luni, 26 ianuarie 2009
miercuri, 21 ianuarie 2009
Poliţia... Nici nu ştiu care din ele
Din categoria "Miliţieniii NU ie proşti": acum câteva zile, când stăteam la coadă, ca tot omul, să-mi ridic şi eu permisul după atâta aşteptare, am asistat la o discuţie între doi indivizi de la secţia din Pipera, care probabil că erau unele dintre cele mai luminate şi mai geniale minţi din Poliţia Română. N-am ascultat decât puţin, dar ideea era împărţirea administrativă, să-i spunem aşa, a poliţiei. În România, dacă ne uităm puţin la maşinile de poliţie de pe drumurile publice, ne dăm seama că există aşa: Poliţia "normală", Poliţia Rutieră, Poliţia Comunitară, Poliţia de Proximitate, Poliţia Rurală şi încă câteva.
Şi pentru că trăim în România, atunci când ai o problemă cu nişte ţigani care vor şă te taie şi să-ţi ia banii, să nu te aştepţi ca Poliţia Rutieră, de exemplu, să intervină în vreun fel. Asta e, nu intră în atribuţiile lor. Ei dirijează circulaţia (vorba vine, că dacă e să ne luăm după circulaţia de pe şosele, n-ai zice) şi îi pică în draci pe doritorii de permis de conducere. Interesante noile modele de permis... Mai puţin culoarea: roz... Ain't that a little gay? Sau dacă ai probleme pe şoselele dintre marile bulevarde de la marginea oraşului, unde sunt mai mult case, cu tâmpiţi care nu ştiu să conducă şi îşi dezvoltă talentul, cu riscul de a-i lovi pe alţii, pietoni sau şoferi, să nu te aştepţi ca poliţia comunitară să intervină în vreun fel. Nu intră în "atribuţiile" lor, prin urmare, nu-i interesează...
Cel mai nou dintre departamentele astea e Poliţia Animalelor. A fost creată probabil de miliţienii care s-au uitat prea mult la Animal Planet. Dar, dacă ne gândim bine, cea mai mare parte a poliţiei este "a animalelor". La ce primate cu intelect supra-dezvoltat activează în cadrul ei... Oricum, ideea a fost una bună. Protecţia animalelor de cei ce le agresează. Dar, nu sunt prea sigur că funţionează. La cum am spus mai devreme că stă treaba cu poliţia în România, te gândeşti că atunci când a fost înfiinţată divizia asta, poliţia normală nu era în stare să se ocupe de probleme de genul ăsta. Dacă ar fi trecut un miliţian pe lângă unul care bătea o pisică, reacţia probabil ar fi fost: Băi, nu, nu merge. N-am ce să la fac, nu mă bag. Dă ăla nişte şuturi la pisica aia... E periculos ăsta. Tre' să-i chemăm pe ăia de la Antitero sau SRI sau o unitate specializată... Deci, aparent e o risipă de bani chestia asta. S-au rezolvat toate problemele ţării şi acum trebuie să ne ocupăm de pisicile şi câinii care-şi iau prea multă bătaie. O parte bună, totuţi ar fi că dacă ar fi cineva arestat din auza legii ăsteia, ar avea puşcăriaşii nişte amuzament. Ar intra în celulă cu cinci gorile d'alea pline de tatuaje, care abia aşteaptă să bage cuţitu' sau pula-n cineva, care i-ar zice aşa:
-Tu ce faci, bă? De ce eşti aicea? -Păi... am bătut o pisică...
-Cu ce? Cu cuţitu', cu toporu', ceva?!
-No, i-am dat cu picioru'... Ş-am intrat la puşcărie...
Okay, dar când intri la puşcărie trebuie să te dai mare. Deci, Da, frate şi dup'aia l-am ciuruit pe proprietar cu un Kalaş, i-am tăiat familia şi i-am dat foc la casă. D'asta-s aici!
Ar mai fi o chestiune şi cu numele... E puţin impropriu. Nu e a tuturor animalelor. NU ştiu de ce, dar am impresia că n-or să apere sobolanii, de exemplu. În orice supermarket, există un raft de substanţe care omoară şobolanii în moduri cât mai creative: "asta îi face să explodeze în focuri de artificii colorate", "asta îi lasă de abia pot să se mai târească până la uşă", "asta le face creierii să explodeze" etc. Dar, frate, nu da şuturi la un câine sau la o pisică!! Deci, e o instituţia discriminatorie, şi astfel, posibil neconstituţională. Şi pe undeva prin ţară sunt câteva mii de vaci şi oi care urmează să fie transformate în salam şi sunt de acord cu mine. Şi, în final ar mai trebui să precizăm că, în bunul spirit al Poliţiei Române, dacă te vei plimba prin Ferentari şi o gaşcă de zece ţigani o să vrea să te termine, ei nu te vor apăra de o bătaie violentă.
-Ajutor! Ajutor!-Poftim?
-Băi, nu. Lasă-l în pace... Vorbeşte. Dacă vorbeşte, nu-i treaba noastră.
-Au, au! În pizda mă-tii, ajutor! MIAU! MIAU!
-Nu... Poliţia Animalelor... Nu mă interesează. Chemaţi poliţia normală.
Deci, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.
vineri, 16 ianuarie 2009
Cât durează în România să-ţi iei carnet de conducere?
E o întrebare bună. Păi, durează destul de mult. Astăzi, după lupte seculare am reuşit în sfârşit să trec şi proba practică de la examen (traseul). Obţinerea acelei bucăţi de plastic cu categoria automobilului şi numele tău pe ea e o întreagă aventură la noi în ţară. Şi n-o să-l primesc în mână decât abia luni.
ÎN ATENŢIA CELOR CARE VOR SĂ-ŞI IA PERMIS, SUNT PE CALE SĂ-ŞI IA PERMIS SAU SE GÂNDESC SĂ SE APUCE DE ŞCOALĂ. Următoarele lucruri s-ar putea să vă folosească.
Primul pas e să faci şcoala de şoferi în mai mult timp decât ar trebui în mod normal. După asta, rezolvi cu tot felul de documente: cazier, fişa medicală şi două taxe (taxa de examen, taxa de permis). În mod normal ar trebui să meargă repede şi fără mari probleme. Dar, pe de altă parte, poţi să ai ghinion... După asta urmează proba teoretică. Despre ea, mai pe larg am scris acum vreo săptămână.
ATENŢIE. Proba teoretică se dă PE LOC. Mergi în Pipera, dai dosarul şi intri imediat în sala de examen. Ca să treci trebuie minim 22 de puncte din 26. Chiar dacă sediul poliţiei e pe Şoseaua Pipera, cel mai indicat e să cobori la staţia de metrou Aurel Vlaicu, NU la Pipera, cum am făcut eu prima oară. Dacă faci asta, mergi pe jos de-ţi sar capacele. Dar mersul pe jos e totuşi sănătos, nu? Contrar a ceea ce credeam, traseul nu e cu mult mai uşor decât sala. Până acum câteva zile, cele mai mari şi mai strălucite minţi din rândul miliţienilor, s-au gândit să mute toţi candidaţii bucureşteni la Parcul Carol pentru traseu. Uimitor raţionament! În jur de 800 de candidaţi pe un spaţiu de câteva sute de metri pătraţi. Şi mai şi vine fiecare cu maşina şi instructorul personal... Cred că vă daţi seama ce mişto a fost când am fost prima oară la traseu în noiembrie. Ţigănia de pe lume! Miliţienii veneau să strige numele candidaţilor şi cei 1000 de candidaţi făceau cerc în jurul lor. Nu veneau în acelaşi loc, că n-aveau dstul spaţiu. Mai venea un poliţist, se muta şi turma câteva zeci de metri mai încolo... Şi tot aşa până îţi auzeai numele. Pe lângă înghesuială, era şi un frig de te căcai pe tine. Miliţienii au întărziat şi ei vreo juma' de oră. Cred că e clar ce bine se simţea toată lumea. După ce stăteai afară pe frigul ăla, se mai aşteptau şi să conduci BINE.
La prima încercare am picat. Şi cei mai mulţi candidaţi au şanse foarte mari să păţească asta pentru că am înţeles că la multe secţii miliţienii primesc ordine să-i pice la prima sau primele încercări pe candidaţi, indiferent cât de bine conduc. Dar eu am picat pentru că am avut ghinion. Am avut ghinion mare... Pe una dintre străduţele de la Filaret, mi-a ieşit la vreo trei metri în faţa maşinii un pieton. Pietonul ăsta a ieşit dintr-o curte şi a traversat strada ca o floare! Nu tu asigurare la stânga sau la dreapta, de trecere de pietoni ce să mai zicem? Începător fiind, nu prea eram pregătit de situaţii din astea, aşa că miliţianul examinator a pus o frână de nu m-am văzut. Şi cum intervenţia agentului de circulaţie examinator pentru prevenirea unui accident sau efectuarea unui accident valorează 21 de puncte de penalizare, am picat cu brio... Cretinul din cauza căruia am păţita asta totuşi, merita să-i împrăştii creierii pe toată partea carosabilă a drumului. Şi dacă studiem puţin legea, ne dăm seama că chiar aveam tot dreptul să fac asta.
