Adeverinţe "online"

De când eram prin anul II pe site-ul Facultăţii de Comerţ există o rubrică intitulată "adeverinţe online". Subliniez ONLINE. Singura problemă e că dacă dai click eşti informat că: "Adeverinţele se primesc în 48 ore de la completarea cererii, în secretariat, ÎN PROGRAMUL CU PUBLICUL.

Dacă aşa stau lucrurile -şi chiar aşa şi stau- avem de-a face cu o contradicţie de termeni între "online" şi "ÎN secretariat". "Online" presupune să stai în fund pe un scaun în faţa unui calculator cu conexiune la internet şi să completezi un formular cu datele personale şi scopul eliberării adeverinţei. "În secretariat" înseamnă să-ţi mişti fundul până la secretariat, posibil să stai la o scurtă coadă şi, dacă ai ghinion, să şi ai parte de un schimb de replici nu tocmai academice cu o anumită secretară.

Adeverinţe online nu s-au mai eliberat de multă vreme. Acum vreo doi ani aveam nevoie de una şi am completat formularul online, atunci când acesta apărea pe site. După două zile mă duc să ridic adeverinţa, dar ce să vezi, sistemul nu mai funcţiona. "Scria pe site", cică. Dacă da, era vorba probabil de o notă de susbol sau ceva. În fine, între timp formularul a dispărut cu totul şi a apărut mesajul pe care îl găsim în ziua de azi. Dar se mai pot face nişte mici schimbări cred:

• De vreme ce crearea unui sistem virtual funcţional e, evident, mult prea complicată, hai măcar să schimbăm denumirea rubricii în "adeverinţe" (FĂRĂ "online") sau "program secretariat";
• Dacă secretarele chiar nu vor să fie deranjate în afara programului cu publicul, hai să scriem partea asta cu albastru şi restul mesajului cu gri (adică invers decât e acum); nu e alta, dar albastrul sare în ochi mai uşor; şi nişte font-uri mai mari n-ar strica deloc;
• Pentru Dumnezeu, să scoată cineva melodia aia de cinci secunde care porneşte la accesarea fiecărei pagini sau rubrici a site-ului! E enervantă şi nu reprezintă obiectul de studiu al facultăţii în niciun fel.

Emil Boc şi ACTA

În ultima lună au circulat pe internet tot felul de petiţii şi articole anti-ACTA. Se pare că mai toţi cetăţenii ţărilor semnatare ale documentului (care, apropo, n-au întrebat pe nimeni dacă e de acord sau nu cu aşa ceva) vor ca acesta să nu intre în vigoare şi să aibă în continuare internet liber, nemonitorizat şi necenzurat. Mă rog, toată lumea ştie că de fapt vrem să avem în continuare acces nemijlocit la filme, muzică şi jocuri gratis pe net, dar aia cu cenzura e varianta oficială. Una dintre aceste petiţii a strâns peste 2.000.000 de semnături într-o săptămână. Într-o dimineaţă, la câteva zile de la demisia premierului, cine apărea în lista cu semnături la această petiţie?

Chiar premierul însuşi, numai că steagul de alături nu era al României, ci al Madagascarului! Asta e frumuseţea internetului aşa cum e el acuma, până la urmă. Oricine poate să-şi exprime părerea fără să îşi dezvăluie identitatea. Ca o paranteză, e bine într-un fel că nu mai e Boc prim-ministru, că dacă mai stătea mult, România chiar ar fi ajuns să semene mai mult cu Madagascar. Paranteză la paranteză: Madagascarul real, insula aia mare de lângă Mozambic, e de fapt un loc mult mai trist şi mai murdar decât ăla din seria de filme animate.

Veliko Târnovo Official Site

Veliko Târnovo şi-a tras site oficial. Bine, probabil că de mai multă vrem, dar abia acum am dat de el. Are chiar şi o variantă în limba română. Foarte frumos! Chiar dacă încă nu e complet funcţional (nu toate paginile sunt traduse din bulgară sau engleză). E la 120 km de România. Mulţi turişti români se duc acolo pentru o zi-două sau poate mai mult şi e bine să ştii ce e de văzut sau făcut prin zonă.

Două lucruri ar mai fi:

• poate pun şi adrese la obiectivele turistice, hoteluri sau alte cele, să ştie omul cu exactitate unde se află;
• poate data viitoare angajează şi ei un traducător profesionist şi nu se mai folosesc de Google Translate.

De admirat totuşi că folosesc diacritice, chiar dacă nu fac asta cum trebuie şi gramatica e la pământ. Multe site-uri româneşti nu fac asta.

iPhone 4, ochelari de soare, tricouri şi Blackberry gratis

Acum câteva săptămâni a fost inventată cea mai ieftină metodă de publicitate. Nu ai nevoie decât de o conexiune la internet, un cont de Facebook şi o mulţime de dimensiuni considerabile de proşti. Primele două nu sunt greu de obţinut şi proşti se găsesc, slavă Domnului, din plin.

Metodologia este după cum urmează: creezi una bucată pagină pe Facebook pe care scrii că primii 50.000-100.000-200.000 de oameni care accesează nu-ştiu-ce pagină sau dau like la nu-ştiu-ce primesc ABSOLUT GRATUIT un articol de îmbrăcăminte sau vreun echipament electronic. Acum câteva săptămâni am primit vreo cinci-şase invitaţii în sensul ăsta. Acuma deşi nu prea dau atenţie la astfel de lucruri şi nu stau pe Facebook mai mult decât trebuie, am zis să văd şi eu despre ce e vorba.

Cât de bou să fii să pui botul la aşa ceva?!

Un bou care stă pe Facebook sub numele de "Adrian Mutu" a făcut o pagină pe care invita lumea să dea like la un site, nu mai ştiu de ce fel. Primii 200.000 urmau să primească gratis un iPhone 4. Şi pe deasupra, puteai să şi alegi culoarea, alb sau negru... Rezultatul: 60.000 de participanţi 15.000 care nu participă (cam puţini) şi aproape 250.000 de la care se aşteaptă răspuns.

În caz că nu e deja evident, de asta trebuie să fii bou să iei de bun aşa un lucru:

• iPhone 4: 200.000*2.700=540.000.000 lei (129.000.000 euro);
• tricou: 200.000*30=6.000.000 lei (1.429.000 euro);
• ochelari de soare: 200.000*500=100.000.000 lei (23.800.000 euro);
• Blackberry: 200.000*2.020=404.000.000 lei (96.200.000 euro).

O fi reclama sufletul comerţului, dar nici chiar aşa. Am postat şi eu un comentariu la unul dintre evenimentele astea: Primii 200.000 de participanţi primesc ABSOLUT GRATUIT o ţeapă. Şi ca să-mi fie clar cât de mulţi proşti trăiesc printre noi, la câteva secunde după ce-am postat asta, am primit un comentariu de la un cretinel cu trei ani mai mic (că aşa se face doar, datele personale se lasă la vedere pe internet): De unde ştii tu? Nu se ştie niciodată, poate avem noroc. Aha... Nu se ştie niciodată, poate eşti un retardat. Cât facem pariu că ăsta ţine cu majoritatea şi n-a luat bacul?

Şi încă o curiozitate: câţi au citit instrucţiunile de la evenimentele astea (pot fi văzute în imaginea de mai sus)? Câţi au făcut asta cu atenţie? Câţi dintre voi, boilor care sunteţi boi, în număr de 60.000 sau mai mulţi, aţi citit punctul al doilea fără să săriţi peste cuvinte?

Top 10 ţări inamice ale internetului

10. Vietnam

Fiind o ţară comunistă, autorităţilor nu prea le convin criticile la adresa regimului. Aşadar site-urile critice la adresa guvernului, site-urile organizaţiilor militante pentru drepturile umane şi site-urile expatriaţilor sunt blocate. Unii dintre cei care au adus critici guvernului în mediul virtual au făcut închisoare. Internet café-urile sunt strict monitorizate de poliţie.

9. Tunisia

În Tunisia mii de site-uri sunt blocate. E vorba de site-uri porno, adrese de e-mail, reţele de socializare, motoare de căutare şi sericii de traducere online. Şi aici criticii virtuali ai regimului riscă să facă puşcărie.

8. Cuba

Internetul a ajuns în Cuba în 2006, odată cu începerea domniei lui Raúl Castro. Dar vorbim din nou de o ţară comunistă, aşa că varianta disponibilă acolo a accesului la internet este extrem de cenzurată şi monitorizată. Orice site care aduce critici este blocat şi în materie de bloguri, numai cele politice pro-guvern sunt permise.

7. Uzbekistan

Fosta republică sovietică e casa unuia dintre cele mai puţin libere regimuri politice din lume. Printre site-urile blocate se numără cele ale: mişcărilor islamiste, organizaţiilor mass-media independente, ONG-urilor şi site-urile critice ale regimului actual în general. La intrările în internet cafe-uri există afişe prin care clienţii sunt avertizaţi că vizionarea şi publicarea de materiale necorespunzătoare îi poate trimite la închisoare. În 2010 Facebook a fost blocat pentru o săptămână.

6. Arabia Saudită

Toate site-urile care nu corespund cu morala islamică şi care aduc critici regelui şi guvernului sunt blocate. Cetăţenii sunt încurajaţi să raporteze site-urile "imorale" şi critice şi chiar se oferă o mică recompensă pentru aceasta.

