ce engleză "pură" avem în următoarele filmuleţe (primul de la 0:55, celelalte în întregime):

Acum, serios vorbind, din ce-am citit în comentariile de la unele dintre filmuleţele astea traducătorii ăia au totuşi circumstanţe atenuante. Se pare că până şi arabilor le e greu să înţeleagă discursurile lui Gaddafi. Pentru o traducere perfectă am avea nevoie de un arab care să fie obligatoriu din Libia, să vorbească engleză fluent şi să fi studiat filologie. Însă nu cred că sunt prea mulţi din ăştia. Motivul: în discursurile lui, Gaddafi trece des şi brusc (de la o propoziţie la alta) de la arabă standard la dialectul libian (greu inteligibil pentru alţi arabi) la araba clasică (care, din nou, e neinteligibilă pentru arabii neşcoliţi) sau invers.

Revolte în lumea arabă: azi Bahrain şi Libia

Libia

Muammar al-Gaddafi

1969-prezent

După 42 de ani cu acelaşi om la conducerea ţării şi libienii s-au săturat. Încurajaţi de revoltele din Egiptul de la est şi Tunisia de la vest, libienii încearcă şi ei să-l dea jos pe al lor. Doar că ăsta e mai hotărât decât ceilalţi. Proteste minore au început în estul ţării încă de luni şi s-au intensificat pe parcursul următoarelor zile. La fel şi reacţia conducerii.

Acum câteva zile Gaddafi a dat ordin armatei să tragă în protestatari şi conform unor ONG-uri numărul victimelor a ajuns la 200 deja. Conform CNN, fiindcă armata nu era suficientă pentru a-i pune la punct pe demonstranţi, Gaddafi a angajat şi mercenari din Ciad şi Niger. E greu să ştii exact ce se întâmplă de fapt în ţara aia zilele astea, pentru că nu se cunosc chiar toate datele despre economia ţării, darămite despre proteste de amploare. Ideea e că nimic nu iese din Libia fără acordul marelui conducător sau, ca să folosesc titlul oficial, "conducătorului şi îndrumătorului marii revoluţii din 1 septembrie a marii Jamahirii Socialiste Populare Libiene". Toate imaginile de până acuma sunt filmate cu telefonul mobil. De fapt, din punctul de vedere al televiziunii naţionale libiene, totul e perfect şi nu se întâmplă nimic interesant în ţară. Asta dădeau astăzi mai devreme la TV:

Bahrain

La prima vedere, cetăţenilor Bahrain-ului li s-a urât cu binele. PIB/loc: 20.000 USD. În afară de asta, sunt unii dintre furnizorii de petrol ai SUA. Însă populaţia insuliţei cu acelaşi nume e formată în proporţie de 75% din musulmani şiiţi, restul fiind sunniţi. Familia regală e sunnită şi tot ei deţin cea mia mare parte a petrolului şi deci şi a banilor. Şiiţii, deşi sunt majoritari, au un nivel de trai mai scăzut decât ceilalţi şi ăsta e motivul principal de nemulţumire.