Analiza costurilor la întreprinderea ASE

CIFRE INCORECTE, SUBEVALUATE; NU E CORECTĂ, DECI E LIPSITĂ DE VALOARE

În multe dintre aplicaţiile de la şcoală şi în tot felul de exemple generice e dat numele de "societate comercială ASE S.A" sau "ASE S.R.L". În această postare o să încerc să refac o temă de care am scris ceva acum câteva săptămâni, dar de data asta nu va fi vorba de o firmă fictivă. Mă rog, nici atunci nu trebuia... Deşi titlul de "Analiza costurilor la întreprinderea ASE" sună puţin ciudat şi s-a strecurat cred pe undeva o contradicţie de termeni, cred că e unul potrivit.

Datele, pe cât posibil, sunt reale şi (cred că şi) aproape complete.


I. Prezentarea generală a întreprinderii

Denumirea întreprinderii: Academia de Studii Economice din Bucureşti
Formă juridică de organizare: instituţie de învăţământ superior de stat
Număr de înregistrare la registrul comerţului: n-are
Data înfiinţării: 06.04.1913
Sedii:

1. Str. Căderea Bastiliei nr. 2-10, sector 1, Bucureşti
2. B-dul Dacia nr. 41, sector 1, Bucureşti
3. Calea Dorobanţilor nr. 15-17, sector 1, Bucureşti
4. Str. Mihail Moxa nr. 5-7, sector 1, Bucureşti
5. Calea Griviţei nr. 2, sector 1, Bucureşti
6. Str. Stanislav Cihoschi nr. 5, sector 1, Bucureşti
7. Intrarea Amzei nr. 1-3, sector 1, Bucureşti
8. Str. Tache Ionescu nr. 11, sector 1, Bucureşti
9. Calea Şerban Vodă nr. 22-24, sector 4, Bucureşti

Obiect de activitate: furnizarea de servicii educaţionale
Capital social: mult


II. Identificarea costurilor şi veniturilor

Analiza costurilor este o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte, al fiecărui cost în parte şi anume: materii prime, instalaţii, salarii, dobânzi, penalizari, chirii, materiale, combustibil, energie, maşini etc. Adică, analiza costurilor ajuta la reflectarea modalităţilor de utilizare a potenţialului material şi uman al firmei si la identificarea rezervelor de reducere a costurilor existente în firmă.

Costurile fixe sunt acelea care nu depind în mod direct de volumul producţiei întreprinderii şi printre ele se află chiriile, asigurările, dobânzile bancare, întreţinerea, amortizarea, combustibilul şi salariile personalului neimplicat în mod direct în producţie. Costurile variabile sunt cele care depind în mod direct de volumul producţiei şi dintre ele putem enmăra materiile prime şi materialele şi salariile personalului implicat direct în producţie.

Costuri totale = Costuri fixe + Costuri variabile

VENITURILE

1) Taxele de şcolarizare

Principala sursă de venituri a ASE-ului o reprezintă taxele de şcolarizare ce au fost introduse acum vreo zece ani cred şi care în prezent sunt plătite ceva mai mult de jumătate din studenţi. Şi numărul celor de la taxă creşte în fiecare an încet, dar sigur. În anul 2008 au existat 2668 de locuri la buget (gratis) şi 2675 de locuri cu taxă pentru anul I. Să presupunem că cifrele se păstrează şi pentru anii II şi III, deşi unii se retrag sau sunt daţi afară. Taxele arată astfel:

-2500 RON pentru anul I

-2400 RON pentru anul II

-2000 RON pentru anul III

Făcând totalul obţinem o cifră deloc modestă.

2500*2668+2400*2668+2000*2668=

6.670.000+6.403.200+5.336.000=

18.409.200 RON

În euro asta înseamnă 4.383.142,85. Curs: 1 euro = 4,2 RON. Unde mai pui şi că acum câteva luni cursul era mult mai avantajos, nu-i rău deloc...

Şi asta nu-i tot. Mai există şi tot felul de programe de masterat: 16 la număr. Taxa anuală la masterat e de 3000 RON. Pentru fiecare dintre ele există un număr de circa 200 de locuri cu taxă (n-am găsit cifre exacte). Toate programele de masterat durează doi ani.
200*3000*16*2=19.200.000 RON
În euro, 4.571.428,57. Acelaşi curs.

