marți, 29 decembrie 2009

Marijuana ne scoate din criză!

Da, e adevărat! După cum ştim, de mai bine de un an lumea e bântuită de criza economică. Şi toţi se dau peste cap încercând s-o rezolve. Soluţia e oarecum evidentă: trebuie încurajată producţia de bunuri şi servicii; trebuie pusă economia în mişcare.

Ei bine, următoarea soluţie ar face o grămadă de oameni fericiţi! Printre ei se numără hipioţii, olandezii şi locuitorii oraşului Niagra Falls, NY. Vorbesc despre LEGALIZAREA MARIJUANEI. Adică comercializarea ei în mod legal şi desigur, încasarea TAXELOR aferente. Mai jos e un grafic cu potenţialul fiscal şi infracţional al marijuanei în Statele Unite.

Cifrele ar trebui să aibă încă un zero.
Dar cel care a realizat harta cred că
se numără printre consumatori

Momentan e ilegală în toate ţările lumii, mai puţin Olanda. În unele de state din SUA e legală numai pentru utilizarea în scop medicinal. La ce-o fi bună, nu ştiu... Motivul pentru care e ilegală e că provoacă tot felul de chestii nasoale, cum ar fi că are efecte halucinogene, provoacă încetinirea funcţiilor creierului şi cam tot ce provoacă şi ţigările normale. Mai pe scurt, tâmpeşte. Dar în cazul americanilor, cel puţin, nu s-ar observa. Ca şi în cazul ţigărilor şi alcoolului, dacă te apuci, o faci pe sănătatea ta. Aparent motive pentru menţinerea interdicţiei nu sunt prea multe. Şi dacă ne gândim că Prohibiţia (1920-1933) a fost ridicată tot din motive economice...

Şi cifrele de mai sus sunt valabile doar pentru America. În Europa trăiesc de două ori mai mulţi oameni, dar nu la fel de proşti ca americanii, deci posibil nu la fel de mulţi consumatori. Şi în China de trei ori mai mulţi ca-n America! Dar acolo sub legislaţia actuală ai fi împuşcat dacă te-ar prinde.

Unii entuziaşti ai produsului şi-au luat
libertatea de a face câteva sugestii de prezentare

marți, 22 decembrie 2009

Teoria, ca teoria. Da' practica ne omoară

În urmă cu ceva timp am făcut la şcoală un curs de SAP. Nici până acum n-a fost cineva în stare să-mi zică de la ce vine, nici măcar Wikipedia. SAP-ul ăsta e un sistem informatic de gestiune a proceselor de business din cadrul unei firme apărut în Germania acum câteva zeci de ani. Adică, mai pe româneşte, un program care se ocupă cu problemele de logistică ale firmei. Şi la ce se pricep nemţii cel mai bine? La planificat şi organizat chestii bine şi la a fi punctuali. Mă rog, e impropriu spus că era un curs de SAP, pentru că s-au făcut mai mult lucruri teoretice şi n-am stat nicio secundă în faţa calculatorului să văd cum funcţionează de fapt. Dar având în vedere faptul că a fost gratis, e foarte bine şi aşa. Plus că peste un an oricum o să am acelaşi curs de logistică şi la şcoală.


Trecerea cu bine a testului de la sfârşitul cursului se soldează cu obţinerea unei diplome pe care scrie că ştii despre ce e vorba. Ca să treci testul, ca la oricare altul, e necesară o notă de trecere. Şi spre norocul meu, l-am şi luat cu... o notă de trecere (bine că nu e trecută pe diplomă). Aşa că azi, văzând că nu mai ninge şi că e ceva mai cald mă duc frumuşel să-mi ridic diploma. Pentru asta a trebuit să mă duc la Dristor naiba-n praznic. Chiar dacă trec pe acolo foarte rar şi zona îmi e complet necunoscută, până la staţi de metrou am nimerit fără probleme.

Ies la suprafaţă şi scot din buzunar o hartă luată de pe net. În mod normal uitându-te pe o hartă şi căscând ochii în jur e metodă eficientă de a ajunge la orice destinaţie. Am folosit aceeaşi metodă ca să mă orientez şi prin alte oraşe europene, chinezeşti şi americane. Da, dar într-un oraş românesc a fost prima oară ... Şi unele zone ale frumosului nostru oraş au o problemă: indicatoarele cu nume de străzi şi numere nu sunt atât de dese pe cât ar trebui să fie. Unde mai pui că pe străduţele pe unde am umblat nu prea au intrat cu deszăpezirea... În fine, după vreo 20 de minute de căutări, ajung la destinaţie: o clădire unde îşi au sediul trei sau patru firme.

Logistica reprezintă procesul de planificare, implementare şi control eficient al fluxului şi stocării de bunuri, servicii şi informaţii relevante pentru aceste mişcări, de la punctul de origine la punctul de destinaţie, cu scopul de a se conforma la cerinţele clientului.

Aşa începea cursul. Te-ai aştepta de la o firmă care organizează cursuri de logistică, SAP şi alte chestii să fie organizată cum trebuie. Mda, păi nu chiar! O mică problemă de natură logistică... Teoria ca teoria. Practica ne omoară. Morala: nu-l pune pe român să facă treaba neamţului. Aşa că mă duc la intrare. Se deschide o uşă automată şi intru într-un hol unde era un paznic.

- Bună ziua! Am venit să ridic o diplomă de la un curs şi...
- Ah, de la [numele firmei], nu?
- Da.
- La etajul trei sunt. Se uită pe camerele de supraveghere. Văd că sunt acolo.
Mă duc la etajul trei. Acolo intru într-o cameră cu vreo cinci oameni, printre care şi nenea ăla care a predat cursul.
- Bună ziua! Am venit să ridic o diplomă de la un curs de SAP la care am fost acum vreo lună.
Aproape şocat: - Ah, da! Ăăă, vezi la uşa de alături. Că acolo sunt.
La uşa de vizavi nu era nimeni. Mă duc înapoi.
- E încuiată uşa.
- Ah, da! Spre restul colegilor: Băi, Ioana tocmai a plecat, nu? Şi nu mai vine, nu? Au... Stă un pic şi se gândeşte. Stai aşa, mă duc jos să iau cheia.
După câteva minute:
- Hai că am găsit-o!
Intră în cameră. Doar că habar n-are unde sunt ţinute diplomele. Spre colegii din cealaltă cameră:
- Are cineva număru' lu' Ioana? Ia, dă-mi-l şi mie.
O sună pe Ioana. Ioana nu răspunde. Se apucă să caute prin toate sertarele şi dulapurile. Dar diplomele sunt de negăsit. Dăi prin seratre, dăi prin dulap, prin sertare, prin dulap... Şi, într-un târziu, sună Ioana înapoi.
- Alo. Bună Ioana! Ia zi-mi şi mie unde ai lăsat diplomele alea d... [...] Ah, stai! Cred că am găsit! [...] Nu, măi... Alea de la SAP. Sunt în sertarul al treilea de pe dreapta într-o cutie de carton, nu? [...] Aha. [...] Bine, mersi. Spre mine: Uite le-am găsit! Ia, vezi dacă a ta e aici.
Caut prin 20-30 de diplome. Când ajung la capăt, surpriză!
- Ăăă, sigur astea sunt? Că a mea nu-i aici.
- Ah, da! Mă gândeam că s-ar putea să fie aşa. Nu sunt toate acolo, unele le-am şi dat... Şi mare greşeală am făcut că n-am scris nicăieri care au fost alea. Pe o parte le-am şi rătăcit acum puţin timp. Printre ele era şi aia a fetei care a luat cea mai mare notă... Frate, cred că glumeşti! Stă puţin şi se gândeşte. Auzi, dar stai că sunt aici câteva necompletate cu niciun nume încă, dar semnate de doi dintre organizatori. Ţi-o semnez şi eu, şi rezolvăm.
- Ah, bine. Noroc că le aveaţi pe alea.
- Da, dar dacă mai fac asta de încă două-trei ori n-o să dea prea bine. Ei, lasă, încercam să fiu şi eu poiticos.
- Cum te cheamă?
- [...] Ştefan.

