Ce fac călugării în ţările din vest

Toate ţările creştine de rit ortodox sau romano-catolic au mănăstiri. Ştiţi voi, aşezăminte monahale în care slujesc călugări şi/sau călugăriţe, oameni care au făcut jurăminte să ducă o viaţă după regulile impuse de Biblie şi care se află în permanenţă în slujba Domnului.

Cum ne-am obişnuit, în ţările din Europa de Vest, lucrurile merg mai bine. Lucrurile în general, orice. Treaba asta cu viaţa monahală nu face excepţie. Privită de la distanţă, chestia asta pare destul de plictisitoare. Asta în România. În vest, în Spania să spunem, nu e chiar aşa de rău. Nişte călugări gregorieni de la o mănăstire nenominalizată ce s-au gândit să facă? Păi, să cânte. Şi acum mai mulţi ani au făcut ei un CD cu colinde care a fost dat şi la noi cu o revistă. Foarte drăguţ. E vorba chiar de colinde, muzică "laică", internaţională, în limba engleză (ex: Jingle Bells, Last Christmas, War is Over, Feliz Navidad etc). Nu cântece religioase, cum fac călugării de la noi. Deci nu Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu şi altele asemănătoare. Oare de ce nu fac gesturi d'astea şi călugării din România? S-or gândi poate că alte lucruri nu-i plac lui Dumnezeu? Stai aşa, n-are logică. Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute. Parcă aşa scria în Biblie (poate nu în formularea asta, dar asta e ideea de bază). Şi deci, indirect cel puţin, tot El e responsabil pentru muzica nereligioasă. Deci lui Dumnezeu ar trebui să-i placă rock, pop, hip-hop, dance, house etc. Poate doar heavy metal, death metal, black metal să nu-I placă. Şi poate şi manele? Dar altfel, călugării şi alte genuri de muzică nu ar trebui să fie noţiuni care să se excludă reciproc.

Altă activitate interesantă de călugări e cea a unora dintre călugării belgieni. Cum ar spune americanii, they might have drinking problem. Nu mai ştiu despre şampanie sigur dacă provine din Franţa sau din Belgia. Ce ştiu e că tot un călugăr pe nume Dom Perignon a inventat-o undeva pe la sfârşitul Evului Mediu. Călugării belgieni din ziua de azi, în timpul liber, când nu sunt ocupaţi cu rugăciunile şi alte activităţi spirituale se ocupă cu procesarea orzului şi hameiului şi transformarea sa în bere. Şi cum procesul de fabricaţie e destul de lung, nu ştiu cât timp mai au să se roage. Dar, ca şi în cazul muzicii, conform Bibliei, tot Dumnezeu a creat berea sau a contribuit la crearea ei, deci iar nu se exclud reciproc noţiunile. Câteva exemple de beri belgiene de mănăstire sunt: Leffe (Măn. Mont-Saint-Guibert), Affligem, Chimay, Rochefort, Westmalle, St. Feuillen, Orval, Augustijn, La Trappe etc. Asta ca să numesc numai câteva. Clar, sunt ocupaţi oamenii... Şi ce preţuri au berile astea binecuvântate. În Carrefour ajung şi la 14 lei sticla de 0,33 L.

Poveste de Crăciun

Prin clasa a noua sau a zecea la ultima oră de engleză ni s-a cerut să scriem nişte povestioare legate de Crăciun. Ni se dădea începutul şi noi trebuia să continuăm. Fragmentul de introducere era ceva de genul: "Crăciunul a venit. Totul pe afară era acoperit de o pătură de zăpadă etc etc". În mod normal ar fi fost o temă cam tâmpită, mai ales că nu mi-a mai cerut nimeni să fac o compunere de genul ăsta dintr-a patra... Şi chiar şi atunci nu mă descurcam deloc şi detestam temele astea. DAR ultima menţiune a fost următoarea: "Faceţi şi voi teme aşa... mai sadice! Nu d'alea de copii mici".

Ei, menţiunea asta a fost foarte importantă. Probabil că se gândea că urma să scriem compuneri despre
părţile "mai sadice" ale Crăciunului, ca pocnitorile... Păi, de la pocnitori la terorişti islamici sau Moş Crăciuni care împuşcă toşi oamenii din mall cu Kalaşu' nu-i cale lungă, nu-i aşa? Evident, după operele pe care le-am prezentat după vacanţă, NU.

Cred că e clar ca bună ziua că mare parte din compuneri au fost inspirate din file şi seriale "pentru copii", ca South Park sau Happy Tree Friends. O să-mi rescriu acum opera, dar în română de data asta, că parcă sună mai bine, plus că mi-e lene să traduc acuma.


Crăciunul a venit. Totul pe afară era acoperit de o pătură de zăpadă de un alb pur. Da' vine încălzirea globală, aşa că n-o să dureze. Dis de dimineaţă Mike (parcă aşa i-am zis personajului) se hotărăşte să plece la baltă ca să pescuiască. Ok, dar e ceva în neregulă... Asta abia acum mi-am dat seama. De ce dracu' se duce la pescuit în dimineaţa de Crăciun?! Hmmm... ştiu! Poate o fi fost evreu. Ăia nu cred în Iisus şi nu sărbătoresc Crăciunul. Păi ar trebui să-i dăm alt nume. Păi, hai mai bine Itzakh! Bine, am rezolvat cu tema: o poveste de Crăciun cu un evreu. Deci, după cum spuneam, Itzakh se hotărăşte să plece spre baltă. Ia el frumos bicicleta şi pleacă la drum.

Din nefericire, pe la jumătatea drumului, are o pană de cauciuc.
Din fericire, în apropiere se afla o benzinărie unde aveau şi vulcanizare.
Din nefericire, în timp ce aştepta să-i umfle ăia cauciucul, un camion de 10t l-a călcat.
Din fericire, ambulanţa a ajuns repede la locul accidentului.
Din nefericire, din greşeală, şi aceasta l-a călcat.
Din fericire, au ajuns repede la spital.
Din nefericire, în timpul operaţiei, doctorii i-au scăpat inima pe jos lui Itzakh şi acesta a dat colţul.
Din fericire, Itzakh a ajuns la porţile raiului.
Din nefericire, Iisus şi Dumnezeu nu l-au lăsat să intre pentru că era evreu şi l-au trmis în iad.
Din fericire, Itzakh şi-a dat seama repede că iadul nu e un loc chiar atât de rău şi că ar putea să se acomodeze.
Din nefericire, S-A ÎNŞELAT!
Din fericire, după o eternitate petrecută în iad alături de Satan şi maşinile lui de tortură, Itzakh a fost retrimis pe Pământ şi în cele din urmă a ajuns la balta de lângă sat.
Din nefericire, acolo l-a mâncat un peşte mare şi povestea se repetă!

Altă poveste, de data asta cu arabi:

Crăciunul a venit. Totul pe afară era acoperit de o pătură de zăpadă de un alb pur. Toată lumea era fericită şi atmosfera era absolut perfectă. Dar liniştea tuturor urma să fie perturbată de zgomotul unui camion, din care ieşi un grup de terorişti islamici de la Al-Qaeda. Dintr-o dată, îşi scot de sub geci Kalaşnikovurile şi încep să tragă la întâmplare în oamenii de pe stradă, omorând nişte copii nevinovaţi care se jucau pe marginea drumului. După ce au omorâră toţi trecătorii, se refugiară într-un bloc din apropiere, unde au luat mai mai mulţi ostatici şi au amneinţat că îl vor arunca în aer dacă cineva încearcă să facă ceva.Unul dintre supravieţuitori a încercat să scape prefăcându-se mort. Acesta a anunţat poliţia de pe telefonul lui mobil, dar când a încercat să scape, a fost împuşcat în cap şi el. Curând după asta, altă familie din bloc a încercat şă scape, dar au fost cu toţii omorâţi instantaneu. Câns forţele anti-tero au ajuns, teroriştii au hotărât să aruce blocul în aer. Explozia se auzi în tot oraşul. Nu au fost supravieţuitori.


Din fericire, profesorului i-au plăcut poveştile noastre sadice în spiritul Crăciunului, chiar dacă nu ştiu sigur că gândea că minţile noastre pot debita astfel de lucruri. Asta e, South Park e de vină! That movie has wapped my fragile little mind! Şi unii se plâng că ultimele generaţii nu citesc... Cică cititul dezvoltă imaginaţia. Mie mi se pare că avem o imaginaţie destul de bogată. Bolnavă, dar bogată! Am făcut o compunere ce nota zece!

Din nefericire, dacă îmi amintesc bine, n-am primit note.