marți, 29 septembrie 2009

Booze consumption throughout the world

După cum am scris acum ceva timp, una dintre problemele pe care o poţi avea în America dacă eşti "minor" este achiziţionarea de băuturi alcoolice. Prin băuturi alcoolice mă refer la un pahar de bere sau de vin (american; 4-8% alcool). Adică nici măcar ceva tare ca whisky, vodkă sau alte cele. Minor e pus între ghilimele că limita în America e de 21 de ani (>19 adică).

Pentru că mi s-a părut un pic aberantă legea asta, m-am interesat de legislaţia în domeniul consumului de alcool în alte ţări. Şi am reuşit să fac şi o hartă:


Asta nu e atât de uşor precum sună. Nici articolul de pe Wikipedia nu era complet. Şi pe tot felul de alte situri pe care ajungeai de pe Google găseai la unele ţări informaţii contradictorii. Oricum, e destul de colorată, nu?

După cum se vede, cele mai multe ţări ale lumii sunt colorate cu albastru. Adică limita de vârstă e de 18 ani. Mi se pare acceptabil. 18 = major, nu? Dar în unele ţări legislaţia e mai puţin drastică. Irlandezii, cei mai mari beţivi din lume (e oficială chestia), vând alcool oricui are peste 14 ani. Asta în traducere liberă înseamnă oricui peste 3 ani. Cred că ar trebui precizat că în multe ţări, printre care şi România, nu se aplică legislaţia foarte strict. În Tunisia, deşi e ţară majoritar musulmană, limita e de 15 ani. În multe ţări din vestul Europei şi câteva din Africa, limita e de 16 ani, în timp ce în Cipru şi Malta e 17.

Dar există şi ţări în care chiar dacă eşti major nu poţi să bei. În Coreea de Sud, Nicaragua şi în cea mai mare parte a Canadei limita e de 19 ani. În primele două nu se aplică prea strict. În Canada în provinciile Québec, Alberta şi Manitoba e doar 18. Aşa că "minorii" din provinciile Toronto, Newfoundland, New Brunswick şi statele americane Maine, Vermont, New Hampshire şi părţi ale New York-ului se mai duc din când în când în Québec "să-şi îmbunătăţească cunoştinţele de franceză". Donnez moi encore un verre de vin, s'il vous plaît. Et deux bouteilles de bière pour mes amis.

Dar asta nu e tot. În Japonia, Islanda, Paraguay şi Thailanda e 20. Dar doar în Japonia se aplică. Şi în Islanda cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să îţi confişte poliţia băutura. Dar asta se întâmplă doar dacă le e prea sete... Şi ajungem şi la limita nesimţită de 21, care se aplică în SUA. Aparent armele, ţigările şi maşinile, la care americanii au acces de la 18, respectiv 16 ani, sunt MULT mai puţin periculoase decât berea. Totuşi nu e singura ţară în situaţia asta. Indonezia, Sri Lanka şi Camerun au aceeaşi limită. Dar în ultimele două nu se prea aplică şi în Indonezia asta se întâmplă din motive religioase. Indonezia e ţară islamică şi în Coran scrie că musulmanii nu au voie să bea alcool. Singurii care o duc mai rău sunt nepalezii. În Nepal dacă vrei să-ţi iei o bere trebuie să ai cel puţin 24 (douăzeci şi patru) de ani. Şi în Delhi, capitala Indiei, limita e d 25 de ani. Dar se pare că jumate din clienţii barurilor din Delhi au între 18 şi 24 de ani. Şi se aplică... Localnicii de acolo la vârsta asta au deja vreo doi-trei copii. Dar să bea, NU!

Şi în final, dacă nu poţi să supravieţuieşti fără doza zilnică de alcool ar fi bine să eviţi următoarele ţări: Arabia Saudită, Kuwait, Bahrain, Yemen, Libia, Sudan, Somalia, Iran, Afganistan, Bangladesh, Brunei, statele Gujarat, Manipur şi Mizoram din India, Pakistan, Emiratele Arabe Unite, Oman şi Gambia. În ultimele patru este interzis doar musulmanilor, dar pentru restul e disponibil la preţuri astronomice. Şi nu e bine să încerci să bei pentru că pedeapsa pentru consumul de alcool dacă eşti prins e biciuirea în public.

vineri, 25 septembrie 2009

Aşa o să arate şcoala în curând???

Acum câteva zile am găsit un articol interesant pe situl ziarului "Jurnalul Naţional" despre ce le pregăteşte Ministerul Educaţiei Naţionale viitorilor elevi de... Mă rog, viitorilor elevi în general. Eu am terminat liceul şi, evident, şi generala, aşa că nu mă mai afectează deciziile lor în mod direct. Şi după ce l-am citit chiar mă bucur şi mai tare că am terminat. În primul rând, pentru că nu mi s-a părut ceva extraordinar şi pentru că sistemul educaţional românesc e prost gândit şi acelaşi lucru a reieşit şi din mica analiză de mai jos. În ala doilea rând, pentru că puteam să prind şcoala aşa cum e acum dacă mă năşteam câţiva ani mai târziu.

Hai să citim:


Elevii vor fi evaluaţi de mai multe ori pe an, încă din grupa pregătitoare de grădiniţă, la fiecare disciplină, atât la începutul anului şcolar, cât şi la finalul lui, până la Bacalaureat inclusiv, conform noii Legi a Educaţiei Naţionale, pentru care Guvernul şi-a asumat marţi răspunderea în Parlament şi care ar trebui să intre în vigoare de anul viitor. În general nu mă prea interesează politica. Nici la ştirile de pe canalele româneşti nu mă prea uit că prefer să dau pe CNN sau Euronews să văd ceva interesant decât să văd cum se ceartă politicienii noştri pe te-miri-ce. Dar de data asta, din cauza legii ăsteia chiar sper să pice cât mai curând guvernul...

Elevii vor fi evaluaţi de mai multe ori pe an, încă din grupa pregătitoare de grădiniţă, la fiecare disciplină, atât la începutul anului şcolar, cât şi la finalul lui, până la Bacalaureat inclusiv, conform noii Legi a Educaţiei Naţionale, pentru care Guvernul şi-a asumat marţi răspunderea în Parlament şi care ar trebui să intre în vigoare de anul viitor. Elevii vor fi evaluaţi "încă din grupa pregătitoare"... Dacă nu cumva mă lasă memoria una dintre problemele sistemului educaţional românesc şi una dintre nemulţumirile principale ale elevilor era numărul prea mare de evaluări şi de examene.Evident, în anul de când am terminat liceul lucrurile s-au schimbat radical şi e nevoie de chiar mai multe examene...

