Nu doar românii au talent

Acum câteva zile s-a terminat primul sezon al emisiunii "Românii au Talent". Ratinguri maxime, show bun, talente bune, chiar mi-a plăcut. Ideea pentru formatul emisiunii însă nu ne aparţine. Primii care au venit cu ideea au fost britanicii, care în 2007 au făcut primul sezon al emisiunii "Britain's Got Talent". În anii ce au urmat foarte multe alte ţări au preluat formatul şi au realizat sau urmează să realizeze variante locale. În momentul acesta există sau sunt în curs de creare nici mai mult nici mai puţin de 38 de spin-off-uri în stil Got Talent. Primii care au copiat formatul au fost americanii. Au urmat, printre alţii francezii, itlienii, ruşii, ucrainenii, indienii, chinezii, grecii, bulgarii, spaniolii, brazilienii etc etc. Există şi două variante internaţionale ale spectacolului: Arabs Got Talent (ţările din Lumea Arabă), şi Česko Slovensko má talent (Cehia şi Slovacia). În America e în mijlocul procesului de realizare şi o variantă în spaniolă a spectacolului: Tengo Talento, Mucho Talento.

Cel mai cunoscut produs al seriei de emisiuni e probabil Susan Boyle (niciunul dintre filmuleţele de pe YouTube nu poate fi preluat). Chiar dacă în finală a ieşit abia pe locul 2, lumea pe ea a ţinut-o minte, nu pe câştigători, oricine ar fi fost ei. Şi acum câteva zile tot la varianta englezească, la sezonul al cincilea, a apărut un nou potenţial câştigător, chiar din România.

O altă variantă a fost cea din India. Şi cine putea să câştige în ţara în care a apărut Bollywood decât o trupă de dans? Numărul lor a fost foarte bun, bine executat, dar la noi în ţară sigur nu ar fi câştigat. În România niciuna din trupele de dans n-a câştigat. La ei însă, şi juriul şi publicul par profund impresionaţi, chiar dacă în afară de cuvintele englezeşti, nu înţeleg ce spun.

De fapt mare parte din participanţi la ei aveau numere bazate pe dans.

Cel mai original talent câştigător cred că a fost cel din Ucraina: Xenia Simionova, descrisă ca fiind "sand artist". Impresionat, ce pot să zic? Ca să nu mai zic original.

Cea mai impresionantă poveste probabil a avut-o câştigătorul din China: Liu Wei, un pianist ce şi-a pierdut mâinile.

Dacă aveaţi impresia că numai la noi s-au prezentat la audiţii oameni care nu aveau ce căuta acolo, vă înşelaţi. Au şi ceilalţi idioţii lor. Culmea e că deşi nu au cine ştie ce talent sau au talente extrem de ciudate, unii au fost apreciaţi. Exemplu, Indiggo, care s-au dus tocmai până în America să se facă de râs (părerea românilor). Cu toate astea, au ajuns în semifinale. Ce lume...

Dar tot acolo în America au fost alţi idioţi mai mari ca ele:

Despre greci ştie toată lumea că în antichitate erau cunoscuţi pentru înclinaţiile homosexuale pe care le aveau foarte mulţi dintre ei. Înclinaţiile astea mai au ecouri şi în ziua de azi se pare.

Evenimentele internaţionale în presa românească ieri şi azi

Acum cinci ani în vară am fost vreo două săptămâni la mare în Grecia. Chiar lângă hotelul la carer stăteam era un chioşc de ziare. Acum fiindcă trei sferturi din oamenii din staţiune la momentul ăla erau străini, acolo se vindeau şi ziare străine. Ziarele astea străine apăreau în Grecia cu o zi întârziere. Asta e, aşa se întâmplă peste tot în lume cu publicaţiile zilnice care nu se tipăresc pe plan local. Printre ziarele disponibile se aflau: Le Monde, Le Figaro, Libération - Franţa; The London Times, The Daily Telegraph - Anglia; Washington Post, The Wall Street Journal - SUA; Corriere della Serra - Italia; El País - Spania; Kronerzeitung - Austria; Der Tageszeitung - Germania; De Telegraaf -Olanda; Libertatea şi parcă, nu mai ştiu exact, şi Jurnalul Naţional - ROMÂNIA.

