Se afișează postările cu eticheta Samos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Samos. Afișați toate postările

miercuri, 4 august 2010

Grecia vs. Turcia şi Mustafa Kemal Atatürk

La numai 40 km de Kuşadası şi în cel mai apropiat punct, la nici 2 km de coasta turcească se află Insula Samos, care aparţine de Grecia. Nu e singura insulă grecească atât de aproape de ţara vecină. De fapt, aproape toate insulele din Egee aparţin Greciei. Chair dacă distanţa e atât de mică, vorbim de două lumi diferite: alţi oameni, altă limbă, altă cultură, altă religie.

Religie
  • Grecia: creltini (aproape toţi ortodocşi);
  • Turcia: musulmani (majoritatea sunniţi, dar şi alevi, sufiţi şi şiiţi). În realitate, cu riscul de a fi linşat de fundamentalişti, o să spun că islamul a murit acum mult timp în Turcia. Poze cu noul lor zeu, puţin mai jos.

Cultură

Turcii au venit în zonă acum vreo 800 de ani, din Asia Centrală sau din Altai. Grecii sunt acolo de când cu lumea. Deşi în general turcii sunt văzuţi ca fiind leneşi şi fără chef de muncă şi grecii sunt văzuţi ca fiind mai harnici. Dar înclin să cred că lucrurile stau puţin altfel. Grecii antici au inventat statul, ca formă de organizare politică. Grecii moderni au inventat statul degeaba. Grecii antici au inventat matematica, democraţia, artele, medicina şi filosofia. Grecii moderni au inventat somnul de după-amiază. Pe la mijlocul după-amiezei, dacă te plimbi prin bazaar, ai să-i vezi pe majoritatea vânzătorilor la magazinele lor, aşteptând clienţi. În Samos, pe strada comercială, şi în toată Grecia, în acelaşi moment la zilei toate magazinele au lacătele puse pe uşă. Tot aşa şi la mai mare! Aşa sigur o să ieşiţi din criză.

Bazaar turcesc

Strada comercială din Samos la mijlocul zilei

Bucătărie

Fiind unii lângă alţii de atâta vreme, era imposibil să nu se influenţat unii pe alţii în vreun fel. De fapt, există dispute nesfârşite cu privire la cine a inventat tzatziki, mousaka, baklava şi kadayıf. Înclin să cred că primele două sunt ale grecilor.

Istorie

Cum ziceam, turcii au ajuns în Asia Mică acum 800 de ani. Ei bine, de atunci până acum 90 de ani n-a mai fost linişte în zonă. Există un motiv bun pentru care grecii şi turcii nu prea se înghit unii pe alţii. Turcii le-au ocupat ţara grecilor timp de 600 de ani şi dintre toate popoarele cucerite, grecii s-au lăsat cel mai greu (200 de ani aproape). Certurile dintre ei au atins punctul culminant în 1920, când a izbucnit Războiul Greco-Turc. Turcii tocmai îl dăduseră jos pe sultan, Imperiul Otoman se destrămase şi grecii s-au gândit că ar fi un moment bun să invadeze ţara şi să îşi recupereze teritoriile pierdute. Pe vremea aceea în vestul Turciei (inclusiv la Kuşadası) erau majoritari grecii şi ceea ce este azi nordul Greciei era preponderent turcesc. Aşa că grecii au ocupat vestul Turciei, dar nu au stat acolo mult timp, pentru că a apărut în peisaj cel care avea să-i ia locul lui Allah pentru turci. Faţa lui e pe toate bancnotele şi toate monedele, are statui peste tot şi în centrul Istanbului e un bulevard plin cu poze de-ale lui. Dacă treci prin Turcia, nu ai cum să-l ratezi.

Mustafa Kemal Atatürk

El a fost cel care a întors pe dos situaţia în război, i-a respins pe greci şi a trasat graniţele actuale. De atunci, nu au mai existat certuri majore între cele două popoare şi aproape că s-au înţeles bine. Mai e o mică problemă în Cipru, unde e puţin neclarr unde se termină partea grecească şi unde începe cea turcească, chiar dacă insula e separată de un zid mare. Şi în 1996 Grecia şi Turcia erau să intre în război din cauza unei insule (de fapt a unei stânci) nelocuite, care a răsărit de nicăieri în mijlocul Mării Egee. Până la urmă au căzut de acord să o arunce în aer. Una peste alta, din 1922 până acum se ştie exact unde e graniţa şi de când cu schimbul de populaţie dintre cele două ţări fiecare stau în partea lor. În afară de trasarea graniţelor, printre meritele lui se mai numără:
  • elaborarea unui nou sistem judiciar după model european (care din nefericire nu a evoluat în acelaşi ritm cu celelalte din Europa de când a fost adoptat şi astăzi are unele lipsuri);
  • trecerea la alfabetul latin de la cel arab şi alte reforme ale limbii, care au dus la creşterea spectaculoasă a alfabetizării (1922: sub 20%);
  • separarea politicii şi a religiei;
  • acordarea de drepturi egale femeilor şi bărbaţilor;
Pe scurt, el a fost cel care i-a scos pe turci din Evul Mediu şi le-a modernizat ţara aproape de unul singur. Uitându-ne peste anii în care a condus ţara, putem spune că a fost un dictator. Dar asta nu îi deranjează pe turci, pentru că a făcut numai lucruri bune. Şi dacă aveţi dubii cu privire la naţionalitatea oamenilor care trăiesc astăzi în vestul Turciei, examinaţi omagiile "subtile" aduse steagului naţional şi lui Atatürk.