Astăzi, încercarea numărul doi la traseu, încercarea a treia per total. Era la fel de frig dimineaţă, dar n-am mai îngheţat de data asta că m-am îmbrăcat bine. Din cauza faptului că se mai dă examenul şi în alte părţi, era vizibil mai puţin aglomerat. Asta-i vestea bună. Vestea proastă e că fiindcă numărul candidaţilor s-a înjumătăţit şi miliţienii au timp să te frece mai mult: 20 de minute în loc de 10. Asta înseamnă că în loc de o manevră, poate să-ţi ceară două sau trei. Dar dacă ştii să mergi cu spatele, să parchezi lateral şi să pleci din rampă, e de bine. Depinde mult şi de examinator. Spre norocul meu, ăsta de azi chiar dădea semne de inteligenţă. Dar, spre sfârşitul examenului, ce se întâmplă? Aceeaşi chestie ca data trecută. Alt pieton cretin... Mergea pe mijlocul străzii, evident fără să se asigure, fără nicio grijă pe lume, drept, zici că era Regimentul 6 Infanterie. Noroc că de data asta am avut timp să pun frână. Examinatorul chiar a simţit nevoia să îi explice ce a greşit şi că nu e bine să facă asta. Aşa că se dă el frumos jos din maşină, îl fluieră pe pietonul inconştient şi îi spune următoarele: Bă, cretinule, futu-te-n gât de animal prost! Nu te-a-nvăţat, bă, mă-ta să te uiţi stânga-dreapta când treci strada?! Ce dracu' eşti mă aşa bou?... După încă vreun minut în care i-a povestit în termeni cât se poate de academici ce-o să-i facă lu' mă-sa şi familiei lui şi în care l-a caracterizat folosind epitete ca "prost", "handicapat", "cretin", "idiot" sau "bou", s-a urcat din nou în maşină şi a continuat foarte calm cu fraza: Haideţi, vă rog, să continuăm. Mergeţi drept înainte. Şi aşa am reuşit să trec cu doar trei puncte de penalizare.
Una peste alta, am avut noroc. Cu vremea mai ales. Chiar dacă în momentul ăsta afară ninge ca-n poveşti şi e tare frumos, nu cred că ar fi fost prea indicat să dau examenul în condiţiile astea. Mai jos, un formular, ce-i drept cam de proastă calitate cu greşelile pe care le poţi comite la traseu şi punctajul aferent lor. La 21 de puncte, pici. Printat e descifrabil.
Deci, cât durează în România să-ţi iei permis? 13 august 2008-16 ianuarie 2009. Răspuns: 5 luni şi 3 zile. Cinci luni şi şase zile dacă ne gândim că abia luni îl ridic.
ÎN ATENŢIA CELOR CARE VOR SĂ-ŞI IA PERMIS, SUNT PE CALE SĂ-ŞI IA PERMIS SAU SE GÂNDESC SĂ SE APUCE DE ŞCOALĂ. Următoarele lucruri s-ar putea să vă folosească.
Primul pas e să faci şcoala de şoferi în mai mult timp decât ar trebui în mod normal. După asta, rezolvi cu tot felul de documente: cazier, fişa medicală şi două taxe (taxa de examen, taxa de permis). În mod normal ar trebui să meargă repede şi fără mari probleme. Dar, pe de altă parte, poţi să ai ghinion... După asta urmează proba teoretică. Despre ea, mai pe larg am scris acum vreo săptămână.
ATENŢIE. Proba teoretică se dă PE LOC. Mergi în Pipera, dai dosarul şi intri imediat în sala de examen. Ca să treci trebuie minim 22 de puncte din 26. Chiar dacă sediul poliţiei e pe Şoseaua Pipera, cel mai indicat e să cobori la staţia de metrou Aurel Vlaicu, NU la Pipera, cum am făcut eu prima oară. Dacă faci asta, mergi pe jos de-ţi sar capacele. Dar mersul pe jos e totuşi sănătos, nu? Contrar a ceea ce credeam, traseul nu e cu mult mai uşor decât sala. Până acum câteva zile, cele mai mari şi mai strălucite minţi din rândul miliţienilor, s-au gândit să mute toţi candidaţii bucureşteni la Parcul Carol pentru traseu. Uimitor raţionament! În jur de 800 de candidaţi pe un spaţiu de câteva sute de metri pătraţi. Şi mai şi vine fiecare cu maşina şi instructorul personal... Cred că vă daţi seama ce mişto a fost când am fost prima oară la traseu în noiembrie. Ţigănia de pe lume! Miliţienii veneau să strige numele candidaţilor şi cei 1000 de candidaţi făceau cerc în jurul lor. Nu veneau în acelaşi loc, că n-aveau dstul spaţiu. Mai venea un poliţist, se muta şi turma câteva zeci de metri mai încolo... Şi tot aşa până îţi auzeai numele. Pe lângă înghesuială, era şi un frig de te căcai pe tine. Miliţienii au întărziat şi ei vreo juma' de oră. Cred că e clar ce bine se simţea toată lumea. După ce stăteai afară pe frigul ăla, se mai aşteptau şi să conduci BINE.
La prima încercare am picat. Şi cei mai mulţi candidaţi au şanse foarte mari să păţească asta pentru că am înţeles că la multe secţii miliţienii primesc ordine să-i pice la prima sau primele încercări pe candidaţi, indiferent cât de bine conduc. Dar eu am picat pentru că am avut ghinion. Am avut ghinion mare... Pe una dintre străduţele de la Filaret, mi-a ieşit la vreo trei metri în faţa maşinii un pieton. Pietonul ăsta a ieşit dintr-o curte şi a traversat strada ca o floare! Nu tu asigurare la stânga sau la dreapta, de trecere de pietoni ce să mai zicem? Începător fiind, nu prea eram pregătit de situaţii din astea, aşa că miliţianul examinator a pus o frână de nu m-am văzut. Şi cum intervenţia agentului de circulaţie examinator pentru prevenirea unui accident sau efectuarea unui accident valorează 21 de puncte de penalizare, am picat cu brio... Cretinul din cauza căruia am păţita asta totuşi, merita să-i împrăştii creierii pe toată partea carosabilă a drumului. Şi dacă studiem puţin legea, ne dăm seama că chiar aveam tot dreptul să fac asta.
Astăzi, încercarea numărul doi la traseu, încercarea a treia per total. Era la fel de frig dimineaţă, dar n-am mai îngheţat de data asta că m-am îmbrăcat bine. Din cauza faptului că se mai dă examenul şi în alte părţi, era vizibil mai puţin aglomerat. Asta-i vestea bună. Vestea proastă e că fiindcă numărul candidaţilor s-a înjumătăţit şi miliţienii au timp să te frece mai mult: 20 de minute în loc de 10. Asta înseamnă că în loc de o manevră, poate să-ţi ceară două sau trei. Dar dacă ştii să mergi cu spatele, să parchezi lateral şi să pleci din rampă, e de bine. Depinde mult şi de examinator. Spre norocul meu, ăsta de azi chiar dădea semne de inteligenţă. Dar, spre sfârşitul examenului, ce se întâmplă? Aceeaşi chestie ca data trecută. Alt pieton cretin... Mergea pe mijlocul străzii, evident fără să se asigure, fără nicio grijă pe lume, drept, zici că era Regimentul 6 Infanterie. Noroc că de data asta am avut timp să pun frână. Examinatorul chiar a simţit nevoia să îi explice ce a greşit şi că nu e bine să facă asta. Aşa că se dă el frumos jos din maşină, îl fluieră pe pietonul inconştient şi îi spune următoarele: Bă, cretinule, futu-te-n gât de animal prost! Nu te-a-nvăţat, bă, mă-ta să te uiţi stânga-dreapta când treci strada?! Ce dracu' eşti mă aşa bou?... După încă vreun minut în care i-a povestit în termeni cât se poate de academici ce-o să-i facă lu' mă-sa şi familiei lui şi în care l-a caracterizat folosind epitete ca "prost", "handicapat", "cretin", "idiot" sau "bou", s-a urcat din nou în maşină şi a continuat foarte calm cu fraza: Haideţi, vă rog, să continuăm. Mergeţi drept înainte. Şi aşa am reuşit să trec cu doar trei puncte de penalizare.
Una peste alta, am avut noroc. Cu vremea mai ales. Chiar dacă în momentul ăsta afară ninge ca-n poveşti şi e tare frumos, nu cred că ar fi fost prea indicat să dau examenul în condiţiile astea. Mai jos, un formular, ce-i drept cam de proastă calitate cu greşelile pe care le poţi comite la traseu şi punctajul aferent lor. La 21 de puncte, pici. Printat e descifrabil.