De ce tocmai ăsta? Printre atâtea ziare serioase din toate coţurile lumii, de ce trebuia să se afle LIBERTATEA? Oricum, ce îmi amintesc cel mai bine e cum m-au uimit maniera de a trata noutăţile de cele două părţi. Absolut toate ziarele străine aveau pe prima pagină subiecte despre războiul din Liban dintre Hezbollah şi Israel, aflat în plină desfăşurare:

Libertatea avea pe prima pagină subiect despre...

CINCI ANI MAI TÂRZIU

Toate ziarele serioase din lume scriu zilele astea despre ce se întâmplă cu revoluţia din Libia...

Liberatea scrie despre...

Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

We live in Romania and this kills us inside a little bit every day.

Grecia vs. Turcia şi Mustafa Kemal Atatürk

La numai 40 km de Kuşadası şi în cel mai apropiat punct, la nici 2 km de coasta turcească se află Insula Samos, care aparţine de Grecia. Nu e singura insulă grecească atât de aproape de ţara vecină. De fapt, aproape toate insulele din Egee aparţin Greciei. Chair dacă distanţa e atât de mică, vorbim de două lumi diferite: alţi oameni, altă limbă, altă cultură, altă religie.

Religie

• Grecia: creltini (aproape toţi ortodocşi);
• Turcia: musulmani (majoritatea sunniţi, dar şi alevi, sufiţi şi şiiţi). În realitate, cu riscul de a fi linşat de fundamentalişti, o să spun că islamul a murit acum mult timp în Turcia. Poze cu noul lor zeu, puţin mai jos.

Cultură

Turcii au venit în zonă acum vreo 800 de ani, din Asia Centrală sau din Altai. Grecii sunt acolo de când cu lumea. Deşi în general turcii sunt văzuţi ca fiind leneşi şi fără chef de muncă şi grecii sunt văzuţi ca fiind mai harnici. Dar înclin să cred că lucrurile stau puţin altfel. Grecii antici au inventat statul, ca formă de organizare politică. Grecii moderni au inventat statul degeaba. Grecii antici au inventat matematica, democraţia, artele, medicina şi filosofia. Grecii moderni au inventat somnul de după-amiază. Pe la mijlocul după-amiezei, dacă te plimbi prin bazaar, ai să-i vezi pe majoritatea vânzătorilor la magazinele lor, aşteptând clienţi. În Samos, pe strada comercială, şi în toată Grecia, în acelaşi moment la zilei toate magazinele au lacătele puse pe uşă. Tot aşa şi la mai mare! Aşa sigur o să ieşiţi din criză.

Bazaar turcesc

Strada comercială din Samos la mijlocul zilei

Bucătărie

Fiind unii lângă alţii de atâta vreme, era imposibil să nu se influenţat unii pe alţii în vreun fel. De fapt, există dispute nesfârşite cu privire la cine a inventat tzatziki, mousaka, baklava şi kadayıf. Înclin să cred că primele două sunt ale grecilor.

Istorie

Cum ziceam, turcii au ajuns în Asia Mică acum 800 de ani. Ei bine, de atunci până acum 90 de ani n-a mai fost linişte în zonă. Există un motiv bun pentru care grecii şi turcii nu prea se înghit unii pe alţii. Turcii le-au ocupat ţara grecilor timp de 600 de ani şi dintre toate popoarele cucerite, grecii s-au lăsat cel mai greu (200 de ani aproape). Certurile dintre ei au atins punctul culminant în 1920, când a izbucnit Războiul Greco-Turc. Turcii tocmai îl dăduseră jos pe sultan, Imperiul Otoman se destrămase şi grecii s-au gândit că ar fi un moment bun să invadeze ţara şi să îşi recupereze teritoriile pierdute. Pe vremea aceea în vestul Turciei (inclusiv la Kuşadası) erau majoritari grecii şi ceea ce este azi nordul Greciei era preponderent turcesc. Aşa că grecii au ocupat vestul Turciei, dar nu au stat acolo mult timp, pentru că a apărut în peisaj cel care avea să-i ia locul lui Allah pentru turci. Faţa lui e pe toate bancnotele şi toate monedele, are statui peste tot şi în centrul Istanbului e un bulevard plin cu poze de-ale lui. Dacă treci prin Turcia, nu ai cum să-l ratezi.

