Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările

miercuri, 14 aprilie 2010

Parcheggio all'italiano!

Credeţi că românii (aici mă refer la bucureşteni îndeosebi) nu pot să conducă o maşină sau să parcheze una (presupunând că găsesc loc de parcare)? Haideţi să mergem un pic, împreună cu cei un milion şi ceva de compatrioţi ai noştri, în Italia. Signori e signore, abbiamo qui, esclusivamente, per la prima volta nella stessa pagina, imagine con i piu talentuosi autisti del mondo!

Roma





Din fericire, în Italia, aproape jumătate din trafic e reprezentat de motociclete. Norocul lor că acolo iarna nu sunt -10 grade şi nu au probleme nici cu poleiul, că altfel ar fi jale. Noi nu avem norocul ăsta. Şi s-au adaptat şi au creat parcări speciale pentru motociclete:


Sicilia - 2009. Click pentru a vedea şi mai multe poze.

Şi în final avem şi un film cu o tentativă de parcare. Motivul pentru care nu îi iese nu e pentru că e femeie, ci pentru că e italiancă.

miercuri, 2 decembrie 2009

Istruzioni per tutti i tipi di parcheggio

A causa di ciò che ho visto quando sono andato in Sicilia (le commentari e la storia sono in romeno, ma le fotografie non hanno bisone di nessuna traduzione) ho deciso di scrivere anche una versione in italiano dell'ultimo articolo. La conclusione chiara e stata che gli italiani (almeno gli siciliani) non possono guidare o parcheggiare una macchina. Sì, è la verità!

Per curiosità ho cercato l'internet, ma non ho trovato niente tranne un questione su Yahoo Answers. Ma le risposte erano così: Chieda all'istruttore o Dall'istito o Con sensori di parcheggio. Non so perche, ma non trovo questo bisaro... Ma ecco qui, possibile per la prima volta, tre metode di parcheggio con istruzioni in italiano nello spazio virtuale.

Prima, il parcheggio laterale o paralelo. Scusami, ma non so essatamente qual'è il nome in italiono.
PASSO I
Si ferma l'automobile paralelo con la macchina parcheggiata a una distanza di circa 80 cm (o 50-100 cm). Si inizia la retromarcia e si inizia la retromarcia e con le ruote drette e con una velocità ridotta, per che in caso che si fa un accidento non graffia altre macchine troppo male

PASSO II


Quando l'angolo dorso-dretta appare nella finestra dorso-dretta dell'automobile torniamo lo sterzo massimo alla dretta e continiamo andare con una velocità ridotta.

PASSO III
Quando tra l'automobile e la bordura si forma un angolo di circa 45 grade si torna lo sterzo nel posizione iniziale e si continua la retromarcia anche a velocità ridotta.

PASSO IV
Quando l'angolo dorso-sinistra della macchina parcheggiata appare nella stessa ligna con lo specchio laterale del nostro automobile si continua la ritromarcia e si torna nello stesso tempo lo sterzo massimo alla sinistra.

PASSO V
Si continua la ritromarcia con le ruote drette e ti prego a Dio che lo spazio che hai scelto e abbastanza grande per la tua macchina. L'automobile dove éssere parcheggiato a una distanza che permette l'uscita.

Anche il parcheggio perpendiculare può posare problemi. Ecco qui l'istruzioni.

PASSO I

Si ferma l'automobile a una distanza di circa 1.5 m della macchina o delle machine parcheggiate. Si inizia la ritromarcia e andiamo con una velocità ridotta e con le ruote drette.

PASSO II

Quando l'angolo sinistra-fronte appare nella finestra dorsa-sinistra si torna lo sterzo massimo alla dretta e si continua la ritromarcia a velocità ridota pregando che lo spazio non è troppo stretto.

PASSO III

Quando l'automobile e perpendiculare sul marciapiede si torna lo sterzo nel posizione iniziale.

Lo stesso tipo di parcheggio ha anche una varianta: con il fronte. E similare ma l'automobile si ferma a circa 2 m e lo sterzo si torna quando lo specchio laterale passa il mezzo della macchina parcheggiata e si continua la retromarcia provando di non colpire altre macchine/edifici/recinti/pedoni.

