luni, 22 decembrie 2008

Mare-i grădina ta Doamne, da' mulţi îi sar gardu'

Acum ceva timp am scris câteva cuvinte despre un cadru didactic de la ASE, pe care l-am prezentat sub numele de Dna L. Spuneam că este o persoană încântătoare şi că NU are niciun fel de probleme psihice.

Precizare: iniţial, numele de Dna L l-am ales la mişto, dar dup
ă ce m-am mai gândit puţin, i-am găsit o semnificaţie. Dna. L poate fi considerată prescurtare de la Doamna Leana, care la rândul ei e prescurtare de la Elena Ceauşescu.

Pe la primul curs sau seminar ne povestea ea, cum (în spiritul socialismului şi al prosperităţii comunismului şi al patriei) crede că ar trebui ca reputaţia pe care o are Academia de Studii Economice să fie îndreptată. Aici se referea de reputaţia de loc în care examenele se iau p
e bani şi alte astfel de lucruri. În primul rând, nu cred că e atât de extins fenomenul... Majoritatea studenţilor încă îşi iau examenele cinstit. În al doilea rând: tanti Leana, ce te face să crezi că "faci cinste acestei universităţi" picând studenţii în draci??

În cadrul aceluiaşi discurs, ne-a mai povestit cum cu c
âţiva ani în urmă un student a încercat să se ducă la ea la examen şi să copieze pe biscuiţi. Da, pe biscuiţi... Nu e nicio greşeală de tipar. Părerea mea sinceră e că a avut un vis mai ciudat prin aceeaşi perioadă şi a venit la şcoală să ni-l povestească. Şi de pe vremea aia, an de an fenomenul se repetă. Iată cum individul copia de pe biscuiţi: a intrat şi el în sala de examen cu o cutie de biscuiţi, să aibă ce să mănânce. Şi cică s-a prins de faptul că el copia din cauză că mânca câte un biscuite la intervale prea fixe. Da... şi marmota făcea trafic cu marijuana!

Pentru cei mai mulţi dintre noi, un simplu pachet cu biscuiţi.
Pentru un student imaginar, O ARMĂ!

Acum, din acelaşi ciclu, o altă întâmplare. Pe la sfârţit
de semestru, am dat un mic test (un punct din nota totală). Cu vreo 20 de minute înainte de final, se gândeşte să mă mute în ultima bancă, unde tocmai se eliberase un loc. Probabil aveam faţă de infractor şi eram mai în siguranţă acolo. După încă cinci minute, îmi cere ochelarii... Deşi era o cerere ciudată şi în mod normal când cineva îţi cere aşa ceva îi tragi câteva înjurături, am făcut cum mi-a zis. Păi cum, te pui cu nubuna?! După ce i-a întors pe toate părţile şi şi-a dat seama că nu era decât o pereche de ochelari absolut inofensivă, mi i-a dat înapoi.

Cum să copiezi cu ochelarii, frate? Pe planeta Păm
ânt, la nivelul actual al tehnologiei disponibile pentru publicul larg, nu ai cum să faci asta. Singurii care ar fi putut să facă chestia asta sunt James Bond şi ăla din Mission Impossible.


Niciun comentariu: