Grecia, ţara în care a început civilizaţia europeană. Sau în care s-au pus bazele ei. Astăzi, o ţară ajunsă la un nivel respectabil de dezvoltare şi membră a Uniunii Europene de aproape 30 de ani. Şi cred că singura ţară cu adevărat civilizată din Balcani. Cu siguranţă o destinaţie ce nu trebuie ratată. Şi deşi am mai trecut prin Grecia, până acum capitala, Atena, am ratat-o. Dar în cele din urmă am ajuns şi pe acolo.
Atena e adevărat că nu e la fel de spectaculoasă ca Roma sau Viena dar, cu toate astea merită văzută. Asta s-ar putea să se datoreze în parte faptului că spre deosebire de alte capitale, a fost aproape abandonată acum o mie de ani şi în 1821, când a redevenit capitală era practic doar un sat cu clădiri vechi de 2500 de ani în mijlocul său. Dar azi, împreună cu portul Pireu, lipit de Atena, e o metropolă cu o populaţie de trei milioane jumate de oameni (3.500.000).
Ca orice capitlă care se respectă (nu e cazul Bucureştiului), aeroportul internaţional e legat de centrul oraşului de o linie de metrou, care din nefericire, până prin mai e închisă din cauza unor lucrări. Dar există şi trei linii de autobuze, care circulă bine şi, ca transportul în comun grecesc în general, sunt incredibil de punctuale fiindcă din oraş pleacă o autostradă cu patru benzi pe sens (din nou, nu-i cazul Bucureştiului).
Ca şi în restul Greciei, economia oraşului se bazează în mare parte pe turism. Ca şi în alte capitale occidentale, când ieşi prima dată de la metrou, în zonele Omonia sau chiar Syntagma (km 0) s-ar putea să ai impresia că ai nimerit din greşeală într-o ţară din lumea a treia. Într-un ghid turistic, Piaţa Omonia e descrisă în felul următor: Acum 100 de ani, Plateia Omonoia era printre cele mai elegante şi mai importante pieţe din Atena. Astăzi, tot mare şi centrală, este locul de întâlnire a prostituatelor, comercianţilor de materiale pornografice, drogaţilor, oamenilor străzii şi turiştilor dezorientaţi. Traficul este haotic şi în permanenţă se execută lucrări de construcţie şi întreţinere. Pentru olimpiada din 2004, Omonia a cunoscut o perioadă de lucrări majore. Asta a fost prima zonă din Atena în care am ieşit de la metrou. Hmmm, păi curve n-am văzut, erau o grămadă de chioşcuri de ziare, dar nu cred că vindeau reviste porno mai mult decât în restul oraşului, ]n schimb aveau ziare în albaneză, bulgară şi română; drogaţi şi cerşetori, dacă erau, nu ieşeau în evidenţă şi în calitate de turist, nu eram tocmai dezorientat de vreme ce acolo şi vroiam să ajung fiindcă hotelul era prin apropiere. Şi ăla care a scris că traficul e haotic sigur nu stă în Bucureşti...
În schimb ieşeau în evidenţă cât se poate de clar comercianţii ambulanţi de origine africană şi indiană/pakistaneză, care încercau să facă şi ei un ban cinstit vânzând genţi de plastic de proastă calitate, imitaţii proaste de ceasuri de marcă şi ochelari de soare de doi bani care se rup imediat. Se pare că oriunde densitatea de turişti e mare, la fel de mare e şi densitatea de imigranţi (ilegali).
Până acum am vizitat mai multe ţări, dar în niciuna din ele, în prinicipiu, nu puteai să comunici eficient decât în limba localnicilor. În alte cuvinte, mitul conform căruia engleza e o limbă universală e FOARTE şubred. Dar, în sfârşit, spre surprinderea mea, la Atena am dat de primul oraş dintr-o ţară nevorbitoare de engleză în care limba asta chiar pare a fi destul de răspândită, fiind vorbită de mai toată lumea de la copiii de şcoală până la bătrâni. Câteva precizări legate de "dialectul grecesc al englezei": What is your problem? în peste 90% din cazuri trebuie interpretat ca Are you alright/fine? sau Can I help you? şi nu trebuie luat în adevăratul sens. Şi toate firmele din Grecia care îmbuteliază apă par să fie ferm convinse că mineral water înseamnă de fapt apă plată (adică neacidulată). Apă minerală = οξύ/συρίζων μεταλλικό νερό (oxi/firizon metalliko nero) şi apă plată = μεταλλικό νερό (metalliko nero).
Dar cunoştinţele de engleză ale localnicilor dispar aproape cu desăvârşire dacă te duci într-una dintre insulele din Golful Argosaronic: Salamina, Aegina, Poros, Angistri sau Hydra. Dar asta nu e important pentru că dacă vrei să cumperi sau să mănânci ceva nu trebuie să stai prea mult de vorbă. Şi insulele greceşti sunt locuri frumoase şi bine întreţinute. Dacă vreţi să vă duceţi într-o insulă, cel mai bine e să daţi cu banul şi în aia să mergeţi pentru că adevărul e că toate seamănă între ele: câte un sat sau două cu port, străduţe strâmte, case albe sau în culori deschise, multe magazine pentru turişti, cu palmieri şi portocali, cu plaje şi cu o bisericuţă în vârf.