Deci, cât durează în România să-ţi iei permis? 13 august 2008-16 ianuarie 2009. Răspuns: 5 luni şi 3 zile. Cinci luni şi şase zile dacă ne gândim că abia luni îl ridic.miercuri, 14 ianuarie 2009
Bulgarii spun lucruri trăznite
Până acum, dintre userii de YouTube cu idei fanteziste legate de istoria regională, n-am zis decât de unguri. Mă rog, e veche disputa şi în realitate nu e chiar atât de grav cum cred marile genii menţionate sau cum ar vrea să credem noi. Dar să căutăm puncte comune între varianta românească şi ungurească. Noi zicem că suntem cei mai vechi în Transilvania, iar ungurii o ţin tot pe a lor. Aparent, cel puţin, nu prea se pune problema de puncte comune. Dar există totuşi un lucru: ambele variante au rămas relativ neschimbate. Aşa e, de când au fost elaborate cele două teorii nu s-au schimbat decât nesemnificativ.
Nu acelaşi lucru îl putem spune despre istoria vecinilor de la sud de Dunăre. Dar, stai aşa, istoria nu se schimbă. Trecutul rămâne la fel... Doar în filme ca The Time Machine se întâmplă lucruri din astea. Ei bine, nu. Şi în Bulgaria. La început, când am auzit poveşti despre istoria bulgară de la diferiţi YouTuberi bulgari, am crezut că e vorba de nişte indivizi care se plictisesc prea tare şi sunt puşi pe glume.
Dar s-o luăm cu începutul: până prin anii '90 istoria Bulgariei suna cam aşa (pe scurt): teritoriul de azi al Bulgariei a fost locuit în antichitate de traci. În primul mileniu d. Hr. s-au aşezat acolo slavii. În 681 ajung acolo vechii bulgarii, un trib de origine turcică, a căror limbă semăna cu ciuvaşa, vorbită în stepele Rusiei şi azi. Ei sunt asimilaţi încet-încet de slavi şi singurul lucru care a rămas de la ei e numele poporului şi al limbii: bulgar/bulgară. Tot ei înlătură stăpânirea bizantină. Bizantinii au cucerit Bulgaria pe la 970 iarăşi, cam în acelaşi moment în care se crede că limba originală a vechilor bulgari a dispărut cu totul. În 1185 ia fiinţă al Al Doilea Imperiu Bulgar, numit şi Ţaratul Vlaho-Bulgar, primii conducători, Petru şi Asen, fiind chiart români. În 1396 statul bulgar dispare de pe hartă, fiind cucerit de otomani. După asta, pauză 500 de ani. Abia la 1877, cu ocazia războiului nostru de independenţă, Bulgaria a fost parţial eliberată de români şi ruşi. Independenţa totală e câştigată în 1908.
Pare o variantă destul de plauzibilă şi uşor de înghiţit. Chiar n-are nimic în neregulă.
Acum să ne uităm puţin pe "noua" variantă a istoriei. Din nou, s-o luăm cu începutul. Bulgaria a fost fondată în mileniul II ÎNAINTE DE HRISTOS. Asta a fost pe undeva prin AFGANISTAN. De la 681 la 2000 î. Hr. e cale lungă... Egiptul cred că s-a format mai târziu... Vechii bulgari nu mai sunt popor turcic, ci IRANIC. Ei au fost una dintre cele mai vechi şi mai avansate civilazaţii de pe planetă la vremea aia. Avansate? Erau migratori... Adică se plimbau în corturi cu căţelu' şi purcelu' după ei. Tot ei se pare că au salvat Europa de arabi, nu francezii şi spaniolii cum se credea până acum. Adică au respins o mare invazie din Caucaz... Interesant, doar că arabii, din câte se ştie până acum nici nu s-au apropiat de zona aia. Şi dacă s-ar fi apropiat, ar fi murit de frig. Alte lucruri interesante: în Bulgaria evului mediu, rate de alfabetizare era de 80%. Mai mult de jumate din ţările de azi au nivele mai mici... Şi altceva: calendarul se pare că e o invenţie bulgărească.
Până acum, noua variantă a istoriei bulgare îi face pe romani, greci şi egipteni să pară nişte bieţi spălători de podele. Mai departe, Petru şi Asen brusc nu mai sunt români şi se pare că românii nici n-au avut un rol prea important la 1877. Mai departe, tot legat de România, limba română e o limbă "artificială" creată la 1860 printr-o relatinizare masivă. Înainte de asta, oamenii pe acolo vorbeau slavă/bulgară (din punctul lor de vedere aceeaşi limbă). Bine... Dacă bulgarii vor să-şi modifice istoria aşa de drastic n-au decât. Dar lăsaţi-vă în pace vecinii... Sârbii sunt şi ei tot un fel de bulgari se pare, ca şi macedonenii, a căror limbă se pare că e tot bulgară.
Vechii bulgariInteresante poveşti... Fascinante chiar. Păcat că lucrurile nu stau chiar aşa şi în realitate. În ritmul ăsta, peste ceva timp or să zică c-au venit din Thailanda. Peste câteva zeci de ani istoria bulgară va suna în felul următor: În prima zi Dumnezeu a zis "să fir lumină". Şi s-a făcut lumină. În a doua zi Dumnezeu a zis "să fie pământ". Şi s-a făcut pământ. Restul a fost făcut în Bulgaria. Dumnezeu e de fapt primul bulgar. Şi Adam şi Eva, primii oameni erau de fapt tot bulgari. Aşadar restul de 6.000.000.000 de oameni de pe planetă sunt bulgari care şi-au pierdut adevărata identitate.
България е най-голямата и най-старата страна в света.
Или не...
Или не...
vineri, 9 ianuarie 2009
The White House Comedian
In less than two weeks a major change will happen on the world stage: the new American president will be sworn in. And not just any president. We're talking about Barack Obama, the first black president of the United States. Gee, slavery was abolished in 1865 at the end of the Civil War. That was 144 years ago. Took them long enough. But better late than never. I think we can tell right away that the next years won't be easy at all. You know, because of the financial crisis thing. And on top of that there are two wars the United States engaged into: Iraq and Afghanistan.
Speaking of that, let's talk about the soon-to-be ex-president, Mr. George W. Bush. Now, what did he leave behind? What's he legacy as a U.S president? A disastrous administration (hence the financial crisis) and a so-called "war on terror", which will ultimately become a second Vietnam. For those of you who are not too familiar with the topic, the Vietnam War took place between 1959-1972 and it was a most shameful defeat. The Americans practicly got out of it with their tales between their legs and the result was nothing more than many thousands of dead. Mostly for no reason, obviously. Let's take the case of Iraq and Afghanistan. What do these two countries have in common? PETROL. Commonly referred to as oil. Yeah, and since the price reached more than 160$ in mid 2008, we can realise the real reson of the invasion. They probably didn't give a crap about Saddam and human rights issues. Hey, if you guys want to rid this world of tyrants, there are a lot of places far worst off than Iraq. Let's say, North Korea! You know, that Kim Jong Il fellow. Or maybe Cuba (not the case anymore though). It's 300 miles away for the American shores and in the '60s they had their nukes pointed right at Miami Beach, Florida. But what do these places have in common? NO oil. Not one single drop. So, sorry guys. Maybe another time.
Anymway, let's skip these things. The most enduring legacy George Bush left though, is an entire encyclopedia of blunders and hilarious statements which will definitely make it into the history books in a few years. Along his two mandates he sure made a lot of... let's say "confusions". This man wakes up every morning, he arm-wrestles the English language all day long and he often loses. For instance, during an Iraq press conference, he inexplicably "killed" the first South African black president and fighter for equality and human rights, Nelson Mandela.
I heard someone saying "Now, where's Mandela?" Well, Mandela's dead because Saddam Hussein killed all the Mandelas. IT was a brutal tyrant that...
Another interesting moment was one of his visits to Germany. During the press conference with chancellor Angela Merkel, he wasted no time addressing the many troubling issues: I'm looking forward to the feast we're gonna have tonight. I understand I may have the honor of trying some of the pig [...] I'm looking forward to trying some of that pig tonight. [Does it concern you that the Beirut Airport has been bombed and do you see a risk of triggering a bigger war? And on Iran, they have so far refused to respond. Is it now past the deadline or do they still have time to respond?] I thought you were going to ask me about the pig. Okay, we'll just assume this is some kind of metaphor for solving the Middle-East crisis.
About a year ago, probably being intimidated by the queen of Great Britain, he lost the notion of time and he actually over-aged the queen quite a bit: The American nation is proud to greet the return of Your Majesty to the United States. After all, you had dinner with ten American presidents. And you helped our nation celebrate its bicentenary in 1776. Not even Pope Benedict XVI escaped Bush. While on a European tour he addressed him with "sir" instead of "Your holiness".