Astfel, în cei 13 ani de şcoală, [Aoleu, da' "pe vremea mea" erau doar 12"] copiii vor fi examinaţi "predictiv" în fiecare an, începând cu grădiniţa, "formativ" în timpul anului şcolar şi "sumativ" la fiecare doi ani, începând din clasa a II-a inclusiv. Bă, mânca-ţi-aş, da' de unde găsec denumirile astea??? Au epuizat săracul DEX cu legea asta a educaţiei. Sindicatele din Educaţie, dar şi părinţii se îndoiesc însă de rostul acestor numeroase evaluări, care, dacă nu sunt făcute corect, riscă să streseze inutil şi suplimentar elevii. NO SHIT!

"Din punctul nostru de vedere, sunt prea multe evaluări: în clasa a II-a, a IV-a, a VI-a, a VIII-a şi admiterea în clasa a IX-a, dacă liceul o organizează. Patru, cinci faţă de unul singur. E o mică diferenţă. Şi asta cică ar trebui să-i ajute pe copii... Important este însă şi faptul că nu avem încă standardele de evaluare, [Detalii, detalii. M-aş fi mirat să aibă ceva concret.] deşi exista din 1995 obli­gativitatea Ministerului Educaţiei să le facă, potrivit Legii învăţământului aflată încă în vigoare", a declarat Liviu Marian-Pop, secretar general al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI). Liviu Pop a precizat că, pe lângă faptul că reprezentanţii Ministerului Educaţiei trebuie să realizeze standardele de evaluare pentru toate disciplinele studiate, trebuie să realizeze şi "150 de metodologii şi ordine de ministru în următoarele 10 luni".

RAPORT PENTRU CLASA I Asta pentru că evaluările copiiilor vor începe la finalul grupei pregătitoare pentru şcoală, cu scopul pregătirii unui "raport de evaluare a competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copilului", după cum se arată în legea asumată marţi de Guvern. Săracul DEX! Şi nici nu există metodologii şi standarde şi alte prostii de genul ăsta, aşa că nimeni nu ştie exact cum o să-i evaluăm "congnitiv, emoţional şi social pe copii". Această primă evaluare va fi făcută la finalul grupei mari, pregătitoare pentru şcoală, de cadrul didactic care a asigurat educaţia preşcolarilor, în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei.

"Ce rost are evaluarea de la grupa pregătitoare? Dacă nu se califică nu mai merge copilul în clasa I?!", se întreabă retoric şi Mihaela Gună, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar. Răspunsul vine tot din textul legii. Raportul de evaluare întocmit de educatoare va fi înaintat şcolii la care va merge copilul în clasa I, urmând ca activitatea didactică de pe parcursul clasei I să ţină cont de constatările raportului. La un copil de clasa I?!

Apoi, cum intră în clasa I, elevii sunt supuşi primelor evaluări "predictive", ale căror rezultate nu se trec în catalog. "Pe baza rezultatelor evaluării predictive, se stabileşte nivelul iniţial al cunoştinţelor, deprinderilor/abilităţilor şi atitudinilor pentru fiecare elev, considerat ca nivel de referinţă pentru anul şcolar şi disciplina/modulul de pregătire respectiv", conform noii legi. Acest tip de evaluare se va face, ulterior, obligatoriu, la începutul fiecărui an şcolar, pentru fiecare disciplină/modul de pregătire din planurile-cadru de învăţământ corespunzătoare. Şi acestea sunt doar evaluările "predictive", urmare de cele "formative". Pentru că, pe parcursul anului şcolar, elevii vor fi evaluaţi "formativ". Nici rezultatele acestor noi testări nu se vor trece în catalog. Adică dacă tot nu se trec în catalog, poţi să nu-ţi pierzi timpul şi să nu te duci? Măcar atâta lucru.

SUMATIV, FORMATIV, PREDICTIV Există însă şi un al treilea tip de evaluare, şi anume cel "sumativ", adică testele de la clasă şi examenele naţionale. Am putea spune că acestea sunt adevăratele evaluări, dacă ţinem cont de textul legii: "Evaluările sumative la nivelul unităţii de învăţământ se realizează sub coordonarea consiliului de administraţie al acesteia, în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educaţiei". Examenle vor fi organizate de personalul şcolii în toate unităţile? Păi am aşa ştim o chestie: toată lumea o să ia 10 cu felicitări dacă se dă examenul cu profesorii de la clasă! O nouă metodologie inexistentă, un alt ordin de rea­lizat. Acest tip de evaluare are loc la finalul claselor a II-a, a VI-a şi a X-a. Din nou, TREI în loc de UNUL.

Evident, evaluarea de la sfârşitul clasei a II-a, de exemplu, are loc după evaluarea de la începutul clasei a II-a şi înainte de evaluarea de la începutul clasei a III-a. Serios?? Eu credeam că e în clasa I. "Evaluările predictive se făceau şi până acum într-o formă sau alta, erau acele lucrări de control pe care le susţineau profesorii sau învăţătorii la începutul anului. Eu înţelesesem că vor fi evaluări din doi în doi ani, dar fără note, doar pentru planul de dezvoltare al copilului. Dar, de exemplu, ce nu înţeleg eu, dacă se susţine testare la finalul clasei a II-a, de ce să se mai susţină lucrări la fiecare disciplină la începutul clasei a III-a. Evaluare peste evaluare, nu ştiu dacă asta înseamnă reformă", mai spune Mihaela Gună. Nu, chiar nu e reformă. Şi cred că nici ei nu ştiu ce vor să facă foarte exact, aşa că ce să înţeleagă publicul?

Liviu Marian-Pop este în asentimentul preşedintelui Asociaţiilor de Părinţi: "În ceea ce priveşte numărul testărilor, în cei 13 ani de învăţământ, pot spune că se pune foarte mult accent pe evaluare, şi nu pe procesul instructiv-educativ". Adică, nicio schimbare faţă de ce se întâmplă în momentul de faţă. Dacă vrei note de trecere la examene trebuie să apelezi la meditaţii pentru că şcoala nmu e în stare să te înveţe mare lucru. În schimb de cerut, chiar se cere mare lucru.

La nivel naţional, folosind subiecte unice, se realizează testările pentru absolvenţii clasei a IV-a, a VIII-a şi a XII-a. Până acum erau doar două: în a VIII-a şi a XII-a. Ce să evaluezi în a IV-a?? Testarea din clasa a VIII-a va conta pentru admiterea la liceu şi va înlocui, parţial în 2009-2010 şi complet în anul următor, tezele cu subiect unic. O noutate este că, pe lângă testarea "sumativă" din clasa a VIII-a şi media anilor de gimnaziu, liceele pot organiza separat şi examene de admitere. Bă, ăstora le arde de glume?? Adică încă un examen?