Metroul din Atena e nou, curat şi incredibil de punctual. Linia verde e de suprafaţă şi primele staţii care făceau legătura între Monastiraki şi Pireu funcţionează din 1869. Staţiile chiar au aspect de gări vechi. Staţiile dintre Monastiraki-Kifisia au fost date în folosinţă în 2000, ca şi linia roşie şi cea albastră. Linia albastră a fost extinsă până la aeroport în 2004 cu ocazia Olimpiadei. Biletul pe trei zile costă 6 euro şi e valabil şi pe autobuze. Pe o zi e 3 euro şi pe o săptămână e 10 euro. Nu există aparate de taxat cu barieră la metrou, dar sunt controlori şi amenda e 50 de euro. Biletul de la aeroport până în oraş e 6 euro. Problema când construieşti un sistem de metrou într-un oraş vechi de 4500 de ani dai la tot pasul de ruine, artefacte şi situri arheologice. Şi cum rezolvi problema asta? Simplu: faci muzeu în fiecare staţie, desigur.
Cel mai cunoscut obiectiv din Atena şi emblema oraşului, care apare pe toate cărţile poştale e Acropola: un deal pe care se alfă mai multe temple antice. Mă rog, ruinele lor... La prima vedere, sunt doar nişte pietre albe pe un deal, dar ca să pară mai impresionante trebuie să te gândeşti că sunt vechi de 2500 de ani. Cu biletul de 12 euro poţi să intri şi la restul ruinelor din împrejurimi, adică în şase locuri. Probabil că ar fi rămas mai mult din ele dacă turcii n-ar fi fost atât de inteligenţi încât să le transforme în moschei şi apoi în depozite de muniţie în timpul unui atac al veneţienilor. Apropo de turci, dominaţia de 400 de ani a avut efecte vizibile asupra Greciei moderne. În Atena există trei (foste) moschei: Monastiraki, care a fost transformată în biserică după ce au plecat turcii, Fetiye Camii, din care a mai rămas fundaţia şi Tzisdarakis, la doi paşi de Monastiraki, o biserică pe care turcii au transformat-o în moschee, ca pe Sfânta Sofia din Istanbul, dar pe care grecii au transformat-o la loc în biserică după plecarea turcilor. Azi Atena e singura capitală din Europa fără nicio moschee. Asta, împreună cu zidul mare care împarte Ciprul în două demonstrează cât de bine se înţeleg grecii şi turcii.
Acropole văzut printre ruinele a ceea ce a mai rămas
din Templul lui Zeus Olimpianul, una dintre
cele şapte minuni ale lumii.
din Templul lui Zeus Olimpianul, una dintre
cele şapte minuni ale lumii.
Dacă vreţi să vedeţi şi alte biserici din Atena, ar trebui reţinut faptul că, spre deosebire de bisericile catolice, cele ortodoxe nu sunt deschise non-stop. Alte biserici: Mitropolia, Kapnikaraiea. Dar toate seamănă dintre ele şi Mitropolia e momentan decorată şi-n interior şi-n exterior de schele.
Altă atracţie o reprezintă Grădinile Naţionale, un fel de grădină botanică şi Palatul Parlamentului, fostul palat regal. Mai precis, schimbarea gărzii la palat, care de face din oră-n oră în timpul săptămânii şi duminică dimineaţă cu fanfară. Soldaţii sunt cunoscuţi sub numele de Evzones/Evzonoi (Εύζωνες/Ευζώνοι)sau Tzoliades (Τσολιάδες). Pentru asta se opreşte traficul în zonă vreo jumătate de oră. Deci, dacă vrei să înveţi să înjuri în greacă, ăla e locul potrivit. Gărzile au unul dintre cele mai... interesante, ca să nu zic penale/penibile costume din Europa şi probabil din lume: fustiţe cu 400 de pliuri ce simbolizează anii de ocupaţie turcească, papuci cu pampoane, izmene şi băşti cu ciucuri.
Se pare că aşa erau costumaţi soldaţii în timpul războiului de independenţă. Cum Dumnezeu puteau să se bată îmbrăcaţi aşa??! Ca să nu mai zic să câştige un război cu cea mai mare ameninţare a întregii Europe de la acea vreme? Ştiu: probabil că inamicii mureau de râs când îi vedeau! La propriu...
Dar, dintre toate lucrurile, cel mai ciudat a fost chiar procesiunea de schimbare a gărzii, care e tare... neobişnuită. Din nou, n-am vrut să zic penală/penibilă. Filmuleţul de mai jos NU e dat cu încetinitorul.
Chiar în buricul târgului: Strada Bucureşti. Coincidenţă sau nu, acolo erau singurii cerşetori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu