Vine BAC-u'!!

şi trecut un an de când am dat bacul... Deşi cei care au nenorocul de a trece prin etapa asta anul acesta m-ar putea considera sadic, abia aştept să văd subiectele din 2009. Mai ales că acum nu s-au mai postat câte 100 de variante pentru fiecare materie. Oricum, nu pot spune că asta era starea mea de spirit cu un an în urmă. Nu asta era starea mea de sprit deloc... Dar am scăpat cu bine. Din prima încercare.

Prima persoană de care mi-am amintit când mă gândeam la ce se întâmpla acum un an a fost cel ce a fost însărcinat cu supravegherea şi organizarea BAC-ului la noi în liceu. Şeful de comisie, adică.

Îl chema Constantin Opran şi din ce am înţeles şi din ce am văzut la BAC cred că e echivalentul Dnei L la facultatea de construcţii de maşini din Politehnică (parcă). Poza e proastă, dar e singura pe care am găsit-o. Şi ăsta e un lucru bun, pentru că în realitate arată mai rău de atât. Fraza lui cheie era ceva de genul: "Să nu vă văd cu telefoane mobile că vă scot din examen!!!" Şi chiar a făcut asta cu doi oameni parcă. Ideea e că dacă ar fi fost supraveghetor, sufletele nefericite care ar fi dat examenul cu el, ar fi dus-o mai rău decât evreii de la Auschwitz. Dar de asta mi-am dat seama abia la prima probă scrisă.

La probele orale n-au fost chiar aşa de greu cum am crezut. Prima a fost la română şi a trecut surprinzător de repede şi de uşor. Biletul nu mai ştiu exact ce număr a fost, dar era ceva despre literatura de la începuturile perioadei comuniste. Whoops, naşpa! Literatura asta comunistă se cam trece în zbor peste ea la şcoală şi chiar nu prea ai ce să zici. Dar cel mai bun lucru de făcut la un examne oral într-o situaţia din asta e s-o iei pe arătură, dar nu prea rău şi despre ceva ce chiar s-a studiat (mai pe larg) la materia în cauză. În cazul de faţă, literatura din anii '60 încolo, când au lăsat-o mai moale cu cenzura şi chiar Dacia Literară. Sigur nu seamănă cu ce găseai în cărticelele cu rezolvări şi se pare că e destul de bine pentru un 10.

A doua probă orală a fost la limba străină, adică la engleză. Cred că e singura probă la care nu-mi făceam griji. Sigur, la asta mi-a folosit faptul că ştiu engleză de când aveam şapte sau opt ani şi că o ştiu aproape la fel de bine ca româna. Singura mea grijă era să nu-mi pice biletul cu write an essay about friendship sau speak about a day in your life when something happened and changed your life. Astea erau două bilete din 33. Ce şanse aveam? Ei bine, foarte mari. I had to write a half-page piece of shit essay about FRIENDSHIP. Dude, what the f***? I thought the purpose of this exam was to determine whether or not we can speak English, not make us write all kind of sentimental gay-ass crap. Why couldn't I get the one about what would you change in your city or internet or even someone you admire. Jesus Christ! Friendship... Ah, anyway, all's well that ends well. 10.

Asta a fost prima săptămână. În a doua au început probele scrise. Întâi româna. Aici aveam de răspuns la nişte întrebări pe un text la prima vedere, de făcut un eseu despre un text tâmpit, nu mai ştiu despre ce şi de scris ceva despre un basm... Super, când am învăţat la română cu basmul am început şi până să vină proba mare parte deja am uitat. Dar am avut exact aceeaşi notă ca şi într-a VIII-a: 8,40.

Următoarea probă a fost matematica. Asta a fost de departe cea mai infectă, inutilă şi cretină probă dintre toate. Şi ca să fie şi mai rău, cred că au fost şi cele mai rele subiecte de când se dă BAC-ul în formula asta. Însă am reuşit să facem totul mai uşor. Sau mai bine zis au reuşit să facă totul mai uşor cei care au dat examenul împreună cu noi: liceul particular de genii internaţionale Hyperion. Au reuşit să adune ceva bani şi i-au convins pe supraveghetori să ne lase să discutăm, să ne folosim de copiuţe dacă avem şi să ne anunţe dacă vine şeful de lagăr Opran. Având în vedere că mă descurc jalnic la matematică şi la mai toate ştiinţele exacte cred că pot să mă consider norocos că am trecut...

În ziua următoare, proba la alegere profilului. În cazul meu informatica. Mai puteam să aleg biologie, chimie sau fizică. Biologie am zis că mai bine nu şi celelalte nici nu se punea problema. Alţi profesori supraveghetori, dar aceeaşi absolvenţi de Hyperion. Aşa că s-a rezolvat problema "fondurilor de protocol" şi nu au fost mari probleme. Tot în ziua asta, Herr Opran s-a gândit că ar fi bine să ne mai controleze pe câte unul în buzunare. Şi pe cine a ales? Păi, moi. Printr-o coincidenţă nefericită, singura probă la care m-am dus cu "materiale ajutătoare" a fost informatica. Mă rog, tehnic vorbind, n-am copiat: avem trei bucăţele de hârtie pe care scrisesem toate răspunsurile l-a grile şi doar M-AM VERIFICAT. Că s-a întâmplat să fi greşit la una dintre grile şi că am modificat răspunsul în baza copiuţei e cu totul altceva... Dar a trebuit să refuz politicos controlul. Ce p*** mea?! Nici nu cred că are dreptul să facă chestii d'astea. Acum, repartizarea profesorilor pe săli mi s-a părut genială. La noi în sală unul dintre profesorii supraveghetori era de biologie. Asta în condiţiile în care jumate din elevi dădeau la biologie. Şi eu eram singurul care dădea la informatică... Dar n-a fost chiar aşa de rău. Cei doi chiar erau îngrijoraţi că eram singur şi n-aveam cu cine să mă consult. Tot la examenul la info am fost punte de comunicare între doi de la Hyperion care dădeau la marketing şi făceau schimb de fiţuici.

Şi în ultima zi am dat la proba din aria curiculară a profilului... Doamne, unde or găsi numele astea? În cazul meu, la economie. Jumate sau chiar mai mult din liceu a dat la sport. Şi cred că şi-au cam luat ţeapă mulţi dintre ei. Ori din cauză că s-au enervat că aveau prea mulţi sau fiindcă n-au primit destui bani, n-au fost foarte generoşi cu notele. A fost foarte ciudat modul în care s-au acordat notele. De exemplu, o fată care făcea peste 10 secunde la viteză a luat 10 şi alta care a făcut volei, dans sportiv şi nu mai ştiu ce abia a luat peste 8. Hmmm, ciudat... La economie şi la celelalte probe scrise a fost mai bine. Unul dintre supraveghetori era acelaşi ca la proba de dinainte şi chiar ne împrieteniserăm. Dar cealaltă supraveghetoare era nouă şi, din nefericire (nu pentru mine), n-a fost dispusă să accepte bani. Dar cum se ducea cu cineva la baie, aveam liber la copiat şi consultat. Şi s-a întâmplat de multe ori asta în timpul probei! La BAC, la aceeaşi materie la care acum în facultate am acumulat cu succes două restanţe şi pe care mă îndoiesc că am uitat-o în două luni de vacanţă am luat 10,00.

Peste câteva zile s-au afişat rezultatele. Aici, altă belea. Mă tot uitam eu la televizor şi auzeam că s-au afişat rezultatele ba la Lazăr, ba la Mihai Viteazu, ba la Vianu, deşi nu se făcuse ora 15.00. Pe la 16.00 mă duc şi eu la şcoală. Ca să evit aglomeraţia cică... De unde trebuiau să se afişeze rezultatele la 15.00, au apărut abia pe la 17.30. Cică s-a oprit curentul... Sau le-a picat netul, ceva de genul ăsta. Când în final au adus panourile cu rezultatele a fost ca la moaştele Sfintei Paraschiva... O înghesuială de nedescris, nimeni nu vedea notele, doar vreo cinci ajungeau la panou, alţii stăteau acolo ca proştii deşi aflaseră dacă trecuseră sau nu şi blocau drumul şi alţii înotau prin mulţimea de oameni. Ca la români... Eu mi-am văzut notele dându-i la o parte pe doi oameni. Atunci am avut un şoc mare: am crezut că am luat 3,20 la mate. Din fericire (pentru mine) era vorba de cineva care avea acelaşi nume de familie.

Una peste alta a fost bine: am terminat cu 8,64, ceea ce e un lucru foarte bun, mai ales că n-am avut aşa o medie tot liceul. A fost o experienţă... interesantă, dar n-aş mai face asta şi a doua oară.