Alt cod rutier?

Din categoria "legi tâmpite" avem azi o iniţiativă a guvernului de a schimba un pic codul rutier. Şi nu tocmai în bine. Vorbim de acelaşi guvern care vrea (sau vroia, nu ştiu) să "reformeze" sistemul educaţional precum am scris ceva mai jos. Noile propuneri sunt nişte abe... sorry, idei noi pentru a creşte siguranţa în trafic. Cea mai mare parte dintre ele, cel puţin.

Una dintre propuneri este că dacă depăşeşti viteza legală cu mai mult de 50 km/h să ţi se confişte maşina. Hmmm, nu-mi dau seama exact cum o să ajute asta la sporirea siguranţei. Şi nici nu ştiu dacă au voie... Ultima dată când statul a confiscat proprietăţi ale cetăţenilor săi fără compensaţii a fost pe vremea comuniştilor. Şi cred că toată lumea e de acord că nu vrem să ne întoarcem la asta, nu?

Confiscarea maşinii nu e o idee prea bună. În schimb, o idee bună pentru creşterea siguranţei în trafic ar fi montarea unor indicatoare cu "mesaje de încurajare", ca cele de mai jos, din Statele Unite, dar scrise în română şi cu sume în lei, desigur. Amenzile oricum sunt mai mici decât în alte părţi ale Europei şi se pare că numai 30% dintre ele chiar sunt încasate. Asta parţial din cauză că mare parte dintre ele sunt date fără motiv, nu că nu vrea lumea să le plătească. Mă rog, şi asta, dar mai puţin.

Pentru a creşte numărul de amenzi încasate se vrea introducerea unui sistem care să îţi extragă banii direct din cont. Asta nu e o idee chiar atât de rea. Ceva asemănător se practică în Anglia. În Londra, cel puţin, care e plină de camere de filmat. Londra e împărţită în şase-şapte zone. Şi ca să intri în centru trebuie să plăteşti o taxă. Camerele de filmat citesc numerele maşinilor şi te taxează atunci când intri dacă nu cumva ai deja abonament. La fel se întâmplă şi dacă depăşeşti viteza legală sau dacă treci pe roşu. Şi primeşti şi scrisoare de felicitare acasă prin care te înştiinţează că ai rămas cu câteva zeci de lire mai puţin în cont sau că trebuie să-ţi laşi permisul la secţie ceva timp.

Dar asta e singura idee inteligentă. Chiar dacă costă o găleată de bani s-o aplici. Altă idee "inteligentă": dacă o persoană încalcă legile de circulaţie cu maşina ta, TU eşti cel amendat. Stai să văd dacă am înţeles bine: dacă eu circul exemplar şi în împrumut maşina unui retardat care nu ştie să conducă sau face vreun accident, EU plătesc? Şi se mai întreabă lumea de ce nu funcţionează justiţia la noi...

Altă idee semi-interesantă ar fi cea conform căreia începătorii să-şi piardă permisul mai uşor decât cei cu experienţă. Adică la 10 puncte de penalizare, în loc de 15. Asta nu e o idee atât de rea precum pare. Şi asta vine din partea unuia care n-a făcut încă un an de condus. Şi posesorii de scutere ar urma să trebuiască să posede permis. Asta e mai greu de făcut pentru că sistemul de categorisire a autovehiculelor e la fel ca în restul U.E. şi pentru scutere n-ai nevoie de permis nicăieri decât dacă ai sub 16 ani.

E adevărat că avem cele mai multe accidente din U.E., dar cred că problema se poate rezolva doar prin amenzi mai consistente. Şi chiar dacă avem cea mai mare rată de accidente rutiere, tot e... neglijabilă. Da, neglijabilă. Probabil nu ăsta e cuvântul potrivit, dar există multe alte lucruri care omoară mai mulţi oameni decât maşina. Doar d'asta toate accidentele grave sunt senzaţionale şi sunt prezentate cu atâta interes de ştirile de la ora cinci pe PRO TV.

