Miliţieniii NU ie proşti

De câteva luni mă confrunt cu o mică problemă. Vreau să-mi iau şi eu permis auto, ca tot omul. Să pot şi eu să conduc maşina pe drumurile publice. Legal, desigur. Aşa că am făcut ce a trebuit pentru asta. Adică şcoala de şoferi. A fost oare o idee chiar aşa de bună oare? N-o fi fost, dar e singura metodă. Dar de ce să nu fie o idee bună? Fiindcă majoritatea şcolilor de şoferi din Bucureşti, şi probabil din România în general, sunt sub-mediocre cu indulgenţă. Mai exact, 15 şedinţe de condus NU au cum să te pregătească pentru circulaţia pe drumurile publice. Mai ales în Bucureşti, cu haosul de pe şosele... Pe lângă asta, instructorii sunt şi ei cam plictisiţi de viaţă, pe majoritatea nu îi interesează absolut deloc dacă înveţi ceva sau nu. Mai pe româneşte, îi doare-n cot, respectiv undeva între picioare. Despre cursurile teoretice, ce să mai zic? Numele se potriveşte bine... Doar teoretic se ţin. Asta deşi pe chitanţa eliberată şi chiar şi pe broşura de prezentare apar undeva pe primele rânduri. De evitat şcolile D!NU, TEO şi încă una al cărei nume îmi scapă momentan. Şi multe altele probabil.

Aşadar, ca orice instituţie educaţională sau de studii de orice fel din România, şi din şcolile de şoferi ieşi mai prost decât intri. De fapt, nu. Ieşi la fel de prost. Că se presupune că nu ştii mai nimic despre ale condusului când te duci acolo, deci mai prost nu prea ai cum să ieşi.

Şcoala, în mod normal ar trebui să dureze trei săptămâni (15 zile lucrătoare). Sigur, cazurile în care se întâmplă asta sunt prea puţine. Dacă ai noroc termini într-o lună, iar dacă ai ghinion te întinzi pe trei, chiar patru luni. Eu, cu ceva mai mult de o lună jumate, nu stau chiar aşa de rău.

Deci, după cum ziceam, la sfârşit nu ştii mai nimic. După asta, altă problemă: examenul cu cele două probe ale sale, cea teoretică şi traseul. În momentul de faţă, eu am trecut proba teoretică a doua oară şi sper ca măcar de data asta să iau traseul... Dar, să analizăm puţin proba teoretică. Aceasta constă într-un set de 26 de întrebări la care sunt permise 4 greşeli. Întrebările astea sunt grilă şi au fiecare câte trei variante de răspuns. Pot să aibă una, două sau trei răspunsuri corecte. Dacă la una cu două sau trei răspunsuri corecte ai pus doar unul sau invers, bye bye! Până nu demult, erau şi întrebări cu niciun răspuns corect. Dar astea au dispărut pentru că, mai nou, de câteva luni, examenul se dă pe calculator. Şi treaba asta e cu două tăişuri. Acum afli punctajul pe loc, dar e cam stresant faptul că în partea de sus a ecranului e un loc unde sunt trecute "X răspunsuri corecte; Y răspunsuri greşite". Iar dacă ajungi la a cincea greşeală, bye bye! better luck next time! Şi pe lângă asta, nu se poate frauda examenul, adică miliţienii n-au cum să-ţi ceară o şpagă mică ca să te treacă, că nu controlează în niciun fel procedura.

A fost comică situaţia când m-am dus prima dată să dau sala. Până să se bage pe calculator, te duceai să te programezi şi dădeai peste două, trei, patru săptămâni. Depinde câţi candidaţi erau. Acum eşti băgat în sală PE LOC. Foarte bine, nu? Aşa şi trebuie. Dar eu nu ştiam asta la momentul respectiv. Iar doamna de la ghişeu nu a crezut că ar trecui să mă anunţe... Şi aşa am picat foarte frumos cu 16 puncte.