Şi în final, avem şi programe de doctorat. Din nou, n-am găsit cifre exacte, dar ştiu că sunt vreo 200 de plătitori de doctorate, costă 4000 RON/an şi durează trei ani.
200*4000*3=2.400.000 RON
În euro, 571.428,57.

Astfel, totalul este de:
18.409.200+19.200.000+2.400.000=
40.009.200 RON sau 9.526.000 euro

Cu adevărat impresionant, nu?

2) Taxele pentru admitere

Aceste taxe se plătesc în fiecare vară de către cei ce aspiră la un loc la marea şi onorabila Academie de Studii Economice. Fiecare candidat trebuie să completeze o fişă cu opţiunile sale pentru facultăţile la care doreşte să se înscrie, în ordinea preferinţelor. Înghesuiala cea mare e de obicei la Finanţe, REI şi chiar şi Management. Se pot completa până la 11 opţiuni şi fiecare opţiune/examen se plăteşte cu suma modică de 60 RON, sumă ce în viitorul apropiat va ajunge la 100 RON. De asemenea, pentru adminterea la masterat se plăteşte o sumă de 70 RON, sumă care, de asemenea, va creşte până la anul. În 2008 pentru ciclul de licenţă s-au făcut circa 11.500 de opţiuni, iar pentru masterat o să presupunem că circa 8000. Deci:
11.500*60+8000*70=
690.000+560.000=1.250.000 RON
În euro, 297.619,07

3) Taxele pentru "olimpiada de vară"

În semestrul I al anului universitar 2008-2009 promovabilitatea la disciplina microeconomie a fost extrem de scăzută: 25%. ATENŢIE, promovabilitate înseamnă ăia care AU TRECUT. Am aflat, totuşi, că e un lucru perfect normal. Bine, nu e normal să pice trei sferturi la un examen, dar se întâmplă cu regularitate. Însă, după îndelungi raţionamente care au durat câteva minute, cred că am găsit o posibilă cauză: restanţele se plătesc cu suma modică de 30 RON, exceptând sportul care e 300 RON, dar mi-e greu să cred că există restanţieri acolo. Să presupunem că într-un an se plătesc 2600 de restanţe. Şi să zicem că mai sunt 1500 în anii II şi III. Deşi s-ar putea să fie cifre (mult) subevaluate. Astfel, cu cât sunt mai mulţi restanţieri, cu atât sunt mai mulţi bani. Cu cât sunt mai mulţi bani, cu atât profitul e mai mare. Cu cât profitul e mai mare, cu atât e mai bine. Cu cât e mai bine... cu atât e mai bine.
2600*30+1500*30*2=
75.000+90.000=165.000 RON
Adică 39.285,71 euro. Hmm, subţire! Abia-ţi ajunge să cumperi o maşină mişto sau un apartament de trei camere...

Unii profesori încearcă să ne facă să credem că lor "nu le revine niciun cent" din aceşti bani. Dar altfel de ce şi-ar pica studenţii pe capete? De plăcere? Asta ar ridica semne de întrebare cu privire la sănătatea lor psihică. Ca să îi dea statului? Improbabil. Sau poate pur şi simplu ca să mai scoată şi ei un ban în plus... Asta ar părea plauzibil.

4) Taxele ocazionate de reparaţii

În 2008 a fost refăcută faţada clădirii de pe Str. Căderea Bastiliei. Asta a implicat costuri. Dar de ce să nu facă şi ei un ban? Dar cum? Simplu, amplasând un banner mare de tot cu o reclamă la Nivea, mi se pare. Din aşa ceva se scot cred vreo 50.000 RON (11.904,76 euro) cel puţin într-o vară. Şi când te gândeşti că mai sunt trei clădiri prin zonă care ar necesita astfel de lucrări.

5) ID

Există într-un an cam 700 de studenţi înscrişi la învăţământ la distanţă. Taxa este de 1800 RON/an.
700*1800*3=3.780.000 RON
Sau 900.000 euro.

6) Altele

Alte taxe încasate carenu au fost incluse şi variabile sunt amenzile, taxele pentru legitimaţii, taxele pentru diplome, alte penalizări şi, desigur, subvenţiile primite de la stat. Dar dacă voi obţine date, le voi introduce.


ÎN TOTAL VENITURILE ÎNSUMEAZĂ:
40.009.200+1.250.000+165.000+50.000+3.780.000=
45.254.200 RON
Sau 10.774.810,52 euro.


COSTURILE ŞI PROFITUL

Costurile sunt fără nicio îndoială (mult) mai mici decât veniturile. Dintre toate şcolile la care am fost până acum, patru la număr, ASE-ul este de departe cea mai bine dotată şi bine întreţinută. Două dintre clădiri: cea din Căderea Bastiliei şi cea de pe Moxa arată ca noi. În clădirea Eminescu există la fiecare etaj câte cinci săli cu câteva vreo 20 de calculatoare fiecare. La capitolul curăţenie nu pot să spun că excelează, dar e vizibil mai bine decât în alte locuri.

Una peste alta, reparaţiile, renovările, întreţinerea nu cred că au cum să coste mai mult de 10.000.000 RON anual (~2.381.000 de euro). Astfel, profitul rămâne în cel mai rău caz la nivelul de 35.000.000 RON (8.333.333,33 euro). Este vorba de profitul brut. Luând în considerare cota unică de impozitare de 16% rămânem doar cu 29.400.000 RON sau 7.000.000 euro.

O cifră deloc rea. Aş spune chiar că e COLOSAL!


III. Căi de raţionalizare a costurilor

De fapt, cu aşa o cifră de afaceri şi aşa un profit nu prea ai de ce să te oboseşti cu raţionalizarea costurilor. Nici măcar n-ai ce să raţionalizezi. Decât poate să crească taxa la restanţe că nu scot prea mult de pe urma lor. Aoleu, Doamne! Ce tot spun?!

În schimb, sugestii pentru investiţii există:

1. Zugrăvirea clădirii Eminescu n-ar strica deloc
2. Schimbarea băncilor din sălile de curs din clădirea Facultăţii de Cibernetică. Deşi ar fi mare păcat să se piardă formulele şi toate informaţiile scrise pe băncile alea în anii anteriori. Dar nu se poate să măzgăleşti Rammstein peste Metallica peste Iron Maiden peste Beatles...
3. Construirea unei clădiri noi, pentru că sunt prea mulţi studenţi şi prea puţine clădiri.
4. Nici o parcare subterană sau supraterană pe undeva prin apropiere n-ar strica studenţilor şi sunt sigur că nici profesorilor.

Sunt sigur că există şi altele.

În toată facultatea există cam 700 de cadre didactice, din care doar vreo jumătate, 350 să spunem, profesori, restul asistenţi. Profitul, nerămânând altceva de făcut cu el, se distribuie între cei 350 probabil.
29.400.000/350=84.000 RON/profesor
sau 20.000 euro/profesor
Adică 7000 RON/lună (1666,66 euro) în plus faţă de salariul de profesor universitar, care sigur sare de 2000 RON. Pentru o facultate la care timpul petrecut la catedră de profesori este redus, şi timpul petrecut la şcoală de studenţi este şi mai redus, cifra este una cât se poate de bună.


IV. Concluzie

Concluzia unică pe care o putem trage din aceste cifre e că ASE-ul este o afacere nu doar bună, ci excelentă, care nu va fi afectată în mod deosebit de criză pentru că, vrei, nu vrei oricum trebuie să te duci la facultate.


Dar faptul că e o afacere atât de bună, a dus la scăderea calităţii învăţământului. Cursurile sunt din ce în ce mai expeditive, ai mari şanse să pleci de la unele cursuri fără să pricepi nimic şi lumea începe să se întrebe dacă instituţia îşi merită numele. Mai ales că e cunoscută pentru faptul că examenele în multe cazuri se puteau lua cu ajutorul micilor "atenţii" (şpăgi) până acum nu foarte mult timp. Deci este oare avantajos raportul calitate/preţ??