Şi înainte de inventarea de noi sancţiuni care de care mai originale, ar fi bine-venită o infrastructură mai competitivă, pe care să ai unde să le aplici.


Dar deocamdată nici miliţienii şi nici magistraţii nu sunt de acord cu implementarea celor mai multe dintre noile reguli. Unele (aia bună, de exemplu) sunt greu de aplicat şi altele sunt un pic ilegale şi/sau neconstituţionale (aia cu confiscatul maşinii). În alte cuvinte, sunt ROMÂNEŞTI.

În ce ţară fascinantă trăim!

Poliţia... Nici nu ştiu care din ele

Din categoria "Miliţieniii NU ie proşti": acum câteva zile, când stăteam la coadă, ca tot omul, să-mi ridic şi eu permisul după atâta aşteptare, am asistat la o discuţie între doi indivizi de la secţia din Pipera, care probabil că erau unele dintre cele mai luminate şi mai geniale minţi din Poliţia Română. N-am ascultat decât puţin, dar ideea era împărţirea administrativă, să-i spunem aşa, a poliţiei. În România, dacă ne uităm puţin la maşinile de poliţie de pe drumurile publice, ne dăm seama că există aşa: Poliţia "normală", Poliţia Rutieră, Poliţia Comunitară, Poliţia de Proximitate, Poliţia Rurală şi încă câteva.

Şi pentru că trăim în România, atunci când ai o problemă cu nişte ţigani care vor şă te taie şi să-ţi ia banii, să nu te aştepţi ca Poliţia Rutieră, de exemplu, să intervină în vreun fel. Asta e, nu intră în atribuţiile lor. Ei dirijează circulaţia (vorba vine, că dacă e să ne luăm după circulaţia de pe şosele, n-ai zice) şi îi pică în draci pe doritorii de permis de conducere. Interesante noile modele de permis... Mai puţin culoarea: roz... Ain't that a little gay? Sau dacă ai probleme pe şoselele dintre marile bulevarde de la marginea oraşului, unde sunt mai mult case, cu tâmpiţi care nu ştiu să conducă şi îşi dezvoltă talentul, cu riscul de a-i lovi pe alţii, pietoni sau şoferi, să nu te aştepţi ca poliţia comunitară să intervină în vreun fel. Nu intră în "atribuţiile" lor, prin urmare, nu-i interesează...

Cel mai nou dintre departamentele astea e Poliţia Animalelor. A fost creată probabil de miliţienii care s-au uitat prea mult la Animal Planet. Dar, dacă ne gândim bine, cea mai mare parte a poliţiei este "a animalelor". La ce primate cu intelect supra-dezvoltat activează în cadrul ei... Oricum, ideea a fost una bună. Protecţia animalelor de cei ce le agresează. Dar, nu sunt prea sigur că funţionează. La cum am spus mai devreme că stă treaba cu poliţia în România, te gândeşti că atunci când a fost înfiinţată divizia asta, poliţia normală nu era în stare să se ocupe de probleme de genul ăsta. Dacă ar fi trecut un miliţian pe lângă unul care bătea o pisică, reacţia probabil ar fi fost: Băi, nu, nu merge. N-am ce să la fac, nu mă bag. Dă ăla nişte şuturi la pisica aia... E periculos ăsta. Tre' să-i chemăm pe ăia de la Antitero sau SRI sau o unitate specializată... Deci, aparent e o risipă de bani chestia asta. S-au rezolvat toate problemele ţării şi acum trebuie să ne ocupăm de pisicile şi câinii care-şi iau prea multă bătaie. O parte bună, totuţi ar fi că dacă ar fi cineva arestat din auza legii ăsteia, ar avea puşcăriaşii nişte amuzament. Ar intra în celulă cu cinci gorile d'alea pline de tatuaje, care abia aşteaptă să bage cuţitu' sau pula-n cineva, care i-ar zice aşa:

-Tu ce faci, bă? De ce eşti aicea?
-Păi... am bătut o pisică...
-Cu ce? Cu cuţitu', cu toporu', ceva?!
-No, i-am dat cu picioru'... Ş-am intrat la puşcărie...
Okay, dar când intri la puşcărie trebuie să te dai mare. Deci, Da, frate şi dup'aia l-am ciuruit pe proprietar cu un Kalaş, i-am tăiat familia şi i-am dat foc la casă. D'asta-s aici!

Ar mai fi o chestiune şi cu numele... E puţin impropriu. Nu e a tuturor animalelor. NU ştiu de ce, dar am impresia că n-or să apere sobolanii, de exemplu. În orice supermarket, există un raft de substanţe care omoară şobolanii în moduri cât mai creative: "asta îi face să explodeze în focuri de artificii colorate", "asta îi lasă de abia pot să se mai târească până la uşă", "asta le face creierii să explodeze" etc. Dar, frate, nu da şuturi la un câine sau la o pisică!! Deci, e o instituţia discriminatorie, şi astfel, posibil neconstituţională. Şi pe undeva prin ţară sunt câteva mii de vaci şi oi care urmează să fie transformate în salam şi sunt de acord cu mine. Şi, în final ar mai trebui să precizăm că, în bunul spirit al Poliţiei Române, dacă te vei plimba prin Ferentari şi o gaşcă de zece ţigani o să vrea să te termine, ei nu te vor apăra de o bătaie violentă.

-Ajutor! Ajutor!
-Poftim?
-Băi, nu. Lasă-l în pace... Vorbeşte. Dacă vorbeşte, nu-i treaba noastră.
-Au, au! În pizda mă-tii, ajutor! MIAU! MIAU!
-Nu... Poliţia Animalelor... Nu mă interesează. Chemaţi poliţia normală.

Deci, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

Miliţieniii NU ie proşti

De câteva luni mă confrunt cu o mică problemă. Vreau să-mi iau şi eu permis auto, ca tot omul. Să pot şi eu să conduc maşina pe drumurile publice. Legal, desigur. Aşa că am făcut ce a trebuit pentru asta. Adică şcoala de şoferi. A fost oare o idee chiar aşa de bună oare? N-o fi fost, dar e singura metodă. Dar de ce să nu fie o idee bună? Fiindcă majoritatea şcolilor de şoferi din Bucureşti, şi probabil din România în general, sunt sub-mediocre cu indulgenţă. Mai exact, 15 şedinţe de condus NU au cum să te pregătească pentru circulaţia pe drumurile publice. Mai ales în Bucureşti, cu haosul de pe şosele... Pe lângă asta, instructorii sunt şi ei cam plictisiţi de viaţă, pe majoritatea nu îi interesează absolut deloc dacă înveţi ceva sau nu. Mai pe româneşte, îi doare-n cot, respectiv undeva între picioare. Despre cursurile teoretice, ce să mai zic? Numele se potriveşte bine... Doar teoretic se ţin. Asta deşi pe chitanţa eliberată şi chiar şi pe broşura de prezentare apar undeva pe primele rânduri. De evitat şcolile D!NU, TEO şi încă una al cărei nume îmi scapă momentan. Şi multe altele probabil.

Aşadar, ca orice instituţie educaţională sau de studii de orice fel din România, şi din şcolile de şoferi ieşi mai prost decât intri. De fapt, nu. Ieşi la fel de prost. Că se presupune că nu ştii mai nimic despre ale condusului când te duci acolo, deci mai prost nu prea ai cum să ieşi.

Şcoala, în mod normal ar trebui să dureze trei săptămâni (15 zile lucrătoare). Sigur, cazurile în care se întâmplă asta sunt prea puţine. Dacă ai noroc termini într-o lună, iar dacă ai ghinion te întinzi pe trei, chiar patru luni. Eu, cu ceva mai mult de o lună jumate, nu stau chiar aşa de rău.

