Niagara Falls, NY - 1969

Aşa arăta cascada în august 2009:


O minune a naturii... 1.700.000 m³ de apă pe minut (60.000.000 ft³, adică cubic feet, pe americană), cel mai mare debit din lume! Dar cine a zis că omul nu se poate pune cu natura?


Asta era priveliştea cu care erau întâmpinaţi turiştii în 1969. Ar fi fost neplăcut să se fi întâmplat asta atunci când am fost eu acolo, mai ales că românii au nevoie de viză şi pentru America, şi pentru Canada, iar eu nu aveam decât o viză SUA, şi aia pe trei luni, aşa ca la chiori.


În 1969 alimentarea cu apă a cascadei a fost întreruptă pentru prima oară în 12.000 de ani timp de şase luni în scopul efectuării unor lucrări de oprire a eroziunii cascadei. Fără acestea, într-o sută de ani cascada nu ar mai fi fost cascadă şi ar fi fost păcat. Nu de alta, dar locul ăla atrage în fiecare an câteva milioane de gură-cască şi oamenii de acolo din asta trăiesc.

1969

2009

Pozele de mai sus au fost recent redescoperite şi date publicităţii de către un localnic. Interesant, nu? Americanii opresc cascade pentru lucrări de întreţinere. Noi, românii nu putem să redirecţionăm un râu sau să săpăm un amărât de lac de acumulare ca să nu ni se mai inunde recoltele în fiecare an...

Asta e poza care, în mod inexplicabil apare pe toţi magneţii, toate vederile, toate tricourile şi toate tourist crap-urile mai mult sau mai puţin kitschoase disponibile la magazinele de suveniruri din partea americană a cascadei.

De ce inexplicabil?
Păi asta e partea canadiană.

Niagara Falls, New York

După ce fusesem în cel mai mare şi mai aglomerat oraş din SUA, am ajuns într-unul din cele mai liniştite şi, la prima vedere, unul dintre cele mai plictisitoare. Vorbesc aici de Niagara Falls, NY. Dacă la New York oboseai numai uitându-te la marea de oameni care se mişca fără oprire în jurul tău zi şi noapte, aici, în partea cealaltă a statului New York, nu exista acest pericol.

Singurul lucru mişto din locul ăla e Cascada Niagara. De fapt, cascadele, că-s două: una în partea americană şi cealaltă în partea canadiană. Există de fapt două oraşe cu acelaşi nume: Niagara Falls, New York (SUA) şi Niagara Falls, Ontario (Canada). E vorba de cea mai mare cascadă din lume, ca debit de apă. Ştiu că la prima vedere nu pare mare lucru. What's the big fuckin' deal? Nişte apă care cade de la înălţime puţin mai jos, un fenomen natural care face legătura între două dintre Marile Lacuri: Erie şi Ontario. Dar e totuşi impresionant şi e unică în lume. Există două vaporaşe care aproape că intră în cascade: unul care pleacă de la americani şi unul care pleacă de la canadieni. Cursa durează vreo 15 minute şi costă 13$. La urcare fiecare om primeşte câte-o pelerină impermeabilă, cică. La cascada americanilor e utilă şi are efect, dar canadienii cam exagerează cu apa. La ăia şi cu pelerină, şi fără ea, te uzi din cap până-n picioare. Cascada americană are 185 feet, iar cea canadiană 175 feet. De la traducerea în franceză am aflat că asta înseamnă cinquante cinq metres (55m), respectiv cinquante deux metres (52m).

And now, a few pictures/Et maintenant, quelques photos:

Râul Niagara

American Falls

Vaporaşul intrând în cascada canadienilor

Circuitul apei în natură LIVE. Ăla care se ridică e un nor.

American Falls + Horseshoe Falls (Canadian)

Şocul trecerii din New York la Niagar a fost mare. Foarte mare. Primul lucru care m-a mirat a fost felul în care se desfăşura traficul. În primul rând, toţi respectau viteza legală de 30 mile/h (48 km/h). THAT'S FUCKIN' BULLSHIT! Străzile erau aproape goale şi ăia nu nici măcar nu se apropiau de viteza legală... Am traversat prin mijlocul străzii pe linie continuă, fără să fiu aproape de vreo zebră şi un şofer s-a oprit şi mi-a dat prioritate. De obicei când fac asta în Bucureşti se îndreapt spre mine cu viteză şi fără nicio intenţie de a se opri sau de a reduce viteza vreo 10 maşini. Am văzut chiar un biciclist care a depăşit o maşină pe una dintre cele câteva străzi cu două benzi. Dacă aşa arată toate orăşelele cu până la 50.000 de locuitori din America, n-aş vrea să locuiesc într-un loc d'ăla. Totul e MULT, MULT, MULT prea liniştit...

La început am pus lucrul ăsta pe seama faptului că e oraş de graniţă şi că probabil mulţi locuitori sunt canadieni sau din Canada sau au rude pe acolo sau aşa ceva. Canadienii sunt renumiţi pentru faptul că sunt nişte oameni foarte liniştiţi, bine-crescuţi, corecţi şi politicoşi. Am auzit mai demult şi o poveste ADEVĂRATĂ din Canada. Cică un hoţ din British Columbia a intrat într-un magazin cu gândul să-l jefuiască. Se asează răbdător la coadă şi când îi vine rândul constată că şi-a uitat pistolul acasă. Îi explică vânzătorului situaţia şi-i zice că se întoarce într-o jumătate de oră să-l jefuiască. Punctual, după o jumătate de oră se întoarce, se aşează din nou la coadă, se foloseşte de pistol să jefuiască magazinul şi pleacă cu banii. Proprietarul cheamă poliţia şi după câteva zile hoţul e prins... Cam aşa e viaţa la 300 m de graniţa canadiană.

Dar am aflat că NU ăsta e motivul. Ritmul lent al vieţii se datorează hobby-ului regional.

De câteva ori pe săptămână cetăţenii oraşului Niagara Falls, NY se adună într-un punct al oraşului la concerte de muzică hippie să se fumeze şi ei câteva ţigări cu marijuana. Şi se pare că e o tradiţie veche şi nobilă pentru că fac asta în frunte cu primarul şi şeriful. Amândoi ocupă posturile de o perioadă destul de mare de timp. Acum ştim şi de ce... În prima zi, când nu aflasem de fenomen, a fost un concert chiar lângă hotel. În fine, nu l-am prins că fusesem la cascadă în seara aia. Pe la zece seara, se aşează toată lume la masă şi vine şi chelnerul, BINE dispus: Hello folks! My name's Jim 'n' I'll be your waiter tonight. Whoa, you JUST missed the music! Pitty... A doua seară chiar i-am văzut la concert pe lângă parcul de la cascadă. Erau cu toţii FOARTE bine dispuşi şi se simţeau EXTREM de bine şi un grup de vreo trei-patru chiar împărţeau o ţigară "specială" la câţiva metri de grupul de români. Apropo, nu cred că e o idee prea bună să iei ceva de băut pe acolo. Mai ales ceai, care e o băutură pe bază de IERBURI. Deşi în America, ca şi toată mâncarea, s-ar putea să fie pe bază de E-uri şi chimicale. Şi nici un pahar de vin nu e prea indicat, aşa cum am făcut eu. Un vin normal NU ARE cum să fie atât de tare. Mai ales unul american. Juma' de pahar de vin pur şi simplu NU poate să te ameţească. Cu atât mai puţin unul de vin american, care are jumate din concentraţia de alcool al unuia european. Dar o frunză sau două de marijuana în butoiul sau în sticla de vin pot să aibă efecte ciudate...

Dude, what the fuck? Did I get high back there???

From sea to shining sea, from shore to shining shore

Ei, am ajuns şi-n America! Şi am văzut visul american. Din fericire doar l-am văzut, nu l-am şi trăit. Şi chiar dacă aş fi vrut să-l şi trăiesc şi să rămân acolo pe termen lung nu mi-ar fi permis viza, pe care domnul consul nu a considerat că trebuie să mi-o dea pe mai mult de trei luni. Şi dacă depăşeşti termenul consecinţele nu întârzie să apară şi nu sunt prea plăcute. Prima impresie: Frumoasă America asta! Dar americanii-s ca americanii. Adică aşa cum îi ştie toată lumea de la televizor. În cele 10 zile am apucat să văd trei oraşe:

-unul aglomerat;

New York City, NY

-unul de drogaţi, dar cu o cascadă foarte mişto;

Niagara Falls, NY

-şi unul elegant care se întâmplă să fie şi capitală.

Washington D.C.

Avertismente despre drumul până acolo şi înapoi: în America ceasul e cu 7 (şapte) ore în urmă faţă de România. Asta e la New York şi la Washington, în timp ce la Los Angeles cu 10 (zece). La ducere nu e o problemă prea mare să te obişnuieşti că avioanele din Europa sunt programate în aşa fel încât să ajungă pe la opt-zece seara ora Americii şi fiind rupt de oboseală te culci imediat şi a doua zi (ar trebi să) faci în aşa fel încât să te scoli pe la şapte sau opt dimineaţa. De-ar fi aşa simplu şi la întoarcere... Nu ştiu care e explicaţia pentru care e mai greu. Şi ar fi cel mai indicat să nu te duci acolo cu Air France, ci cu orice altă linie aeriană. THEY ONLY HAVE CRAP TO EAT ON THOSE GOD-DAMN PLANES! Dacă toată bucătăria franţuzească arată aşa, nu sunt deloc impresionat.

Alte lucruri despre America şi locuitorii ei, în următoarele zile, când sper să fiu mai treaz.

The star-sprangled banner.
The 50 star-sprangled banner, ca să fiu mai exact.
cel mai longeviv steag american de până acum.
Aşteptăm cu nerăbdare cea de-a 51-a stea, oricare va fi ea.