Conluzia e că e plictiseală mare pe la guvern şi atunci când parlamentarii se plictisesc aprobă legi tâmpite. Jos guvernul! Jos ministerul! Jos Abramburica! Cât despre reformă, nu se poate spune că nu există. Ea se face de mult timp. Mai exact, încă de la reforma învăţământului din 1864, de pe vremea lui Cuza. De atunci, tot într-o reformă o ţinem! Şi n-am reformat mare lucru...

Reforma învăţământului
1864-20**


luni, 21 septembrie 2009

Viaţa pe un şantier dintr-o curte din nordul capitalei României

Mamă, frate, ce container mare! Cre' că are vreo tonă. Naşpa. Rău... Şi tre' să-l umplem cică...

Bă, mi-e lene. Cam mult pământ...
Ce să facem? Ce să facem?....

Ah, ştiu! HAI CU GĂLETUŞA!! Aşa, ca la
groap cu nisip.

Mă, da' găleţile alea nu se umplu de singure. Şi lenea e cronică.
E luni, frate! E după week-end... Haideţi, bă! Poziţiile
de rugăciune/meditaţie/aruncat cuprivirea
că poate vin zeii să ne-ajute!!
Poate vine Thor ală cu ciocanu' magic...

PUTEREA CIOCANULUI!!

Ăăă, păi ciocanul nu-i prea bun la ridicat pământ. Deci nu ne rămâne
decât să aplicăm soluţia supremă şi finală în România: asta e!

Dar containerul ăla tot trebuia umplut aşa că s-a decis să de aplice o metodă tradiţională românească de lucru: unu' munceşte, ceilalţi patru admiră măiestria cu care ridică pământul cu lopata şi îi fac galerie. Asta e... E luni şi e prima zi după week-end. Şi marţi o să fie a doua zi după week-end şi miercuri a treia şi joi a patra şi până să-ţi dai seama ce se întâmplă vineri vine iar week-end-ul peste noi... Ce repede trece timpul!

Timpul de "lucru": ~1h 30'

Tare grea viaţa asta pe şantier!

joi, 17 septembrie 2009

Cât de utilă e şcoala în România?

Cât de utilă-i şcoala? De ce ne pierdem timpul sau de ce ne-am pierdut timpul pe acolo? Sunt întrebări pe care aproape oricine ş-i le-a pus la un moment dat. Eu mi le-am pus de multe ori şi am purtat de nenumărate ori discuţii pe tema asta. În ultima lună de vreo două ori. La ultima astfel de discuţie mi-am adus aminte că acum câteva luni vroiam să calculez şi să văd exact cât de (in)utilă e şcoala pe la noi. Doar că pentru ce vroiam eu să fac erau necesare prea multe calcule, cu prea multe numere şi prea mult timp şi m-am încurcat şi am lăsat-o baltă. Dar tot atunci mi-am amintit că există şi Microsoft EXCEL.

Şi cum orice lucru cu multe numere care "manual" durează o oră sau două în EXCEL durează vreo 15 minute, nu mi-a luat prea mult. Rezultatul m-a surprins un pic: 5,24 / 10. Adică peste jumate... Hmmm, ciudat. Dar, mai jos avem foaia de calcul:

CLICK TO ENLARGE

Până acum am trăit cu impresia că trei sferturi din lucrurile pe care le-am făcut la şcoală nu le mai ştiu. Impresia asta se datorează faptului că pe parcursul celor 12 ani de şcoală am studiat nici mai mult nici mai puţin de 22 (douăzeci şi două) de materii, care, după cum se vede din note, au fost inutile sau aproape inutile.

CUM FUNCŢIONEAZĂ?

În primul tabel pe coloane sunt cei 12 ani şi pe fiecare rând câte o materie. În fiecare rubrică e trecut numărul de ore de la materia respectivă din fiecare săptămână. Pe ultima linie se găseşte numărul săptămânal de ore din fiecare an. În coloana "N", sum (Bn:Mn) e suma numărului săptămânal de ore din toţi anii de la fiecare materie. Înmulţindu-l cu 36 (numărul de săptămâni dintr-un an) obţinem numărul total de ore de la materia respectivă din toţi anii.

Formula utilităţii:

Σ (ore/materie * notă) / 11376 (nr. total de ore petrecute la şcoală)


E formula mediei armonice aplicată în situaţia de faţă. Rezultatul pentru mine e 5,24.

Explicaţii note:

Română - 6: Am citit cam două treimi sau trei sferturi din "marile opere" ale "marilor autori" pe care le-am avut de citit şi la o parte din ele chiar mai ştiu despre ce e vorba. Doar că la fiecare dintre ele am studiat şi ultima virgulă şi le-am întors pe toate părţile şi am făcut tot felul de comentarii tâmpite... Una peste alta, nu mai ştiu nimic despre alegoria multi-literară din "Luceafărul" sau despre simbolurile nu-ştiu-cui din "Baltagul";
Engleză - 10: I speak English well, but there's a high possibility I'm sure that it's not because of what I learned in school, but because of what I learned from Cartoon Network, FOX Kids and HBO;
Franceză - 9: Je parle le français assez bien mais ça c'est certainement pas grâce à ce qu'on a étudié à l'école, mais À CAUSE de l'école. C'est une grande difference...;
Latină - 1: Lingua latina mortua est. Sau aşa ceva... Latina e o limbă moartă. De ce să te stresezi să înveţi o limbă moartă? Limbă moartă înseamnă că n-o mai vorbeşte nimeni în afară de Papa la slujba de duminică. N-ar fi mai productiv şi mai util să înveţi italiană sau spaniolă în loc?;
Matematică - 4: Ni s-a spus că la matematică şi la toate materiile în general în liceu şi generală se învaţă lucruri care ţin de "cultura generală". Integralele, vectorii, derivatele, matricile şi multe alte chestii de care nu vreau să-mi amintesc, şi chiar dacă aş vrea, n-aş putea, sunt cu MULT peste limitele culturii generale;
Fizică - 2: În principiu pentru că în generală nu am făcut nici jumate din ore şi că în liceu se studiau tot chestii de "cultură generală";
Chimie - 2: Cultura asta "generală"...;
Istorie - 9: No comment;
Educaţie civică - 5: Oricum făceam istorie la jumate din orele alea;
Geografie - 7: Nu ştiu prea multe despre geografia fizică. Adică munţi, râuri, alea...;
Logică - 1: Nici nu mai ştiu despre ce era vorba;
Psihologie - 1: Nu mai ştiu despre ce era vorba;
Economie - 10: Am dat la admitere la ASE, că altfel ar fi fost tot 1;
Filosofie - 1: Nu mai ştiu despre ce era vorba;
Religie - 7: No comment;
Muzică - 2: Nu ştiu ce sunt liniile alea cu puncte şi cerculeţe pe ele;
Desen - 8: No comment;
Sport - 2: Două ore pe săptămână, la care "încălzirea" durează 20 de minute din 50 nu te ajută la mare lucru...;
Tehnologie/Lucru manual - 2: De la orele alea n-am învăţat decât să fac avionaşe de hârtie;
Informatică - 7: S-ar putea să mai ştiu ceva despre programarea în Pascal;
Educaţie antreprenorială - 1: Nu mai ştiu despre ce era vorba. Un fel de economie cred;

