Acum cinci ani PRO TV a scos o variantă a imnului naţional în ritm de manea. Toată lumea s-a scandalizat, toată lumea a spus că e o blasfemie, dar nimeni nu s-a gândit că imnul nostru CHIAR E o manea.
Nu numai asta, dar analizând textul de dăm seama că versurile lui ni se potrivesc de minune ca popor. Sigur, cei care l-au compus nu cred că se gândeau tocmai la asta. Să începem cu titlul. Imnul nostru se numeşte Deşteaptă-te, române. Aşadar plecăm de la o premisă... încurajatoare. Alte popoare au imnuri mai războinice cu versurile de genul Şi vă vom zdrobi cu flăcările ce ne ies din ochi... La noi: Hai mă, trezeşte-te... Avem treabă... Mai exact, imnul sună aşa: Deşteaptă-te, române din somnul cel de moarte. Atenţie, somnul cel DE MOARTE. Deci e rău... Nu e vorba de somnul de după-amiază sau deşteaptă-te, române că ai mâncat prea mult şi acum ţi-e lene să mai mergi la muncă. Nu, e somnul cel de moarte.
În care te-adânciră barbarii de tirani. Versul ăsta scoate la suprafaţă o altă caracteristică a românilor: nu e niciodată vina noastră. Nu noi ne-am culcat... Au venit peste noi barbarii de tirani. Şi am avut un mare ghinion din cauza asta, că dacă veneau barbarii normali îi băteam de nu se vedeau. Dar ce să-i faci? Au venit barbarii DE TIRANI. Şi n-au venit cu săbii şi topoare, ci au venit cu un pendul, ni l-au pus în faţă şi au făcut: Culcă-te, române! Dormi! Nani, nani... Şi noi ne-am culcat.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume. Păi, mi se pare normal. Şi atunci, ca şi acum asta ne era problema: imaginea. Imnul nu spune: Acum ori niciodată să construim mai mult de 10 km de autostradă pe an, nu asta e problema noastră. Brand ne trebuie, că în rest avem de toate. Şi despre ce vrem "să dăm dovezi la lume"? Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman. Adică noi nu avem cine-ştie-ce calităţi, dar strămoşii noştri au avut cel mai mare imperiu din toate timpurile.
Şi acum ajungem din nou la punctul de pornire. Spuneam că imnul nostru chiar e o manea. Păi, da: e vorba despre duşmani şi e vorba şi e vorba despre valoare. Deşteaptă-te, române, să moară mama! Ne-au dat-o ăia, da' le-o dăm şi noi! Greşelile gramaticale lipsesc, dar oricând putem să-l redităm, să facem un remix şi să băgăm un duşmanii e împotriva mea pe acolo pe undeva. Dar să privim partea bună: ne-or fi pus ăştia imnul în ritm de manea, i-or fi stricat melodia, dar textul l-au lăsat aşa cum e, fără greşeli gramaticale. Şi ce-i mai important, totuşi l-au cântat. Mă rog, vorba vine. Adică mulţi dintre români nu ştiu care e imnul sau nu-i ştiu versurile. Eu de la jumate încolo nu îl mai ştiam...
*comentarii inspirate dintr-un discurs asemănător văzut cu mai mult timp în urmă, pe care acum nu-l mai găsesc