On another occasion, sometime at the beginning of his mandate he announced confindently the following: I believe that human beings and fish can coexist peacefully. During his two mandates reporters got hold of some of the paper the president had his speeches written on. These actually contained phonetical transliterations of some of the more difficult to pronounce words. On top of that, he actually enriched the English language, inventing a few new words like: "suicider" or "misunderestimated".
Some of his most hilarious statements are the following:
We've got issues in America. Too many good docs are running out of business. Too many OBs and ginecologists are unable to practice their love with women all across the country.
If you don't stand for anything, you don't stand for anything... If you stand for something you don't stand for anything...
Fool me once, shame on... shame on you. Fool me twice.......... If you fooled me, you can't get fooled again.
In my state of the... my state of the union... our state... my speech to the... nation. Whatever you want to call it.
And America needs a military where our BREAST and brightest are proud to serve.
Everyone knows how bad education in America is and that Americans are the most stupid nation in the world. This Texas cowboy who somehow became president resumes this in one phrase: At the high-school level we can fin out that the literacy LEVEL of your children ARE falling. He does seem one of the system's finest "products", doesn't he?
Finally, the following declaration resumes his activity in eight years as president in the best manner: Our enemies are innovative and resourceful. And so are we. They never stop thinking of new ways to harm our country and our people. And neither do we. At least he admits it. C'mon we gotta at least give him credit for that.
Conclusion: George Bush=AMERICAN IDIOT. In terms of comedy, he was, undoubtedly the best American president in history. We're sure going to miss him for that. Good-bye "bushisms"!
Speaking of that, let's talk about the soon-to-be ex-president, Mr. George W. Bush. Now, what did he leave behind? What's he legacy as a U.S president? A disastrous administration (hence the financial crisis) and a so-called "war on terror", which will ultimately become a second Vietnam. For those of you who are not too familiar with the topic, the Vietnam War took place between 1959-1972 and it was a most shameful defeat. The Americans practicly got out of it with their tales between their legs and the result was nothing more than many thousands of dead. Mostly for no reason, obviously. Let's take the case of Iraq and Afghanistan. What do these two countries have in common? PETROL. Commonly referred to as oil. Yeah, and since the price reached more than 160$ in mid 2008, we can realise the real reson of the invasion. They probably didn't give a crap about Saddam and human rights issues. Hey, if you guys want to rid this world of tyrants, there are a lot of places far worst off than Iraq. Let's say, North Korea! You know, that Kim Jong Il fellow. Or maybe Cuba (not the case anymore though). It's 300 miles away for the American shores and in the '60s they had their nukes pointed right at Miami Beach, Florida. But what do these places have in common? NO oil. Not one single drop. So, sorry guys. Maybe another time.
Anymway, let's skip these things. The most enduring legacy George Bush left though, is an entire encyclopedia of blunders and hilarious statements which will definitely make it into the history books in a few years. Along his two mandates he sure made a lot of... let's say "confusions". This man wakes up every morning, he arm-wrestles the English language all day long and he often loses. For instance, during an Iraq press conference, he inexplicably "killed" the first South African black president and fighter for equality and human rights, Nelson Mandela.
I heard someone saying "Now, where's Mandela?" Well, Mandela's dead because Saddam Hussein killed all the Mandelas. IT was a brutal tyrant that...
Another interesting moment was one of his visits to Germany. During the press conference with chancellor Angela Merkel, he wasted no time addressing the many troubling issues: I'm looking forward to the feast we're gonna have tonight. I understand I may have the honor of trying some of the pig [...] I'm looking forward to trying some of that pig tonight. [Does it concern you that the Beirut Airport has been bombed and do you see a risk of triggering a bigger war? And on Iran, they have so far refused to respond. Is it now past the deadline or do they still have time to respond?] I thought you were going to ask me about the pig. Okay, we'll just assume this is some kind of metaphor for solving the Middle-East crisis.
About a year ago, probably being intimidated by the queen of Great Britain, he lost the notion of time and he actually over-aged the queen quite a bit: The American nation is proud to greet the return of Your Majesty to the United States. After all, you had dinner with ten American presidents. And you helped our nation celebrate its bicentenary in 1776. Not even Pope Benedict XVI escaped Bush. While on a European tour he addressed him with "sir" instead of "Your holiness".
On another occasion, sometime at the beginning of his mandate he announced confindently the following: I believe that human beings and fish can coexist peacefully. During his two mandates reporters got hold of some of the paper the president had his speeches written on. These actually contained phonetical transliterations of some of the more difficult to pronounce words. On top of that, he actually enriched the English language, inventing a few new words like: "suicider" or "misunderestimated".
Some of his most hilarious statements are the following:
We've got issues in America. Too many good docs are running out of business. Too many OBs and ginecologists are unable to practice their love with women all across the country.
If you don't stand for anything, you don't stand for anything... If you stand for something you don't stand for anything...
Fool me once, shame on... shame on you. Fool me twice.......... If you fooled me, you can't get fooled again.
In my state of the... my state of the union... our state... my speech to the... nation. Whatever you want to call it.
And America needs a military where our BREAST and brightest are proud to serve.
Everyone knows how bad education in America is and that Americans are the most stupid nation in the world. This Texas cowboy who somehow became president resumes this in one phrase: At the high-school level we can fin out that the literacy LEVEL of your children ARE falling. He does seem one of the system's finest "products", doesn't he?
Finally, the following declaration resumes his activity in eight years as president in the best manner: Our enemies are innovative and resourceful. And so are we. They never stop thinking of new ways to harm our country and our people. And neither do we. At least he admits it. C'mon we gotta at least give him credit for that.
Conclusion: George Bush=AMERICAN IDIOT. In terms of comedy, he was, undoubtedly the best American president in history. We're sure going to miss him for that. Good-bye "bushisms"!
miercuri, 7 ianuarie 2009
Căutăm voluntari pentru atentate sinucigaşe
Cum spuneam, unul dintre subiectele principale ale ştirilor e războiul din Gaza. Foarte interesant... Una dintre ultimele afirmaţii ale Hamas a fost că vor "transforma Gaza în cimitirul armatei Israeliene". Pe de altă parte, de când au atacat, evreii au cam distrus oraşul şi Hamas a mâncat bătaie de nu s-a văzut.
Unul dintre cei mai mari susţinători neoficiali ai Hamas (normal, sunt organizaţie teroristă doar) este Republica Islamică Iran împreună cu preşedintele ei filo-israelian, Mahmoud Ahmadinejad. Acest personaj e cunoscut pentru tot felul de declaraţii pro-evreieşti. Printre ele se numără cea conform căreia "Holocaustul nu s-a întâmplat niciodată" şi, desigur, cea mai cunoscută, "The state of Israel must be wiped off the map!"; "Statul Israel trebuie şters de pe hartă". Pacifist băiatu'... Un adevărat hippie! Ultima propunere referitoare la subiect a fost cea a unui refrendum pentru mutarea statului Israel:
A.AmericaB. Europa
C. Altundeva
D. Şters de pe hartă.
Sigur, în cele din urmă cred că şi-a dat seama că ar fi o pierdere de timp şi de bani. Evident, pare o persoană sănătoasă la cap şi cu o gândire perfect logică, nu?
În ziarul de azi dimineaţă, la rubrica cu ştiri internaţionale era un articol despre evenimentele din Gaza. Din tot articolul, primele fraze mi-au atra atenţia.
"Peste 70.000 de studenţi iranieni s-au oferit voluntari pentru a comite atentate sinucigaşe împotriva Israelului." Pentru un occidental, sau, în orice caz, pentru mine, ăsta e un lucru foarte ciudat. Frate, în pana mea, eu sunt student! Şi nu m-aş arunca în aer pentru nimic în lume. N-am ce face? Cred că rubrica de anunţuri din Entekhab sună cam aşa: "Se caută voluntari pentru atacuri sinucigaşe împotriva necredincioşilor israelieni. Oferim cazare şi trei mese pe zi gratuit că oricum scăpăm de dvs. repede. Plata nu e relevantă din aceleaşi motive. Dar aveţi un loc asigurat în paradis... [ceea ce nu prea contează, că în religia musulmană nu cred că există iadul] Tricou şi steag cu slogane anti-semite incluse." Wow, sună tentant.
Şi se pare că nici afganii nu sunt cu mult mai sănătoşi la cap pentru că"şi 2000 de tineri afgani sunt pregătiţi să se alăture rezistenţei palestinien din Gaza." De asemenea, preşedintele pacifist a mai anunţat că "bombardamentele israeliene ar putea provoca o revoltă mondială a musulmanilor împotriva necredincioşilor". Tinerii revoltaţi mondial împotriva necredincioşilor, cum vă propuneţi să ajungeţi în Gaza? E o fâşie de pământ ceva mai mare ca Bucureştiul de care s-a ales praful în ultimele săptămâni şi momentan e accesibilă doar armatei israeliene.