Seria veche de bancnote, recent au fost schimbate,
dar personajul principal e acelaşi



















































Ia ghiciţi cine e în vârful dealului...

Există o poveste care explică motivul pentru care e imposibil să nu vezi cel puţin un steag o dată la 100 m. La începutul războiului greco-turc, grecii au ocupat Smyrna (actualmente İzmir). A venit acolo în vizită şi regele grec, să vadă ce au cucerit. Prima oprire a fost fostul palat al sultanului. În lipsa unui covor roşu, soldaţilor greci li s-a părut că ar fi o idee bună să folosească un steag turcesc. După isprava asta, Atatürk a spus că steagul e simbolul naţiunii şi că ar trebui să fie arborat oriunde, pentru ca ceilalţi să vadă cine sunt adevăraţii stăpâni ai ţării.

luni, 2 august 2010

Transportul în Turcia

În Kuşadası se poate ajunge în două feluri: pe uscat sau prin aer. Pe uscat se ajunge acolo urmând ruta Bucureşti - Giurgiu - Veliko Târnovo - Stara Zagora - Edirne - Gelibolu - Çanakkale - İzmir - Kuşadası. Cele mai apropiate aeroporturi sunt İzmir şi Bodrum. Cel din urmă e un fel de Băneasa: trei porţi pentru zboruri internaţionale, una lângă alta, doar că nu e aşa de înghesuit ca la noi. Primul e la 90 km, al doilea la 130 km. În mod normal, drumul cu autocarul durează o oră - oră şi jumătate. Dar dacă cei de la agenţia organizatoare sunt nişte retardaţi şi pun în acelaşi autocar oameni de la şase hoteluri, lucrurile se complică. Şi dacă eşti la ultimul hotel de pe hartă, drumul durează cam patru ore. Drumurile prin staţiune sunt destul de întortocheate. De exemplu, la hotelul la care am stat puteai ajunge, respectând regulile de circulaţie, ocolind 14 km sau mergând pe contrasens 200 m.


Prin oraş, cel mai uşor şi mai convenabil e să mergi cu dolmuş-ul. Dolmuş-urile sunt nişte microbuze care ţin locul autobuzelor şi care pentru 2,5 lire (cam 5 lei), te duc cam oriunde vrei în oraş. Acum trei ani nu erau decât o liră. Cred că ştiu care e explicaţia pentru scumpire:


Vedeţi ceva ciudat? Nici mie nu mi-a picat fisa din prima, dar preţurile sunt în lire, nu în lei. În Turcia, un litru de benzină costă între 3,30 - 3,70 lire (cam 8 lei, faţă de 4,2 - 4,3 în România). Tocmai din cauza asta, singurii care îşi mai permit să atingă sau să depăşească viteza legală în afara oraşului sunt soferii de taxiuri, dolmuş-uri şi camioane, adică cei pentru care plăteşte benzina firma. Restul merg încet, pentru a consuma cât mai puţin. Aşa că s-au dus zilele în care se spunea despre turci că conduc ca nişte demenţi.

Î: Câţi somalezi încap într-o maşină?
R: Toţi!

Î: Câţi oameni încap într-un dolmuş?
R: Şi 30 dacă e nevoie, chiar dacă nu sunt decât 12 scaune. Şi chiar şi cu atâţia, şoferul nu pare să aibă o problemă în a merge cu 60 km/h pe serpentine.



Spre insulele greceşti circulă vapoare în fiecare zi, o cursă sau două. Spre Samos sunt două pe zi şi nu sunt afectate de grevele din transport din Grecia. Dar dacă şi cei din vămi li se alătură transportatorilor, ar fi o mică problemă. Controalele vamale sunt de tot râsul şi de-o parte şi de alta a graniţei. În partea turcească detectoarele de metale sunt setate pe minim şi în Grecia nu există deloc. În vama grecească sunt doi inşi care îţi desfac bagajul se uită două secunde în el, după care ţi-l dau înapoi. De asemenea, dacă eşti cetăţean UE, nici măcar nu se stresează să deschidă paşaportul pe care li-l prezinţi, să vadă dacă e într-adevăr al tău. Ah, şi era să uit: clădirea vămii e împărţită cu un restaurant cu specific pescăresc.