5. Myanmar
steag nou (adoptat oct. 2010)

Numărul celor care au acces la internet este destul de redus, iar celor care au acces la el li se verifică până şi e-mail-urile. Dar publicarea de materiale care "aduc prejudicii securităţii naţionale, unităţii naţionale, culturii şi economiei naţionale şi legii şi ordinii" pot conduce la o sentinţă de 15 ani.

4. Iran

În Republica Islamică Iran cenzura virtuală e în floare. Accesul la mii de site-uri este blocat, iar numărul acestora a crescut după protestele de după alegerile din 2009. Sunt blocate: site-urile care critică regimul, blogurile politice, site-urile porno, site-urile care promovează drepturile omului şi drepturile femeilor, reţele de socializare (Facebook, Twitter) şi site-urile unde se pot viziona filme (YouTube, Geocities). Iranul deţine recordul mondial la persoane închise pentru "infracţiuni" comise pe internet.

3. China

Or fi trecut chinezii la economia de piaţă şi în ziua asta or fi comunişti numai pe hârtie. Dar obiceiul de a cenzura aproape orice nu a dispărut. Sunt blocate site-urile care: menţionează protestele din Piaţa Tian'anmen din 1989, independenţa Taiwan-ului, reţele de socializare (hi5, Facebook), site-uri porno, ONG-uri care militează pentru drepturile omului, site-uri străine de ştiri (CNN, BBC, NBC, VOA), site-urile unor mişcări religioase (secta Falungong). Dacă vrei sp-ţi faci blog în China, serviciile internaţionale de găzduire sunt interzise şi numai câteva chinezeşti sunt disponibile. Bloggerii sunt obligaţi să îşi pună la dispoziţie numele real şi datele personale. Peste 50.000 de oameni sunt angajaţi de guvern să monitorizeze internetul. Puteţi verifica dacă un site este disponibil în China sau nu aici. În Hong Kong şi Macao cenzura lipseşte.

2. Turkmenistan

În Turkmenistan internetul este un adevărat lux. Abonamentele sunt extrem de scumpe şi viteza nu e dintre cele mai mari. Singurul furnizor este guvernul, care a blocat accesul la multe site-uri prin intermediul cărora s-a adus sau se pot aduce critici regimului. Până în 2008 turkmenii se puteau uita la ştiri din străinătate pe canalele TV prinse prin intermediul antenelor de satelit. În 2008 acestea au fost interzise, internetul rămânând singura modalitate de informare necontrolată de guvern. Dar, cum spuneam, acesta e rar, scump şi de proastă calitate.

1. Coreea de Nord

Tovarăşul mult-iubit Kim Jong-il a decis că nu are sens să se complice să blocheze accesul la anumite site-uri, aşa că a blocat de tot accesul la internet. Numai membrii de partid cu înalte merite au privilegiul de a avea acces la el, restul populaţiei având la dispoziţie un fel de intranet. Asta dacă sunt destul de norocoşi încât să aibă un calculator. În afară de internet, mai sunt interzise şi telefoanele mobile. Posesia unuia sau accesarea internetului fără permisiunea partidului pot aduce până la 10 ani de muncă forţată într-unul dintre gulagurile ţării.

Internetul în Turcia

În comparaţie cu alte ţări musulmane, Turcia e o ţară modernă şi în cele mai multe privinţe mai avansată. Religia şi politica sunt separate de 90 de ani, libertatea religioasă e garantată, pedeapsa cu moartea a fost abolită acum câteva zeci de ani şi femeile au aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii şi pot să umble pe stradă îmbrăcate cu ce vor. Una peste alta, e comparabilă cu alte ţări europene.

Cu toate astea, în Turcia YouTube e interzis. Da, dacă vrei să accesezi site-ul cu pricina, în loc de filme dai de următorul ecran:

Decizia tribunalului Ankara 1 Sulh Ceza Mahkemesi nr. 402/2008
cu privire la conţinutul acestui site (youtube.com) a fost implementată
de "Ministerul Telecomunicaţiilor"

Încercare de accesare a altor site-uri interzise poate duce la afişarea acestui ecran, cu o explicaţie mai ambiguă:

Acest site se află sub incidenţa unui
ordin judecătoresc care interzice accesul

Motivul: Articolul 301 din codul penal turcesc prevede insultarea lui Mustafa Kemal Atatürk şi a naţiunii turce ca infracţiune ce se pedepseşte cu un an până la şase ani de închisoare.

Türk Milletini, Türkiye Cumhuriyeti Devletini, Türkiye Büyük Millet Meclisini, Türkiye Cumhuriyeti Hükümetini ve Devletin yargı organlarını alenen aşağılayan kişi, altı aydan iki yıla kadar hapis cezası ile cezalandırılır.