Deci dacă vă interesează anunţul de mai sus, vreţi ca Israelul să dispară sau credeşi că Holocaustul e o minciună zionistă, contactaţi Ambasada Iranului din Bucureşti.
luni, 5 ianuarie 2009
Miliţieniii NU ie proşti
De câteva luni mă confrunt cu o mică problemă. Vreau să-mi iau şi eu permis auto, ca tot omul. Să pot şi eu să conduc maşina pe drumurile publice. Legal, desigur. Aşa că am făcut ce a trebuit pentru asta. Adică şcoala de şoferi. A fost oare o idee chiar aşa de bună oare? N-o fi fost, dar e singura metodă. Dar de ce să nu fie o idee bună? Fiindcă majoritatea şcolilor de şoferi din Bucureşti, şi probabil din România în general, sunt sub-mediocre cu indulgenţă. Mai exact, 15 şedinţe de condus NU au cum să te pregătească pentru circulaţia pe drumurile publice. Mai ales în Bucureşti, cu haosul de pe şosele... Pe lângă asta, instructorii sunt şi ei cam plictisiţi de viaţă, pe majoritatea nu îi interesează absolut deloc dacă înveţi ceva sau nu. Mai pe româneşte, îi doare-n cot, respectiv undeva între picioare. Despre cursurile teoretice, ce să mai zic? Numele se potriveşte bine... Doar teoretic se ţin. Asta deşi pe chitanţa eliberată şi chiar şi pe broşura de prezentare apar undeva pe primele rânduri. De evitat şcolile D!NU, TEO şi încă una al cărei nume îmi scapă momentan. Şi multe altele probabil.
Aşadar, ca orice instituţie educaţională sau de studii de orice fel din România, şi din şcolile de şoferi ieşi mai prost decât intri. De fapt, nu. Ieşi la fel de prost. Că se presupune că nu ştii mai nimic despre ale condusului când te duci acolo, deci mai prost nu prea ai cum să ieşi.
Şcoala, în mod normal ar trebui să dureze trei săptămâni (15 zile lucrătoare). Sigur, cazurile în care se întâmplă asta sunt prea puţine. Dacă ai noroc termini într-o lună, iar dacă ai ghinion te întinzi pe trei, chiar patru luni. Eu, cu ceva mai mult de o lună jumate, nu stau chiar aşa de rău.
Deci, după cum ziceam, la sfârşit nu ştii mai nimic. După asta, altă problemă: examenul cu cele două probe ale sale, cea teoretică şi traseul. În momentul de faţă, eu am trecut proba teoretică a doua oară şi sper ca măcar de data asta să iau traseul... Dar, să analizăm puţin proba teoretică. Aceasta constă într-un set de 26 de întrebări la care sunt permise 4 greşeli. Întrebările astea sunt grilă şi au fiecare câte trei variante de răspuns. Pot să aibă una, două sau trei răspunsuri corecte. Dacă la una cu două sau trei răspunsuri corecte ai pus doar unul sau invers, bye bye! Până nu demult, erau şi întrebări cu niciun răspuns corect. Dar astea au dispărut pentru că, mai nou, de câteva luni, examenul se dă pe calculator. Şi treaba asta e cu două tăişuri. Acum afli punctajul pe loc, dar e cam stresant faptul că în partea de sus a ecranului e un loc unde sunt trecute "X răspunsuri corecte; Y răspunsuri greşite". Iar dacă ajungi la a cincea greşeală, bye bye! better luck next time! Şi pe lângă asta, nu se poate frauda examenul, adică miliţienii n-au cum să-ţi ceară o şpagă mică ca să te treacă, că nu controlează în niciun fel procedura.
A fost comică situaţia când m-am dus prima dată să dau sala. Până să se bage pe calculator, te duceai să te programezi şi dădeai peste două, trei, patru săptămâni. Depinde câţi candidaţi erau. Acum eşti băgat în sală PE LOC. Foarte bine, nu? Aşa şi trebuie. Dar eu nu ştiam asta la momentul respectiv. Iar doamna de la ghişeu nu a crezut că ar trecui să mă anunţe... Şi aşa am picat foarte frumos cu 16 puncte.
În ziua de azi totuşi, lucrurile stau mai bine. Am aflat de curând de la cineva cum stăteau lucrurile acum vreo cinci ani. Pe vremea aia promovabilitatea era de circa 20% +/- 5%. Aşteptai 1000 de ani să dai examenul, doar ca să-l pici. Nu vă imaginaţi că lucrurile stau altfel acuma. Nicidecum... Doar că nu mai stai atâta să aştepţi. Deci, după ce ieşeai din sală aşteptai câteva ore, două sau trei, ca să afli dacă ai trecut sau nu. Atenţie! Nu aflai rezultatul exact, doar dacă ai trecut sau nu. Aşa că în condiţiile a 1000 sau 2000 de candidaţi şi a unei promovabilităţi de mai puţin de 20% s-a găsit o metodă ABSOLUT INGENIOASĂ de a anunţa rezultatele! Erau strigate numele celor RESPINŞI! 80% * 2000 = 1600!! Cam multă lume... Făcând încă nişte calcule simple ne dăm seama că 20% * 2000 = 400. Deci, frate, doar miliţienii sunt în stare de aşa ceva.
Miliţieniii NU ie proşti
Pentru a ne da seama în continuare de ce sunt în stare prietenii noştri de la Poliţia Rutieră, hai să ne uităm pe câteva întrebări din cartea cu chestionare de la editura Naţional. În primul rând, de când cu examenul pe calculator s-a băgat şi un capitol cu întrebări de mecanică. Frate, la ce-mi trebuie mie mecanică?! Dacă mi se strică maşina oricum nu ştiu ce să-i fac şi dacă încerc să umblu la motor, o stric şi mai rău. Şi în aceeaşi situaţie cred că sunt majoritatea românilor. Deci, pentru a-mi repara maşina la care nu sunt sigur cum se ridică capota trebuie să-mi încarc capul cu întrebări despre cutia de viteze, pneuri, sistemul de ungere şi ambreiaj.
Alt capitol nou, la fel de interesant şi, din fericire, mai scurt este "Conducerea ecologică". Cea mai interesantă întrebare sună astfel:
Comportamentul ecologic în vederea conducerii autovehiculului presupune:
A. planificarea traseului pentru economisirea de timp şi combustibil
B. oprirea motorului în cazul unei opriri lungi la calea ferată
C. oprirea motorului la un semafor care, de regulă, durează mult
Răspunsuri corecte: A, B, C. A şi B de acord. Dar C?? De unde să ştiu eu cât ţine un semafor?!
Există şi întrebări de tipul:
Care dintre următoarele indicatoare îţi permite/nu îţi permite să faci nu ştiu ce?
A. indicatorul 1
B. indicatorul 2
C. ambele inidcatoare
Să zicem că ambele. Asta ar însemna varianta C. Ei, la unele dintre întrebările astea poţi avea surpriza să afli că nu e varianta C, ci variantele A, B şi C. Sunt singurul căruia i se apre ciudată chestia asta, oare? Ceva-i spune că nu.
Dar, de departe cea mai ciudată şi comică mi s-a părut următoarea:
Scuze pentru grafica nasoală, dar e făcut în Paint
Răspuns corect: B. autoturismul roşu!
Răspuns corect în realitate: autoturismul albastru. Iar singurul autoturism roşu apărea două întrebări mai sus.
Şi, în final, alte prostioare: există o rubrică cu sancţiuni şi amenzi. Parcă m-ar ajuta la ceva dacă le ştiu. Primesc reducere dacă le învăş cumva şi nu ştiam? De asemenea există un capitol intitulat "Ciculaţia pe autostrăzi". După ce că avem sub 500 km de autostradă, şi ăia semi-funcţionali, de ce ne mai bagă întrebări, oare? Cea mai interesantă din acest capitol e următoarea:
Pe o autostradă este permisă depăşirea pe partea dreaptă?
A. nu, în nicio situaţie
B. da, dacă se semnalizează corespunzător şi dacă şoferul se asigură
C. nu se precizează în lege
Răspuns corect: B. Asta dacă are cel puţin TREI BENZI autostrada. În România exstă aşa ceva? Nope...
Asta e... Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!
Aşadar, ca orice instituţie educaţională sau de studii de orice fel din România, şi din şcolile de şoferi ieşi mai prost decât intri. De fapt, nu. Ieşi la fel de prost. Că se presupune că nu ştii mai nimic despre ale condusului când te duci acolo, deci mai prost nu prea ai cum să ieşi.
Şcoala, în mod normal ar trebui să dureze trei săptămâni (15 zile lucrătoare). Sigur, cazurile în care se întâmplă asta sunt prea puţine. Dacă ai noroc termini într-o lună, iar dacă ai ghinion te întinzi pe trei, chiar patru luni. Eu, cu ceva mai mult de o lună jumate, nu stau chiar aşa de rău.
