O încântătoare şi captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin Bucureşti - Partea a III-a: concluziile

Partea I
Partea a II-a

O astfel de poveste nu poate avea decât un singur rezultat: ne vedem în instanţă. Ce sper să obţin din asta? Păi de preferat banii înapoi şi eventual ceva în plus. Aşa, pe post de daune. Dacă asta nu se poate, măcar să plătească amenzi şi şpăgi cât să le pară rău că au ridicat maşina mea şi probabil multe altele aiurea. Să plătească înzecit, mai pe scurt. Sau să-şi piardă cineva locul de muncă, aşa ceva. Teoretic, la câte nereguli sunt, măcar cu unele dintre ele ar trebui să am succes. Mai ales cu prima. Dar să nu ne facem prea mari speranţe. Nu de alta, dar să ne amintim a cui e firma asta: a celui din imaginea din ultima postare.

Plus că trăim în ţara în care legi de imporatanţă naţională se votează ÎN PARLAMENT cu 160 de voturi când nu sunt prezenţi decât 80 de oameni şi în care poliţiştii, apărătorii legii, fac miting neautorizat la Cotroceni. Au avut un motiv bine întemeiat să facă asta, dar tot sună puţin bizar. Şi asta e puţin spus. În condiţiile în care preşedintele şi ceilalţi conducători ai ţării fac ce fac nu mai poţi să ai niciun fel de încredere în justiţie şi nu te mai poţi baza pe nicio lege. Hmm, stai aşa mint. Am un pix aici, pe birou. Ia să vedem ce se întâmplă dacă îi dau drumul. Ei, a căzut pe jos. Deci, pe legile fizicii încă ne mai putem baza. Dar cine ştie pentru cât timp?

De cele trei puncte de penalizare nu mă aştept să scap şi nici să-mi recuperez cei 120 amendă. Ce să-i facem? Într-adevăr am încălcat o lege. O lege tâmpită, care nu-şi are locul în Codul Rutier sau oriunde altundeva şi o lege neaplicabilă în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării, dar O LEGE. Ca să-l citez pe un blogger mai de renume, România, te iubesc, futu-ţi morţii mă-tii! 25 m sunt o distanţă exagerată. Eu port ochelari cu dioptrii destul de mari şi sigur nu-mi trebuie 25 m ca să văd pietonii venind. Plus că e şi treaba pietonilor să se protejeze. Există o categorie aparte de oameni care au impresia că simplul fapt că se află pe zebră creează un scut invizibil în jurul lor care îi apără de coliziunile violente. Şi în multe alte ţări, unele membre UE, altele nu, şoferii nu au obligaţia de a opri la treceri. Printre aceste ţări se numără Italia, Turcia, China şi Rusia.

Am mai aflat şi că icoana Sfântului Cristofor, patronul călătorilor în accepţiunea Bisericii Ortodoxe Greaceşti, nu te apără decât atunci când te afli în mişcare. Până acum maşina asta nu a avut nicio zgârietură sau buşitură în trafic, toate incidentele s-au petrecut când stăteam pe loc.

Cum pot să scap de astfel de lucruri pe viitor

Cea mai la îndemână soluţie ar fi să mă gândesc de două ori înainte să parchez undeva. Dar cum am mai zis de 10.000 de ori e imposibil să faci asta în Bucureşti. Pentru a-i împiedica pe cei de la ridicări auto să-ţi ia maşina sau măcar pentru a le pune serios beţe-n roate, nu trebuie decât să parchezi cu roţile LIPITE de trotuar, fără a lăsa niciun fel de spaţiu liber. Maşina e apucată de cauciucuri.

Dar cea mai bună soluţie, greu de aplicat ce-i drept şi nu imediată, e următoare: când Loganul o să-şi dea ultima suflare, o să-mi cumpăr MONSTER TRUCK.

Cu o chestie d'asta pot să parchez liniştit "în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisă, pe trecerile la nivel cu calea ferată şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi înapoi de aceasta, pe poduri şi pe sub pasaje denivelate şi pe viaducte, în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate mai mică de 50 m, pe trecerile de pietoni ori la mai puţin de 25 m de aceastea, în intersecţii, în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, în dreptul altui vehicul de pe partea carosabilă, în locul în care se împiedică vizibilitatea unui indicator sau semnal luminos, pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti, pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puţin de 50 m de acestea, pe partea carosabilă a autostrăzilor (că şi avem multe), drumurilor expres şi a drumurilor naţionale, pe trotuar dacă nu se asigură un spaţiu de cel puţin 1 m pentru pietoni şi în locurile în care este interzisă depăşirea. Să-i văd cum reuşesc să ridice aşa un "monstru de camion" din locurile alea!

O încântătoare şi captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin Bucureşti - Partea a II-a: S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L.

Partea I

România este "the land of choice" şi totodată ţara în care o firmă de ridicări maşini poate avea un astfel de nume. Nici cel mai mare prost nu putea găsi un nume mai tâmpit. Şi cine e analfabetul responsabil pentru dezastrul ăsta? Nu bag mâna în foc, dar posibil primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş, căruia cetăţenii cu drept de vot au avut bună-voinţa de a-i dărui un al doilea mandat. El e proprietarul firmei sau dacă nu el, vreo rudă sau cunoştinţă de-a lui. Sper că sunteţi fericiţi. Locuri de parcare noi sau alte facilităţi noi de orice fel - yok, ridicări de maşini - la greu.

Cel mai bun la ce? Campionatul de ridicat maşini şi
de mâncat hamburgeri? La ce dimensiuni
are, ar trebui să vină ăia de la Greenpeace să-l bage înapoi în mare.
Poza asta nu-i scoate în evidenţă adevăratele dimensiuni.

Să revenim: eu m-am dus în aceeaşi seară să recuperez maşina. Plătesc taxa de protecţie, că în esenţă, asta e şi sunt condus de un un individ care nu ştiu dacă avea câţi ani am eu (20) şi minte sau şcoală nici atât. Am ajuns la concluzia asta datorită frezei şi veşmintelor de cocalar şi a accentului de Ferentari-Rahova-Berceni. Să începem acum ce neregulile şi semnele de întrebare.

Neregula Măgăria 1

Cocalarul de serviciu mă conduce la maşină, are grijă să taie repede parodia de sigiliu de pe partea din faţă, o sfoară subţire, înnodată cu stângăcie şi îmi spune să verific maşina, să văd dacă e totul în regulă. Mă uit pe capotă - OK. Mă uit pe partea şoferului - OK. Portbagajul - în regulă. Dar pe partea dreaptă, ce să vezi? Uşa din faţă era întredeschisă şi încuietoarea din faţă era forţată. Cum am spus ieri, cu două săptămâni înainte încercase un începător să-mi spargă maşina şi îmi stricase încuietorile. Dar amărâtul ăla nu-mi le lăsase pe niciuna din ele în halul în care am găsit-o pe cea din dreapta în curte la ăia. Îl întreb pe însoţitor de ce e maşina aşa cum e. "Păi nu ştiu" şi ridică din umeri. Uşa SIGUR n-am lăsat-o deschisă că n-am mai luat niciun pasager în ultima vreme. "Păi nu-i treaba me". Mai stăm puţin de vorbă, încerc să mă lămuresc ce s-a întâmplat, dar la ce să te aştepţi de la aşa un om? După puţin timp, se întoarce, pleacă şi mă lasă cu maşina acolo. Ce-l doare pe el?Îl chemăm pe şef. Poate cu ăla am ce discuta. De unde?

-Păi e posibil să fi intrat cineva în maşină până să venim noi.
-Nu, n-a intrat nimeni, că nu lipseşte nimic.
-Păi şi atunci care e problema?
Păi cum care e problema? Am găsit maşina într-un stadiu jalnic după ce aţi umblat voi la ea şi pe voi vă doare-n cot! Din vorbă-n vorbă ajungem şi la ce am păţit cu două săptămâni înainte.
.......................
-Ah, deci deja erau cu probleme încuietorile!
-Da, dar nu erau în stadiul ăsta. Şi uşa nu era pe jumate deschisă.
-Păi poate a încercat altul s-o mai spargă...
Tu faci mişto de mine? Doi hoţi neîndemânatici în două săptămâni?? Nu crede nici dracu- una ca asta!
-Eu m-am gândit la altceva: n-a încercat nicun hoţ să intre, ci s-au jucat oamenii dumneavoastră cu încuietoarea şi din greşeală au stricat-o şi mai rău şi au şi deschis uşa.
-Ah, nu. Cum? N-aveau niciun interes, nu se poate...
-Nu din interes, din plictiseală.
-Ah, nu, nu cred...
-Atunci haideţi să scriem un proces verbal în care să consemnăm că aşa mi-aţi găsit maşina.
-Nu, nu intră în atribuţiile mele...
Opa, încercăm să ne eschivăm cumva? După încă câteva încercări, sunăm la 112 şi chemăm un poliţist de la "Poliţia necomunitară" să medieze puţin situaţia.

În 15 minute doi poliţişti necomunitari se afişează la firmă şi şeful se afişează şi el cu o constatare făcută cică de ridicători la faţa locului în care, într-adevăr, scria de uşa deschisă. Dar, chestia asta sau orice alt document erau indisponibile cu doar câteva minute înainte. OK, să zicem, de dragul ştiinţei, că un spărgător e de vină. Ce au făcut reprezentanţii onorabilei firme şi ai Poliţiei Comunitare în această situaţie? În loc să cheme organele autorizate să ia amprente, să facă o măsurătoare-două şi toate cele, au urcat frumuşel maşina pe trailer şi au dus-o la naiba-n praznic, în timpul întregului proces, practic ştergând toate urmele unui posibil jaf. Asta, conform Codului Penal, se încadrează binişor la "favorizarea infractorului".

Complici la infracţiune

Neregula Măgăria 2

În timpul discuţiilor reprezentanţii firmei tot ziceau că toate maşinile şi toţi şoferii sunt egali în faţa legii. Chestia e că Daciile Logan roşii cu motor de 1,6 sunt mai egale decât altele. Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, de ce nu aţi ridicat şi Jeep-ul din faţa mea? Şi ăla era la mai puţin de 25 m de trecere. Mult mai puţin. La fel şi alte şase-şapte maşini din faţa mea şi încă la fel de multe de pe partea cealaltă a drumului. Când m-am întors la maşină, ele erau acolo, iar a mea nu. Dacă verificăm numerele celorlalte maşini din preajmă din pozele făcute de poliţie, vom observa că exact aşa stau lucrurile. De restul nu s-a atins nimeni. De ce se aplică legea numai parţial dacă toate maşinile sunt egale? Justiţia şi-a făcut operaţie la ochi şi nu mai e oarbă?

Neregula Măgăria 3

Desigur, pozele făcute de la faţa locului, înaintea ridicării automobilului nu sunt disponibile pe loc şi se pot obţine doar în instanţă. Deci orice şofer nu are cum să ştie sigur dacă într-adevăr e vinovat de ceva sau nu. Cam mare lipsa de transparenţă...

Neregula Măgăria 4

În schimburile plăţii aferente "serviciilor" firmei ILCOR AUTO ECO am primit o factură şi un bon. Acestea am observat acasă că sunt puţin diferite de altele pe care le-am văzut până acum. Când ajung acasă, ce să vezi? Adresa de pe factură nu corespundea cu adresa de pe bon. Pe factură erau sediul social şi punctul de lucru, dar pe bon era o adresă de care nu ştie nimeni nimic. Şi ar mai fi un lucru. Eu ştiam că la naştere, fiecărei persoane îi e atribuit un număr de înregistrare numit CNP. Doamna Cristina X, cea care era la casierie de serviciu şi care a întocmit factura, are aşa ceva? Dacă da, de ce nu e pe factură, că aşa ar fi normal. Să fie o posibilă tentativă de evaziune fiscală chestia asta? Of, of, instituţiile ce au sarcina de a verifica astfel de lucruri nu vor fi deloc fericite...

Neregula Măgăria 5

Ultima, dar nu cea din urmă problemă: măi, voi măcar aveţi dreptul să intraţi cu mini-macaralele în zona aia? Aveaţi jurisdicţie în partea aia a oraşului? Ştiam că firmele de ridicări auto nu acţionează decât pe bulevardele mari şi teoretic nu ridică decât maşinile care incomodează traficul. Practica ne omoară... Însă strada unde parcasem eu nici nu se apropia de a fi aşa ceva... Nu găsesc nicăieri pe internet contractul cu primăria, deşi fiind document public, n-ar fi trebuit să-mi fie prea greu. Dar intenţionez să aflu.

TO BE CONTINUED
COMING SOON
PARTEA a III-a: CONCLUZII

O încântătoare şi captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin Bucureşti - Partea I: Parcarea - sport extrem

DE REŢINUT în vederea părţii a II-a: Cu vreo două săptămâni înainte de întâmplarea de mai jos un hoţ foarte neîndemânatic a încercat să intre în maşină, pe care o parcasem în faţa Cimitirului Bellu Catolic. Nu a reuşit decât să îmi strice încuietorile de la uşile din faţă şi eu nu am apucat să le repar pentru că cei de la service-ul Dacia de lângă târgul Vitan au impresia că lumea e plină de fraieri. Dar din fericire le voi repara destul de curând.

Acum zece zile, aşa cum am făcut timp de câteva săptămâni, dimineaţa am plecat la depozitul de cărţi unde am făcut practică. Am zis să mă duc şi eu, ca tot omul, cu maşina, dacă tot dispun de una. Pentru că nu vroiam să parchez dincolo de barierele de la Sema Park şi să dau 2 lei/oră, am căutat altă variantă alternativă. Cum locurile de parcare amenajate de pe secţiunea aceea a Splaiului Independenţei sunt veşnic ocupate, a trebuit să merg câteva sute de metri mai încolo şi să parchez pe o străduţă. Zis şi făcut. Am găsit un loc liber, tocmai bun la intersecţia dintre străzile Atanase Economu Stoicescu şi Lt. Ştefan M arinescu. Eu am parcat pe cea de la urmă.

Peste opt ore, cam pe la ora 17:30, se termină programul de lucru şi mă întorc la locul cu pricina dar maşina, ia-o de unde nu-i! Prima reacţie: băi, parcă aici am lăsat-o, nu? Da, aici era. Sigur. Recunosc Jeep-ul care era în faţa mea şi restaurantul de vizavi. Ups, panică. Primul gând: bă, să vezi că am rămas fără maşină! Cineva o furase. Era singura explicaţie logică, că a mea era singura care lipsea din şirul de maşini. Ce mă fac, ce mă fac? S un acasă şi îmi spun povestea. Peste cinci minute aflu şi motivul: "Ţi-au săltat maşina comunitarii". Şi auzi aici hal de motiv: am parcat la mai puţin de 25 m de trecerea de pietoni. Se pare că treaba asta chiar e prevăzută în codul rutier. Am verificat.

Asta e maşina mea. Într-un an jumate m-am
ataşat de ea şi atunci când nu o găsesc acolo
unde am lăsat-o nu-mi pică prea bine

Şi reteradaţii care umblă în uniforme de poliţişti comunitari sau în salopete de ridicători de maşini nici nu lasă un bileţel, o plăcuţă sau vreun semn de orice fel prin care să te anunţe că maşina ta e la ei. Deci dacă în locul meu erau un moşulică de vreo 60 de ani şi un Merţan în loc de Logan, în seara aia ar fi luat probabil cina cu Doamne-Doamne la Judecata de Apoi şi scăpa de grija maşinii.

Într-adevăr, am parcat exact lângă trecerea de pietoni, nici măcar la 25 cm. Şi da, e posibil chiar să mă fi suit cu o roţile din spate câţiva centimetri pe ea. DAR OAMENII ĂŞTIA SUNT SĂNĂTOŞI LA CAP?! Nu incomodam pe nimeni. Maşinile în trecere aveau destul loc să ia curba, cum aveau şi pietonii să treacă strada. Şi nu eram nicidecum pe un bulevard mare. Eram pe o amărâtă de străduţă cu două benzi, abia circulată, pe care nu se găseau decât case, niciuna mai înaltă de două nivele. Şi oricum legea asta nu e aplicabilă nicăieri în Bucureşti, că ar trebui săltate jumate din maşinile din oraş. Plus că strada respectivă cred că avea 50 m cu totul şi treceri de pietioni în ambele capete. Dar aşa se întâmplă când legile sunt gândite cu curul, nu cu capul.

Aşa că mă duc la locul de depozitare a maşinilor. Pentru Sectorul 6, acesta este Str. Mănăstirea Văratec nr. 14-16, undeva lângă comuna Roşu, adică la naiba-n praznic. Exact la intrarea pe strada respectivă e un crater aproape la fel de mare ca cel lăsat de meteoritul care i-a omorât pe dinozauri. Dacă ajungi cu maşina în ăla doar o macara a ălora care ridică maşini te mai scoatre de acolo. Vreo 10 gropi de dimensiuni normale mai încolo ajungem la punctul de lucru al firmei S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. Ăştia sunt cei responsabili de ridicarea maşinilor în Sectorul 6.

În saptele gardurilor de sârmă ruginite maşinile sunt depozitate în condiţii de mare lux, pe un câmp cu pietriş pietre, unele dintre ele destul de ascuţite. Acestea sunt disponobile pentru suma modică de 677.32 lei + 168,07 lei/ziua de depozitare. La asta mai ad[ug[m ;i 120 de lei amenda de la polţ'ie. Da, dacă nu vii în ziua în care ţi-au ridicat-o, există şi chirie. Să zicem că cineva îşi parchează maşina la fel ca mine chiar în zona unde locuieşte şi pleacă în vacanţă departe de casă, undeva în străinătate timp de două săptămâni. În prima zi după ce pleacă cei de la firmă tâlharii ăia îi iau maşina. La întoarcere va avea de plătit 2.862,23 lei + 240 lei amendă de la poliţie. Adică 3.102,23 lei şi 3 puncte de penalizare.

THE SAGA IS NOT YET OVER
TO BE CONTINUED
COMING SOON: PART II

Partea a II-a

Nu vă duceţi cu maşina în Berceni...

...decât dacă e absolut necesar. Şi dacă e absolut necesar aveţi grijă unde parcaţi şi cât staţi acolo. Acum nici o săptămână am avut drum prin zona celor trei cartiere minunate: Ferentari, Rahova şi Berceni. Mai precis, pe la cimitirul Bellu Catolic. Aşa că parchez în faţa cimitirului, chair unde e maşina roşie din poza de mai jos, intru şi după nici o jumătate de oră ies.