Spero che se ci sono futuri autisti o autisti che hanno già pretto il patente di guida che hanno leso questo articolo, il numero di macchine graffiate di Sicilia e d'Italia scenderra. P.S: Scusami per l'errori gramaticali. Spero che sia inteligibile.

marți, 17 noiembrie 2009

La vita è bella in Sicilia, no?

Hmmm, am fost în Sicilia cu vreo trei săptămâni mai devreme decât trebuia!



Dacă veneam acolo săptămâna asta chiar ar fi fost interesant. Cică l-au prins pe Domenico Raccuglia, cunoscut pentru poziţia sa de "numărul 2" deţinută în "onorabila" organiza
ţie Cosa Nostra, cunoscută şi sub numele de La Mafia Siciliana, cea mai veche, cea mai cunoscută şi cea mai temută astfel de instituţie din lume.

Şi totul s-a petrecut chiar în Trapani (provincia din vestul insulei)! Şi eu care ziceam că nu se întâmplă lucruri interesante decât la Palermo, că acolo e centrul. Domenico "Mimmo" Raccuglia, zis Il Veterinario sau Il Dottore a fost arestat la acum două zile la Calattafimi, în apropiere de Segesta. Porecla i se datorează pasiunii sale pentru animale şi zoologie. Asta pentru prima. A doua probabil i se datorează celeilalte pasiuni, aceea de a tăia oameni, de a-i examina pe dinăuntru şi de a-i face să dispară în mod misterios după aceea. De aici i se trag şi trei condamnări în lipsă pentru trei cazuri de crimă. Una dintre ele este uciderea lui Giuseppe di Matteo, fiul unui judecător, pe care l-a răpit în urmă cu 17 ani, l-a ţinut ostatic timp de doi, după care l-a ucis şi la dizolvat în acid sulfuric. Ouch...

Se pare că era alergat de poliţişti de mult timp, că din câte am înţeles din film a fost arestat într-o clădire semi-dezafectată. Acolo se ascundea de ceva timp şi în care avea de bani, arme şi alte chestii utile. Arestul a fost făcut după o tentativă nereuşită de fugă. Pe balcon, cică... Hmmm, de la numărul 2 mă aşteptam la ceva mai inventiv sau mai spectaculos. În fine, două lucruri care sar în ochi la arestările figurilor importante ale mafiei siciliene sunt DISCREŢIA cu care sunt făcute (vezi toată populaţia zonei Trapani-Calatafimi-Marsala care stă pe marginea drumului asistând la spectacol) şi vizibila TEAMĂ de la
giustizia italiana (ce reiese din expresia absolut terifiată, dar uşor zâmbitoare a celui în cauză).

Acum mai rămâne Il Capo di Tutti i Capi: un distins domn pe nume Matteo Messina Denaro, ale cărui fapte sunt cel puţin la fel de demne de atenţie.


Acum doi ani: Bernardo Provenzano, Salvatore şi Sandro lo Piccolo şi Andrea Amo. De urmărit: 0:34-0:40.




miercuri, 4 noiembrie 2009

U gran populu sicilianu i li italiani dellu sud


Despre Italia se poate spune că este alcătuită din mai multe ţări. Fiecare regiune este diferită de cealaltă. Fiecare regiune are obiceiurile şi tradiţiile ei, limba ei (da, limba!) şi chiar şi propriile partide cu proprii lor simpatizanţi (Liga Nord, de exemplu). Mai pe scurt, singurele lucruri care lea
gă regiunnile Italiei sunt autostrada şi Biserica Catolică.

Italienii pot fi împărţiţi în trei categorii în funcţie de cât de mult seamănă cu românii: italienii din nord, care sunt mai civilizaţi decât românii şi cei mai nelatini, italienii din centru (Roma, Abruzzo), care sunt cam ca românii, ca şi caracter şi comportament şi dacă te-ai duce acolo, te-ai simţi probabil ca acasă şi italienii din sud, cei mai latini dintre toţi, mai răi ca românii. Chestia aia cu "românii sunt hoţi" e o glumă proastă, mai ales când vine din partea italienilor.