Mustafa Kemal Atatürk

El a fost cel care a întors pe dos situaţia în război, i-a respins pe greci şi a trasat graniţele actuale. De atunci, nu au mai existat certuri majore între cele două popoare şi aproape că s-au înţeles bine. Mai e o mică problemă în Cipru, unde e puţin neclarr unde se termină partea grecească şi unde începe cea turcească, chiar dacă insula e separată de un zid mare. Şi în 1996 Grecia şi Turcia erau să intre în război din cauza unei insule (de fapt a unei stânci) nelocuite, care a răsărit de nicăieri în mijlocul Mării Egee. Până la urmă au căzut de acord să o arunce în aer. Una peste alta, din 1922 până acum se ştie exact unde e graniţa şi de când cu schimbul de populaţie dintre cele două ţări fiecare stau în partea lor. În afară de trasarea graniţelor, printre meritele lui se mai numără:

• elaborarea unui nou sistem judiciar după model european (care din nefericire nu a evoluat în acelaşi ritm cu celelalte din Europa de când a fost adoptat şi astăzi are unele lipsuri);
• trecerea la alfabetul latin de la cel arab şi alte reforme ale limbii, care au dus la creşterea spectaculoasă a alfabetizării (1922: sub 20%);
• separarea politicii şi a religiei;
• acordarea de drepturi egale femeilor şi bărbaţilor;

Pe scurt, el a fost cel care i-a scos pe turci din Evul Mediu şi le-a modernizat ţara aproape de unul singur. Uitându-ne peste anii în care a condus ţara, putem spune că a fost un dictator. Dar asta nu îi deranjează pe turci, pentru că a făcut numai lucruri bune. Şi dacă aveţi dubii cu privire la naţionalitatea oamenilor care trăiesc astăzi în vestul Turciei, examinaţi omagiile "subtile" aduse steagului naţional şi lui Atatürk.

Seria veche de bancnote, recent au fost schimbate,
dar personajul principal e acelaşi

Ia ghiciţi cine e în vârful dealului...

Există o poveste care explică motivul pentru care e imposibil să nu vezi cel puţin un steag o dată la 100 m. La începutul războiului greco-turc, grecii au ocupat Smyrna (actualmente İzmir). A venit acolo în vizită şi regele grec, să vadă ce au cucerit. Prima oprire a fost fostul palat al sultanului. În lipsa unui covor roşu, soldaţilor greci li s-a părut că ar fi o idee bună să folosească un steag turcesc. După isprava asta, Atatürk a spus că steagul e simbolul naţiunii şi că ar trebui să fie arborat oriunde, pentru ca ceilalţi să vadă cine sunt adevăraţii stăpâni ai ţării.

România vs. Grecia

România nu va fi afectată de criză. (mijlocul lui 2008).
România va resimţi criza economică, dar nu la fel de intens ca şi alte state europene. (începutul lui 2009).
România va avea parte de o scădere uşoară a economiei, de circă 1-2%. (mijlocul lui 2009)
Economia României a scăzut cu 8%. (sfârşitul lui 2009)
România va avea o creştere economică de circa 1%. (martie 2010).

Ups, nu! Nu va avea. În condiţiile în care se pare că guvernul nu are bani să plătească salariile şi pensiile nu prea are cum să se aştepte să crească economia, nu? Şi cum se întâmplă şi la case mai mari lucruri asemănătoare, problemele astea sigur nu ne-or ocoli pe noi. Grecii sunt în UE de mai mult de 25 de ani şi situaţia nu e deloc bună. Dacă grecii au şanse bune să iasă din încurcătura asta, de români nu se poate spune acelaşi lucru. Există mai multe motive pentru care cred asta.

Grecii or fi ei balcanici, dar românii sunt mai răi

Ghidul Xenofobului - Grecii. În mare e o descriere a românilor. Autoarea cărţii e grecoaică şi bănuiesc că ştie ce vorbeşte. Există însă o diferenţă. Ca şi românii, şi grecilor le place să lase totul pe ultimul moment. Doar că ei în ultimul moment reuşesc să facă totul şi de foarte multe ori iese bine. Exemple: Olimpiada din 2004, metroul din Atena. Românii lasă totul pe ultimul moment şi când vine acest ultim moment amână termenul. Exemple: Autostrada Transilvania, Pasajele Băneasa şi Basarab şi multe alte proiecte propuse pentru finanţare europeană care stau aruncate prin sertare în cine-ştie-ce minister.

