Flower power!!

Intrările de la etajele inferioare din toate clădirile ASE-ului, şi nu numai, sunt pline tot timpul de tot felul de indivizi care distribuie fluturaşi şi reclame pentru absolut orice îţi trece şi nu-ţi trece prin minte şi chiar mai mult de atât. Dând o tură pe la toate intrările şi adunând toate hârtiuţele astea te alegi cu stocul de hârtie igienică pe cel puţin o lună. Dar în unele cazuri mai speciale, şi cu o durere de cap...

Printre cazurile astea speciale putem să-i enumerăm pe ăia care te fut la cap să-ţi faci card la nu ştiu ce bancă, că la ei e cel mai bine sau ăia care vin acolo să racoleze studenţi pentru fel de fel de joburi. Sigur, între 80 şi 95% din studenţii care trec pe acolo sunt absolut dezinteresaţi de ceea ce încearcă ăia să promoveze, dar asta e altă problemă.

Dar pe cel mai interesant individ l-am întâlnit chiar azi când mă duceam la bibliotecă în Bastiliei să caut un rahat de carte (pe care am avut noroc şi am găsit-o de data asta). Şi cum spuneam, chiar când dădeam să urc pe scări, sunt abordat de unul care mă întreabă dacă am un minut liber. Da, sigur. De ce nu? La urma urmei, cât putea să dureze? Se pare că mai mult decât acel un minut pe care îl pomenea, de asta vă asigur!

Începe discursul: "Mă numesc X şi sunt voluntar într-o organizaţie numită Service for Peace. Aceasta este o organizaţie studenţească internaţională care adună tineri din toată lumea şi al cărei scop este crearea unei lumi mai bune, bazată pe o cultură a iubirii, în care toţi am fi ca o mare familie.................". În gândul meu: Oh shit, hippies!


"Bla bla bla... Credem că societatea actuală este plină de restricţii şi că împiedică oamenii să-şi urmeze propriul drum şi să-şi găsească un sens sau un scop în viaţă....................." Ok, dar ce-am eu de a face cu toate astea? Ce-mi zici mie?? Chestia asta se întâmplă de sute de ani şi totuşi lumea trăieşte bine mersi. Bla bla... Acuma urma ceva despre război sau o chestie de genul ăsta şi despre cum guvernele ţărilor puternice distrug lumea şi o aduc în sclavie parcă. Nu mai ştiu formularea exactă. Figlio mio, anii '60 au trecut demult şi hippies nu prea mai sunt la modă. Americanii au plecat şi ei din Vietnam în '72 şi tinerii nu se mai bagă la chestia asta ca să scape de înrolarea forţată în armată. "Noi vrem să aducem la un loc diverse grupuri din lume şi să trecem peste bariere ca rasa, religia, cultura, clasa socială, religia şi originea naţională. Vrem să apărăm diversitatea, pacea şi să ne implicăm în rezolvarea mai multor probleme sociale urgente." Prietene, dacă se întâmplă să nimereşti vreodată pe blogul ăsta, citeşte articolul pe care l-am scris cu o zi înainte. Şi altele care vor urma, cu aceeaşi temă sau cu teme asemănătoare (cred).

După încă câteva minute îmi înmânează un fluturaş, care ,în mod normal, ar fi fost bun de hârtie igienică. Pe acel fluturaş era în parea de jos un chestionar cu trei sau patru întrebări interesante şi filosofice, care îmi depăşeau cu mult capacitatea de a raţiona. Sunau cam aşa:
1. Care este scopul vieţii dumneavoastră?
2. Credeţi că este important să trăim pentru propria persoană sau pentru ceilalţi?
3. Sunteţi interesat de nu mai ştiu ce?

În mod normal răspunsurile ar fi fost ceva de genul: I'm not interested I'm not interested in this crap/shit and you're pissing me off badly / I don't care / I don't give a crap/damn/fuck/shit. Dar, în acel moment, după mult mai mult de UN MINUT, singurul lucru care îmi venea în minte era una dintre replicile cheie ale lui Eric Cartman din South Park: Die, hippie! Die!

Eric Cartman

În fine, cum tema "Economia mixtă, jumate capitalistă, jumate socialistă", despre care căutam informaţii la bibliotecă era mai interesantă şi mai atrăgătoare decât prostia asta, a trebuit să mă eschivez politicos. De asemenea, a trebuit să refuz la fel de politicos un DVD cu Dumnezeu ştie ce, care mi-a fost oferit de individ. După încă circa 30 de secunde despre mecanismele economice care aduc în sclavie omul şi marile corporaţii care distrug valorile umane, am reuşit să plec dracu' odată! Ştii tu, n-ai nimerit prea bine pe la noi. Academia de Studii Economice se ocupă EXACT cu studiul "mecanismelor economice de aducere în sclavie şi al corporaţiilor ce distrug valorile umane."

Aşa că m-am dus la bibliotecă, am căutat economia mixtă, şi am pierdut câteva minute ca să ocolesc prin pasarelă şi să ies prin clădirea Eminescu, ca să nu dau de acelaşi ins.

Morală: În concepţia hippie, un minut înseamnă undeva între cinci şi zece. Sfatul meu: evitaţi-i pe ăştia şi pe ăia cu carduri sau cu joburi!