Şi YouTube, ca şi alte site-uri interzise, e plin de filme ca cel de mai jos postate de armeni, kurzi sau greci. În treacăt fie spus, acum vreo doi ani era plin şi de filme asemănătoare făcute de unguri despre români sau viceversa, dar la noi nimeni n-a blocat accesul.

Şi dacă eşti prea insistent, primeşti ban. De unde ştiu asta? Păi, am luat la rând site-urile interzise şi la un moment dat internetul s-a oprit la mine, dar celorlalţi din jur încă le mergea fără probleme. Oricum, telefoanele şi calculatoarele vândute în Turcia nu sunt adaptate interdicţiilor:

Vezi rândul III, dreapta

Dar există metode de a evita interdicţia:

Puteţi accesa YouTube de pe servere proxi şi
va funcţiona fără nicio problemă.
Eu fac asta tot timpul.

Recep Tayyip Erdoğan,
preşedintele Turciei

Ne-o cenzurat bloagele chinejii. Săriţi, bă!

Tocmai mă uitam pe flagcounter şi am obervat că am ajuns la un număr impresionant de ţări: 47. În trei luni am adunat 47 de steaguri de pe trei continente şi din două emisfere. Azi am avut un vizitator din Teritoriile Palestiniene, de exemplu. Dar există un steag care nu va apărea niciodată în listă: China. Deja am Hong Kong şi Singapore, dar China nu va apărea prea curând. Ca să fiu mai exact, Republica Populară Chineză nu va apărea pe listă.

Aparent, în viziunea cenzorilor chinezi, blogul meu, împreună cu celelalte câteva sute de mii găzduite de blogger.com, au conţinut incorect din punct de vedere politic, ce poate pune în pericol securitatea şi pacea din interiorul RPC şi integritatea acesteia. Se pare că cenzura din ziare, reviste, radio şi televiziune a devenit ceva banal şi e nevoie de astfel de măsuri din ce în ce mai sofisticate.

Aici puteţi verifica dacă un site este sau nu blocat în RPC

De fapt internetul de care are parte cea mai mare parte a poporului chinez e filtrat la intrarea în ţară. Şi când chinezii se apucă de aşa o chestie, e întotdeauna la scară mare. Există peste 50.000 de oameni care sunt angajaţi să "dirijeze" traficul. Servicul poartă numele în China de Jindun Gongcheng (金盾工程 - Proiectul Scutul de Aur), dar în restul lumii e cunoscut sub denumirea de The Great Firewall of China.

Administratorii scutului de aur la o cafea,
discutând despre ce să mai blocheze

În afară de blogger.com, alte site-uri blocate în China sunt cele ale unor organizaţii umanitare ca Amnesty International, alte platforme de bloguri (Wordpress), site-urile de socializare (hi5, Facebook, Orkut), site-uri ale agenţiilor de ştiri internaţionale (CNN, NBC, Euronews, BBC - doar varianta în limba chineză a site-ului), site-uri porno sau cu conţinut obscen sau violent, site-urile oficiale ale guvernelor unor ţări care au rupt relaţiile diplomatice cu RPC şi cam orice legat de guvernul din Taiwan, Tibet sau evenimentele de la Tiananmen din iunie 1989. Pe listă mai intră şi YouTube şi Wikipedia, care când e închisă, când e deschisă. Pe scurt, orice site care critică regimul sau care ar putea să-i aducă critici.

În privinţa motoarelor de căutare, în China există variante speciale ale Google şi Yahoo proiectate în aşa fel încât să nu afişeze site-uri interzise de guvern. Am încercat acum câteva zile google.cn. Fiind în România şi n în China, am reuşit să intru pe YouTube direct de pe Google fără probleme. Însă când am căutat "天安门1989 - Tiananmen 1989" nu am reuşit să găsesc nimic "interesant". Aparent nimeni în China nu ştie exact ce s-a întâmplat acolo, ci doar "a auzit poveşti".

Dacă vrei să-ţi faci blog în China, există câteva platforme în China, printre care my1510.cn. Doar că trebuie să te înregistrezi cu numele tău REAL şi să-ţi laşi datele de contact. Şi dacă scrii ceva necorespunzător poţi să te trezeşti cu orice de la o mustrare la un glonte în cap, în valoare de 7 yuani.

Singurele zone care nu se află sub protecţia scutului de aur/zidului de foc sunt Hong Kong, Macao şi Taiwan, care nu se află sub controlul direct al Beijing-ului, fiind ori regiuni administrative speciale ori "provincii separatiste"/ţări separate nerecunoscute oficial.

Jos cenzura!
下检查!