Când să plec, ce să vezi? Încuietoarea de la uşa din dreapta era într-o poziţie cam ciudată. Adică era 1-2 cm în afară. Ok, clar. Cineva încercase să intre, dacă nu cumva a şi intrat, deşi nu cred, că dinăuntru nu lipsea nimic. Şi oricum nici nu prea avea ce să ia, că masca de la casetofon o lăsasem acasă în ziua aia. Amatori... Dar chiar dacă omul era începător, era silitor şi perseverent şi nu s-a oprit doar la a distruge încuietoarea din dreapta şi a încercat din nou la uşa şoferului. De vreme ce interiorul era aşa cum l-am lăsat, o să presupun că nici acolo nu i-a ieşit. Una peste alta: nimic nu lipseşte, dar maşina are nevoie de două încuietori noi. Noroc că am telecomandă...

ÎN ATENŢIA CELOR CE AU TREABĂ LA CIMITIRUL BELLU CATOLIC:

În ziua cu pricina, în faţa cimitirului era o bătrânică care am presupus că ieşise la cerşit în faţa cimitirului. Doar că era îmbrăcată destul de bine pentru cineva care cerşeşte pentru a-şi câştiga existenţa şi avea un telefon mobil. Plus că stând în faţa unui cimitir CATOLIC, nu prea avea ce să-i pice pentru că la catolici nu se ţin pomeni. N-am de unde să ştiu sigur, dar e posibil să fi stat la pândă...

Acum urmează partea a doua:după ce păţeşti aşa ceva, chiar dacă nu-ţi lipseşte nimic din maşină, e normal să te duci la poliţie. Dacă într-o situaţie asemănătoare vrei să faci acelaşi lucru, gândeşte-te de două ori.

Aşa că a doua zi merg la Secţia 14 (în zona Budapesta). Intru, zic ce am păţit şi unde. Aparent zona cimitirului intră sub jurisdicţia Secţiei 16 (Str. Stoian Militaru, lângă Piaţa Progresul). Şi dacă nu faci sesizarea la secţia corespunzătoare zonei, practic nu are nicio valoare. Aşa că merg într-acolo, intru, îmi zic oful. Surprinzător, poliţiştii "normali" sunt mai civilizaţi decât cei de la circulaţie şi ştiu să vorbească. Din nefericire, se mişcă la fel de încet.

Astfel, după ce depui plângerea, durează încă 20 de minute până vine miliţianul autorizat să se descurce cu astfel de plângeri. Şi să nu credeţi că după ce individul vine se rezolvă problema imediat. Nu, îi spui şi lui care ţi-e problema, după care mai durează vreo 15 minute până se duce să se uite la maşină. Procedura în sine nu durează mai mult de 10 minute, că e vorba de 10 poze şi două măsurători. Poate n-aveau baterii pentru aparatul foto... S-au nu-şi mai aminteau unde l-au lăsat... După asta mai durează vreo 15 minute până pregăstesc actele, sau mai bine zis până găsesc nişte foi de hârtie şi un pix. În interiorul secţiei completezi o hârtie în care depui plângerea, scrii o declaraţie din care să reiasă că ceea ce spui este adevărat şi că îţi asumi răspunderea pentru cele spuse şi mai şi semnezi un proces verbal. Tu nu trebuie să îţi baţi capul prea tare că îţi zic miliţienii ce să scrii şi unde, dar fiind de mână, că n-au şi ei bani de un calculator sau două, durează vreo 30 de minute.

20 + 15 + 10 + 15 + 30 = 90 MINUTE

Dacă treceţi prin aşa ceva şi vreţi să anunţaţi totuşi poliţia, înarmaţi-vă cu multă răbdare, că nici în alte părţi ale oraşului sau ale ţării nu cred că se descurcă cu mult mai bine.

Miliţieniii şi ăia de ridică maşinele ie proşti de dăn gropi

Ieri, 12.10.2009

O zi de toamnă în Bucureşti.
Condiţii meteo: ~15°C, ploaie uşoară; nu tocmai favorabile pentru trafic (în Bucureşti)

A fost o zi în care am învăţat câteva lucruri importante despre cum se merge cu maşina în frumosul nostru oraş.

1. Ploaia

Pentru motive care îmi scapă ori de câte ori plouă în Bucureşti traficul se desfăşoară cu greutate. Fenomenul e cu atât mai ciudat încât nu e nevoie de o ploaie torenţială, ci doar de câşiva stropi, cum a fost cazul ieri. Plec de acasă, ca de obicei, vrând să fac drumul pe care îl fac aproape în fiecare zi până la Piaţa Victoriei. Pentru a ajunge acolo trebuie să trec pe Bulevardul Kiseleff şi pe la Arcul de Triumf. Din motive care momentan îmi scapă giratoriul de la Arcul de Triumf era blocat. Toamnă, ploaie, maşini, totul era ca într-un tablou. Traficul, mai ales, era chiar ca într-un tablou. La fel de nemişcat adică. Din cauza câtorva picături de ploaie am făcut 50 m în cinci minute. Nu cred că e nevoie să spun că de obicei nu durează mai mult de 30 de secunde să înconjori giratoriul ăla pe jumate...

2. Parcarea

După părerea mea, asta e cea mai mare problemă cu traficul în Bucureşti.Trăim într-un oraş în care patru maşini se bat pe un loc de parcare. Ăsta e motivul pentru care atunci când merg la şcoală nu vin niciodată cu maşina până la Piaţa Romană. Asta e, n-ai loc nici să arunci un ac. De circulat se circulă acceptabil cu excepţia orelor de vârf, dar dacă vrei să te opreşti din mers, ai o mare problemă. Şi ca să nu consum benzină degeaba şi să nu întârzii la ore cel mai bine e să o las pe la Victoriei. De obicei parchez într-un rond pe Kiseleff la un minut sau două de piaţă care arată cam aşa:


E loc pe margine pentru destul de multe maşini. Dar 4 maşini pe locul de parcare... Deci sunt destule şi pe margine, după cum se vede. Ieri, chiar dacă am venit acolo destul de devreme, n-am mai găsit loc pe margine şi am parcat mai pe mijloc (maşina roşie). În mod normal n-ar trebui să am probleme. Până acum n-am avut. Dar peste vreo cinci ore când vin să-mi recuperez maşina să plec acasă:

Scoate-o dacă poţi!