În ziua de azi totuşi, lucrurile stau mai bine. Am aflat de curând de la cineva cum stăteau lucrurile acum vreo cinci ani. Pe vremea aia promovabilitatea era de circa 20% +/- 5%. Aşteptai 1000 de ani să dai examenul, doar ca să-l pici. Nu vă imaginaţi că lucrurile stau altfel acuma. Nicidecum... Doar că nu mai stai atâta să aştepţi. Deci, după ce ieşeai din sală aşteptai câteva ore, două sau trei, ca să afli dacă ai trecut sau nu. Atenţie! Nu aflai rezultatul exact, doar dacă ai trecut sau nu. Aşa că în condiţiile a 1000 sau 2000 de candidaţi şi a unei promovabilităţi de mai puţin de 20% s-a găsit o metodă ABSOLUT INGENIOASĂ de a anunţa rezultatele! Erau strigate numele celor RESPINŞI! 80% * 2000 = 1600!! Cam multă lume... Făcând încă nişte calcule simple ne dăm seama că 20% * 2000 = 400. Deci, frate, doar miliţienii sunt în stare de aşa ceva.

Miliţieniii NU ie proşti

Pentru a ne da seama în continuare de ce sunt în stare prietenii noştri de la Poliţia Rutieră, hai să ne uităm pe câteva întrebări din cartea cu chestionare de la editura Naţional. În primul rând, de când cu examenul pe calculator s-a băgat şi un capitol cu întrebări de mecanică. Frate, la ce-mi trebuie mie mecanică?! Dacă mi se strică maşina oricum nu ştiu ce să-i fac şi dacă încerc să umblu la motor, o stric şi mai rău. Şi în aceeaşi situaţie cred că sunt majoritatea românilor. Deci, pentru a-mi repara maşina la care nu sunt sigur cum se ridică capota trebuie să-mi încarc capul cu întrebări despre cutia de viteze, pneuri, sistemul de ungere şi ambreiaj.

Alt capitol nou, la fel de interesant şi, din fericire, mai scurt este "Conducerea ecologică". Cea mai interesantă întrebare sună astfel:
Comportamentul ecologic în vederea conducerii autovehiculului presupune:
A. planificarea traseului pentru economisirea de timp şi combustibil
B. oprirea motorului în cazul unei opriri lungi la calea ferată
C. oprirea motorului la un semafor care, de regulă, durează mult

Răspunsuri corecte: A, B, C. A şi B de acord. Dar C?? De unde să ştiu eu cât ţine un semafor?!

Există şi întrebări de tipul:
Care dintre următoarele indicatoare îţi permite/nu îţi permite să faci nu ştiu ce?
A. indicatorul 1
B. indicatorul 2
C. ambele inidcatoare

Să zicem că ambele. Asta ar însemna varianta C. Ei, la unele dintre întrebările astea poţi avea surpriza să afli că nu e varianta C, ci variantele A, B şi C. Sunt singurul căruia i se apre ciudată chestia asta, oare? Ceva-i spune că nu.

Dar, de departe cea mai ciudată şi comică mi s-a părut următoarea:

Scuze pentru grafica nasoală, dar e făcut în Paint

Răspuns corect: B. autoturismul roşu!
Răspuns corect în realitate: autoturismul albastru. Iar singurul autoturism roşu apărea două întrebări mai sus.

Şi, în final, alte prostioare: există o rubrică cu sancţiuni şi amenzi. Parcă m-ar ajuta la ceva dacă le ştiu. Primesc reducere dacă le învăş cumva şi nu ştiam? De asemenea există un capitol intitulat "Ciculaţia pe autostrăzi". După ce că avem sub 500 km de autostradă, şi ăia semi-funcţionali, de ce ne mai bagă întrebări, oare? Cea mai interesantă din acest capitol e următoarea:
Pe o autostradă este permisă depăşirea pe partea dreaptă?
A. nu, în nicio situaţie
B. da, dacă se semnalizează corespunzător şi dacă şoferul se asigură
C. nu se precizează în lege

Răspuns corect: B. Asta dacă are cel puţin TREI BENZI autostrada. În România exstă aşa ceva? Nope...

Asta e... Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!