Deci, după cum ziceam, la sfârşit nu ştii mai nimic. După asta, altă problemă: examenul cu cele două probe ale sale, cea teoretică şi traseul. În momentul de faţă, eu am trecut proba teoretică a doua oară şi sper ca măcar de data asta să iau traseul... Dar, să analizăm puţin proba teoretică. Aceasta constă într-un set de 26 de întrebări la care sunt permise 4 greşeli. Întrebările astea sunt grilă şi au fiecare câte trei variante de răspuns. Pot să aibă una, două sau trei răspunsuri corecte. Dacă la una cu două sau trei răspunsuri corecte ai pus doar unul sau invers, bye bye! Până nu demult, erau şi întrebări cu niciun răspuns corect. Dar astea au dispărut pentru că, mai nou, de câteva luni, examenul se dă pe calculator. Şi treaba asta e cu două tăişuri. Acum afli punctajul pe loc, dar e cam stresant faptul că în partea de sus a ecranului e un loc unde sunt trecute "X răspunsuri corecte; Y răspunsuri greşite". Iar dacă ajungi la a cincea greşeală, bye bye! better luck next time! Şi pe lângă asta, nu se poate frauda examenul, adică miliţienii n-au cum să-ţi ceară o şpagă mică ca să te treacă, că nu controlează în niciun fel procedura.
A fost comică situaţia când m-am dus prima dată să dau sala. Până să se bage pe calculator, te duceai să te programezi şi dădeai peste două, trei, patru săptămâni. Depinde câţi candidaţi erau. Acum eşti băgat în sală PE LOC. Foarte bine, nu? Aşa şi trebuie. Dar eu nu ştiam asta la momentul respectiv. Iar doamna de la ghişeu nu a crezut că ar trecui să mă anunţe... Şi aşa am picat foarte frumos cu 16 puncte.
În ziua de azi totuşi, lucrurile stau mai bine. Am aflat de curând de la cineva cum stăteau lucrurile acum vreo cinci ani. Pe vremea aia promovabilitatea era de circa 20% +/- 5%. Aşteptai 1000 de ani să dai examenul, doar ca să-l pici. Nu vă imaginaţi că lucrurile stau altfel acuma. Nicidecum... Doar că nu mai stai atâta să aştepţi. Deci, după ce ieşeai din sală aşteptai câteva ore, două sau trei, ca să afli dacă ai trecut sau nu. Atenţie! Nu aflai rezultatul exact, doar dacă ai trecut sau nu. Aşa că în condiţiile a 1000 sau 2000 de candidaţi şi a unei promovabilităţi de mai puţin de 20% s-a găsit o metodă ABSOLUT INGENIOASĂ de a anunţa rezultatele! Erau strigate numele celor RESPINŞI! 80% * 2000 = 1600!! Cam multă lume... Făcând încă nişte calcule simple ne dăm seama că 20% * 2000 = 400. Deci, frate, doar miliţienii sunt în stare de aşa ceva.
Miliţieniii NU ie proştiPentru a ne da seama în continuare de ce sunt în stare prietenii noştri de la Poliţia Rutieră, hai să ne uităm pe câteva întrebări din cartea cu chestionare de la editura Naţional. În primul rând, de când cu examenul pe calculator s-a băgat şi un capitol cu întrebări de mecanică. Frate, la ce-mi trebuie mie mecanică?! Dacă mi se strică maşina oricum nu ştiu ce să-i fac şi dacă încerc să umblu la motor, o stric şi mai rău. Şi în aceeaşi situaţie cred că sunt majoritatea românilor. Deci, pentru a-mi repara maşina la care nu sunt sigur cum se ridică capota trebuie să-mi încarc capul cu întrebări despre cutia de viteze, pneuri, sistemul de ungere şi ambreiaj.
Alt capitol nou, la fel de interesant şi, din fericire, mai scurt este "Conducerea ecologică". Cea mai interesantă întrebare sună astfel:
Comportamentul ecologic în vederea conducerii autovehiculului presupune:
A. planificarea traseului pentru economisirea de timp şi combustibil
B. oprirea motorului în cazul unei opriri lungi la calea ferată
C. oprirea motorului la un semafor care, de regulă, durează mult
Răspunsuri corecte: A, B, C. A şi B de acord. Dar C?? De unde să ştiu eu cât ţine un semafor?!
Există şi întrebări de tipul:
Care dintre următoarele indicatoare îţi permite/nu îţi permite să faci nu ştiu ce?
A. indicatorul 1
B. indicatorul 2
C. ambele inidcatoare
Să zicem că ambele. Asta ar însemna varianta C. Ei, la unele dintre întrebările astea poţi avea surpriza să afli că nu e varianta C, ci variantele A, B şi C. Sunt singurul căruia i se apre ciudată chestia asta, oare? Ceva-i spune că nu.
Dar, de departe cea mai ciudată şi comică mi s-a părut următoarea:
Scuze pentru grafica nasoală, dar e făcut în PaintRăspuns corect: B. autoturismul roşu!
Răspuns corect în realitate: autoturismul albastru. Iar singurul autoturism roşu apărea două întrebări mai sus.
Şi, în final, alte prostioare: există o rubrică cu sancţiuni şi amenzi. Parcă m-ar ajuta la ceva dacă le ştiu. Primesc reducere dacă le învăş cumva şi nu ştiam? De asemenea există un capitol intitulat "Ciculaţia pe autostrăzi". După ce că avem sub 500 km de autostradă, şi ăia semi-funcţionali, de ce ne mai bagă întrebări, oare? Cea mai interesantă din acest capitol e următoarea:
Pe o autostradă este permisă depăşirea pe partea dreaptă?
A. nu, în nicio situaţie
B. da, dacă se semnalizează corespunzător şi dacă şoferul se asigură
C. nu se precizează în lege
Răspuns corect: B. Asta dacă are cel puţin TREI BENZI autostrada. În România exstă aşa ceva? Nope...
Asta e... Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!
duminică, 4 ianuarie 2009
Israel vs. Palestina
Israel este o ţară din Orientul Mijlociu, populată în principal de evrei şi înconjurată de arabi. Ouch! Sună încurajator... Cu toate astea, ţărişoara aia încă se ţine pe poziţii încă din 1948, de când a fost fondată. Şi deşi până în prezent nu cred că a fost vreun an de pace, e cea mai prosperă ţară din regiune. Iar dacă lucrurile vor continua cum sunt acum, în curând va fi singura ţară din regiune.
Dar cum s-a ajuns în situaţia asta? Teritoriul respectiv a fost populat de evrei încă din antichitate. Majoritatea relatărilor din Biblie se petrec chiar acolo. Acela a fost pământul pe care a fost conduşi evreii de către Moise. Dar după secole întregi de ocupaţie babiloniană, persană, feniciană, romană, bizantină, arabă, otomană şi engleză, din cauza persecuţiilor, încă de prin secolul al XVII-lea, majoritatea evreilor îşi făcuseră bagajele şi plecaseră în toată lumea. Astfel, pe la începutul secolului al XX-lea, din populaţia totală, evreii mai reprezentau abia 10%. În tot acest timp, ei fuseseră înlocuiţi de arabi. Mai exact, de palestinieni. La începutul aceluiaşi secol se punea problema creării unui stat evreiesc, evreii fiinde cel mai mare popor fără ţară la acea vreme. După sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial şi al Holocaustului, ideea chiar a fost pusă în aplicare. Noul stat a luat naştere prin achiziţionarea (cum altfel, e vorba de evrei, nu?) în 1948 a unor fâşii din Palestina, statul arab existent în zonă. Dar, dintr-un motiv sau altul, după puţin timp palestinienii nu au mai fost de acord cu înţelegerea iniţială şi au încercat să recupereze ceea ce vânduseră. Asta prin forţa armelor, desigur. Într-un război de aproape un an, Palestina, susţinută de Egipt, Siria, Iordania, Liban, Arabia Saudită, Iraq şi Yemen, a reuşit, cu mare stil şi îndemânare, să mai piardă teritoriile ce îi mai rămăseseră. În anii ce au urmat, datorită emigrărilor masive, populaţia evreiască a crescut consistent, arabii palestinieni fiind devansaţi în majoriatea regiunilor, cu excepţia Cisiordaniei, Fâşiei Gaza şi câtorva oraşe, ca Nazaret. Pe de altă parte, 80% dintre arabii din Israelul anului 1948 s-au refugiat în ţările vecine în următorii 20 de ani. S-a încercat, de asemenea, şi în unele cazuri chiar s-a reuşit, colonizarea cu evrei a regiunilor rămase sub autoritate palestiniană.
.gif)
Alt conflict notabil a fost Războiul de Yom Kippur din 1967. De sărbătoarea de Yom Kippur, cea mai sfântă zi din calendarul evreiesc, a fost lansat un atac surpriză asupra Israelului de către Siria, Egipt şi Iraq. Cum era de aşteptat, războiul s-a soldat cu ocuparea temporară a Peninsulei Sinai (Egipt) şi cu ocuparea permanentă a Înălţimilor Golan (Siria). Ultimii 20 de ani au fost dominaţi de luptele dintre palestinieni, care au încercat în două rânduri răscoale împotriva ocupaţiei israeliene: o dată în 1987 şi a doua oară în 2000.
