Se afișează postările cu eticheta Religie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Religie. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Religia - abordare românească

Peste mai puţin de două ore începe slujba de Înviere. Ca în fiecare an, şi anul acesta, Biserica Bazilescu, de vizavi de parcul cu acelaşi nume din Bucureştii Noi se va umple până la refuz de credincioşi care se vor înghesui ca pinguinii şi se vor călca pe picioare şi îşi vor da coate într-un spirit profund creştinesc pentru a-şi aprinde lumânările şi candelele cu sfânta lumină adusă chiar de la Ierusalim. Aceleaşi scene comparabile cu cele de la Mecca din mijlocul Ramadanului - cu menţiunea că riscul ca oamenii să-şi dea foc unii altora e mult mai mare, se repetă în fiecare an. Aici clar e o problemă şi cu oamenii, mai ales că cea mai mare îmbulzeală e la ieşirea turmei din curtea bisericii, ceea ce se întâmplă la câteva secunde după ce-şi aprind lumânarea. Dar problema nu e numai de partea mulţimii.


Biserica e casa Domnului. Deci toată lumea ar trebui să aibă acces neîngrădit acolo oricând au ceva pe suflet sau când vor să aprindă o lumânare pentru cineva sau să spună o rugăciune sau să facă ce s-o mai face pe la biserică. Cum era de aşteptat, teoria nu se potriveşte deloc cu practica. Cele mai multe biserici din România şi alte ţări ortodoxe mare parte a zilei au un lacăt pus pe uşă. La Bazilescu nu sunt sigur că au lacăt. Acum câteva săptămâni am trecut prin faţa ei pe jos şi nu cu maşina şi mi-a sărit în ochi un detaliu: au un gard de sârmă albastru deschis care înconjoară toată grădina bisericii, ce are doar o poartă de dimensiuni modeste pe post de cale de acces. Şi ca să fie siguri că protejează casa Domnului de "blestemul credincioşilor" au pus şi sârmă ghimpată pe el. Mi se pare mie sau astea sunt lucruri pe care te-ai aştepta să le găseşti la o puşcărie şi nu la o biserică? Nu cumva gardul şi sârma îngreunează accesul oamenilor, mai ales în perioadele de vârf ca Învierea? Le-aş propune să se gândească să scoată gardul sau măcar să dea jos de pe el sârma ghimpată ca să poată fi sărit şi să vadă cum stau lucrurile aşa. Sunt sigur că s-ar elibera mult.


Altă apariţie inedită din sfera religiei o găsim tot în nordul Bucureştiului. Acum câţiva ani auzisem de o firmă de pompe funebre al cărei dric avea numărul de înmatriculare "B nu-ştiu-cât FUN" (fun - "distracţie în limba engleză). E un lucru bine cunoscut faptul că românii sunt pricepuţi la alegerea de nume originale. Dar ăsta mi se pare uşor nepotrivit şi lipsit de armonie în raport cu obiectul de activitate al firmei. În oraşul nostru există şi "Compania Funerare Rainbow" (rainbow - "curcubeu" în limba engleză). Probabil că cei de acolo sunt profesionişti şi se pricep la ceea ce fac, dar nu ştiu la ce se gândeau când şi-au ales numele. Un curcubeu, în partea asta a lumii cel puţin, în general inspiră veselie, ceea ce nu e cazul la o înmormântare. Cu toate astea, e bine că nu au şi desenat unul pe sigla firmei. Asta chiar ar fi fost o poză demnă de a fi pusă pe 9GAG sau Epic Fail, nu pe un blog mărunt.

vineri, 30 decembrie 2011

Ce fac călugării în ţările din vest

Toate ţările creştine de rit ortodox sau romano-catolic au mănăstiri. Ştiţi voi, aşezăminte monahale în care slujesc călugări şi/sau călugăriţe, oameni care au făcut jurăminte să ducă o viaţă după regulile impuse de Biblie şi care se află în permanenţă în slujba Domnului.


Cum ne-am obişnuit, în ţările din Europa de Vest, lucrurile merg mai bine. Lucrurile în general, orice. Treaba asta cu viaţa monahală nu face excepţie. Privită de la distanţă, chestia asta pare destul de plictisitoare. Asta în România. În vest, în Spania să spunem, nu e chiar aşa de rău. Nişte călugări gregorieni de la o mănăstire nenominalizată ce s-au gândit să facă? Păi, să cânte. Şi acum mai mulţi ani au făcut ei un CD cu colinde care a fost dat şi la noi cu o revistă. Foarte drăguţ. E vorba chiar de colinde, muzică "laică", internaţională, în limba engleză (ex: Jingle Bells, Last Christmas, War is Over, Feliz Navidad etc). Nu cântece religioase, cum fac călugării de la noi. Deci nu Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu şi altele asemănătoare. Oare de ce nu fac gesturi d'astea şi călugării din România? S-or gândi poate că alte lucruri nu-i plac lui Dumnezeu? Stai aşa, n-are logică. Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute. Parcă aşa scria în Biblie (poate nu în formularea asta, dar asta e ideea de bază). Şi deci, indirect cel puţin, tot El e responsabil pentru muzica nereligioasă. Deci lui Dumnezeu ar trebui să-i placă rock, pop, hip-hop, dance, house etc. Poate doar heavy metal, death metal, black metal să nu-I placă. Şi poate şi manele? Dar altfel, călugării şi alte genuri de muzică nu ar trebui să fie noţiuni care să se excludă reciproc.