Şi în două minute mi se completează diploma, ne urăm unul altuia sărbători fericite şi plec. A observat cineva ceva ciudat legat de ultima parte a întâlnirii? menţionez că s-a desfăşurat exact aşa cum am scris acolo şi n-am scurtat treaba în niciun fel. Adică nu s-a obosit să verifice dacă într-adevăr eram cine spuneam că eram şi cel mai important, nici măcar să vadă dacă într-adevăr am o notă de trecere sau nu. Deci dacă vreţi o diplomă de orice fel de la orice organizaţie de felul ăsta, duceţi-vă şi pur şi simplu cereţi-o politicos. S-ar putea să vi se dea fără să vi se pună întrebări.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Geoană jokes

Ultimele bancuri cu subiect politic îl au ca ţintă pe Geoană:


Videanu către Băsescu:
- Şefu', am o veste bună şi una rea. Pe care o vreţi prima?
- Pe aia rea.
- Geoană a luat 60% din voturi.
- Cum??? Atât de mult? Şi care e vestea bună?
- Dumneavoastră aveţi 70%!

Geoană va ţine azi o conferinţă de presă, pentru a demonstra că filmuleţul în care se bucură şi ţopăie pe scenă este trucat.

PSD: Preşedinte în seara de duminică;
PDL: Preşedinte în dimineaţa de luni.

Î: Ce-au facut românii în timpul mandatului lui Mircea Geoană?
R: Au dormit!

Geoană a primit două cadouri de la Moş Nicolae: un vaporaş seara şi un marinar dimineaţa.

Î: Ce i-a adus Moş Nicolae lui Geoană?
R: Un joc nou: "Mandat de preşedinte" - varianta demo.

Băsescu: Vara nu-i ca iarna.
Geoană: Seara nu-i ca dimineaţa.

Dacă Geoană adormea preşedinte la Polul Nord, prindea şi el măcar şase luni de mandat.

Î: Cum pui dopul la o şampanie pe care ai desfacut-o?
R: Nu ştiu, întreabă-l pe Geoană!

Î: De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană?
R: Pentru a părea mai deştept.

Î: Ce mai fredonează Geoană în ultimul timp?
R: “Dacă aş fi pentru o zi preşedinte v-aş amaneta pe toţi şi nu m-aţi prinde”

Î: De ce şi-a luat Mihaela Geoană bătaie de la soţ?
R: I-a zis: "Vezi c-a trecut poştaşul mai devreme. Ţi-a lăsat un mandat..."

Geoană nu e un prost şi jumătate. E un prost şi 49,66%.

Scrisoarea a III-a reactualizată:
-Tu eşti Mircea?
-Da, împărate!
-Eşti un prost şi jumătate!

Geoană se gândeşte să emigreze în Laponia şi să candideze la preşedinţie acolo că în Laponia noaptea ţine şase luni.

Ultima ştire: Băsescu a recunoscut că a bătut un copil. Îl chema Mircea Geoană.

Î: Care e diferenţa dintre un ceas şi Mircea Geoană?
R: Ceasul numără orele, Geoană numără voturile.

Trebuie să recunoaştem: Geoană a avut un mandat DE VIS!

Cică sunt mai multe bancuri cu Geoană decât cu Bulă.
În consecinţă, Bulă a cerut renumărarea bancurilor.

joi, 17 decembrie 2009

După 20 de ani

Acum 20 de ani, imediat după revoluţie, Silviu Brucan spunea că românii vor avea nevoie de 20 de ani ca să se obişnuiască cu democraţia şi să înveţe cum funcţionează. Printre altele, a folosit şi sintagme ca stupid people pentru a ne caracteriza ca popor. La acea vreme mai toată lumea s-a scandalizat de această previziune şi a zis că n-are cum, că cel care a făcut-o e nebun ş.a. Dar în scurt timp lumea şi-a dat seama că nu era nimic deplasat în ceea ce fusese spus.

Mai e doar vreo săptămână până expiră cei 20 de ani. Şi cred că pot să spun fără nicio grijă că dl. Brucan a fost cam optimist şi n-a nimerit-o. Românii încă sunt la fel de stupid people ca acum două decenii şi probabil că vor mai avea nevoie de încă două pentru a se obişnui cu democraţia. De ce spun asta? Păi în ultimul timp m-am uitat pe canalele de ştiri româneşti mai mult decât de obicei.

Acum cu democraţia ne-om fi obişnuit. Parţial, cel puţin. Avem un parlament şi un sistem politic care până acum câteva luni, cum-necum "funcţiona". Şi situaţia generală a României din 2009 e mult diferită faţă de cea din 1989. Dar stupid people tot suntem. Şi asta vezi imediat ce deschizi televizorul. Acum două luni primul-ministru Emil Boc a fost dat jos de parlament şi de atunci România nu are guvern. În consecinţă, timp de două luni nu s-au prea dat legi şi nu s-a mişcat mai nimic prin ţară. Au fost şi alegeri prezidenţiale, în urma cărora preşedinte până la urmă a rămas tot Băsescu. Furând, pe bune, nu contează cum... Dar prim-ministru tot nu e şi problema trebuie totuşi rezolvată cât mai repede.

Şi pe cine desemnează azi preşedintele reales? Pe acelaşi Boc care a fost dat jos de parlament acum două luni. Dacă asta nu ne califică pentru statutul de stupid people, atunci nu ştiu ce ar putea s-o facă... Şi ce e cel mai amuzant (sau trist, depinde cum priveşti lucrurile) e că există şanse mari ca într-adevăr să fie acceptată propunerea. Cred că niciun parlament cu respect de sine din lume nu l-ar propune pentru postul de premier pe acelaşi om pe care l-au dat jos cu două luni mai devreme.

Aşa că aş dezvolta sintagma precizată mai devreme şi aş transforma-o în fuckin' stupid people. Ca să scurtăm povestea, am ajuns de unde am plecat şi în ultimele două luni am stat fără guvern şi fără să facem nimic cu ţara... degeaba. Am ajuns exact în acelaşi loc de unde am plecat. Şi dacă ne luăm după legile fizicii scenariul ar trebui să se repete înc-p dată, şi-nc-o dată, şi-nc-o dată... Până la nesfârşit.