Diferenţele dintre regiuni şi italieni sunt chiar atât de mari că partidul menţionat mai sus, Lega Nord, promovează separarea Italiei în două.

Ah, şi au o mică problemă şi cu străinii

Dar cred că toţi italienii, indiferent de regiune, ştiu că dacă s-ar întâmpla asta, sudul ar rămâne fără susţinerea economică a nordului şi nordul ar rămâne fără frizeri şi suc de portocale r
oşii. Aşa că Italia o să îşi păstreze în continuare forma de cizmă. Fireşte, diferenţele fiind aşa mari, italienii nu au întotdeauna lucruri foarte frumoase de zis unii despre ceilalţi. Cei din sud îi consideră pe cei din nord nişte ţărani semianalfabeţi şi nespălaţi pe jumătate francezi sau germani care s-au întâmplat să se nască în cea mai bogată jumătate a ţării şi cei nord nord îi privesc pe cei din sud ca fiind nişte ţărani corupţi, pe jumate arabi, care tolerează mafia şi care trăiesc de pe urma veniturilor realizate de nord.

Una dintre regiunile Italiei este Sicilia, o insulă mare, exact lângă vârful cizmei. Întâmplător este şi regiunea cea mai sudică. Şi cum gradul de civilizaţie, sau cum vreţi să-i ziceţi scade pe măsură ce cobori spre zonele mai calde...


Primul lucru pe care îl observi la sicilieni e înfăţişarea lor. Sicilia a fost câteva sute de ani sub ocupaţie arabă şi asta se vede pe feţele multora dintre localnici. Sau mai bine zis pe culoarea feţelor lor. Unii chiar arată ca şi conaţionalii noştri care se duc la cerşit la Italica. Acolo cred că se amestecă cel mai bine printre localnici ţiganii. Unii arată ca arabii şi unii sunt albi.

Alt lucru care diferă e limba. Localnicii vorbesc "dialectul" sicilian, care
este de fapt o altă limbă. Singurul motiv pentru care e numit dialect e acela că nu are acelaşi prestigiu ca italiana, nu are niciun fel de statut oficial, nu are cine ştie ce literatură şi e folosit mai mult în cadru informal. Fiecare regiune are propriul ei "dialect". Aşa că următoarea poveste nu e deloc neobişnuită. Un bărbat din Sicilia, care a trăit în Piemont vreme de douăzeci de ani, are un vecin pe care îl salută în fiecare dimineaţă când pleacă la servici. Sicilianul vorbeşte italiana, iar piemontezul o înţelege. Dar din cauză că cel din Piemont nu vorbeşte italiana, ci doar o înţelege, şi sicilianul nu şi-a bătut capul să înveţe piemonteza, conversaţia se reduce la Buon giorno. Come va?

O altă caracteristică notabilă a sudului Italiei este activitatea organizaţiilor mafiote. Odată am citit într-un ziar un articol în care scria că profitul anual al mafiei din Calabria (vârful izmei), Ndragheta, e cât PIB-ul Estoniei şi Sloveniei la un loc. Şi până atunci nu auzisem în viaţa mea de mafia calabreză. În Apuglia (călcâiul) există Sacra Corona Unita, în Napoli şi Campania, Camorra şi, în fine, în Sicilia, cea mai cunoscută, Cosa Nostra. Şi după câte maşini de poliţie şi ambulanţe erau pe străzile din Palermo, cred că fac treabă bună şi nu sunt deloc pe cale de dispariţie, aşa cum ar vrea autorităţile din regiune să credem...


Dar, de departe, cel mai notabil lucru despre sicilieni este
că nu sunt în stare să conducă o maşină. Nu ordonat, oricum. Pe toată insula aia ar trebui interzise maşinile. Nu pentru că sunt prea multe, ci pur şi simplu din cauză că acolo locuiesc sicilieni. În Sicilia semnele de circulaţie au rol decorativ şi regulile din Codul Rutier au caracter de "sugestii". De exemplu, dacă semaforul se face roşu, te poţi aştepta să mai treacă maşini şi după 15-20 de secunde. Sau, în afara oraşului, n-au nicio problemă să depăşească alte maşini pe linie continuă simplă sau dublă şi să meargă cu 130 km/h pe drumuri cu o singură bandă pe sens.