Altă activitate interesantă de călugări e cea a unora dintre călugării belgieni. Cum ar spune americanii, they might have drinking problem. Nu mai ştiu despre şampanie sigur dacă provine din Franţa sau din Belgia. Ce ştiu e că tot un călugăr pe nume Dom Perignon a inventat-o undeva pe la sfârşitul Evului Mediu. Călugării belgieni din ziua de azi, în timpul liber, când nu sunt ocupaţi cu rugăciunile şi alte activităţi spirituale se ocupă cu procesarea orzului şi hameiului şi transformarea sa în bere. Şi cum procesul de fabricaţie e destul de lung, nu ştiu cât timp mai au să se roage. Dar, ca şi în cazul muzicii, conform Bibliei, tot Dumnezeu a creat berea sau a contribuit la crearea ei, deci iar nu se exclud reciproc noţiunile. Câteva exemple de beri belgiene de mănăstire sunt: Leffe (Măn. Mont-Saint-Guibert), Affligem, Chimay, Rochefort, Westmalle, St. Feuillen, Orval, Augustijn, La Trappe etc. Asta ca să numesc numai câteva. Clar, sunt ocupaţi oamenii... Şi ce preţuri au berile astea binecuvântate. În Carrefour ajung şi la 14 lei sticla de 0,33 L.

joi, 31 martie 2011

Iisus e negru în Etiopia

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa. Dar nu toţi creştinii au aceeaşi părere în ceea ce priveşte înfăţişarea lui Dumnezeu. Mai jos se află două reprezentări ale lui Iisus, fiul lui Dumnezeu în concepţia creştinilor: Cina cea de Taină - pictată de Da Vinci, icoană ce se regăseşte în aceeaşi formă sau într-o formă asemănătoare în multe biserici catolice şi o icoană ortodoxă grecească ce îi înfăţişează pe Fecioara Maria şi Iisus.



Etiopia e o ţară din estul Africii, populată de mai multe grupuri etnice, dintre care amintim amhara, oromo şi somali. Circa două treimi dintre aceştia sunt creştini ortodocşi. În continuare avem două icoane din Etiopia care înfăţişează exact aceleaşi personaje, doar că într-o formă diferită, mai... colorată.



luni, 20 aprilie 2009

Hristos a înviat!

Sfintele Paşti - cea mai sfântă sărbătoare din an pentru toţi creştinii. Pentru ortodocşi a fost săptămâna asta, iar pentru catolici a fost cu o săptămână în urmă. Tradiţională în noaptea de Paşte este slujba de înviere. La fel de tradiţională la noi în ţară e şi îmbulzeala de rigoare de la orice biserică. Anul ăsta parcă a fost mai ceva ca de obicei. Nu ştiu dacă asta se datorează vremii bune sau faptului că a fost adusă pentru prima oară lumină direct de la Ierusalim. Sai i-o fi făcut criza pe oameni mai credincioşi... În fine, nu înţeleg de ce oamenii se înghesuie tot timpul la evenimente religiose să prindă un loc mai în faţă chiar dacă şi sfânta lumină, şi împărtăşania şi pâinea sfinţită sunt în cantităţi suficiente pentru toată lumea. Dar e un element care deosebeşte Români de alte ţări...

Alt lucru l-am observat la mesajul papei de acum o săptămână. În fiecare an, în cadrul discursului pascal, papa rosteşte cuvintele "Hristos a înviat" în nu-ştiu-câte limbi. Din ce am observat, românii cred că sunt singurii (sau printre puţinii) care au în limbă un cuvânt special pentru "înviere" sau "a învia". Pentru francezi, spanioli, portughezi şi catalani Hristos a fost "resuscitat"...
Franceză: Le Christ est ressuscité!

Spaniolă: Cristo ha resucitado!
Portugheză: Cristo ressuscitou!
Catalană: Crist ha ressuscitat!
Dar pentru că în evul mediu medicii nu ştiau să resuscit
eze oameni (nici nu ştiu dacă existau medici atunic), cred că toţi cei de mai sus vor să spună că Iisus a înviat. Din punctul de vedere al englezilor, germanilor şi italienilor Iisus Hristos de Paşte "s-a ridicat", bănuim că nu de pe scaun, ci din mormânt.
Engleză: Christ is risen!

Germană:
Christus ist auferstanden!

Italiană:
Cristo è risorto!