ATENŢIE: Notele acordate trebuie să fie cât mai obiective cu putinţă. NU trebuie folosite notele din carnet şi catalog, pentru că nu reflectă realitatea. Trebuie notate cunoştinţele la materia respectivă, nu profesorul sau profesorii.

joi, 10 septembrie 2009

Letter to the Embassy of the United States of America

To Mr. James B. Gray,
Consul General of the U.S. to Bucharest, Romania
09/10/2009
Bucharest 12:49 p.m.
Washington D.C. 05:49 a.m.



Dear Jim,


Thanks for the non-immigrant visa you granted me about a month ago. I really enjoyed my trip to the U.S. New York, Washington and Niagara Falls are all really nice places. I'm writing to you to let you know that I'm OK and that I got back home in one piece. However, I do have one minor complaint. What's the big deal with the three month visa? Not that I needed a longer one, but it would've greatly appreciated it. I mean I payed 131$, for God's sake! And for what? Don't get me wrong, I appreciate and respect the fact that you're trying to protect your country from dangerous outside influences and all that, but do it at your own expense...

Romania is America's best friend in the region. These are the words of the great president George W. Bush. He said that on one of his visits here. I find it a little strange that being your best friends we have to waste half a day standing in line at three long queues and being secretly observed and supervised in three waiting lounges at your embassy if we want to step foot on U.S. soil. Hmmm, why does, let's say... Hungary not need visas? They're not your best friends... Are they? Dude, make up your mind, you can't have two best friends at once.

I understand that the main reason for which you call Romanian citizens to visa interviews at the embassy is that you're worried we might go there and work illegally and not come back home, right? Well, that's rarely the case. If we want to go work in other countries we usually choose one in the E.U., as it's closer and easier to get to. That's reason #1 to get read of visas.

#2: We're not brown people. Ummm, no wait... About 10% of the population is. But they usually choose Italy or Spain as their destinations for begging, stealing and/or pursueing other illegal activities.

#3: Not only that we are not brown people, but we also have contributed to your most recent wars against the brown people of Iraq and Afghanistan. And we're still doing so.

#4: Your country was founded by immigrants, most of them Europeans.

#5: You're not doing a great job protecting your borders anyway. The ten million (10,000,000) illegal Mexicans, Salvadorans, Hondurans, Nicaraguans, Guatemalans, Costa Ricans, Panamanians, Columbians, Peruvians, Ecuadorans and Dominicans are the living proof of it. So I guess a few thousand East Europeans more wouldn't be a notable edition.

This having been said, I want to reassure you that I'm fermly anchored in Romanian soil and I have no intention to make any transcontinental voyages in the near future. Not only that I did not undermind the U.S. economy, but I have also made my contribution to it by purchasing DVDs, unhealthy food and bad-quality acid drinks from your malls, watches, books and most probably useless, but real nice tourist crap. Should I come asking for another visa, a more... consistent one would be deeply appreciated.



Respectfully and sincerely,
Holder of visa 9888XXXX




marți, 8 septembrie 2009

Traficul în America

Traficul în America, ca şi alte lucruri din ţara aia, poate fi puţin dezorientant pentru europeni. Motivul principal pentru asta îl reprezintă sistemul de semne de circulaţie. Niciunul nu e la fel ca în Europa pentru că, la fel ca şi cu sistemul de unităţi de măsură, nu consideră că e necesar să folosească sistemul INTERNAŢIONAL.

You know guys, there's a very good reason for which the measuring and road-signaling systems we use in Romania and the rest of Europe is called INTERNATIONAL. It's because everyone one the planet uses it. Well, almost everyone... But you're probably not aware of the fact that the world extends far beyond the borders of the U.S.

Oricum, spre deosebire de sistemul de unităţi de măsură, cel de semne de circulaţie are unele avantaje. De exemplu, nu trebuie să înveţi nu-ştiu-câte simboluri pentru că toate sunt "pe vorbe". Adică într-un romb galben sau pe o plăcuţă dreptunghiulară albă scrie ce trebuie sau ce nu trebuie să faci.
YIELD - cedează trecerea;
STOP (AHEAD) - stop;
TRAFFIC CIRCLE - giratoriu;
SPEED LIMIT - limitare de viteză;
TURN LEFT/RIGHT - viraj la stânga/dreapta (ăsta apare uneori şi ca în România -cerculeţul cu săgeata-);
DON'T PARK/BLOCK - nu parcaţi/blocaţi;
PEDESTRIAN X-ING (crossing) - trecere de pietoni;
etc.

Alt avantaj ar fi că dacă eşti analfabet, acolo chiar că nu ai cum să-ţi iei permis. Nu ca la noi. Totuşi, la început e ceva mai greu să citeşti ce scrie pe plăcuţele alea decât să te uiţi la un simbol. În unele zone aceleaşi indicatoare apar şi în engleză, şi în spaniolă, posibil în mod cert viitoarea a doua limbă oficială a Statelor Unite ale Americii.

Dar cel mai notabil lucru despre traficul din SUA e că e extraordinar de ordonat. Americanii circulă foarte civilizat. Cu excepţia unor momente în care se înjură unii pe alţii de la volanul maşinii, e totul foarte bine. Admirabil de bine chiar. Există două posibile cauze pentru asta. Prima ar fi că majoritatea americanilor au o maşină personală. E un element definitoriu al modului de viaţă american. D'asta nici nu circulă autobuzele prea bine în America şi e nasol de ăia care nu-s abţi să-şi ia permis sau nu-şi permit o maşină...

Un al doilea motiv ar fi o categorie aparte de indicatoare rutiere: indicatoarele cu mesaje de încurajare.

Mă întreb dacă îţi şi iau permisul
Oh, crap! 350$ pentru claxonat??
Trebuie reţinut cuvântul "minimum"

Şi cred că ăsta e cel mai convingător dintre cele două motive prezentate.

Limitările de viteză diferă de la stat la stat. În oraşe e 30 mile/h (48 km/h) pe străzile cu până la două benzi şi 40 mile/h (64 km/h) în rest. În tuneluri şi pe poduri limita e 25 mile/h (40 km/h) şi chiar se respectă. În afară diferă. De exemplu, în statele New York, New Jersey, Virginia şi Washington D.C. este de 65 mile/h (104 km/h) pe toate drumurile din afara oraşelor indiferent de numărul de benzi. În California sau Florida, 70 mile/h (112 km/h). În Arizona, North şi South Dakota, Idaho sau Nevada, 75 mile/h (120 km/h). Cea mai mare limită e în unele părţi ale statului Texas, 80 mile/h (128 km/h) şi cea mai mică în Hawaii: 60 mile/h (96 km/h). În alte cuvinte e cam nasol, că în România e 50 km/h în oraşe, 90 km/h în afară, 100-110 km/h pe drumurile expres şi 130 km/h pe autostrăzi (alea, câte sunt). Şi mai este permisă şi o marjă de eroare de +10 km/h. Însă pe drumurile care poartă denumirea de FREEWAY nu există nicio limită de viteză şi poţi să mergi cât de repede te ţine maşina.


Permisul de conducere românesc, ca şi celelalte emise în Uniunea Europeană e valabil şi în SUA, pe o perioadă de trei luni. Dar nu sunt sigur că au cum să verifice asta...

luni, 7 septembrie 2009

Americanii, ce popor fascinant!

Cum să-i înţelegem pe americani?; Americanii sunt extratereştrii; Ghidul xenofobului: americanii. Astea sunt câteva titluri pe care le putem găsi în librării în secţiunile "hobby", "do it yourself" (ce-or căuta acolo, nu ştiu) sau "turism". Până acum nu credeam că ar fi ceva interesant în cărţile alea. La urma urmei, americanii arată ca noi şi vorbesc o limbă europeană şi au venit din Europa, cei mai mulţi. De ce ar fi diferiţi? Sau mai mult, de neînţeles. Nu ştiu care e motivul, dar după ce i-am văzut la faţa locului, pot să zic că acele cărţi chiar s-ar putea să aibă ceva interesant în ele. Ultima, cel puţin, chiar are.

Majoratul, treabă grea


Imaginea de mai sus nu ascunde nicio metaforă, nu conţine nimic abstract şi trebuie tratată ca atare. Cerculeţul cu nummărul din interior are aceeaşi semnificaţie pe care o au şi cele din colţul din dreapta jos al televizorului.

În cele mai multe ţări ale lumii, inclusiv în România, la 18 ani orice persoană devine majoră. Asta înseamnă că începând cu acea vârstă se ridică unele restricţii pentru diferite activităţi: vot, condusul maşinii, căsătorie etc. La americani e puţin mai complicat. Drepturile astea se obţin pe bucăţi. La 16 ani poţi să-ţi iei permis de conducere (şi la 14 ani learner's permit, cu care poţi să conduci însoţit de un adult). La 17 ani poţi să te înrolezi în armată şi chiar să te duci să te lupţi cu oamenii maro în Iraq sau Afganistan şi eventual să mori acolo. La 18 ai drept de vot. Şi, în final, la 21 de ani poţi să bei.

Eu, din nefericire nu sunt calificat pentru ultima. Şi în SUA, spre deosebire de România, dacă nu eşti major, chiar e o problemă să-ţi iei o bere. Mai puţin în marele oraş Niagara Falls. Dar acolo ăia se droghează în grup de câteva ori pe săptămână, aşa că o bere sau un vin nu-i mare lucru. Mai ales că merge bine la o ţigară...No ID, no drinking, no kidding... Aşa au arătat câteva discuţii cu chelnerii de la restaurantele din America.



Prima bere în SUA:
- Hello! My name's Arthur and I'll be your waiter. What can I get you?
[Zice toată lumea ce vrea şi îmi vine şi mie rândul]
- Well, I'll have a shrimp salad and a Blue Point (asta e o bere americană).
- OK, great. Can I see some ID please?
- Yeah, here's my passport.
[Se uită el pe paşaport]
- Sorry, I can't get you a beer.
- Why not? I'm 19.
- Yeah, I know, I saw that.
- And that means I'm over 18 and that I can have a drink, right?
- Ummm, no, not really. In America the legal drinking age is actually 21.
- WHAT??! Are you kidding me?!
- No, I'm affraid it's true.
[Spre restul grupului]:
- Bă, ce popor cretin! La şaişpe' ani poţi să-ţi iei permis, la optişpe' ani poţi să votezi şi la douăşunu' să bei!
- Sorry, that's how it is over here. I know, American laws are stupid, but I can't do anything about it. I'm from Albania myself.
- Hey, that's it! I'm not an American citizen... So that means...
- No, no, it applies for everyone who drinks in the U.S. But tell you what: you can have soeone else in the group order o beer for you and you can drink it and everyone's happy.
- Oh, yeah, sure! That's great, thanks!

La Washington, într-un restaurant:
- I'll have a Pizza Capriciosa and a Budweiser. American, not Czech.
- Can I see your ID?
- Oh, no. Umm, how old do I have to be?
- 21.
- Would it be a problem if I'm 19??
- Yes.
- C'mon, I'm not American...
- Don't care, sorry.
[Cineva din grup]:
- I'll have two beers.
[răspuns]:
- No, you can't!
[După care pleacă]
- Hmmm, bitch!

Pe asta trebuia s-o dăm în judecată. Am studiat problema mai în amănunt între timp şi se pare că 21, nu e vârsta minimă ca să bei, ci purchase age. 18 e drinking age.

Şi chiar înainte de plecare, erau unii care făceau o degustare de vinuri în holul hotelului. Şi mai era vreo juma' de oră până să vină autobuzul.
- Can I get you anything, sir?
- No, no. I'm fine. Thanks anyway.
[După câteva minute, vrând să rezolv misterul vinului de la Niagara]
- I have a question: what's usually the alcohol concentration of American wines?
- Ummm, usually it's between 4-8%.
- Really?? So little?
- Yes, their different from European wines.
- You're sure about this? Because a few days ago I have a glass of wine in Niagara Falls and it seemed to be quite, ummm... what's the word? Hard?
- Strong, I think.
- Yeah, it seemed really strong for wine. And now you're saying that it has only half as much alcohol as European wines. Hmmm, weird...
[După vreo câteva minute, că tot n-aveam altceva de făcut]
- You know what? I think I'll have a glass. I don't have anything else to do anyway.
- OK, sure what would you like?
- Well, what do youi have?
- We have the Chardonnay, Caberbet Sauvignon, Pinot Noir, Riesling and the Sanchez.
- Sanchez, is that Mexican?
- Originally, yes. But they'are all made in California.
[În următoarele câteva minute îmi zice câte ceva despre fiecare]
- Well, I think I'll have a glass of Sanchez.
- OK, great choice.
[Şi după o discuţie lungă şi productivă despre diferite sotimente de vinuri americane şi cu sticla de vin şi paharul în mână]:
- Oh, I almost forgot. Do you have any ID?
- Let me guess, I need to be 21...
- Correct.
- Jesus Christ, why isn't it 18, like anywhere else in the world??
- I don't know, that's how it is, that's the rule...
- Any particular reason?
- Ummm, I don't know...
.................................................................................

Asta e viziunea americanilor asupra alcoolului. Poţi să bei la 21 de ani, dar nu e nicio problemă să te duci să împuşti arabi sau să te împuşte unul pe tine la 17. Şi la 18 ani, pe lângă dreptul de vot, ai dreptul şă să te căsătoreşti sau să fumezi. Aşa că dacă te hotărăşti să faci marele pas mai devreme decât restul lumii, n-ai avea voie să bei la propria nuntă. Şi ai voie să fumezi, deşi se ştie că fumatul ucide încet, dar sigur, în timp ce de la băut te alegi în cel mai rău caz cu o durere de cap care îţi trece până a doua zi. Dar, aparent asta e regula. Şi nu pare să ştie nimeni cu exactitate de ce.

Unităţile de măsură americane

Sistemul de unităţi de măsură american e conceput de aşa manieră încât să inducă în eroare orice biet european aflat în vizită în Lumea Nouă. Este vorba de sistemul englezesc. Şi în timp ce englezii, unul dintre cele mai conservatoare popoare, au trecut acum câteva zeci de ani la sistemul internaţional de unităţi de măsură, americanii încă îl preţuiesc pe cel englezesc mai mult decât ar trebui s-o facă. Şi bănuiesc că, din nou, nimeni nu ştie exact din ce cauză se întâmplă asta...


Pentru distanţe există următoarele:
- 1 inch = 2,54 cm
- 1 foot = 12 inch = 30, 48 cm
- 1 yard = 3 feet = 91,44 cm
- 1 mile = 1760 yards = 1,61 km
- 1 nautical mile = 2025 yards = 1,85 km

Vitezele sunt în MILE/h. Nu kilometri, ci MILE. Să zicem că merg astea.

Suprafeţele sunt de obicei în acri. 1 acre = 4.046,87 m2.

Pe sticlele de suc, bere şi vin o să găsim volumul în fl. oz. (fluid ounces). Unităţile pentru volum sunt:
1 Tbsp. (tablespoon) = 14,78 mL
1 fl. oz. = 2 Tbsp = 29,57 mL
1 cp. (cup) = 2 gi = 8 fl. oz. = 236,59 mL
1 pt. (pint) = 2 cp. = 473,18 mL
1 gal. (gallon) = 4 qt. = 3,78 L
1 bbl. (barrel) = 31,5 gal. = 119,24 L
1 oil barrel = 42 gal. = 158,98 L (preţul variază între 60-190 $ în funcţie de ce fac americanii în Iraq)

Greu de înţeles. Mă depăşeşte...

Şi mai există şi pentru greutate. Astea încă le mai folosesc şi englezii. Dar NUMAI astea.
1 gr. (grain) = 64,79 mg
1 dr. (dram) = 27 gr. = 1,77 g
1 oz. (ounce) = 16 dr. = 28,34 g
1 lb. (pound) = 16 oz = 453,59 g
1 cwt. (hundredweight) = 100 lb. = 45,35 kg
1 short ton = 20 cwt. = 907,18 kg = 0,90718 tone europene

Şi mai există şi gradele Fahrenheit pentru temperatură, care sunt de-a dreptul imposibil de priceput pentru cineva obişnuit cu un sistem care funcţionează cu cifre rotunde.

0°C = 32F
10°C=50F
20°C=68F
25°C=77F
30°C=86F
35°C=95F
40°C=104F
50°C=122F 100°C = 212F -40°C = -40F

Ah, stai! M-am prins! Începând cu 32F (0) adaugi câte 9F pentru fiecare 5°C.

Americanii sunt uşor de fraierit

Bancnotele americane sunt... verzi. Atât de verzi, că sunt greu de deosebit una de cealaltă. Şi au şi aceeaşi mărime toate. De la 1$ la 100$: 2,51x6,14 inch (6,37x15,59 cm). Singurele semne distinctive le au noile bancnote de 50$şi 10$: prima are fondul roz cu steagul american pe fundal şi a doua are fondul portocaliu cu flacăra de la Statuia Libertăţii pe fundal. Deci, mare grijă.

Cu monedele e şi mai rău. Niciuna nu are numere pe ea. Şi doar pe două scrie concret ce valoare au: one cent (sau penny), five cents (sau nickel). În rest, mai există: one dime (10 cenţi), quarter dollar (25 cenţi) şi half dollar (50 cenţi, dar e rară). Există 51 de modele de monede de 25 cenţi: unul standard (cele mai multe dintre ele) şi câte unul pentru fiecare stat.


Şi încă un lucru legat de preţuri. Aproape la toate magazinele preţul de pe etichetă nu coincide cu cel de la casă. Pe etichetă scrie ceva şi la casă te trezeşti cu un preţ mai mare: cu 8% mai mare. Ce m-a mirat şi mai mult e că niciun casier nu ştia exact cât de mare e taxa. Stă acolo toată ziua şi nu ştie cu cât de mult îi jefuieşte pe proprii clienţi... Concluzia imediată e că oricine vrea să facă ceva bani în plus poate să umble la casa de marcat şi s-o pună să taxeze 10-15% în loc de 8% şi să plătească diferenţa. De fapt, poate să pună şi 50% cred, că la cât de căscaţi sunt, nu cred că şi-ar da seama...

Discuţie cu o casieră:
- OK, that would be 12,68$.
[Adunasem o grămadă de mărunţiş şi vroiam să scap de el, aşa că încep să mă scotocesc prin portofel. Umblu ce umblu, aia se uită ciudat la mine.]
- Sorry, but American money are really confusing...
- How come?
- Well, for one thing the coins don't have any numbers on them.
[Deschide casa de marcat, se uită la monede]
- Oh, I didn't know that!

The American Test

Răspunzând la următoarele întrebări poţi afla cât de american eşti. Dacă ai răspuns "corect" la peste 50% din întrebări, felicitări! Eşti apt să fii american. Pentru răspunsuri, dublu-click pe rândul de de sub întrebare.

Q: Name country that begin with "U".
A: Utopia/Utah/Yugoslavia.

Q: What's the main religion in Israel?
A: Israeli/Muslim.