Deci, după cum ziceam, la sfârşit nu ştii mai nimic. După asta, altă problemă: examenul cu cele două probe ale sale, cea teoretică şi traseul. În momentul de faţă, eu am trecut proba teoretică a doua oară şi sper ca măcar de data asta să iau traseul... Dar, să analizăm puţin proba teoretică. Aceasta constă într-un set de 26 de întrebări la care sunt permise 4 greşeli. Întrebările astea sunt grilă şi au fiecare câte trei variante de răspuns. Pot să aibă una, două sau trei răspunsuri corecte. Dacă la una cu două sau trei răspunsuri corecte ai pus doar unul sau invers, bye bye! Până nu demult, erau şi întrebări cu niciun răspuns corect. Dar astea au dispărut pentru că, mai nou, de câteva luni, examenul se dă pe calculator. Şi treaba asta e cu două tăişuri. Acum afli punctajul pe loc, dar e cam stresant faptul că în partea de sus a ecranului e un loc unde sunt trecute "X răspunsuri corecte; Y răspunsuri greşite". Iar dacă ajungi la a cincea greşeală, bye bye! better luck next time! Şi pe lângă asta, nu se poate frauda examenul, adică miliţienii n-au cum să-ţi ceară o şpagă mică ca să te treacă, că nu controlează în niciun fel procedura.

A fost comică situaţia când m-am dus prima dată să dau sala. Până să se bage pe calculator, te duceai să te programezi şi dădeai peste două, trei, patru săptămâni. Depinde câţi candidaţi erau. Acum eşti băgat în sală PE LOC. Foarte bine, nu? Aşa şi trebuie. Dar eu nu ştiam asta la momentul respectiv. Iar doamna de la ghişeu nu a crezut că ar trecui să mă anunţe... Şi aşa am picat foarte frumos cu 16 puncte.

În ziua de azi totuşi, lucrurile stau mai bine. Am aflat de curând de la cineva cum stăteau lucrurile acum vreo cinci ani. Pe vremea aia promovabilitatea era de circa 20% +/- 5%. Aşteptai 1000 de ani să dai examenul, doar ca să-l pici. Nu vă imaginaţi că lucrurile stau altfel acuma. Nicidecum... Doar că nu mai stai atâta să aştepţi. Deci, după ce ieşeai din sală aşteptai câteva ore, două sau trei, ca să afli dacă ai trecut sau nu. Atenţie! Nu aflai rezultatul exact, doar dacă ai trecut sau nu. Aşa că în condiţiile a 1000 sau 2000 de candidaţi şi a unei promovabilităţi de mai puţin de 20% s-a găsit o metodă ABSOLUT INGENIOASĂ de a anunţa rezultatele! Erau strigate numele celor RESPINŞI! 80% * 2000 = 1600!! Cam multă lume... Făcând încă nişte calcule simple ne dăm seama că 20% * 2000 = 400. Deci, frate, doar miliţienii sunt în stare de aşa ceva.

Miliţieniii NU ie proşti

Pentru a ne da seama în continuare de ce sunt în stare prietenii noştri de la Poliţia Rutieră, hai să ne uităm pe câteva întrebări din cartea cu chestionare de la editura Naţional. În primul rând, de când cu examenul pe calculator s-a băgat şi un capitol cu întrebări de mecanică. Frate, la ce-mi trebuie mie mecanică?! Dacă mi se strică maşina oricum nu ştiu ce să-i fac şi dacă încerc să umblu la motor, o stric şi mai rău. Şi în aceeaşi situaţie cred că sunt majoritatea românilor. Deci, pentru a-mi repara maşina la care nu sunt sigur cum se ridică capota trebuie să-mi încarc capul cu întrebări despre cutia de viteze, pneuri, sistemul de ungere şi ambreiaj.