Primul-ministru al Greciei nu e Boc

În vremuri de criză e bine ca primii oameni din stat să aibă habar de cum funcţionează economia. În condiţiile actuale orice persoană care se încadrează în profilul meu (student de nivel mediu de la ASE din anul II) ar fi condus ţara mai bine.

Economia noastră deja e într-un stadiu incomparabil mai prost

Grecii trăiesc din turism; la propriu: 70% din PIB. Nu s-o mai duce lumea în vacanţă aşa de des pe timp de criză, dar tot rămâne o sursă bună de bani. Noi nici nu ştiu din ce trăim: în afară de Dacii - care sunt de fapt pe jumate franţuzeşti, dar să lăsăm asta la o parte - nu producem mai nimic. Turismul şi agricultura au potenţial mare amândouă, dar numai atât. În rest sun la pământ. Grecii au avut 10.000.000 de turişti, noi am ajuns la performanţa de a scădea la sub 1.000.000.

Românii sunt obişnuiţi să-şi ia ţeapă

Asta e, suntem uşor de tras pe sfoară. Suntem uşor de păcălit. Nu suntem în stare să protestăm şi să ne împotrivim când ni se întâmplă lucruri rele. De asta am avut parte de cel mai dur regim comunist din Europa, de asta trecem acum prin ce trecem.

Chiar mă bucur că am vizitat Atena anul trecut. Chiar când am ajuns şi am ieşit din metrou era în capătul unuia dintre bulevardele mari ale oraşului un grup de protestatari. Nu ştiu care le era oful că protestau pe limba lor. Au traversat bulevardul, au trecut prin faţa hotelului unde stăteam, s-au oprit în faţa parlamentului, au făcut gălăgie şi acolo puţn, după care au plecat. Anul trecut ăsta a fost un incident izolat. Astăzi de întâmplă tot timpul, aproape în fiecare zi, lucru ce răpeşte din farmecul oraşului. Şi protestele greceşti diferă uşor de cele din România.

Acum câteva săptămâni, guvernul grec a adoptat un plan anti-criză ce presupunea măsuri asemănătoare cu ale noastre: tăieri din pensii şi salarii, concedieri etc. Reacţia grecilor a fost următoarea:

Au încercat să intre cu forţa în parlament, piaţa Syntagma, de vizavi arăta ca după război, ca şi mare parte din centru şi au murit trei oameni. Românii ce-au făcut? S-au adunat puţin în faţa guvernului, au blocat traficul pe câteva bulevarde, au ţipat puţin, dar nu prea tare şi... s-au apucat să ţopăie şi să danseze "dansul pinguinului" (?!) De o bătaie cu jandarmii nici nu s-a pus problema. Noi ne batem cu jandarmii doar când pierd meciul Steaua sau Dinamo. La chestii d'astea de genul că se duce economia de râpă nu are rost să ne stresăm. Şi asta nu-i tot: la greci aceleaşi măsuri nu au acelaşi efect, că la ei salariile sunt de trei-patru ori mai mari decât la români. În cazul ăsta, nu pot să spundecât că ne merităm soarta...

Αθήνα

Grecia, ţara în care a început civilizaţia europeană. Sau în care s-au pus bazele ei. Astăzi, o ţară ajunsă la un nivel respectabil de dezvoltare şi membră a Uniunii Europene de aproape 30 de ani. Şi cred că singura ţară cu adevărat civilizată din Balcani. Cu siguranţă o destinaţie ce nu trebuie ratată. Şi deşi am mai trecut prin Grecia, până acum capitala, Atena, am ratat-o. Dar în cele din urmă am ajuns şi pe acolo.

Atena e adevărat că nu e la fel de spectaculoasă ca Roma sau Viena dar, cu toate astea merită văzută. Asta s-ar putea să se datoreze în parte faptului că spre deosebire de alte capitale, a fost aproape abandonată acum o mie de ani şi în 1821, când a redevenit capitală era practic doar un sat cu clădiri vechi de 2500 de ani în mijlocul său. Dar azi, împreună cu portul Pireu, lipit de Atena, e o metropolă cu o populaţie de trei milioane jumate de oameni (3.500.000).

Ca orice capitlă care se respectă (nu e cazul Bucureştiului), aeroportul internaţional e legat de centrul oraşului de o linie de metrou, care din nefericire, până prin mai e închisă din cauza unor lucrări. Dar există şi trei linii de autobuze, care circulă bine şi, ca transportul în comun grecesc în general, sunt incredibil de punctuale fiindcă din oraş pleacă o autostradă cu patru benzi pe sens (din nou, nu-i cazul Bucureştiului).

Ca şi în restul Greciei, economia oraşului se bazează în mare parte pe turism. Ca şi în alte capitale occidentale, când ieşi prima dată de la metrou, în zonele Omonia sau chiar Syntagma (km 0) s-ar putea să ai impresia că ai nimerit din greşeală într-o ţară din lumea a treia. Într-un ghid turistic, Piaţa Omonia e descrisă în felul următor: Acum 100 de ani, Plateia Omonoia era printre cele mai elegante şi mai importante pieţe din Atena. Astăzi, tot mare şi centrală, este locul de întâlnire a prostituatelor, comercianţilor de materiale pornografice, drogaţilor, oamenilor străzii şi turiştilor dezorientaţi. Traficul este haotic şi în permanenţă se execută lucrări de construcţie şi întreţinere. Pentru olimpiada din 2004, Omonia a cunoscut o perioadă de lucrări majore. Asta a fost prima zonă din Atena în care am ieşit de la metrou. Hmmm, păi curve n-am văzut, erau o grămadă de chioşcuri de ziare, dar nu cred că vindeau reviste porno mai mult decât în restul oraşului, ]n schimb aveau ziare în albaneză, bulgară şi română; drogaţi şi cerşetori, dacă erau, nu ieşeau în evidenţă şi în calitate de turist, nu eram tocmai dezorientat de vreme ce acolo şi vroiam să ajung fiindcă hotelul era prin apropiere. Şi ăla care a scris că traficul e haotic sigur nu stă în Bucureşti...

În schimb ieşeau în evidenţă cât se poate de clar comercianţii ambulanţi de origine africană şi indiană/pakistaneză, care încercau să facă şi ei un ban cinstit vânzând genţi de plastic de proastă calitate, imitaţii proaste de ceasuri de marcă şi ochelari de soare de doi bani care se rup imediat. Se pare că oriunde densitatea de turişti e mare, la fel de mare e şi densitatea de imigranţi (ilegali).

Niggas in Athens

Până acum am vizitat mai multe ţări, dar în niciuna din ele, în prinicipiu, nu puteai să comunici eficient decât în limba localnicilor. În alte cuvinte, mitul conform căruia engleza e o limbă universală e FOARTE şubred. Dar, în sfârşit, spre surprinderea mea, la Atena am dat de primul oraş dintr-o ţară nevorbitoare de engleză în care limba asta chiar pare a fi destul de răspândită, fiind vorbită de mai toată lumea de la copiii de şcoală până la bătrâni. Câteva precizări legate de "dialectul grecesc al englezei": What is your problem? în peste 90% din cazuri trebuie interpretat ca Are you alright/fine? sau Can I help you? şi nu trebuie luat în adevăratul sens. Şi toate firmele din Grecia care îmbuteliază apă par să fie ferm convinse că mineral water înseamnă de fapt apă plată (adică neacidulată). Apă minerală = οξύ/συρίζων μεταλλικό νερό (oxi/firizon metalliko nero) şi apă plată = μεταλλικό νερό (metalliko nero).

Dar cunoştinţele de engleză ale localnicilor dispar aproape cu desăvârşire dacă te duci într-una dintre insulele din Golful Argosaronic: Salamina, Aegina, Poros, Angistri sau Hydra. Dar asta nu e important pentru că dacă vrei să cumperi sau să mănânci ceva nu trebuie să stai prea mult de vorbă. Şi insulele greceşti sunt locuri frumoase şi bine întreţinute. Dacă vreţi să vă duceţi într-o insulă, cel mai bine e să daţi cu banul şi în aia să mergeţi pentru că adevărul e că toate seamănă între ele: câte un sat sau două cu port, străduţe strâmte, case albe sau în culori deschise, multe magazine pentru turişti, cu palmieri şi portocali, cu plaje şi cu o bisericuţă în vârf.