Q: What religion are Buddhist monks?
A: Islamic/Muslim/Christian

Q: Who won the Vietnam War?
A: America.

Q: How many sides does a triangle have?
A: Four/There's no sides.

Q: What is the currency in the United Kingdom?
A: American money/Queen Elizabeth's money.

Q: Kofi Anan is a drink. True or false?
A: Yeah, coffee's a drink.

Q: What is a mosque?
A: An animal/A cocktail.

Q: How many kidneies does a person have?
A: One/Three.

Q: How many world wars have there been?
A: Three.

Q: How many Eiffel Towers are there in Paris?
A: About ten.

Q: What state does Kentucky Friend Chicken come from?
A: New York/Jersey/Florida/California/Canada

Q: What are Hiroshima and Nagasaki famous for?
A: Sumo wrestling.

Q: Is Latin the official language in Latin America?
A: Yes.



vineri, 4 septembrie 2009

Washington D.C.

Washington-ul e capitala Americii şi cel mai... european oraş de acolo cred. De pe coasta de est, cel puţin. Şi e cel mai locuibil oraş: nu se deloc aglomerat şi locuitorii săi nici nu au hobby-uri ca ciudate. Singura problemă e că e cam scump să stai acolo. Majoritatea celor care locuiesc în capitală stau cu chirie. Şi mulţi dintre cei care muncesc acolo vin din împrejurimi. Jumate sau trei sferturi din maşinile din Washington au numere de Virginia sau Maryland. Şi autostrăzile care intră şi ies din oraş au de la cinci la opt benzi.

Pentru o capitală e destul de mic: doar 590.000 de locuitori. Acum 50 de ani erau 800.000. Asta e. Taxele... Dar faptul e că de mărime a ceea ce noi am numi "un orăşel de provincie" nu e neobişnuit pentru SUA. Aproape toate capitalele de stat nu sunt în oraşul cel mai mare, ci într-unul mic de care n-a auzit nimeni. Dar fiind capitală e foarte curat, bine întreţinut ş.a.m.d. Păi preşedintele stă acolo, nu? Una peste alta, e foarte... obişnuit. În afară de faptul că e un oraş aproape perfect (sau aşa pare să fie) nu sunt prea multe de zis. Nu tu aglomeraţie, nu tu oameni necivilizaţi, nu tu ţărani în trafic, nu tu drogaţi... Dar fiind bucureştean, orice vizită într-un oraş civilizat e bine-venită.

Unul dintre motivele pentru care e aşa de curat ar fi că în interiorul Washington-ului nu se află clădiri care să genereze agitaţie sau poluare. Dacă aveaţi impresia că Pentagonul e în Washington, ei bine, v-aţi înşelat. E în Arlington, Virginia, la vreo 10 mile (15-16 km) de centru. Ca să nu mai zic de aeroport: 27 mile de centru (44 km). La fel şi cu sediul CIA, cunoscut şi ca Central Intelligence Incompetence Agency, la 12 mile (20 km). Dar nici de Pentagon şi nici de CIA nu poţi să te apropii prea mult fără nu-ştiu-ce permis special. Asta e, toate obiectivele de interes naţional sunt păzite excesiv de când cu 9/11.

The Pentagon, Arlington, VA;
Reconstruit după 9/11
CIA HQ, Langley, VA

Cât despre obiectivele turistice, şi alea sunt păzite şi semnificaţiile lor ţin de istoria de nici 250 de ani a Americii, de care ei sunt foarte mândri. First stop:

Arlington National Cemetery;
În vârf: Arlington Manor

Aici sunt înmormântaţi toţi militarii americani care au murit la datorie de la Războiul Civil încoace (1865-...). Printre personalităţi se află cei doi fraţi Kennedy: John şi Robert. Şi de vreo trei zile şi al treilea: Ted. Ştiu, numai americanii puteau să transforme un cimitir ACTIV într-un obiectiv turistic. Dar de fiecare dată când are loc o înmormântare perimetrul respectiv e închis publicului. Şi asta se întâmplă cam de 30 de ori pe zi, că momentan guvernul SUA e puţin ocupat în Iraq şi Afganistan. Concluzia ghidei grupului (născută în Germania, nu în America): Americans like war. They always did. They're good at it.

Păi le place pentru că exersează mult. Ţara aia nu are nici 250 de ani şi deja a fost implicată în 10-15 războaie notabile şi a declanşat altele. Şi le place să se (îi) bată mai ales cu oamenii mai închişi la culoare... Războaiele cele mai recente au fost în: Iraq (2003-...), Afganistan (2001-...), ar fi vrut ei şi în Venezuela cică dar nu puteau cu trei în acelaşi timp, Somalia (1992-1994), Iraq (1991), Panama (1989), Grenada (1983), El Salvador (1981), Vietnam (1959-1972, cel mai inutil şi cea mai umilitoare înfrângere), Cuba (1961), Guatemala (1954), Coreea (1950-1953). Ultimii albi cu care s-au luptat au fost GERMANII (1942-1945). Şi au făcut asta pentru simplul motiv că vroiau să conducă lumea în locul lor. Bullshit! That's the Americans' job!! Yeah, it's THEIR fuckin' job. Şi tot cu ei s-au bătut şi în Primul Război Mondial (1917-1918). Şi înainte de asta au mai fost "The Banana Wars" în America de Centrală şi de Sud (1907-1933, o serie de vreo şapte războaie), în Filipine (1899-1913) şi nenumărate războaie cu indienii (1785-1898). Asta e, cine-i puse să se aşeze pe pământurile americanilor înainte să vină ei?? Singurii albi cu care s-au mai bătut au fost englezii în Războiul de Independenţă (1776-1789) şi spaniolii (1898). Dar cei din urm[ nu se prea pun... Şi cu albi poate ar mai fi Kosovo şi Bosnia în anii '90, deşi nu s-au implicat direct, ci doar le-au furnizat armele cu care să se omoare unii pe alţii pe criterii etno-religioase.

Alte memoriale ce comemorează războaie cu oameni închişi la culoare:

Vietnam War Memorial
Korean War Memorial
World War II Memorial;
Ăsta e pentru un război cu oameni albi


Şi clădirile pe care le ştie toată lumea:

White House
Jefferson Memorial
Lincoln Memorial
Înăuntru, pe un tron înalt, Abraham Lincoln;
Singurul republican cinstit din istorie cred

U.S. Capitol (intrarea din spate);
Faţa e câteva postări m
ai în spate
Consecinţele paranoiei americanilor
Washington Monument
FBI HQ

Şi după cum ziceam, e cel mai locuibil oraş din câte am văzut. Problema e că îţi trebuie mulţi bani ca să stai acolo. Aşa arată o stradă tipică în Washington:


În legătură cu transportul în comun, ca oriunde în America, nu e recomandabil să te duci în staţia de autobuz, că s-ar putea să mori acolo aşteptând. Mai bine cu metroul. Pentru zonele pentru turişti, mai ales. E mult mai curat ca ăla din New York, nu are întârzieri mari, dar e foarte întunecat. Abia vezi pe unde mergi. Dacă eşti un tâlhar care îşi caută victima şi vrei un spaţiu întunecat în care să nu ţi se vadă faţa, metroul
din Washington e cel mai potrivit loc.