Alt capitol nou, la fel de interesant şi, din fericire, mai scurt este "Conducerea ecologică". Cea mai interesantă întrebare sună astfel:
Comportamentul ecologic în vederea conducerii autovehiculului presupune:
A. planificarea traseului pentru economisirea de timp şi combustibil
B. oprirea motorului în cazul unei opriri lungi la calea ferată
C. oprirea motorului la un semafor care, de regulă, durează mult

Răspunsuri corecte: A, B, C. A şi B de acord. Dar C?? De unde să ştiu eu cât ţine un semafor?!

Există şi întrebări de tipul:
Care dintre următoarele indicatoare îţi permite/nu îţi permite să faci nu ştiu ce?
A. indicatorul 1
B. indicatorul 2
C. ambele inidcatoare

Să zicem că ambele. Asta ar însemna varianta C. Ei, la unele dintre întrebările astea poţi avea surpriza să afli că nu e varianta C, ci variantele A, B şi C. Sunt singurul căruia i se apre ciudată chestia asta, oare? Ceva-i spune că nu.

Dar, de departe cea mai ciudată şi comică mi s-a părut următoarea:

Scuze pentru grafica nasoală, dar e făcut în Paint

Răspuns corect: B. autoturismul roşu!
Răspuns corect în realitate: autoturismul albastru. Iar singurul autoturism roşu apărea două întrebări mai sus.

Şi, în final, alte prostioare: există o rubrică cu sancţiuni şi amenzi. Parcă m-ar ajuta la ceva dacă le ştiu. Primesc reducere dacă le învăş cumva şi nu ştiam? De asemenea există un capitol intitulat "Ciculaţia pe autostrăzi". După ce că avem sub 500 km de autostradă, şi ăia semi-funcţionali, de ce ne mai bagă întrebări, oare? Cea mai interesantă din acest capitol e următoarea:
Pe o autostradă este permisă depăşirea pe partea dreaptă?
A. nu, în nicio situaţie
B. da, dacă se semnalizează corespunzător şi dacă şoferul se asigură
C. nu se precizează în lege

Răspuns corect: B. Asta dacă are cel puţin TREI BENZI autostrada. În România exstă aşa ceva? Nope...

Asta e... Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!

Aventuri în Bulgaria

Sincer să fiu, nu prea ştiu ce se face cu chestia asta numită blog. Mi-am făcut unul mai mult pentru că am văzut că şi alţii au. Şi cum spiritul de turmă funcţionează excelent...

Am înţeles că blogul ăsta e un fel de jurnal online. În jurnale, din câte ştiu eu îţi înregistrezi gândurile, ideile etc etc zi de zi. Chestia e că în momentul ăsta nu prea am inspiraţie şi nici nu s-a întâmplat nimic extraordinar de interesant în ultimul timp. Dar acum câteva zile povesteam cuiva prin ce peripeţii am trecut în Bulgaria acum un an şi un pic.

Dar pentru ca povestea asta să aibă sens sau ca să înţeleagă lumea mai bine despre ce e vorba, să spunem întâi câteva cuvinte despre Bulgaria. Bulgaria este o ţară cu relief predominant muntos situată chiar la sud de Dunăre. Se învecinează cu România la nord, cu Serbia şi Macedonia (din punctul lor de vedere o provincie bulgară, dar asta e altă problemă) la vest, cu Grecia la sud şi cu Turcia la sud-est (cu care se află în relaţii FOARTE bune încă de la 1396). Dintre îndeletnicirile tradiţionale ale bulgarilor putem enumera: ascultatul unui gen muzical cu înalt caracter cultural numit "chalga" (cunoscut în România sub numele de manele), ciorditul de maşini şi portofele de la turiştii străini, safari-ul de pietoni, întreceri gen "cine bea mai mult" şi probabil că lista ar putea continua. Oricum, aţi prins ideea. Concluzia e că ţara asta e absolut fascinantă, e super, e cool, e grozavă, e extra, e mega... E măreaţă... E glorioasă... E un jeg! În cea mai mare parte, în orice caz.