Aşa că ţara cu economia cu tot o să-şi menţină traiectoria descendentă şi o să facă poc cum a făcut Boc acum câţiva ani, când nu era decât primar:



Dar între timp au apărut şi bancuri cu el:

Meseriaşii de la Palatul Victoria s-au apucat de tăiat picioarele la mese, de scurtat tribuna, de tăiat picioarele la scaune. Trebuie toate miniaturizate şi ajustate pe dimensiunile noului premier Emil Boc! De asemenea, au dat comanda la Mini One pentru o maşină blindată.

Doamna Popescu de la Teatrul de păpuşi sună la sediul PD-L şi cere să discute cu Emil Boc.
- Da, la telefon!
- Voiam să vă informez că avem posturi libere.

- Despre ce este vorba?

- Vedeţi dvs., am rămas fără marionete.

- Păi şi cum vă pot ajuta eu?

- Nu sunteţi domnul Emil Boc?


În contextul proiectatei reforme a învăţământului,Emil Boc vizitează o şcoală; asistă la ore, îşi dă cu părerea, promite etc. La sfârşitul vizitei, în faţa clasei-model, directoarea, îmbujorată şi mândră de onoarea făcuta, îi mulţumeşte (desigur, din inimă) şi îi intreabă pe copii:
- Ei, ce-i spunem noi acum domnului premier?
Linişte apăsătoare, noi şi repetate îndemnuri, până când, în sfârşit, se ridică Bula din fundul clasei şi-i zice lui Emil Boc:

- Cu zece lei vă cumpăr şi pe dumneavoastră, şi pe toţi miniştrii din guvern!

Scandal de nedescris! Plecarea val-vartej a înaltului demnitar cu întreaga suită, lacrimi, leşinuri didactice… Pentru aspra pedepsire a vinovatului de către părinţi, directoarea îl înşfacă de mână pe Bula, merge cu el acasă şi-i aduce la cunoştinţă lui taică-sau, sinistra întâmplare. La care acesta face o adevarată criză de nervi şi, roşu de mânie (eventual proletară…), exclamă:
- Bine, măi nepricopsitule, pentru asta ţi-am dat eu ţie zece lei?! Să-i dai pe prostii?!

miercuri, 16 decembrie 2009

Imnul Canadei

Acum câteva luni a mdat din întâmplare pe YouTube de imnul canadian. În comparaţie cu al nostru e mai scurt. Asta e mai bine, că oricum lumea nu prea se complică să înveţe chestii prea lungi când vine vorba de imnurile naţionale.


Fiind o ţară cu două limbi oficile există trei versiuni ale imnului: una numai în engleză, una numai în franceză şi una bilingvă, toate denumite Oh/Ô Canada! Dacă traducem versurile din fiecare dintre cele două limbi o să ne dăm seama că înţelesul lor nu este acelaşi. Varianta în engleză e cu arţari, cu preerii şi cu cât de frumoasă e Canada. Adică e-n regulă. Acum n-am nimic cu canadienii francezi, dar versurile variantei lor de imn lor nu prea se potrivesc cu realitatea. Unii ar zice chiar că sunt cam tâmpite...

O Canada! Terre de nos aïeux,
O Canada! Ţara strămoşilor noştri,
[De fapt, e ţara strămoşilor a 1% din populaţie că pe restul i-au exterminat englezii şi francezii când au venit din Europa]
Ton front est ceint de fleurons glorieux!
Fruntea ta e plină de bijuterii glorioase
Car ton bras sait porter l'épée,
Braţul tău ştie să poarte sabia,
[Aici vor să ne arate cât de tari sunt ei. Bun! Dar oare e bună comparaţia? O să vedem...]
Il sait porter la croix!
Ştie să poarte crucea!
[Asta n-o fi discriminare pe criterii religioase? Musulmanilor, evreilor şi budiştilor
nu cred că le pică bine partea asta. Şi sunt destul de numeroşi.]

Ton histoire est une épopée
Istoria ta e o epopee
[Prin definiţie epopeea e o chestie lungă. Istoria Canadei are două-trei sute de ani...]
Des plus brillants exploits.
Cu realizări dintre cele mai măreţe.
[...Şi pe tot parcursul ei canadienii n-au purtat niciun război.]
Et ta valeur, de foi trempée,
Protégera nos foyers et nos droits.
Protégera nos foyers et nos droits.
Protejează-ne casele şi drepturile.

Versiunea bilingvă sună aşa.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Balgheriăn ingliş an di intărnet

Ceptăr uan: Hau tu rait in ingliş laic balgheriănz du
Чептър уан: Хау ту раит ин инглиш лаик балгериънз ду

Ceptăr tu: Ingliş in dă balgheriăn taun ăf Veliko Târnovo
Чептър ту: Инглиш ин дъ балгхериън таун ъф Велико Търново

Ceptăr fri: Balgheriăn ingliş an di intărnet
Чептър фри: Балгериън инглиш ан ди интърнет

An dă uărld uaid ueb der ar a fiu balgheriăn saiţ laic iutub. And dei ar părtichiulărli gud bicăz balgheriăn capirait loz ar not tu strict end pipăl chen păust uatevăr dei uant. Ămang adăr fings iu chen faind episăudz ăf di ămericăn siriz Ămericăn Dead.

Anforciunătli der ar olsău ă lat ăf popap uindouz uici ar rili pisin mi af. Dă gud part is deat in ă fiu ăf dăuz ai faund ă fiu igzempălz ăf dă fesineiting ius ăf dă chirilic elfăbet for raiting in ingliş or adăr forăn lenguigiz.


Ol dă balgheriănz hu uant to stadi
icănamix gău to "Evropeiski BIZNES Kolej"
If iu uant to uin ă lat ăf KEŞ mani
clic dis aicăn
Ol balgheriănz hu uant to treavăl ăraund
dă uărld gău tu "KARAIB TURS INTERNEŞĂNĂL"

Trenslităreişăn / Тренслитъреишън:

Ан дъ уърлд уаид уеб дер ар ъ фиу саиц лаик иутуб. Енд деи ар пъртикюлърли гуд бикъз балгериън капираит лоз ар нат ту стрикт енд пипъл кен пъуст уатевър деи уант енд ъманг адър фингз ю кен фаинд еписъудз ъф ди америкън сириз Америкън деад.

Анфорчюнътли дер ар олсъу ъ лат ъф попап уиндъуз деат ар рили писин ми аф. Дъ гуд парт из деат ин ъ фиу ъф дъуз аи фаунд ъ фиу игземпълз ъф дш фесинеитинг иус ъф дъ кирилик елфъбет фор раитинг инглиш ор адър форън ленгуиджиз.

miercuri, 9 decembrie 2009

Gimme hope Jo'anna

Amândoi candidaţii şi-au ales melodia din titlu ca imn pentru ultima zi de campanie. În tabăra PD-L toată noaptea timp de multe ore, singura melodie, de toţi reporterii de acolo înnebuniseră şi în tabăra PSD doar la anunţarea rezultatelor. Ori s-au gândit că refrenul rezonează cu sfârşitul alegerilor şi al campaniei, ori nu ştiu engleză prea bine şi n-au înţeles exact despre ce e vorba.