Pe la ora trei câteva dintre locurile de pe margine s-au mai eliberat, a mai parcat cineva în spatele meu şi un bou a parcat în dreapta mea. Desenul stângaci făcut în Paint de mai sus reflectă cu fidelitate situaţia de la momentul respectiv, maşina mea fiind singura care nu se putea mişca mai mult de 50 cm în nicio direcţie. Un metru mai în faţă sau mai în spate dacă parca şi retardatu' cu maşina albastră aveam şi eu loc să ies şi să-mi văd de drum. Dar nu... Evident, nu prea aveam nimic de făcut până când, spre norocul meu apar...

3. Ăia cu camioanele care ridică maşini parcate ilegal (şi câteodată legal)

Rondul ăla e unul dintre locurile unde mai vin ăia în pauze. Şi parchează ilegal, exact ca mai jos. Mă duc la prima maşină care apare acolo, la şofer.

Oare există alte camioanedestul de mari
ca să le ridice pe alea portocalii?

Întâmplător, maşina de aici chiar e parcată ilegal

- Nu vă supăraţi, sunt şi eu cu Loganul ăla de acolo şi am rămas blocat între patru maşini. Puteţi să mă ajutaţi şi pe mine?
- Păi care e?
- Aia de acolo.
- Da, văd că nu aveţi cum să ieşiţi. Dar............
- Păi nu puteţi să îl daţi pe ăla albastru mai în faţă cu un metru să ies şi io?
- Ah, nu. Nu e poate. N-avem voie.
- Păi nu e parcat ilegal??? Că văd că aproape blochează şi drumul...
- Da văd, dar îmi pare rău. N-am ordine să-l ridic şi eu nu sunt în măsură să fac constatarea şi...
- Deci, nici pe ăla de pe margine, de exemplu, (care în imagine e lângă semnul cu parcarea interzisă) nu puteţi să-l luaţi?? Că ăla chiar că n-are ce căuta acolo.
- Nu.
- Aha.
...........................................

Peste două minute mai vin încă două camioane de ridicat maşini. Dintr-unul din ele iese tot echipajul. Atunci îmi dau seama că toate aveau în dotare câte un poliţist COMUNITAR. Yeeee! Hai că poate rezolv cu ăla, doar e în uniformă. Da, sigur, cum să nu?...

- Bună ziua!
- 'Nă-zua!
- Am şi io o problemă. Vedeţi Loganul roşu de acolo? Am rămas blocat între ăia şi nu mai pot să ies.
- Aşea!
- Păi şi nu puteţi să mă ajutaţi? Ăla cu albastru e parcat ilegal, nu?
- Ăăăă, păi, ăăă... cre' că da. [Stăm un pic fără să zicem nimic, eu mă uit la el.] Păi da şi io ce să fac?
- Păi nu-l ridicaţi să-l duceţi de aici?
- N-am cum. Sună la 112!
- Păi de ce?? Nu e clar că e pus greşit?
- Ba da, da' nu-i de competenţa mea să constat.
[După câteva secunde, mirat]
- Dar... văd că... ăăăă... sunteţi în uniformă. De poliţist. Sunteţi poliţist, nu?
- Da. Da' tre' să vină ăia de la rutieră să constate, să facă poze...
- Păi, bă, trăi-ţi-ar, de ce te plimbi cu ei dacă nu eşti în stare de nimic?.......... Păi şi camioanele astea la ce sunt bune atunci? N-aveţi voie să faceţi constatări? Atunci de ce e pe fiecare camion câte un poliţist... comunitar, nu?
- Ce mă iei, mă, pă mine cu d'astea?! Vrei să-i chem p'ăia de la poliţie să vină să te ia la secţie să-ţi dea amendă? Ce mă iei, mă, pă mine cu jmecherii d'astea, ăă?
- Păi, staţi aşa, că v-am întrebat doar care e rolul dumneavoastră şi de ce vă plimbaţi cu camionul ăsta...
- PĂI C-AŞA-I ÎN REGULAMENT, D'AIA! E BINE??!
- ... [Cu gura căscată] Bă, tu eşti prost sau doar te prefaci?
- [Arătându-mi spre maşina albastră] Uite că vine ăla la maşină. Du-te şi vorbeşte politicos cu iel şi explică-i că n-a parcat bine, da?
.........................

Pe lângă faptul că ar fi fost datoria miliţianului să-i explice că e nesimţit vroia şi să mă duc să vorbesc "politicos" cu un ţigan (rrom) mare cu un lanţ la gât şi un tatuaj mare pe mână. Sigur că da... După ce că rămăsesem douăzeci de minute sau jumătate de oră cu maşina blocată, mă mai alegeam şi cu o bătaie.

Dar măcar din banii adunaţi din recuperarea maşinilor ridicate primăria scoate bani din care să construiască parcări şi pasaje şi autostrăzi suspendate... Nu-i aşa? Da... păi, ăăă... Nu, nu prea. În toate sectoarele afacerile din domeniu sunt private şi primăria nu obţine mai nimic în afară de chirii. Şi asta într-un oraş în care, repet, se bat patru maşini pe fiecare loc de parcare. Aşa că situaţia actuală nu o să schimbe prea curând. Ba mai mult, maşinile or să se înmulţească şi în loc de patru, or să se bată cinci-şase pe un loc şi probabil că nu o să mai merite să mergi cu maşina în oraş...

Trăiască Electrica!

În Bucureşti există un singur furnizor de electricitate: ENEL. Asta e, aşa se întâmplă cu serviciile de apă, gaze şi electricitate. Cel puţin în România. Şi ce se întâmplă atunci când pe piaţă există un singur producător/furnizor? Păi fac ce vor ei, că tot n-au concurenţă. N-are rost să se streseze cu îmbunătăţirea serviciului şi satisfacerea clientului.

Dacă locuieşti în capitală, în Bucureştii Noi, situaţia nu e cu nimic mai bună. De câteva luni aş zice că e chiar mai rău. O dată la două-trei luni îşi găsesc să oprească curentul şase-şapte ore. Asta se întâmplă de destul de mult timp. În iunie s-a repetat aceeaşi chestie. Săptâmâna trecută s-a oprit curentul de la nouă la trei. Normal, n-a zis nimeni nimic înainte. De ce ar trebui să anunţe?? Doar nu e ca şi cu gazele, să-ţi sară în aer casa dacă nu le opreşti...