Ah, şi era să uit: intrările la toate muzeele, inclusiv la obiectivele din pozele de mai sus, sunt gratis.

miercuri, 2 septembrie 2009

Niagara Falls, New York

După ce fusesem în cel mai mare şi mai aglomerat oraş din SUA, am ajuns într-unul din cele mai liniştite şi, la prima vedere, unul dintre cele mai plictisitoare. Vorbesc aici de Niagara Falls, NY. Dacă la New York oboseai numai uitându-te la marea de oameni care se mişca fără oprire în jurul tău zi şi noapte, aici, în partea cealaltă a statului New York, nu exista acest pericol.

Singurul lucru mişto din locul ăla e Cascada Niagara. De fapt, cascadele, că-s două: una în partea americană şi cealaltă în partea canadiană. Există de fapt două oraşe cu acelaşi nume: Niagara Falls, New York (SUA) şi Niagara Falls, Ontario (Canada). E vorba de cea mai mare cascadă din lume, ca debit de apă. Ştiu că la prima vedere nu pare mare lucru. What's the big fuckin' deal? Nişte apă care cade de la înălţime puţin mai jos, un fenomen natural care face legătura între două dintre Marile Lacuri: Erie şi Ontario. Dar e totuşi impresionant şi e unică în lume. Există două vaporaşe care aproape că intră în cascade: unul care pleacă de la americani şi unul care pleacă de la canadieni. Cursa durează vreo 15 minute şi costă 13$. La urcare fiecare om primeşte câte-o pelerină impermeabilă, cică. La cascada americanilor e utilă şi are efect, dar canadienii cam exagerează cu apa. La ăia şi cu pelerină, şi fără ea, te uzi din cap până-n picioare. Cascada americană are 185 feet, iar cea canadiană 175 feet. De la traducerea în franceză am aflat că asta înseamnă cinquante cinq metres (55m), respectiv cinquante deux metres (52m).

And now, a few pictures/Et maintenant, quelques photos:

Râul Niagara
American Falls
Vaporaşul intrând în cascada canadienilor
Circuitul apei în natură LIVE. Ăla care se ridică e un nor.
American Falls + Horseshoe Falls (Canadian)

Şocul trecerii din New York la Niagar a fost mare. Foarte mare. Primul lucru care m-a mirat a fost felul în care se desfăşura traficul. În primul rând, toţi respectau viteza legală de 30 mile/h (48 km/h). THAT'S FUCKIN' BULLSHIT! Străzile erau aproape goale şi ăia nu nici măcar nu se apropiau de viteza legală... Am traversat prin mijlocul străzii pe linie continuă, fără să fiu aproape de vreo zebră şi un şofer s-a oprit şi mi-a dat prioritate. De obicei când fac asta în Bucureşti se îndreapt spre mine cu viteză şi fără nicio intenţie de a se opri sau de a reduce viteza vreo 10 maşini. Am văzut chiar un biciclist care a depăşit o maşină pe una dintre cele câteva străzi cu două benzi. Dacă aşa arată toate orăşelele cu până la 50.000 de locuitori din America, n-aş vrea să locuiesc într-un loc d'ăla. Totul e MULT, MULT, MULT prea liniştit...

La început am pus lucrul ăsta pe seama faptului că e oraş de graniţă şi că probabil mulţi locuitori sunt canadieni sau din Canada sau au rude pe acolo sau aşa ceva. Canadienii sunt renumiţi pentru faptul că sunt nişte oameni foarte liniştiţi, bine-crescuţi, corecţi şi politicoşi. Am auzit mai demult şi o poveste ADEVĂRATĂ din Canada. Cică un hoţ din British Columbia a intrat într-un magazin cu gândul să-l jefuiască. Se asează răbdător la coadă şi când îi vine rândul constată că şi-a uitat pistolul acasă. Îi explică vânzătorului situaţia şi-i zice că se întoarce într-o jumătate de oră să-l jefuiască. Punctual, după o jumătate de oră se întoarce, se aşează din nou la coadă, se foloseşte de pistol să jefuiască magazinul şi pleacă cu banii. Proprietarul cheamă poliţia şi după câteva zile hoţul e prins... Cam aşa e viaţa la 300 m de graniţa canadiană.

Dar am aflat că NU ăsta e motivul. Ritmul lent al vieţii se datorează hobby-ului regional.


De câteva ori pe săptămână cetăţenii oraşului Niagara Falls, NY se adună într-un punct al oraşului la concerte de muzică hippie să se fumeze şi ei câteva ţigări cu marijuana. Şi se pare că e o tradiţie veche şi nobilă pentru că fac asta în frunte cu primarul şi şeriful. Amândoi ocupă posturile de o perioadă destul de mare de timp. Acum ştim şi de ce... În prima zi, când nu aflasem de fenomen, a fost un concert chiar lângă hotel. În fine, nu l-am prins că fusesem la cascadă în seara aia. Pe la zece seara, se aşează toată lume la masă şi vine şi chelnerul, BINE dispus: Hello folks! My name's Jim 'n' I'll be your waiter tonight. Whoa, you JUST missed the music! Pitty... A doua seară chiar i-am văzut la concert pe lângă parcul de la cascadă. Erau cu toţii FOARTE bine dispuşi şi se simţeau EXTREM de bine şi un grup de vreo trei-patru chiar împărţeau o ţigară "specială" la câţiva metri de grupul de români. Apropo, nu cred că e o idee prea bună să iei ceva de băut pe acolo. Mai ales ceai, care e o băutură pe bază de IERBURI. Deşi în America, ca şi toată mâncarea, s-ar putea să fie pe bază de E-uri şi chimicale. Şi nici un pahar de vin nu e prea indicat, aşa cum am făcut eu. Un vin normal NU ARE cum să fie atât de tare. Mai ales unul american. Juma' de pahar de vin pur şi simplu NU poate să te ameţească. Cu atât mai puţin unul de vin american, care are jumate din concentraţia de alcool al unuia european. Dar o frunză sau două de marijuana în butoiul sau în sticla de vin pot să aibă efecte ciudate...

Dude, what the fuck? Did I get high back there???