Asta e melodia:



E o melodie anti-apartheid, apărută în 1988 şi a fost una dintre reacţiile la politica guvernului sud-african de segregare rasială. Adică albii, cam 15% din populaţie la acea vreme, conduceau ţara şi negrii stătea pe margine la ei în ghetouri şi nu aveau drepturi politice de niciun fel. Jo'anna se referă la Johannesburg şi la guvernul sud-african din anii Apartheid-ului.


Deci ce caută melodia asta în campania electorală?? Aparent nu e nicio legătură. Sau poate că e... Să ne uităm pe versuri:

Well Jo'anna she runs a country
She runs in Durban and the Transvaal
She makes a few of her people happy, oh
[Să trăiţi bine! Cine trăieşte bine? În afară de "a few of her people"?]
She don't care about the rest at all
[Asta e valabil pentru toate guvernările din 1990 încoace]
She's got a system they call apartheid
It keeps a brother in a subjection
But maybe pressure will make Jo'anna see
How everybody could a live as one
[Mă îndoiesc]

(Chorus:)
Gimme hope, Jo'anna
Hope, Jo'anna
Gimme hope, Jo'anna
'Fore the morning come
Gimme hope, Jo'anna
Hope, Jo'anna
Hope before the morning come
["In the morning" Geoană nu mai era preşedinte]

I hear she make all the golden money
[Şi încă cât "golden money"...]
To buy new weapons, any shape of guns
While every mother in the black Soweto fears
The killing of another son
Sneakin' across all the neighbours' borders
Now and again having little fun
She doesn't care if the fun and games she play
Is dangerous to everyone

She's got supporters in high up places
Who turn their heads to the city sun
Jo'anna give them the fancy money
Oh to tempt anyone who'd come
She even knows how to swing opinion
In every magazine and the journals
[Nu există posturi TV sau publicaţii neutre şi imparţiale]
For every bad move that this Jo'anna makes
They got a good explanation
[Se găsesc destule exemple de "bad moves", inclusiv alegerile prezidenţiale şi criza, fiecare cu "good explanations"]

Even the preacher who works for Jesus
The Archbishop who's a peaceful man
Together say that the freedom fighters
Will overcome the very strong
I wanna know if you're blind Jo'anna
If you wanna hear the sound of drums
[Mai întrebi?!]
Can't you see that the tide is turning
[Nu]
Oh don't make me wait till the morning come
[O să mai aşteptăm mult şi bine...]

marți, 8 decembrie 2009

Ups! Alarmă falsă. Tot Băsescu. Sau nu?

Spun pentru a mia oară că ţara în care trăim e absolut fascinantă. La nici o zi după alegeri, avem o nouă premieră: România e prima ţară din lume cu doi preşedinţi. Sigur, acum cineva ar putea să vină să spună în Bosnia există trei preşedinţi: unul bosniac, unul sârb şi unul croat. Dar acolo ăştia trei au deasupra lor un "guvernator general" sau ceva cu un nume asemănător.

Duminică seară îl aveam preşedinte pe Geoană cu 52%, luni îl avem cică pe Băsescu cu 50,33%. Deci facem cu rândul, da? Duminică - Geoană, luni - Băsecu, marţi - Vadim, miercuri - Marko Bela......... Asta în condiţiile în care trei sondaje din patru îl dădeau câştigător pe Geoană şi al patrulea pe Băsescu la o diferenţă minusculă. Şi plus că presupusul câştigător şi-a anunţat "victoria" cu cinci minute mai devreme decât trebuia.

Aoleu, care a făcut chestia asta? 51,33+49,66 = 100,99, nu?
Nu m-ar fi mirat să proclame cu mândrie că astea sunt rezultatele...

În condiţiile astea cred că putem spune că e ceva în neregulă. Şi se pare că e foarte probabil să fie. Adică autocare de excursionişti care vizitează toate secţiile de vot pe o rază de câteva zeci de kilometri, cadouri electorale (incredibil pe ce sunt dispuşi oamenii să-şi dea votul) şi, aparent, chiar şi oameni care s-au întors din morţi ca să voteze... Cică erau şi câţiva indivizi din al căror CNP reieşea că s-au născut în secolele al XIX-lea şi al XVIII-lea. Wow, ce capabili!

În fine, în caz că a ieşit Băsescu criza politică actuală o să continue, n-o să avem un guvern funcţional, probabil că o să ajungem la performanţa de a le lua locul bulgarilor la capătul UE ş.
a.m.d. Şi aşa se poate şi întâmpla. Că doar trăim în România... Or să se mai certe un pic pe alegeri şi e foarte posibil ca după câteva săptămâni cel mult să se uite totul, viaţa o să meargă înainte şi Dumnezeu cu mila. Nu contează ce se votează, contează cine numără voturile şi cine cară sacii cu voturi.

Dar falsificarea alegerilor se pare că e la modă peste tot pe planetă: Afganistan, Iran, Republica Moldova (2009), Belarus (2006), Georgia (2005) sau Ucraina (2004). De obicei e vorba de ţări cu regimuri autoritare sau de ţări bananiere, statut spre care ne îndreptăm încet, dar sigur. Sau cu paşi repezi, depinde pe cine întrebi. Dar nu întotdeauna. Pe listă putem adăuga şi SUA. Da, SUA vine de la Statele Unite
ale Americii. În 2000, preşedinte trebuia să iasă Al Gore. Nu ştiu exact cum funcţionează sistemul electoral în America, dar din câte am înţeles preşedintele e ales de fapt de nişte ELECTORI. Oamenii din fiecare stat votează de fapt electorii, nu preşedintele. La sfârşitul alegerilor electorii sunt cei care desemnează preşedintele. Oricum, în 2000 statul care a decis rezultatul a fost Florida. Şi cine era guvernatorul statului Florida în 2000? Jeb Bush, nimeni altul decât fratele lui George Bush! Şi cine se ocupa de centrul electoral din Florida? Verişoara lui George Bush! Şi uite aşa, până cu câteva ore înainte să se termine alegerile noul preşedinte era în toate sondajele era Al Gore. Şi ca prin minune a ieşit preşedinte George W. Bush. Şi aşa a rămas încă opt ani...


Asta s-a întâmplat într-o ţară care se presupune că are una dintre cele mai solide democraţii de pe planetă. Deci la ce să te aştepţi de la România???

duminică, 6 decembrie 2009

Avem preşedinte nou

Geoană 52%, Băsescu 48%. Acesta este, foarte probabil, rezultatul final al alegerilor.


Exit-poll-urile îl dau toate pe Geoană învingător, lucru previzibil încă de când a început turul II. După prestaţia guvernării din ultimul an - criză economică prelungită, criză politică, lipsa unui guvern funcţional, certuri politice la tot pasul - era şi cazul. Unde mai pui şi că a furat cât... Aş vrea să zic cât alţii în 20, dar o să mă rezum la a zice mai mult şi mai pe faţă decât alţii. La ora 20:55: la sediul PSD - bucurie, petrecere, feţe fericite, la sediul PD-L (sau cum s-o scrie) - atmosferă de înmormântare şi din partea învinsului, disperare cred. Ţara în care trăim nu încetează niciodată să ne uimească. Tot la aceeaşi oră am avut o premieră în Europa sau poate chiar în lume. Candidatul învins şi-a proclamat victoria şi în acelaşi timp a contrazis sondajele înainte ca acestea să fie publicate.

Adică aşa reacţie, aşa campanie. Cu tot turismul electoral, cu toate cadourile electorale în ziua alegerilor, aparent tot n-a ţinut... Bani aruncaţi degeaba pe timp de criză. Cel mai trist lucru e forma pe care au luat-o aceste locuri. Cadouri electorale: găleţi cu 2 kg de orez, câteva pâini, un chil de zahăr sau alte mărunţişuri; găleţile sau pungile, deşi cenzurate prin înceţoşarea ecranului, că nu e voie să le arăţi în ziua alegerilor, se vedea că sunt portocalii. M-aş fi aşteptat la ceva mai consistent... Şi în cazul turismului electoral voturile s-au vândut pe sume de 50 lei. Dar aici poate ar trebui să ne bucurăm că poate nu la români e cel mai rău. Anul trecut am citit într-un ziar că la bulgari voturile se vindeau cu 25 leva (35 lei). Deci alţii sunt şi mai disperaţi decât noi.

Momentan, din ce aud pe la TV, PD-L-ul se agaţă de speranţa că voturile din afară ar putea să schimbe lucrurile. Nu cred că e cazul. Secţiile din Israel şi ţările arabe s-au închis în acelaşi timp cu noi şi la este de zona Orientului Mijlociu numărul românilor e neglijabil. În Italia, Spania şi în vestul Europei tocmai s-au închis acum cinci minute sau urmează să se închidă peste 55 de minute. Şi în America şi Canada trăiesc cam 200.000 - 300.000 de cetăţeni români, din care doar vreo jumătate şi au paşaport românesc şi drept de vot în România şi din care probabil că mare pe parte nu-i interesează alegerile şi politica românească. Şi oricum diferenţa e mai mare de atât. Şi este foarte puţin probabil ca toţi să voteze cu Băsescu.

Deci, ce urmează? Teoretic, în câteva zile ar trebui să avem un guvern nou. Adică oameni ca Adriean Videanu, Elena Udrea sau Emil BOK (vezi dicţionarul turc-român) n-or să mai stea călare pe câte două ministere. Ce o să aibă special următorul guvern, faţă de ultimul? În afară de faptul că ar trebui să fie funcţional, ăştia se laudă că o să fie bun de tot şi că o să rezolve toate probleme ş.a.m.d. Aici nimic nou, de 20 de ani se aud cam aceleaşi lucruri, fără să fie neapărat adevărate. Noul prim-ministru ar urma să fie Klaus Johannis. Ce are special faţă de ceilalţi premieri români? Păi, în primul rând nu e român, e german. Şi despre nemţi se zice că sunt oameni serioşi şi muncitori şi alte d'stea. Să sperăm că asta e valabil şi pentru germanii din România, ăia câţi au mai rămas. Deşi unii spun că de tot ce atinge România sau de orice lucru de care se ating românii se alege praful... Şi situaţia asta e reflectată de următorul banc. Nu e cu un neamţ, ci cu un ungur, dar ideea e bună:

Jurnal de prefect ungur peste olteni:
ZIUA 1: Cred che azi fost zi liber. Nu venit niciuna angajat. Plimbat lung şi lat prin meu birou. Deschis fişet de acte dar fost plin de un beutur tulbur.
ZIUA 2: Astăzi nu fost zi liber! Verificat in calendar: azi fost miercur. Poate nu lucrează miercur la ei? Nici azi nu venit. Vrut dau telefon dar nu găsit agendă. Toate sertarele plin cu acel
beutur tulbur.
ZIUA 10: Azi fost un secretare care zis ceva ce nu inţeles la mine. Ioi, ioi gustat un pohar din acel beutur pe care găsit la seif! Puţin acrişor.
ZIUA 20: Aice nimeni nu vorbesc magyar. Toţi nervos că nu pricepe la ei! Oare e politic corect să inveţ eu românesc? Hmmm, beutur acel tulbur nu e deloc rea!
ZIUA 30: Descoperit din întâmplare un caset cu muzică folclor româneşte şi pus la casetofon să învăţ să vorbeşte puţin.
ZIUA 45: Azi am putut să cânt la un director de la apă-canal-investiţ
ii europene "Dunăre dacă n-aveam/Jiul Dunăre-l făceam. Simpatică băiat! Am băut cu el puţin din acel băutură excepţional.
ZIUA 100: La ce dracu' să munceşti bă-n fiecare zi? M-am lovit şi am drojdit nişte zaibăr cu Nea Stelică, subprefectu'.
ZIUA 200: Frăţioare, treaba merge ca unsă! Fură toţi ca-n codru-n prefectură! Puserăm un CD cu Ciobanca şi ne făcurăm muci! L-am trimis pe Nea Stelică la Segarcea după două butoaie de ţuică să nu rămânem aicea pe uscat.
ZIUA 300: Nenică, ăştia de la UDMR chiar mă enervează. Mă tot sună de la partid să mă-ntrebe cum stăm cu nu-ştiu -ce investiţii. O să-l întreb pe Stelică după ce se-ntoarce cu cist
erna de la Panciu.
ZIUA 350: Mimişor, secretara, zice că mă tot caută unii de la UDMR. Am pus-o să zică că-s într-o şedinţă. Bătu Craiova pe Steaua acasă şi ne făcurăm pulbere. Bă, ce-au ungurii ăştia cu mine?

Să sperăm că UDMR nu se va transforma în FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) şi că jurnalul lui Johannis nu o să arate aşa. Deşi n-ar fi de mirare. Dar, până la
proba contrarie, neamţu-i neamţ.



miercuri, 2 decembrie 2009

Istruzioni per tutti i tipi di parcheggio

A causa di ciò che ho visto quando sono andato in Sicilia (le commentari e la storia sono in romeno, ma le fotografie non hanno bisone di nessuna traduzione) ho deciso di scrivere anche una versione in italiano dell'ultimo articolo. La conclusione chiara e stata che gli italiani (almeno gli siciliani) non possono guidare o parcheggiare una macchina. Sì, è la verità!

Per curiosità ho cercato l'internet, ma non ho trovato niente tranne un questione su Yahoo Answers. Ma le risposte erano così: Chieda all'istruttore o Dall'istito o Con sensori di parcheggio. Non so perche, ma non trovo questo bisaro... Ma ecco qui, possibile per la prima volta, tre metode di parcheggio con istruzioni in italiano nello spazio virtuale.

Prima, il parcheggio laterale o paralelo. Scusami, ma non so essatamente qual'è il nome in italiono.
PASSO I
Si ferma l'automobile paralelo con la macchina parcheggiata a una distanza di circa 80 cm (o 50-100 cm). Si inizia la retromarcia e si inizia la retromarcia e con le ruote drette e con una velocità ridotta, per che in caso che si fa un accidento non graffia altre macchine troppo male

PASSO II


Quando l'angolo dorso-dretta appare nella finestra dorso-dretta dell'automobile torniamo lo sterzo massimo alla dretta e continiamo andare con una velocità ridotta.

PASSO III
Quando tra l'automobile e la bordura si forma un angolo di circa 45 grade si torna lo sterzo nel posizione iniziale e si continua la retromarcia anche a velocità ridotta.