Azi am ajuns acasă pe la 12:30, mi-am pus telefonul la încărcat că era aproape descărcat, după care iau telecomanda şi apăs butonul roşu să dau drumul la televizor. Nimic. Mai apăs o dată. Iar nimic. Telefonul nici el nu se încărca. Shit. Nu-i curent. Ce să fac, ce să fac? Am găsit o factură de acum câteva luni pe care era şi un număr pentru deranjamente: 021.9291. Iau fixul şi... nu mergea. E cu baterii şi tocmai se descărcase. Damn. De pe mobil nu-i gratis. Şi dacă ne gândim că durează 1000 de ani până răspunde cineva, asta e o problemă. Mai jos, "stenograma" discuţiei:

ROBOT TELEFONIC: Bine aţi venit la ENEL. Vă informăm că apelul dumneavoastră va fi înregistrat în scopul îmbunătăţirii calităţii serviciilor oferite de către compania noastră.

Oh, mă simt deja mult mai bine...
R: Pentru Bucureşti apăsaţi tasta 1. Pentru Judeţul Ilfov apăsaţi tasta 2. Pentru judeţul Giurgiu apăsaţi tasta 3.
[1]
R: Pentru Sectorul 1, apăsaţi tasta 1. Pentru Sectorul 2, apăsaţi tasta 2. Pentru Sectorul 3, apăsaţi tasta 3. Pentru Sectorul 4, apăsaţi tasta 4. Pentru Sectorul 5, apăsaţi tasta 5. Pentru Sectorul 6, apăsaţi tasta 6.
[1][Mă întreb cum o fi în Giurgiu, că sunt câteva zeci de comune acolo]
R: Vă rugăm aşteptaţi. Apelul dumneavoastră va fi preluat în cel mai scurt timp de către unul dintre operatorii noştri.
[în cel mai scurt timp, după vreo patru-cinci minute]
R: Continuarea convorbirii reprezintă acceptul dumneavoastră pentru înregistrarea acesteia.
Operatorul Cutărel: Bună ziua. Mă numesc Cutărel. Cu ce vă pot ajuta?
Clientul nemulţumit (eu): Bună ziua. Locuiesc în cartierul Bucureştii Noi şi aş vrea să fac o sesizare. Acum vreo 10 minute am ajuns acasă şi curentul era oprit. Nu ştiu când a început sau dacă aţi mai primit apeluri că abia am ajuns, dar ştiţi ceva despre asta?
O: Da. Este o întrerupre progamată a energiei electrice. Se efectuează o lucrare în zonă şi alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă la ora 8:00 şi va fi reluată în jurul orei 15:00.
Minunat. Asta e peste trei ore. Şi ce vrei să fa până atunci? Ştii, majoritatea bunurilor care caractezizează civilizaţia modernă funcţionează pe bază de electricitate... O oră, două, trei mai merge. Da' juma' de zi???
C: Aha. Adică cum "programată"?
O: Se avea în vedere efectuarea ei de mai mult timp.
[E a treia săptămână la rând când se întâmplă asta]
C: Şi de ce nu anunţat compania pe nimeni?
O: Păi se anunţă în mass-media.
C: Păi n-am auzit nimic. Şi m-am uitat ieri la ştiri...
O: V-aţi uitat azi dimineaţă?
C: Nu, că nu eram acasă. Şi chair dacă mă uitam aflam cu o oră înainte. Cu ce mă încălzeşte asta??
O: Păi aşa se face. Atunci se anunţă.
C: Dar cei de la gaze de ce spun cu două zile înainte când au de gând să facă vreo lucrare sau să oprească gazele din alt motiv?
O: Păi... nu ştiu. CU gazele e şi periculos...
C: Ah, şi doar pentru că curentul nu aruncă nimic în aer nu-i nevoie să ştie lumea, nu?
O: Îmi pare rău, dar compania e responsabilă de asta şi nu am cu se să vă ajut.
C: Bine, porneşte la trei. Dar o să se mai întâmple asta? O să se mai facă vreo lucrare în zonă în viitorul apropiat? Şi când? Că e a treia săptămână.
O: Da, o să se mai întâmple.
C: Bun, dar întrebarea era CÂND?
O [în mijlocul frazei]: O să mai fie...
C: Când?
[pauză vreo 20 secunde, niciun răspuns]
C: Alo! Mai e cineva acolo? @!#$%&#*(($@^(%^@$%$!!

Sper că ultima replică o să-i ajute să "îmbunătăţească calitatea serviciului".

Cât durează în România să-ţi iei carnet de conducere?

E o întrebare bună. Păi, durează destul de mult. Astăzi, după lupte seculare am reuşit în sfârşit să trec şi proba practică de la examen (traseul). Obţinerea acelei bucăţi de plastic cu categoria automobilului şi numele tău pe ea e o întreagă aventură la noi în ţară. Şi n-o să-l primesc în mână decât abia luni.

ÎN ATENŢIA CELOR CARE VOR SĂ-ŞI IA PERMIS, SUNT PE CALE SĂ-ŞI IA PERMIS SAU SE GÂNDESC SĂ SE APUCE DE ŞCOALĂ. Următoarele lucruri s-ar putea să vă folosească.

Primul pas e să faci şcoala de şoferi în mai mult timp decât ar trebui în mod normal. După asta, rezolvi cu tot felul de documente: cazier, fişa medicală şi două taxe (taxa de examen, taxa de permis). În mod normal ar trebui să meargă repede şi fără mari probleme. Dar, pe de altă parte, poţi să ai ghinion... După asta urmează proba teoretică. Despre ea, mai pe larg am scris acum vreo săptămână.

ATENŢIE. Proba teoretică se dă PE LOC. Mergi în Pipera, dai dosarul şi intri imediat în sala de examen. Ca să treci trebuie minim 22 de puncte din 26. Chiar dacă sediul poliţiei e pe Şoseaua Pipera, cel mai indicat e să cobori la staţia de metrou Aurel Vlaicu, NU la Pipera, cum am făcut eu prima oară. Dacă faci asta, mergi pe jos de-ţi sar capacele. Dar mersul pe jos e totuşi sănătos, nu? Contrar a ceea ce credeam, traseul nu e cu mult mai uşor decât sala. Până acum câteva zile, cele mai mari şi mai strălucite minţi din rândul miliţienilor, s-au gândit să mute toţi candidaţii bucureşteni la Parcul Carol pentru traseu. Uimitor raţionament! În jur de 800 de candidaţi pe un spaţiu de câteva sute de metri pătraţi. Şi mai şi vine fiecare cu maşina şi instructorul personal... Cred că vă daţi seama ce mişto a fost când am fost prima oară la traseu în noiembrie. Ţigănia de pe lume! Miliţienii veneau să strige numele candidaţilor şi cei 1000 de candidaţi făceau cerc în jurul lor. Nu veneau în acelaşi loc, că n-aveau dstul spaţiu. Mai venea un poliţist, se muta şi turma câteva zeci de metri mai încolo... Şi tot aşa până îţi auzeai numele. Pe lângă înghesuială, era şi un frig de te căcai pe tine. Miliţienii au întărziat şi ei vreo juma' de oră. Cred că e clar ce bine se simţea toată lumea. După ce stăteai afară pe frigul ăla, se mai aşteptau şi să conduci BINE.