Astăzi, situaţia din zonă e una complicată. Teoretic, există două state: Israel şi Palestina. Practic, Israel controlează trei sferturi din teritoriu sau mai mult şi nu recunoaşte Palestina, iar Palestina nu recunoaşte existenţa Israelului.
În 2005, cu mare scandal, dar probabil ca un gest de bună-voinţă, coloniştii israelieni au fost retraşi din Gaza. Tot atunci, controlul fâşiei a fost preluat de Hamas, o formaţiune politică fundamentalistă, recunoscută mai pe peste tot prin lume ca organizaţie teroristă. De atunci, nu mai e prea sigur să locuieşti în apropiere de graniţă. De exemplu, în Sderot, cel mai apropiat oraş din Gaza, media de rachete palestiniene căzute pe zi este de două sau trei. Înmulţit cu 365 de zile ori 3 ani... Faceţi calculele.
Cea mai nouă întâmplare din zonă e intrarea Israelului în Gaza (ieri, 3 ian 2009). După atâta timp de atacuri din partea Hamas, evreii probabil au ajuns la capătul răbdării. După două săptămâni de bombardamente israeliene asupra Fâşiei Gaza, evreii s-au hotărât să intre şi cu trupele terestre.
Ştiind cât de cât istoria zonei, după ce m-am uitat la ştiri, mi-am dat seama că evreii sunt băieţi de treabă că i-au suportat pe arabi timp de 60 de ani. Cu cea mai bună armată din lume, ar fi putut cu uşurinţă să scape de ei demult. Dar, cu toate astea n-au făcut-o. Dar cum spuneam, după ce m-am uitat la ştiri, mi-am dat seama că până la urmă s-ar putea s-o facă.
Aşa arată Sderot, oraşul bombardat non-stop. Ăla cu desene pe el e un bunker lângă un loc de joacă pentru copii. Cam aşa au ajuns să stea lucrurile...
Mai jos e oraşul Ashkelon, tot din sudul Israelului, după câteva raiduri palestiniene din ultimele zile. Câte-o gaură în acoperiş pe ici pe colo, câte-o fereastră spartă, câte-o groapă în asfalt... În România sunt gropi în asfalt peste tot. Oricum, în general nimic extraordinar de grav.
Şi, în final, Gaza City, centrul administrativ al Fâşiei Gaza, după o săptămână de atacuri cu rachete israeliene. Tot oraşul e făcut praf la ora actuală. Şi încă n-au intrat bine forţele terestre.
Cred că e o mică diferenţă între ultimele două peisaje. Părerea mea... În concluzie, place your bets! Cât va mai rezista statul palestinian până să fie complet înlocuit de Israel?
Dar cum s-a ajuns în situaţia asta? Teritoriul respectiv a fost populat de evrei încă din antichitate. Majoritatea relatărilor din Biblie se petrec chiar acolo. Acela a fost pământul pe care a fost conduşi evreii de către Moise. Dar după secole întregi de ocupaţie babiloniană, persană, feniciană, romană, bizantină, arabă, otomană şi engleză, din cauza persecuţiilor, încă de prin secolul al XVII-lea, majoritatea evreilor îşi făcuseră bagajele şi plecaseră în toată lumea. Astfel, pe la începutul secolului al XX-lea, din populaţia totală, evreii mai reprezentau abia 10%. În tot acest timp, ei fuseseră înlocuiţi de arabi. Mai exact, de palestinieni. La începutul aceluiaşi secol se punea problema creării unui stat evreiesc, evreii fiinde cel mai mare popor fără ţară la acea vreme. După sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial şi al Holocaustului, ideea chiar a fost pusă în aplicare. Noul stat a luat naştere prin achiziţionarea (cum altfel, e vorba de evrei, nu?) în 1948 a unor fâşii din Palestina, statul arab existent în zonă. Dar, dintr-un motiv sau altul, după puţin timp palestinienii nu au mai fost de acord cu înţelegerea iniţială şi au încercat să recupereze ceea ce vânduseră. Asta prin forţa armelor, desigur. Într-un război de aproape un an, Palestina, susţinută de Egipt, Siria, Iordania, Liban, Arabia Saudită, Iraq şi Yemen, a reuşit, cu mare stil şi îndemânare, să mai piardă teritoriile ce îi mai rămăseseră. În anii ce au urmat, datorită emigrărilor masive, populaţia evreiască a crescut consistent, arabii palestinieni fiind devansaţi în majoriatea regiunilor, cu excepţia Cisiordaniei, Fâşiei Gaza şi câtorva oraşe, ca Nazaret. Pe de altă parte, 80% dintre arabii din Israelul anului 1948 s-au refugiat în ţările vecine în următorii 20 de ani. S-a încercat, de asemenea, şi în unele cazuri chiar s-a reuşit, colonizarea cu evrei a regiunilor rămase sub autoritate palestiniană.
.gif)
Alt conflict notabil a fost Războiul de Yom Kippur din 1967. De sărbătoarea de Yom Kippur, cea mai sfântă zi din calendarul evreiesc, a fost lansat un atac surpriză asupra Israelului de către Siria, Egipt şi Iraq. Cum era de aşteptat, războiul s-a soldat cu ocuparea temporară a Peninsulei Sinai (Egipt) şi cu ocuparea permanentă a Înălţimilor Golan (Siria). Ultimii 20 de ani au fost dominaţi de luptele dintre palestinieni, care au încercat în două rânduri răscoale împotriva ocupaţiei israeliene: o dată în 1987 şi a doua oară în 2000.
Astăzi, situaţia din zonă e una complicată. Teoretic, există două state: Israel şi Palestina. Practic, Israel controlează trei sferturi din teritoriu sau mai mult şi nu recunoaşte Palestina, iar Palestina nu recunoaşte existenţa Israelului.
În 2005, cu mare scandal, dar probabil ca un gest de bună-voinţă, coloniştii israelieni au fost retraşi din Gaza. Tot atunci, controlul fâşiei a fost preluat de Hamas, o formaţiune politică fundamentalistă, recunoscută mai pe peste tot prin lume ca organizaţie teroristă. De atunci, nu mai e prea sigur să locuieşti în apropiere de graniţă. De exemplu, în Sderot, cel mai apropiat oraş din Gaza, media de rachete palestiniene căzute pe zi este de două sau trei. Înmulţit cu 365 de zile ori 3 ani... Faceţi calculele.
Cea mai nouă întâmplare din zonă e intrarea Israelului în Gaza (ieri, 3 ian 2009). După atâta timp de atacuri din partea Hamas, evreii probabil au ajuns la capătul răbdării. După două săptămâni de bombardamente israeliene asupra Fâşiei Gaza, evreii s-au hotărât să intre şi cu trupele terestre.
Ştiind cât de cât istoria zonei, după ce m-am uitat la ştiri, mi-am dat seama că evreii sunt băieţi de treabă că i-au suportat pe arabi timp de 60 de ani. Cu cea mai bună armată din lume, ar fi putut cu uşurinţă să scape de ei demult. Dar, cu toate astea n-au făcut-o. Dar cum spuneam, după ce m-am uitat la ştiri, mi-am dat seama că până la urmă s-ar putea s-o facă.
Aşa arată Sderot, oraşul bombardat non-stop. Ăla cu desene pe el e un bunker lângă un loc de joacă pentru copii. Cam aşa au ajuns să stea lucrurile...
Mai jos e oraşul Ashkelon, tot din sudul Israelului, după câteva raiduri palestiniene din ultimele zile. Câte-o gaură în acoperiş pe ici pe colo, câte-o fereastră spartă, câte-o groapă în asfalt... În România sunt gropi în asfalt peste tot. Oricum, în general nimic extraordinar de grav.
Şi, în final, Gaza City, centrul administrativ al Fâşiei Gaza, după o săptămână de atacuri cu rachete israeliene. Tot oraşul e făcut praf la ora actuală. Şi încă n-au intrat bine forţele terestre.
Cred că e o mică diferenţă între ultimele două peisaje. Părerea mea... În concluzie, place your bets! Cât va mai rezista statul palestinian până să fie complet înlocuit de Israel?
vineri, 2 ianuarie 2009
Sistemul educaţional din România
Citeam pe Wikipedia acum ceva timp un articol despre sistemul educaţional românesc. În mod surprinzător, era vorba despre un articol destul de extins (în jur de 10 pagini). Şi asta pe varianta de limbă engleză a enciclopediei. Orice străin sau orice altă persoană care nu are legătură cu sistemul educaţional şi care stă 15 minute să citească pe îndelete tot articolul, ar zice că e de vis educaţia în ţara asta. Pe bune... Dar, nimic mai greşit. Păcat că nu e chiar aşa şi în realitate.