PASSO IV
Quando l'angolo dorso-sinistra della macchina parcheggiata appare nella stessa ligna con lo specchio laterale del nostro automobile si continua la ritromarcia e si torna nello stesso tempo lo sterzo massimo alla sinistra.

PASSO V
Si continua la ritromarcia con le ruote drette e ti prego a Dio che lo spazio che hai scelto e abbastanza grande per la tua macchina. L'automobile dove éssere parcheggiato a una distanza che permette l'uscita.

Anche il parcheggio perpendiculare può posare problemi. Ecco qui l'istruzioni.

PASSO I

Si ferma l'automobile a una distanza di circa 1.5 m della macchina o delle machine parcheggiate. Si inizia la ritromarcia e andiamo con una velocità ridotta e con le ruote drette.

PASSO II

Quando l'angolo sinistra-fronte appare nella finestra dorsa-sinistra si torna lo sterzo massimo alla dretta e si continua la ritromarcia a velocità ridota pregando che lo spazio non è troppo stretto.

PASSO III

Quando l'automobile e perpendiculare sul marciapiede si torna lo sterzo nel posizione iniziale.

Lo stesso tipo di parcheggio ha anche una varianta: con il fronte. E similare ma l'automobile si ferma a circa 2 m e lo sterzo si torna quando lo specchio laterale passa il mezzo della macchina parcheggiata e si continua la retromarcia provando di non colpire altre macchine/edifici/recinti/pedoni.

Spero che se ci sono futuri autisti o autisti che hanno già pretto il patente di guida che hanno leso questo articolo, il numero di macchine graffiate di Sicilia e d'Italia scenderra. P.S: Scusami per l'errori gramaticali. Spero che sia inteligibile.

Parcarea laterală şi gararea

După câteva luni bune de condus la un moment dat am fost nevoit să parchez maşina pe undeva pe o străduţă de lângă Piaţa Romană. Spre norocul meu, chiar am găsit un loc liber. Găsirea lui e o adevărată performanţă. Doar că mă pun eu frumos cu maşina paralel cu cea de pe margine, încep să dau cu spatele, dar ce să vezi? Am uitat cum se parchează maşina. Nu ştiu cum se face, dar în toată perioada de când am început să conduc până atunci n-a trebuit să fac niciodată o parcare laterală. Şi culmea e că la examen ieşise cum trebuie... Oricum, din a doua sau a treia încercare a ieşit. Nu ştiu sigur cum, dar a ieşit. Am urmat aceeaşi procedură încă de câteva ori după asta.

Asta e. Şcoala de şoferi e cum e, nu-i interesează dacă te învaţă ceva sau nu, doar să-şi ia banii şi uite aşa în timpul şcolii nu faci manevra asta de prea multe ori şi Dumnezeu cu mila. Aşa că după câteva parcări laterale în mai multe mişcări decât ar fi normal m-am gândit să caut pe net instrucţiuni. Intru pe Google şi yok. Nimic. Nicio poză, niciun film. Doar câteva rânduri. Peste încă vreo lună intru din nou. De data asta sunt vreo două filmuleţe scurte, din care înţelegi destul de bine.

Deci, parcarea laterală se face după cum urmează:

PASUL 1

Se opreşte vehiculul paralel cu maşina parcată pe marginea drumului la o distanţă de ~80 cm (sau 50-100 cm). Se cuplează în treapta pentru mersul înapoi şi se porneşte cu roţile drepte şi cu o viteză redusă, ca în cazul în care faci vreo greşeală să nu zgârii celelalte maşini prea rău.

PASUL 2


Când colţul spate-stânga al maşinii lângă care trebuie să parcăm dispare din lunetă şi apare în geamul lateral din partea dreptă se opreşte şi se întoarce volanul maxim dreapta şi se continuă mersul înapoi cu o viteză redusă.

PASUL 3


Când între vehicul şi bordură sau axul drumului se formează un unghi de aproximativ 45 se opreşte şi se îndreaptă roţile şi se continuă mersul înapoi tot cu o viteză redusă.

PASUL 4



Când stopul stânga-spate al maşinii parcate apare în dreptul oglinzii retrovizoare (sau se vede în parbriz, depinde de lungimea vehiculului) din dreapta se continuă deplasarea cu spatele şi se roteşte în acelaşi timp volanul maxim spre stânga. PASUL 5


Se continuă mersul înapoi până când maşina este paralelă cu bordura şi te rogi ca spaţiul pe care l-ai ales să fie destul de mare pentru maşina ta. Maşina trebuie parcată la o distanţă destul de mare de cea din faţă încât să-ţi permită să ieşi. Şi cu gararea cu spatele s-ar putea să fie unele probleme, mai ales când spaţiul e strâmt, aşa că regulile sunt bine de ştiut şi pentru ea.


PASUL 1


Se opreşte paralel la o distanţă de circa 1,5 m de maşina lângă care urmează să parcăm şi depăşind-o cu un metru sau doi. Se cuplează în treapta pentru mersul înapoi şi se porneşte cu o viteză redusă şi cu roţile drepte.

PASUL 2


Când colţul stânga faţă al maşinii lângă care urmează să parcăm apare în geamul din dreapta-spate se întoarce volanul maxim dreapta şi se continuă mersul înapoi cu o viteză redusă, rugându-te ca spaţiul ales să nu fie prea strâmt. PASUL 3


Când vehiculul este paralel cu maşina lângă care am parcat sau parpendicular pe marginea drumului se opreşte şi se îndreaptă volanul şi se continuă mersul înapoi, încercând că nu loveşti gardul/clădirea/maşina din spate/pietonul fără nicio vină cu fundul maşinii. În cazul garării cu faţa procedura este asemănătoare şi se urmează cam aceleaşi etape. Doar că se opreşte ceva mai departe, la ~2 m de maşinile parcate şi se întoarce volanul când oglinda retrovizoare din stânga trece de jumătatea maşinii lângă care urmează să parcăm, aşa ca mai jos:


P.S: Dacă e ceva greşit sugestiile şi completările sunt bine-venite.

Versiunea italiană a aceleiaşi postări e aici.

marți, 1 decembrie 2009

Postarea 114

Tocmai mi-am dat seama că de un an mai bag din când în când câte-o postare şi sunt chiar la a 113-a. Not good. 113 se termină se termină în "13" şi e cu ghinion, aşa că asta o să fie cu numărul 114.

luni, 30 noiembrie 2009

Perle de la BAC-ul românesc; Perle din şcoala americană

Mai jos o să vedem exact cât de eficientă este şcoala din România în a-i învăţa pe elevi... mă rog, orice. Asta se vede cel mai clar la examenul final: la BAC. Perlele ce vor urma sunt probabil şi din vina "geniilor" care le-au scos dar şi a sistemului care a scos "geniile". În fine, nu contează a cui e vina, că tot sunt mişto rău. Dacă nu o să râzi cu lacrimi la sfârşit ar fi cazul să-ţi pui unele întrebări.
  1. Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului Roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă şi o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită de popor era considerată vulgară şi n-o vorbea nimeni.
  2. Poema "Mioriţa" circula pe bază orală, adică nu a fost scrisă, din motive tehnice. În balada "Mioriţa" este vorba de trei ciobani care complotează împreună să-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioriţei" a spus că la cap să-i puie diverse categorii de fluiere.
  3. Mulţimile de boieri exploatatori îşi ţineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau şi îi uşurau de bani în toate baladele.
  4. Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu.
  5. Haiducii din doine, balade şi idile erau liberi şi fericiţi ca păsările, animalele şi peştii care zburdă prin codri.
  6. Şcoala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
  7. Alexandru Lăpuşneanu s-a ţinut de cuvânt atunci când a spus: de mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu! Dovadă că azi cel mai întâlnit nume este Popescu.
  8. Poezia "Sburătorul" de Ion Haş Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români.
  9. Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia împreună cu umbra sa.
  10. Deşi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogaş vorbea latina la perfecţie.
  11. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerată a treia. În "Scrisoarea a treia" se desfăşoară bătălia de la Rovinari.
  12. Mircea cel Mare, care prima dată a fost bătrân, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeşte politicos, dar cu obrăznicie, şi-l face în tot felul, ca pe o albie de porci. Când Baiazid îl intreaba arogant "Tu eşti Mircea?", domnitorul român nu se pierde cu firea şi îi raspunde la fix: "Da-mpărate!" Până la urmă Mircea cel Mare, deşi bătrân, îl va îngenunchia pe trufaşul otoman cu câteva proverbe şi zicători bine plasate.
  13. Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
  14. Poetul îşi aşteaptă iubita ca împreună să cutremure o barcă.
  15. Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889.
  16. Este vorba de peripeţiile lui Robinson Crusoe după ce pleacă din Troia.
  17. Arhimede a fost grec de neam şi a murit aşa de barbari de fascişti hitlerişti. Asta când el studia în palatul său din Grecia. Şi cum el studia a intrat un soldat şi a zis "dămio". Si a zîs Arhimede că nu es. Aşa a zîs hitleristu nu eşi şi a băgat baioneta în el. Dar multe principii de fizică a rămas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.
  18. Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.
  19. În romanul "Răscoala" personajul principal este poporul şi marea masă a taranilor.
  20. Ion suferă că nu are pământ dar o lipsă e că macar în carte Rebreanu îl putea împroprietări.
  21. Capitala SUA este Casa Albă.
  22. În China trăieşte foarte multă lume care mănâncă o abundenţă de orez, se încheie la gât şi-a inventat guma de la capătul creionului.
  23. Sahara se află aşezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezenţă statornică.
  24. Capitala Olandei este jumătate la Haga, jumătate la Amsterdam.
  25. În pădurile Amazoniei trăieşte o junglă fioroasă.
  26. Optica se ocupă cu studiul ochelarilor.
  27. Animalele sălbatice trăiesc în pădurea zoologică.
  28. În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reţine numărul maşinii.
  29. Călinescu ne-a lăsat o carte foarte groasă, în care arată cum s-a înfiinţat literatura română şi ce scriitori au lucrat la origini.
  30. Antarctica este un continent alb din cauza zăpezilor care nu se mai topesc odată.
  31. Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal şi s-a terminat în 1438.
  32. Ţăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...
  33. Lui Ion, Florica nu-i aparţinea în întregime, fiindcă ceva din ea era şi a lui George Buluc.
  34. Unul numit Don Quijote, a inventat o instalaţie eoliană care producea vânt.
  35. La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat că e ceva putred în Danemarca.
  36. Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane.
  37. Caragiale a scris nuvela "În vreme de război" fără a depune un mare efort fizic.
  38. Eminescu este un mare clasic, pentru că se studiază între pereţii claselor.
  39. La Humuleşti Ozana curgea limpede fără prea mari frământări sociale şi politice.
  40. Dănilă Prepeleac era tovarăş de copilărie cu Ion Creangă şi cu el pleca iarna la săniuş.
  41. Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în altii.
  42. Ceahlăul este situat sus pe munte.
  43. Şi câteva de la matematică:


Şi acum câteva perle şi de peste ocean. Dacă vă imaginaţi că şcoala americană, aia de stat sau publică, cum îi spun ei, e cu ceva mai bună decât cea românească, mai gândiţi-vă! Dar de data asta creatorii perlelor nu sunt elevii, ci părinţii. În SUA atunci când ţi se întâmplă să te îmbolnăveşti nu îţi trebuie pentru la şcoală o scutire de la medic. E suficient un bileţel de la unul din părinţi. Iată cum arată unele dintre ele. Dacă la următoarele nu înţelegeţi despre ce e vorba trebuie să vă mai exersaţi engleza. Sorry, nu prea merg traduse.
  1. Please excuse John for being absent Jan. 28, 29, 30, 31, 32, and 33.
  2. Ralph was absent yesterday because of a sour throat.
  3. Please excuse Joyce from jim today.
  4. Please excuse Roland from P.E. for a few days. He fell out of a tree and misplaced his hip.
  5. John was absent yesterday because he had a stomach.
  6. Please excuse Gloria. She has been sick and under the doctor.
  7. Please excuse Sarah from being absent yesterday. She was sick and I had her shot.
  8. Please excuse Jennifer for missing school yesterday. We forgot to get the Sunday paper off the porch, and when we found it Monday, we thought it was Sunday.
  9. Sally won’t be in school a week from Friday. We have to attend her funeral.
  10. Please excuse Jason for being absent yesterday. He had a cold and could not breed well.
  11. Please excuse Mary for being absent yesterday. She was in bed with gramps.
  12. Please excuse Johnny for being. It was his father’s fault.

vineri, 27 noiembrie 2009

E gata pasajul Băneasa!

Azi s-a deschis pasajul Băneasa! Şi cică cu trei zile mai devreme. Wow! Mă rog, asta după ce a întârziat un an jumate... Aşa că azi am făcut un ocol de câţiva kilometri ca să văd ultima (singura?) realizare a Ministerului Transporturilor. Ei bine, e funcţional şi incredibil, n-am stat la coadă pe DN1. Şi la ora 17:00, adică la ora de vârf.

Ieri la orele 20:00 era
vizibil mai rău decât azi

Dar cum e pasajul în sine? Jalnic. Nu cred că ar trebui să i se spună pasaj. Mai degrabă tunel, că se parcurge în vreo15 secunde. Nu înţeleg cum a putut să dureze doi ani jumate o scobitură în pământ adâncă de cinci metri şi lungă de 500. În orice ţară normală era gata în câteva luni. În Istanbul un proiect asemănător a fost gata în patru luni. Chinezii cred că îl făceau în câteva săptămâni.

Costuri: 13.000.000 euro (de la 9.000.000 cât se alocaseră iniţial), trei vieţi şi cine-ştie-câte ambuteiaje.

Dar una peste alta iese socoteala. Pasajul Băneasa a fost deschis cu câteva zile înainte de (ultimul) termen şi e complet funcţional sau cel puţin aşa mi s-a părut şi ciotul de autostradă dintre marile metropole Turda şi Gilău o să fie inaugurat pe 1 decembrie, aşa cum s-a promis, dar nu va fi complet funcţional şi vor mai lipsi câteva elemente, cum ar fi cea mai mare parte a marcajelor.