Dar cel mai rău e că habar n-au să parcheze o maşină. E greu de descris în cuvinte cum fac asta, aşa că am încărcat câteva poze:

Exact pe trecerea de pietoni
În mijlocul drumului
Pe marcajul de la staţia de autobuz
Strâmb... Rău...
Ca să nu ziceţi că doar la Bucureşti
se circulă haotic. La fel şi la Palermo!

Îmi pare rău că nu l-am filmat pe vreunul făcând o parcare laterală. Cred că ăsta e motivul pentru care trei sferturi din maşinile din Palermo sunt zgâriate sau ciocnite sau ciobite sau îndoite sau toate la un loc.

Se zice că atunci când Dumnezeu a creat lumea, înainte să-l facă pe Adam, a luat Pământul în mână şi l-a sărutat şi exact în locul unde şi-a pus buzele era Sicilia. Dacă Adam şi Eva erau sicilieni, nu e chiar atât de greu de înţeles de ce au fost izgoniţi din Grădina Raiului.

marți, 3 noiembrie 2009

In Sicilia fui

Ei, a trecut o săptămână şi m-am întors întreg din locul de unde au apărut primii mafioţi. Totul ar putea fi rezumat în câteva cuvinte: peisaje şi natură - bellissime, oamenii - italieni... Şi pe deasupra şi sicilieni!

Erice

Asta cred că a fost prima dată când am ieşit din ţară în alt scop decât pentru entertainment. Mai exact am fost acolo pentru un curs. Mă rog, curs/conferinţă. Mai exact, 13th Course of International School of Complexity on Econophysics Colloquium, care pe diploma primită, scrisă de un italian probabil, apare ca "13rd...". Şi ca loc de desfăşurare s-a ales oraşul Erice, din Sicilia. Asta a fost partea cea mai interesantă a excursiei. Acum nu zic că n-a fost interesant cursul. A fost, doar că fiind o grămadă de fizică şi matematică, din aproape jumătate din discursuri n-am înţeles mare lucru.

Acum, de ce a fost interesantă locaţia? Păi pentru că e vorba de un oraş medieval la vreo 5 km de malul mării şi de Trapani, dar la 800 m mai sus, chiar în vârful unui munte. Fenomenul meteo cel mai comun în locul ăla e CEAŢA. Dar chiar şi atunci când e ceaţă temperatura nu scade foarte mult şi nu ninge mai deloc iarna. Rezultatul e interesant:

Erice în ceaţă
Erice când e soare
Dincolo de munte e Palermo
Erice noaptea
Turn de apărare
Catedrala

Astăzi, împreună cu Valderice (la vreo 200-300 m mai jos) are o populaţie de 25.000 de locuitori din care doar câteva mii cel mult stau în vârful muntelui, acolo fiind mai mult hoteluri, case de vacanţă, restaurante şi magazine de suveniruri. Chiar şi hotelul în care am stat, înainte să devină hotel era locul unde stăteau călugării de la mănăstirea de alături. Şi dacă ne gândim că tot timpul e câte o conferinţă sau câte un curs şi că vara e plin de turişti, nu e deloc o afacere rea.

Chiar dacă toate clădirile de azi sunt datează din Evul Mediu, oraşul există încă din antichitate, când grecii au construit în vârful muntelui un templu zeiţei Venus. După ei au venit romanii, după ei arabii, goţii, vandalii, normanzii, bizantinii şi în final, a ajuns parte a Regatului celor două Sicilii, după care a devenit parte a statului italian. Azi nu mai e invadat decât de turişti.

Segesta

La 20-30 km de Erice e un sit arheologic unde se găsesc ruinele unui oraş antic. Istoria ocupanţilor Segestei e cam aceeaşi ca şi în Erice. Ce e cel mai interesant acolo e templul grecesc, aproape finalizat. E aproape la fel ca cel de pe Acropole, de la Atena, doar că nu e făcut din marmură şi nu stă să se dărâme. Ar mai fi şi un amfiteatru mare unde se şi ţin spectacole din când în când.

Templul doric
Amfiteatrul grecesc

Palermo

Capitala Sicilei şi locul unde îşi are originile onorabila organizaţie de renume mondial Cosa Nostra. Da, aici a apărut mafia şi asta se vede încă de la aeroport. Procedura de primire a n
oilor veniţi include aducerea în zona unde se aduc bagajele a în jur de 15 poliţişti şi carabinieri şi a unui căţel care miroase bagajele. Şi frecvenţa ridicată a maşinilor de poliţie şi carabinieri şia ambulanţelor care circulă cu girofarele şi sirenele aprinse nu denotă tocmai criminalitate redusă şi siguranţă.

Catedrala din Palermo
Ruine greceşti
Duomo di Monreale

Dar oraşul, în sine, e frumos, chiar dacă nu se compară cu Roma sau cu oraşele din nord şi sunt cam multe clădiri lăsate în paragină şi care arată de parcă stau să se dărâme. Dar îşi merită numele de "Palermo". Fiecare stradă are cel puţin un palier sau doi. Trapani e foarte asemănător cu Palermo, singura diferenţă fiind că sunt stabiliţă acolo mai mulţi dintre conaţionalii noştri de culoare. De obicei îi găseşti cu mâna întinsă la biserici sau pe lângă staţiile de autobuz.

E mulţi ţîgani la Trapani, mânca-ţ-aş!

Insula e frumoasă şi merită să mergi acolo în orice perioadă anului.

Dar sicilienii...

TO BE CONTINUED


marți, 27 octombrie 2009

Erice

Sicilia: sudul Italiei.
Erice, coltzul din vest.

Cald, soare, vreme buna, mafiosi... Ummm, da, pai nu chiar asa. Nu in perioada asta a anului, oricum. In varf de munte e cam ceatza shi un pic mai frig decat in Trapani, la 800
m mai jos sau la Palermo.

Chiar shi asha, nu-i rau deloc. Un satuc medieval din Sicilia in care e ceatza aproape toata ziua e... interesant. Si mafiosi, hmmm, la 300 de locuitori permanenti nu cred ca se deranjeaza sa urce pana in varful muntelui. Dar la Palermo sigur sunt, ca procedura de intampinare a noilor venitizi la aeroport la Palermo include aducerea a 15-20 de carabinieri si a catorva caini in zona in care vin bagajele.

Poze nu-s disponibile inca ca n-am cablu de date. Shi nici diacritice, decat italieneshti. Au, nu! Nici atata. Dar, pentru a va face o idee:

Si mai e vreo saptamana. Cool.

Finche alla prossima settimana: Non vedo. Non sento. Non parlo.


duminică, 7 decembrie 2008

The future's bright, the future's Turkish

În secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman era în culmea gloriei şi în vârful expansiunii, turcii au asediat Viena de două ori. Atunci nu au avut succes. Dar plimbându-te astăzi pe străzile acelui oraş şi al multor altora din Austria şi Germania sau alte ţări din vestul Europei, îţi dai seama că dacă nu le-a ieşit figura acum 400 de ani, peste nu foarte mult timp vor reuşi să cucerească oraşul fără luptă. Ce ţi-e şi cu imigraţia asta... Catedrala Sfântul Ştefan o să aibă nevoie de patru minarete, ca Sfânta Sofia, iar pe steagurile Austriei şi Germaniei, vor apărea semiluna şi steaua.

Dar nu sunt singurele schimbări care se vor petrece. P
entru mai multe lămuriri, iată o hartă care ne arată cum ar putea să arate Europa peste 50 de ani. Dintre noile state putem enumera: Noua Turcia, Noua India, Pakistanul de Nord, A II-a Republică Algeriană sau Federaţia Româno-Albaneză.



Notă: Harta şi articolul sunt la mişto. Oricât s-ar amplifica fenomenul (în limite cât de cât realiste), nu se vor petrece schimbări chiar atât de profunde, deşi peisajul s-ar putea modifica puţin.