La prima încercare am picat. Şi cei mai mulţi candidaţi au şanse foarte mari să păţească asta pentru că am înţeles că la multe secţii miliţienii primesc ordine să-i pice la prima sau primele încercări pe candidaţi, indiferent cât de bine conduc. Dar eu am picat pentru că am avut ghinion. Am avut ghinion mare... Pe una dintre străduţele de la Filaret, mi-a ieşit la vreo trei metri în faţa maşinii un pieton. Pietonul ăsta a ieşit dintr-o curte şi a traversat strada ca o floare! Nu tu asigurare la stânga sau la dreapta, de trecere de pietoni ce să mai zicem? Începător fiind, nu prea eram pregătit de situaţii din astea, aşa că miliţianul examinator a pus o frână de nu m-am văzut. Şi cum intervenţia agentului de circulaţie examinator pentru prevenirea unui accident sau efectuarea unui accident valorează 21 de puncte de penalizare, am picat cu brio... Cretinul din cauza căruia am păţita asta totuşi, merita să-i împrăştii creierii pe toată partea carosabilă a drumului. Şi dacă studiem puţin legea, ne dăm seama că chiar aveam tot dreptul să fac asta.

Astăzi, încercarea numărul doi la traseu, încercarea a treia per total. Era la fel de frig dimineaţă, dar n-am mai îngheţat de data asta că m-am îmbrăcat bine. Din cauza faptului că se mai dă examenul şi în alte părţi, era vizibil mai puţin aglomerat. Asta-i vestea bună. Vestea proastă e că fiindcă numărul candidaţilor s-a înjumătăţit şi miliţienii au timp să te frece mai mult: 20 de minute în loc de 10. Asta înseamnă că în loc de o manevră, poate să-ţi ceară două sau trei. Dar dacă ştii să mergi cu spatele, să parchezi lateral şi să pleci din rampă, e de bine. Depinde mult şi de examinator. Spre norocul meu, ăsta de azi chiar dădea semne de inteligenţă. Dar, spre sfârşitul examenului, ce se întâmplă? Aceeaşi chestie ca data trecută. Alt pieton cretin... Mergea pe mijlocul străzii, evident fără să se asigure, fără nicio grijă pe lume, drept, zici că era Regimentul 6 Infanterie. Noroc că de data asta am avut timp să pun frână. Examinatorul chiar a simţit nevoia să îi explice ce a greşit şi că nu e bine să facă asta. Aşa că se dă el frumos jos din maşină, îl fluieră pe pietonul inconştient şi îi spune următoarele: Bă, cretinule, futu-te-n gât de animal prost! Nu te-a-nvăţat, bă, mă-ta să te uiţi stânga-dreapta când treci strada?! Ce dracu' eşti mă aşa bou?... După încă vreun minut în care i-a povestit în termeni cât se poate de academici ce-o să-i facă lu' mă-sa şi familiei lui şi în care l-a caracterizat folosind epitete ca "prost", "handicapat", "cretin", "idiot" sau "bou", s-a urcat din nou în maşină şi a continuat foarte calm cu fraza: Haideţi, vă rog, să continuăm. Mergeţi drept înainte. Şi aşa am reuşit să trec cu doar trei puncte de penalizare.

Una peste alta, am avut noroc. Cu vremea mai ales. Chiar dacă în momentul ăsta afară ninge ca-n poveşti şi e tare frumos, nu cred că ar fi fost prea indicat să dau examenul în condiţiile astea. Mai jos, un formular, ce-i drept cam de proastă calitate cu greşelile pe care le poţi comite la traseu şi punctajul aferent lor. La 21 de puncte, pici. Printat e descifrabil.

Deci, cât durează în România să-ţi iei permis? 13 august 2008-16 ianuarie 2009. Răspuns: 5 luni şi 3 zile. Cinci luni şi şase zile dacă ne gândim că abia luni îl ridic.

Miliţieniii NU ie proşti

De câteva luni mă confrunt cu o mică problemă. Vreau să-mi iau şi eu permis auto, ca tot omul. Să pot şi eu să conduc maşina pe drumurile publice. Legal, desigur. Aşa că am făcut ce a trebuit pentru asta. Adică şcoala de şoferi. A fost oare o idee chiar aşa de bună oare? N-o fi fost, dar e singura metodă. Dar de ce să nu fie o idee bună? Fiindcă majoritatea şcolilor de şoferi din Bucureşti, şi probabil din România în general, sunt sub-mediocre cu indulgenţă. Mai exact, 15 şedinţe de condus NU au cum să te pregătească pentru circulaţia pe drumurile publice. Mai ales în Bucureşti, cu haosul de pe şosele... Pe lângă asta, instructorii sunt şi ei cam plictisiţi de viaţă, pe majoritatea nu îi interesează absolut deloc dacă înveţi ceva sau nu. Mai pe româneşte, îi doare-n cot, respectiv undeva între picioare. Despre cursurile teoretice, ce să mai zic? Numele se potriveşte bine... Doar teoretic se ţin. Asta deşi pe chitanţa eliberată şi chiar şi pe broşura de prezentare apar undeva pe primele rânduri. De evitat şcolile D!NU, TEO şi încă una al cărei nume îmi scapă momentan. Şi multe altele probabil.

Aşadar, ca orice instituţie educaţională sau de studii de orice fel din România, şi din şcolile de şoferi ieşi mai prost decât intri. De fapt, nu. Ieşi la fel de prost. Că se presupune că nu ştii mai nimic despre ale condusului când te duci acolo, deci mai prost nu prea ai cum să ieşi.