Poros

Metroul din Atena e nou, curat şi incredibil de punctual. Linia verde e de suprafaţă şi primele staţii care făceau legătura între Monastiraki şi Pireu funcţionează din 1869. Staţiile chiar au aspect de gări vechi. Staţiile dintre Monastiraki-Kifisia au fost date în folosinţă în 2000, ca şi linia roşie şi cea albastră. Linia albastră a fost extinsă până la aeroport în 2004 cu ocazia Olimpiadei. Biletul pe trei zile costă 6 euro şi e valabil şi pe autobuze. Pe o zi e 3 euro şi pe o săptămână e 10 euro. Nu există aparate de taxat cu barieră la metrou, dar sunt controlori şi amenda e 50 de euro. Biletul de la aeroport până în oraş e 6 euro. Problema când construieşti un sistem de metrou într-un oraş vechi de 4500 de ani dai la tot pasul de ruine, artefacte şi situri arheologice. Şi cum rezolvi problema asta? Simplu: faci muzeu în fiecare staţie, desigur.

Staţia Piraieas

Staţia Syntagma

Cel mai cunoscut obiectiv din Atena şi emblema oraşului, care apare pe toate cărţile poştale e Acropola: un deal pe care se alfă mai multe temple antice. Mă rog, ruinele lor... La prima vedere, sunt doar nişte pietre albe pe un deal, dar ca să pară mai impresionante trebuie să te gândeşti că sunt vechi de 2500 de ani. Cu biletul de 12 euro poţi să intri şi la restul ruinelor din împrejurimi, adică în şase locuri. Probabil că ar fi rămas mai mult din ele dacă turcii n-ar fi fost atât de inteligenţi încât să le transforme în moschei şi apoi în depozite de muniţie în timpul unui atac al veneţienilor. Apropo de turci, dominaţia de 400 de ani a avut efecte vizibile asupra Greciei moderne. În Atena există trei (foste) moschei: Monastiraki, care a fost transformată în biserică după ce au plecat turcii, Fetiye Camii, din care a mai rămas fundaţia şi Tzisdarakis, la doi paşi de Monastiraki, o biserică pe care turcii au transformat-o în moschee, ca pe Sfânta Sofia din Istanbul, dar pe care grecii au transformat-o la loc în biserică după plecarea turcilor. Azi Atena e singura capitală din Europa fără nicio moschee. Asta, împreună cu zidul mare care împarte Ciprul în două demonstrează cât de bine se înţeleg grecii şi turcii.

Acropole văzut printre ruinele a ceea ce a mai rămas
din Templul lui Zeus Olimpianul, una dintre
cele şapte minuni ale lumii.

Dacă vreţi să vedeţi şi alte biserici din Atena, ar trebui reţinut faptul că, spre deosebire de bisericile catolice, cele ortodoxe nu sunt deschise non-stop. Alte biserici: Mitropolia, Kapnikaraiea. Dar toate seamănă dintre ele şi Mitropolia e momentan decorată şi-n interior şi-n exterior de schele.

Altă atracţie o reprezintă Grădinile Naţionale, un fel de grădină botanică şi Palatul Parlamentului, fostul palat regal. Mai precis, schimbarea gărzii la palat, care de face din oră-n oră în timpul săptămânii şi duminică dimineaţă cu fanfară. Soldaţii sunt cunoscuţi sub numele de Evzones/Evzonoi (Εύζωνες/Ευζώνοι)sau Tzoliades (Τσολιάδες). Pentru asta se opreşte traficul în zonă vreo jumătate de oră. Deci, dacă vrei să înveţi să înjuri în greacă, ăla e locul potrivit. Gărzile au unul dintre cele mai... interesante, ca să nu zic penale/penibile costume din Europa şi probabil din lume: fustiţe cu 400 de pliuri ce simbolizează anii de ocupaţie turcească, papuci cu pampoane, izmene şi băşti cu ciucuri.

Soldaţi în fustiţe de iarnă

Soldaţi în fustiţe de vară

Se pare că aşa erau costumaţi soldaţii în timpul războiului de independenţă. Cum Dumnezeu puteau să se bată îmbrăcaţi aşa??! Ca să nu mai zic să câştige un război cu cea mai mare ameninţare a întregii Europe de la acea vreme? Ştiu: probabil că inamicii mureau de râs când îi vedeau! La propriu...

Dar, dintre toate lucrurile, cel mai ciudat a fost chiar procesiunea de schimbare a gărzii, care e tare... neobişnuită. Din nou, n-am vrut să zic penală/penibilă. Filmuleţul de mai jos NU e dat cu încetinitorul.

Chiar în buricul târgului: Strada Bucureşti. Coincidenţă sau nu, acolo erau singurii cerşetori...