Acestea fiind spuse, hai să ne întoarcem la povestea mea. Acum vreun an, după cum spuneam, mă întorceam dintr-o excursie din Turcia în care totul a mers ca pe roate, a fost mişto, n-am avut niciun fel de problemă. Partea proastă când te duci în Turcia sau Grecia e că trebuie să treci pe la vecini. Aşa că, după ce am stat vreo două ore în partea bulgărească a vămii de la Kap ıkule-Kapitan Andreevo, ne-am reluat în sfârşit drumul. Atenţie, Bulgaria e ţară membră a Uniunii Europene. Incredibil, dar adevărat... Deci, trebuia să meargă rapid. Acuma, atunci când poliţiştii de frontieră desfac totul doar, doar or găsi ceva pe care să-ţi ceară o şpagă, lucrurile tind să se mişte mai încet.

Nişte amărâţi cărora le desfăceau
bagajele în vama bulgară

Aşadar, după ce scăparăm de acolo, ne plimbam noi lin cu autocarul prin Bulgaria. Ajunsesem pe la jumătatea drumului, în frumoasa provincie Stara Zagora, unde dădurăm la un moment dat de un Merţan şmecher care depăşea toate maşinile de pe stradă. Depăşeşte un Volkswagen, depăşeşte un Logan, depăşeşte o Lada din aia de pe vremea lu' Stalin şi până la urmă depăşeşte şi autocarul nostru. Ei, după chestia asta s-a cam rupt firul că a intrat ca prostul într-un tir parcat pe marginea drumului. Noi, ca nişte cetăţeni buni ce eram, am dat să oprim autocarul pe partea cealaltă a drumului să vedem dacă ăia mai trăiau şi dacă mai aveau încă toate membrele la locul lor. Cum s-a oprit motorul autocarului, din Merţan a ieţit un ţigan de vreo 2 metri, cu trei lanţuri de aur de câte trei degete fiecare la gât şi cu o bâtă mare în mână. Partea cea mai îngrijorătoare era că avea o expresie turbată pe faţă şi ţipa la noi. Nu ştiu exact ce spunea, dar se distingeau cuvinte gen "mayka-ti", "kurva", "ti ibam" şi altele de felul ăsta. Deci nu prea era de bine. De plecat, oricum nu mai aveam timp să plecăm, aşa că şoferii, patronul firmei şi unul dintre ghizi ies din autocar.

Nasoală decizie... După vreo 20 de minute în care s-au înjurat ca la uşa cortului în patru limbi (română, bulgară, ţigănească şi maghiară, că unul dintre şoferi era ungur) s-au hotărât ţiganii să sune la 112 să cheme poliţia să clarifice treaba. Iarăşi, nasoală decizie... Cu bălgarska poliţiya, mai rău ca la noi! Au venit după vreo 40 de minute, timp în care au mai apărut prin zonă încă trei maşini cu ţigani. Din nou, nu era deloc de bine... Ştiţi, de când am făcut cunoştinţă cu poliţia bulgară, vreau să zic că am o părere relativ bună despre miliţienii români. Ăştia sunt nişte Einstein-i pe lângă omologii lor bulgari. Aşa că imediat ce îşi dau ei seama cu cine au de a face, cu nişte bieţi turişti din România care au ajuns acolo din întâmplare adică, se apucă imediat de treabă. Păi cum nu?! E rost de o şpagă consistentă doar, nu-i aşa?