Aşa că dacă scobitura de juma' de kilometru din Băneasa a durat doi ani jumate, autostrada din Transilvania o să dureze vreo două secole jumate.

joi, 26 noiembrie 2009

Cui i-e frică de gripa mare şi rea şi nouă?

Acum câteva luni, poate chiar jumătate de an a apărut un nou virus care cică e nasol rău, şi anume A/H1N1, cunoscut şi sub numele de "gripa porcină". De ce i-o zice aşa, nu ştiu. Că n-are nimic de a face cu porcii sau cu carnea de porc şi se transmite de la om la om. Până la data actuală cazuri au fost confirmate în toate ţările lumii, mai puţin câteva colţuri mai... bananiere (Mali, Mauritania, Niger, Ciad, Republica Centrafricană, Burkina Faso, Ghana, Senegal, Gambia, Sierra Leone, Liberia, Benin, Togo) sau mai izolate de restul lumii sau mai slab populate (Turkmenistan, Uzbekistan, Coreea de Nord). Dar nu cred că e decât o chestiune de timp.

Motive de teamă, ar fi. Deja a provocat destul de multe decese în to
ată lumea. Şi cel mai grav lucru: noul virus se pare că e unul şi acelaşi cu cel care a provocat în 1918-1920 gripa spaniolă. Dar cum aşa? După 90 de ani? Da! Pe la Pentagon şi pe la sediul CIA sunt unele momente în care e plictiseală mare... Aşa că s-au hotărât ei să dezgroape nişte cadavre ale unor oameni care au murit de gripă spaniolă de prin Alaska. Fiind îngropate în sol îngheţat mai tot timpul anului s-au păstrat bine, cu tot cu virusul gripei. Dar printr-o greşeală, sau poate intenţionat, A/H1N1 "a evadat".


Gripa spaniolă s-a răspândit cu rapiditate pe tot globul, inclusiv în zonele arctice şi în insulele din mijlocul Pacificului şi a omorât în jur de 50.000.000-100.000.000 de oameni, adică 3-6% din populaţia PLANETEI de la vremea aceea şi peste 500.000.000 au fost infectaţi, adică mai mult de 1/3. Şi acelaşi lucru pare să se întâmple acum. Asta e vestea proastă. Şi singura de altfel.



Deci, motive de panică: 1.

Vestea bună e că trăim în secolul XXI şi că între timp s-au inventat antibioticele şi o grămadă de alte medicamente care nu erau disponibile la terminarea Primului Război Mondial şi chiar dacă e acelaşi virus, de data asta oamenii nu vor mai muri pe capete.


Altă veste bună e că tocmai a apărut un vaccin. Yeeee! Să mă vaccinez, să nu mă vaccinez... Hmmm, decizii, decizii... Păi... NU. Nu, pentru că nu se ştie exact ce reacţii adverse are şi nu vreau să ajung din lac în puţ. Plus că vaccinul nu e obligatoriu, ci doar "recomandat". Şi nici nu prea îmi plac acele ascuţite.

Alt motiv ar fi că aşa-zisa gripă porcină se manifestă la fel ca şi gripa obişnuită sau sezonieră sau cum i-o spune. Simptomele sunt cam aceleaşi: febră, dureri de cap, dureri musculare etc. Şi hai să fim sserioşi, să faci gripă nu e capătul lumii şi mai mult de o săptămână n-are cum să dureze tratamentul în condiţii normale. Da, gripa nouă poate fi mortală şi da, chiar au fost cazuri! Dar toţi cei care au avut ghinionul să moară din cauza gripei noi deja aveau alte probleme de sănătate, în general boli cronice gen diabet sau probleme cu inima. Şi dacă stăm bine să ne gândim aşa se întâmplă şi la gripa normală.

Şi în final să ne uităm puţin pe cifre. 8.223/526.060*100 = 1,56% din totalul cazurilor de gripă nouă au fost fatale. Dar probabil ar trebui să aşteptăm până la sfârşitul lui aprilie 2010 că atunci se face un an. În cazul gripei obişnuite procentul de cazuri fatale e de ~1%. Şi în încă cinci luni procentajul nu cred că are cum să sară de 2-3%. E o mică diferenţă faţă de >10% acum 90 de ani. În România: 2/2455 = 0,08% cazuri fatale. Are you friggin' kiddin' me?

Deci are rost să ne facem griji pentru gripa asta porcină? Nu prea. Şi dacă nu v-aţi convins încă, mai am o întrebare. Vă mai amintiţi de gripa aviară (H5N1)? Dar de SARS?

duminică, 22 noiembrie 2009

2012 - Mai avem trei ani

Asta e tema celui mai nou film despre sfârşitul lumii. NU vin marţienii, nu ne loveşte un meteorit, ci se cam... dezintegrează, cred că e cuvântul, sau ceva de genul ăsta, Pământul. Adică se produc un cutremur şi o inundaţie la scară planetară. Un fel de potop, aşa ca pe vremea lui Noe. Filmul - interesant. Dar nerealist. Mă îndoiesc că s-ar putea produce un tsunami destul de mare încât să îngroape Everestul în apă.

Singurul lucru realist e că cele trei "Arce ale lui Noe" pe care au in
trat vreun milion de oameni au pe undeva pe ele nişte etichete pe care scrie 中国制造 (Made in China). Asta e 100% plauzibil. Doar chinezii ar fi în stare să facă aşa ceva într-un timp atât de scurt...

Dar tema filmului se bazează pe ceva real, dacă i se poate spune aşa. O grămadă de oameni chiar au impresia că Sfârşitul Lumii sau Apocalipsa sau Armageddon sau cum i-o mai spune va veni în 2012. Pe 21 decembrie 2012, mai exact. Motivul principal pentru care lumea zice că mai avem doar vreo trei ani de trăit e că la acea dată se va termina calendarul mayaşilor. Nasol!


Dar s-ar putea să am o explicaţie: pe la 1500 în America au venit spaniolii şi una dintre activităţile lor favorite era să-i taie pe locuitorii iniţiali ai continentului nou-descoperit. Printre ei erau şi mayaşii ăştia. Şi în condiţiile în care erau vânaţi în scop recreativ nu cred că le mai ardea să facă calendare. Aşa că 2012 o să vină şi o să treacă aşa cum a făcut-o şi 2000, când s-a petrecut acelaşi fenomen: o grămadă de lume era convinsă că n-o să mai prindem 2001. Ei bine, am prins 2001 şi încă vreo opt după el.

Singurul lucru care o să se sfârşească pe 21 decembrie 2012 e chestia asta:







Official2012Countdown.com


Saitul pe care am găsit-o se numeşte sugestiv www.2012supplies.com şi are o selecţie încântătoare de obiecte utile în eventualitatea apocalipsei: hrană uscată bogată în calorii (50,20$), generator (139,90
$), manual de supravieţuire (9,99$), trusă medicală (21,48 $), costum antiradiaţii (495$), butoi pentru apă de ploaie (99,99$), panou solar (444,05$), mască de gaze (39,95$) ş.a. Dacă vrei să supravieţuieşti apocalipsei prebuie să scoţi din buzunar 2430,99$ (2625,46$ cu 8% "taxes"). LUAŢI CĂ-I SUPEROFERTĂ!