Ungurii spun lucruri trăznite

Fără nicio îndoială, una dintre cele mai interesant ţări din Europa la capitolul istorie este Ungaria. Dar de ce o fi aşa de interesantă? Nu neapărat pentru că ar fi prea spectaculoasă... Să zicem doar că le place grădinăritul. Altfel spus, variantă ungurească a istoriei Ungariei diferă puţin de variantele româneşti sau slovace. Mult mai mult de fapt...

Mai concret: se crede că strămoşii maghiarilor de azi sunt hunii. Ei au venit de pe undeva din Mongolia în Europa centrală prin secolul al IX-lea, conduşi de figuri ca Attila şi Arpad. Că au venit din afara Europei se vede clar şi din limba lor, care e complet diferită de cele din jur, fiind clasificată de unii ca fino-ugrică, de alţii ca turcică sau chiar plasată pe o ramură separată. Până aici, toate bune şi frumoase. Dar problema lor fundamentală este aceea de a-şi justifica prezenţa aici. Din motive care îmi scapă, ei sunt singurii de pe tot continentul ăsta care încearcă asta. Orice istorici, politicieni şi alţi astfel de oameni sănătoşi la cap nu cred că s-ar stresa prea tare cu asta. În fine, ungurii sunt mai speciali...

Să luăm cazul Transilvaniei. Conform variantei româneşti a istoriei, în antichitate locuiau daci pe acolo, au venit romanii, ca şi pe cea mai mare parte a teritoriului României şi aşa a apărut poporul român. După ce teritoriul a fost controlat de pecenegi, iazigi şi alte popoare migratoare, au apărut trei voievodate româneşti conduse de trei români: Gelu, Glad şi Menumorut, după care au venit ungurii. Şi la ei a rămas până în 1918. În tot acest timp, românii n-au avut drepturi politice şi s-a încercat asimilarea lor.

Varianta maghiară, pe de altă parte, e uşor diferită. Conform poveştilor lor, ei au ajuns acolo prin secolul al IX-lea şi cică n-au prea găsit pe nimeni... Sau în orice caz, niciun român. Românii se pare că au venit 400 de ani mai târziu. Şi în tot timpul de la 1200 până la 1920, neavând drepturi politice, NU au fost nedreptăţiţi în niciun fel... Mai mult, românii n-ar avea legătură cu romanii şi n-ar fi latini. Dar de unde au răsărit românii ca prin minune la 1200? Aşa, din aer, oare? Cică din Albania. Asta în baza faptului că limbile română şi albaneză au aproape 100 de cuvinte comune. De asemenea, se pare că românii au fost menţionaţi prima oară destul de târziu în evul mediu, şi ar mai fi nişte argumente cu denumiri de localităţi, râuri şi altele. Ce drăguţ... Nu-i aşa?

Acum să analizăm puţin aceste poveşti. Românii au venit în Transilvania în secolul al XIII-lea. Dar un cronicar ungur cunoscut sub numele generic de Anonymus ne spune că ungurii au găsit la venire lor în Transilvania pe vlahi (nume vechi al românilor)! Şi cel mai bun contra-argument pe care l-au găsit istoricii maghiari este că de fapt i-a confundat pe români/vlahi cu cumanii şi pecenegii (care erau şi ei prin zonă). Ei, de ce nu? Adevărul e că e greu să deosebeşti o limbă neo--latină de una turcică. Seamănă al naibii de mult! De asemenea, ca fapt divers, cronicarul Nestor (slav) ne spune că în 898 valahii se luptau cu maghiarii în Transilvania.

Dar şi limba se pare că indică o migraţie de la sud... Ei, 100 de cuvinte albaneze şi mai puţin decât atâta de origine grecească din 2000 sau 3000, cât e vocabularul de bază sunt o proporţie covârşitoare! Argumente serioase, frate! Cu aşa ceva n-ai cum să te pui...

Şi în final, mai ştim că în secolul al XIV-lea, la scurt timp după ce "românii au venit în Transilvania", o parte au plecat în Moldova şi Valahia (Ţara Românească).

Şi mai grav e că, aşa cum am scris acum vreo săptămână, se găsesc destui care să susţină sus şi tare prostioarele astea. Pe de-o parte e îngrijorătoare prostia lor, dar pe de altă parte, măcar avem circ pe gratis! Mai mult, unii dintre ei înfloresc poveştile şi mai tare. De exemplu, de la HunGerri, marele istoric din Debrecen, cu cont pe YouTube, aflăm că limba română a apărut în secolul al XIX-lea şi că până atunci fusese predominant slavă. Asta în baza faptului că "da" se spune cum se spune şi că până în acea perioadă scriam cu alfabetul chirilic. Ştiţi, şi ungurii scriu cu alfabetul latin. Dar asta nu îi face latini, nu? Şi având în vedere că scrisoarea lui Neacşu din 1521, cel mai vechi document în limba română cunoscut, e perfect inteligibilă, ÎN MOD CLAR îi putem da dreptate.

Dar cel mai comic nu e atunci când spun prostii mari cât ei, ci atunci când încearcă să le spună în limba română. De exemplu, marele istoric şi lingvist de Miercurea-Ciuc (Csíkszereda), Damaszkusz, ne spune următoarele:

• "Supertivilizatile au fost totii calareti. Hunii venit in Europa pe cai si era usor pentru sa face totul. Au venit si cucerit Erdely si asa aparut natiunea magyar. Voi romani ati venit aici dupe noi."
• "Scithiani este numele popoarelor de la Bazinul Carpatic pana India traind popoare mai inaite de indo-europeani! Ei au fost ca nisipul pe malul mari! Ei au fost cel mai dezvoltati in toate domenile vieti a supercultura! Indo-europeni si multi alti de la ei au preluati aratul, semanatul, domesticarea animalelor, mestesugurile, lenjeria, furculita, de a construi case, sate, orase, de toate! Toate lumea Europene si estica traieste din averea skithienilor!"
• "Cultura, religia, limba voastre sunt in mare departare de la cultura popoarelor care au traiti vreodata in Transilvania! Daci-sarmati-sciti au fost cu totul un altfel de popor decati voi, urmasi Vlachilor dinspre Balcani! De toate, limba, religie, folklor sunteti legati de Balcani, si mentiunile istorice la Balkani, mai tarziu sub sau la partea ailalt a Carpatilor va stie pe stramosi vostri!".

Sub nucule uriaş
Damaszkusz chinuieşte;
El ingurgitat gulaş
Ş-acum nu prieşte.

Ioi Damaszkusz, noi in primul rind vrea se zicem la tine că nu vorbeşte limba rumuneşte mult bine. In rindul doi, nu ştie la tine istorie mult bine. Dacă la Transilvania venit intâi ungurii şi după venit rumuni, atunce eu me mut in Kazakstan.

Pe un fekete stinche
In castel inchisa,
Unde curge-n vale
Cianuri pe Tisa,
Plinge la castel in magyar
Mica Ildiko...
Ce dor fost la ea
De Damaszkusz, cel ungur
De pe fix serit.
Che inche din preistorie,
Damaszkuszu ei iubit
O intrat in Erdely
Şi nu mai ieşit.

Şi pentru che tot nu vorbeşte la tine rumuneşte mult bine, de ce nu dai drumul la tine se vorbeşte in magyar, prieten nostru?

Simte-te liber să taci în maghiară!

Deşi nu am nimic cu ungurii în mod special,
sau cu altă naţiune, încep să-i înţeleg pe ăştia din poză