Şcoala, în mod normal ar trebui să dureze trei săptămâni (15 zile lucrătoare). Sigur, cazurile în care se întâmplă asta sunt prea puţine. Dacă ai noroc termini într-o lună, iar dacă ai ghinion te întinzi pe trei, chiar patru luni. Eu, cu ceva mai mult de o lună jumate, nu stau chiar aşa de rău.

Deci, după cum ziceam, la sfârşit nu ştii mai nimic. După asta, altă problemă: examenul cu cele două probe ale sale, cea teoretică şi traseul. În momentul de faţă, eu am trecut proba teoretică a doua oară şi sper ca măcar de data asta să iau traseul... Dar, să analizăm puţin proba teoretică. Aceasta constă într-un set de 26 de întrebări la care sunt permise 4 greşeli. Întrebările astea sunt grilă şi au fiecare câte trei variante de răspuns. Pot să aibă una, două sau trei răspunsuri corecte. Dacă la una cu două sau trei răspunsuri corecte ai pus doar unul sau invers, bye bye! Până nu demult, erau şi întrebări cu niciun răspuns corect. Dar astea au dispărut pentru că, mai nou, de câteva luni, examenul se dă pe calculator. Şi treaba asta e cu două tăişuri. Acum afli punctajul pe loc, dar e cam stresant faptul că în partea de sus a ecranului e un loc unde sunt trecute "X răspunsuri corecte; Y răspunsuri greşite". Iar dacă ajungi la a cincea greşeală, bye bye! better luck next time! Şi pe lângă asta, nu se poate frauda examenul, adică miliţienii n-au cum să-ţi ceară o şpagă mică ca să te treacă, că nu controlează în niciun fel procedura.

A fost comică situaţia când m-am dus prima dată să dau sala. Până să se bage pe calculator, te duceai să te programezi şi dădeai peste două, trei, patru săptămâni. Depinde câţi candidaţi erau. Acum eşti băgat în sală PE LOC. Foarte bine, nu? Aşa şi trebuie. Dar eu nu ştiam asta la momentul respectiv. Iar doamna de la ghişeu nu a crezut că ar trecui să mă anunţe... Şi aşa am picat foarte frumos cu 16 puncte.

În ziua de azi totuşi, lucrurile stau mai bine. Am aflat de curând de la cineva cum stăteau lucrurile acum vreo cinci ani. Pe vremea aia promovabilitatea era de circa 20% +/- 5%. Aşteptai 1000 de ani să dai examenul, doar ca să-l pici. Nu vă imaginaţi că lucrurile stau altfel acuma. Nicidecum... Doar că nu mai stai atâta să aştepţi. Deci, după ce ieşeai din sală aşteptai câteva ore, două sau trei, ca să afli dacă ai trecut sau nu. Atenţie! Nu aflai rezultatul exact, doar dacă ai trecut sau nu. Aşa că în condiţiile a 1000 sau 2000 de candidaţi şi a unei promovabilităţi de mai puţin de 20% s-a găsit o metodă ABSOLUT INGENIOASĂ de a anunţa rezultatele! Erau strigate numele celor RESPINŞI! 80% * 2000 = 1600!! Cam multă lume... Făcând încă nişte calcule simple ne dăm seama că 20% * 2000 = 400. Deci, frate, doar miliţienii sunt în stare de aşa ceva.

Miliţieniii NU ie proşti

Pentru a ne da seama în continuare de ce sunt în stare prietenii noştri de la Poliţia Rutieră, hai să ne uităm pe câteva întrebări din cartea cu chestionare de la editura Naţional. În primul rând, de când cu examenul pe calculator s-a băgat şi un capitol cu întrebări de mecanică. Frate, la ce-mi trebuie mie mecanică?! Dacă mi se strică maşina oricum nu ştiu ce să-i fac şi dacă încerc să umblu la motor, o stric şi mai rău. Şi în aceeaşi situaţie cred că sunt majoritatea românilor. Deci, pentru a-mi repara maşina la care nu sunt sigur cum se ridică capota trebuie să-mi încarc capul cu întrebări despre cutia de viteze, pneuri, sistemul de ungere şi ambreiaj.

Alt capitol nou, la fel de interesant şi, din fericire, mai scurt este "Conducerea ecologică". Cea mai interesantă întrebare sună astfel:
Comportamentul ecologic în vederea conducerii autovehiculului presupune:
A. planificarea traseului pentru economisirea de timp şi combustibil
B. oprirea motorului în cazul unei opriri lungi la calea ferată
C. oprirea motorului la un semafor care, de regulă, durează mult

Răspunsuri corecte: A, B, C. A şi B de acord. Dar C?? De unde să ştiu eu cât ţine un semafor?!

Există şi întrebări de tipul:
Care dintre următoarele indicatoare îţi permite/nu îţi permite să faci nu ştiu ce?
A. indicatorul 1
B. indicatorul 2
C. ambele inidcatoare

Să zicem că ambele. Asta ar însemna varianta C. Ei, la unele dintre întrebările astea poţi avea surpriza să afli că nu e varianta C, ci variantele A, B şi C. Sunt singurul căruia i se apre ciudată chestia asta, oare? Ceva-i spune că nu.

Dar, de departe cea mai ciudată şi comică mi s-a părut următoarea:

Scuze pentru grafica nasoală, dar e făcut în Paint

Răspuns corect: B. autoturismul roşu!
Răspuns corect în realitate: autoturismul albastru. Iar singurul autoturism roşu apărea două întrebări mai sus.

Şi, în final, alte prostioare: există o rubrică cu sancţiuni şi amenzi. Parcă m-ar ajuta la ceva dacă le ştiu. Primesc reducere dacă le învăş cumva şi nu ştiam? De asemenea există un capitol intitulat "Ciculaţia pe autostrăzi". După ce că avem sub 500 km de autostradă, şi ăia semi-funcţionali, de ce ne mai bagă întrebări, oare? Cea mai interesantă din acest capitol e următoarea:
Pe o autostradă este permisă depăşirea pe partea dreaptă?
A. nu, în nicio situaţie
B. da, dacă se semnalizează corespunzător şi dacă şoferul se asigură
C. nu se precizează în lege

Răspuns corect: B. Asta dacă are cel puţin TREI BENZI autostrada. În România exstă aşa ceva? Nope...

Asta e... Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!