Dar ce înseamnă treabă la poliţia bulgară? Păi, pentru început, o dată la câteva minute opreau traficul pe şosea ca să facă tot felul de măsurători. Inutile, evident. Asta a fost etapa 1. ETAPA 2: după asta i-au luat la întrebări pe cei prezenţi. Asta înseamnă doar pe ţigani, că cei din autocar majoritatea nu ştiau o boabă de bulgară şi poliţiştii nu servesc engleză, franceză sau alte limbi de circulaţie internaţională. Ce să-i faci, frate? De când s-a dus Nea Nicu, nu prea se mai uită lumea la televizor la bulgari. Ţiganii nu ştiu ce poveste au prezentat, de în final bieţii români au ieşit vinovaţi. Noroc că o doamnă din grup ştia bulgăreşte destul de bine şi am putut să ne prezentăm şi noi varianta. Sigur, după asta, bieţii miliţieni, care nu stau prea bine cu creierele, erau complet dezorientaţi. ETAPA 3: Examinarea maşinilor implicate. Asta înseamnă şi a autocarului. Asta a mai mers cum a mai mers, dar cea mai comică fază a fost când s-a ajuns la numărul de înmatriculare al autocarului. Pentru cineva care posedă un creier, un astfel de lucru nu prezintă o provocare. Nu-i mare filosofie: două litere-două numere-încă trei litere. Mai concret: BN 02 NVL. Vine primul miliţian. Se uită lung. Îl cheamă pe tovarăşul lui. Se uită lat amândoi. Deschid o discuţie. Subiectul trebuie să fi fost extrem de profund şi filosofic, sunt sigur. Deci, care era problema?? Ei, să vezi că nu prea ştiau alfabetul latin. Şi NICIUNA dintre literele din număr nu apare şi în alfabetul chirilic. Naşpa rău... Până la urmă s-a găsit o soluţie de compromis: au luat aparatul foto şi i-au făcut o poză.

Protagoniştii (nu-i prea bine ieşită poza, dar nu vroiam
să rămân fără aparat, aşa că am facut-o în condiţii grele)

Alt moment comic: vine salvarea! Nu că ar fi fost nevoie, dar ţiganii jucau teatru destul de bine. Dacă cu numai câteva ore în urmă, ăla mare, şoferul Mercedesului, alerga după noi cu o bâtă, acum îl cărau pe braţe în ambulanţă doi oameni... Partea bună a fost că la nici 20 de minute după episodul ăsta, ne punem în mişcare. Yupee!!

Partea proastă e că la 10 minute ne oprim la o secţie de poliţie din frumosul oraş Kazanlâk. Frumos cu ghilimelele de rigoare, desigur. Asta e... Trebuiau făcute copii după actele vehiculelor. Apropo, secţiile de poliţie de la noi sunt de vis! Dar atunci când nu ai maşini de xerox lucrurile merg PUŢIN mai greu. Şi asta se petrece, vă reamintesc într-o ţară membră U.E. Super, nu? Iar dacă unele dintre acele acte sunt din România, ţară ce foloseşte alfabetul latin, iar miliţienii nu cunosc această scriere, ai pus-o frate! Ceea ce la un xerox durează 30 de secunde, durează între o oră şi două. Foarte tare, frate! Nasol era că dacă ajunsesem acolo pe la 9 sau 10 seara şi era intuneric şi dacă până atunci am râs de n-am mai putut, acum nu mai era amuzant deloc... Doar când li s-a spus că dacă nu grăbesc puţin pasul sună la ambasadă şi cheama PRO TV-ul, au început să transcrie mai cu spor. După îndelungi negocieri şi după ce unul dintre şoferi şi ghidul au rămas acolo peste noapte (nici până azi nu ştiu de ce), ne-am reluat drumul spre casă.

Deznodământul: Dacă trebuia să ajungem înapoi pe plaiurile mioritice la 9 seara (când am ajuns la Kazanlâk la miliţie adică), am ajuns pe la 8 sau 9 dimineaţa în ziua următoare. Deci, da jive narodna bălgarska i Bălgariya i slavniti poliţionerite! Samo Bălgariya! Aşa că nu uitaţi: dacă aveţi drum pe la bulgari, nu staţi acolo mai mult decât trebuie şi neapărat făceţi-vă asigurare de sănătate şi de viaţă.