Oricine nu e pe lângă subiect ştie foarte bine cum e la şcoală pe la noi... Ore plictisitoare, profesori depăşiţi, prea multă materie şi lista ar putea continua. Mai pe scurt: prea multă teorie şi prea puţină practică. Şi cel mai grav: prea multe materii. Mult prea multe... Şi ar mai fi o problemă şi cu opţionalele: nu prea există. Chiar şi atunci când apar unele astfel de ore în orar, nu prea te întreabă nimeni dacă vrei să faci materia aia sau nu. Curat opţional! Oricum, mai ales după momentul în care îţi dai seama cât de aiurea stau lucrurile, nu e deloc bine. Dar, norocul meu că am scăpat întreg şi cu capul pe umeri.
Şcolile româneşti funcţionează printr-un mecanism absolut ingenios! Intri la o şcoală şi ieşi de acolo mai prost decât ai intrat.
Cred că ar fi destule de zis despre mai toate materiile pe care le-am studiat toţi cei 12 ani şi ar dura ceva să oferi o descriere realistă a lucrurilor. Una dintre clele mai interesante materii era chiar studiul limbii naţionale: limba şi literatura română. Deşi în anii de liceu, mai ales, ar fi trebuit să-i zică doar "literatura română", că n-am mai făcut nimic despre greamatică şi limbă. Asta nu era tocmai bine, că unii (nu-i cazul meu) nu ştiau şi încă nu ştiu prea bine unde se pune cratimă, unde sau când se pune "â" şi "î", câţi "i" trebuie să bagi în cuvinte mai complicate gen "copii/copiii" sau alte lucruri de felul ăsta. Sau poate sunt şi eu printre ei... N-am de unde să ştiu, că n-am prea studiat subiectul în şcoală. Mijto, nu? Păi dacă nu ia învăţat nimeni la şcoală de unde să ştie copii săraciii? În schimb, cei care au conceput programa s-au gândit că e bine ca toţi absolvenţii de liceu să aibă cunoştinţe extinse de literatură. OK, foarte frumos! E literatura noastră, trebuie să fim mândri de ea. Totuşi, stilul în care se face e puţin ciudat.
NOTĂ: Cele ce urmează nu au rolul de a-i denigra pe români, cultura şi ţara lor. Pur şi simplu, aşa stau lucrurile.
Cel mai evident lucru la orele de română e că nu eşti pus niciodată să gândeşti. Nu-mi amintesc să mă fi gândit niciodată: Mă, ce-o fi vrut să zică Eminescu?? Îmi amintesc, în schimb, cum mă chinuiam să învăţ pe de rost poezia lu' peşte sau cum să memorez mai eficient nu ştiu ce carte de comentarii. Păi, normal, dacă le aveam de-a gata, de ce să îmi storc creierii?! Mai ales că dacă scriai ceva de la tine şi nu se potrivea cu cartea de comentarii, luai doi! Păi ştie ce zice ăla care a scris cartea, nu? Ia să vedem: "poetul a vrut să zică în această strofă că prin extinderea aceastei metafore la un nivel supraliterar al ideii nu mai ştiu care..." Hai frate, ce dracu'?! Somnoroase păsărele...?? Mă băiatu'... Fii serios! Adică cum? Voi credeaţi că Eminescu vroia să scrie despre nişte vrăbii care dormeau? Nu, nu, nicidecum! Era ceva tare profund în mintea poetului nostru naţional. Şi asta învăţăm noi despre Eminescu. Ştiţi ce cred? Dacă noi nu am fi studiat Eminescu la şcoală, chiar se putea să ne fi plăcut Eminescu. Dar în condiţiile astea, când aud de Eminescu primul gând care îmi vine în minte e: Aoleu, dă-l în p*** mea! Nu mai vreau să aud despre alegoria paradimensională din "Luceafărul"!
Ar mai fi de zis şi faptul că unele înflorituri despre literatură şi diferiţi autori sau opere, încă au mai rămas din vremea comuniştilor. De exemplu, hai să vedem tot despre Eminescuşi felul în care a murit. Eminescu, cel mai probabil, n-a fost omorât de un nebun... A murit de sifilis. Asta e, era o boală comună pe vremea aia şi jumate din geniile secolelor al XVIII-lea şi al XIX-le au murit de sifilis. Ghinion, se murea pe capete din cauza asta în vremurile alea. Ei, dar nu şi poetul nostru naţional. El a murit... răpus de geniu! Da, a făcut o criză biliară de geniu. Nu, staţi! Şi mai bine: Eminescu se plimba el prin codri... Şi l-a trăznit Luceafărul!
Interesant la limba şi literatura română e şi modul în care dă bacalaureatul. ACELEAŞI subiecte pentru TOATĂ lumea. Toţi de la primul până la ultimul dau acelaşi examen. Asta deşi cei de la uman fac de două ori mai multă română decât mate-info sau ăia de la economic, dar ce contează? Detalii... Acuma chestia asta cu acelaşi subiect indiferent de profil e în limitele prostiei cu care suntem obişnuiţi. Dar tot aceleaşi subiecte se dau şi la minorităţi! Când am auzit asta, chiar mi-a căzut faţa. Frate, nu poţi să dai aceleaşi subiecte la unguri, de exemplu, că ăia sunt cea mai numeroasă minoritate (oficial, cel puţin). Ăia, mulţi dintre ei abia se exprimă în română şi îi pui să scrie despre literatura română? Şi că abia vorbesc română e, până la urmă, de înţeles, că se predă, se pare, după aceeaşi programă ca în restul ţării, chiar dacă le-ar trebui predată ca limbă străină. Dar, din nou, detalii, detalii!
Şi ca să zicem adevărul, toate studiile astea profunde şi grozave e fac pe o literatură mediocră. Da, păi nu avem o literatură prea grozavă. În afară de câţiva autori ca Eliade sau Caragiale, cam subţire. Adică, Mioriţa, de exemplu. E probabil una dintre cele mai vechi opere din literatura română şi din folclorul românesc. Hai s-o comparăm cu Beowulf, corespondentul ei din literatura engleză. Acolo e vorba despre cavaleri şi un dragon mare. În Mioriţa e vorba de doi ciobani care vor să-l taie pe al treilea şi să-i ia oile... Şi se mai pot găsi corespondente similare. Nu cred că mai e nevoie de alte comentarii.
To be continued. I don't know exactly when or how, but to be continued.
Oricine nu e pe lângă subiect ştie foarte bine cum e la şcoală pe la noi... Ore plictisitoare, profesori depăşiţi, prea multă materie şi lista ar putea continua. Mai pe scurt: prea multă teorie şi prea puţină practică. Şi cel mai grav: prea multe materii. Mult prea multe... Şi ar mai fi o problemă şi cu opţionalele: nu prea există. Chiar şi atunci când apar unele astfel de ore în orar, nu prea te întreabă nimeni dacă vrei să faci materia aia sau nu. Curat opţional! Oricum, mai ales după momentul în care îţi dai seama cât de aiurea stau lucrurile, nu e deloc bine. Dar, norocul meu că am scăpat întreg şi cu capul pe umeri.
Şcolile româneşti funcţionează printr-un mecanism absolut ingenios! Intri la o şcoală şi ieşi de acolo mai prost decât ai intrat.
Cred că ar fi destule de zis despre mai toate materiile pe care le-am studiat toţi cei 12 ani şi ar dura ceva să oferi o descriere realistă a lucrurilor. Una dintre clele mai interesante materii era chiar studiul limbii naţionale: limba şi literatura română. Deşi în anii de liceu, mai ales, ar fi trebuit să-i zică doar "literatura română", că n-am mai făcut nimic despre greamatică şi limbă. Asta nu era tocmai bine, că unii (nu-i cazul meu) nu ştiau şi încă nu ştiu prea bine unde se pune cratimă, unde sau când se pune "â" şi "î", câţi "i" trebuie să bagi în cuvinte mai complicate gen "copii/copiii" sau alte lucruri de felul ăsta. Sau poate sunt şi eu printre ei... N-am de unde să ştiu, că n-am prea studiat subiectul în şcoală. Mijto, nu? Păi dacă nu ia învăţat nimeni la şcoală de unde să ştie copii săraciii? În schimb, cei care au conceput programa s-au gândit că e bine ca toţi absolvenţii de liceu să aibă cunoştinţe extinse de literatură. OK, foarte frumos! E literatura noastră, trebuie să fim mândri de ea. Totuşi, stilul în care se face e puţin ciudat.
NOTĂ: Cele ce urmează nu au rolul de a-i denigra pe români, cultura şi ţara lor. Pur şi simplu, aşa stau lucrurile.
Cel mai evident lucru la orele de română e că nu eşti pus niciodată să gândeşti. Nu-mi amintesc să mă fi gândit niciodată: Mă, ce-o fi vrut să zică Eminescu?? Îmi amintesc, în schimb, cum mă chinuiam să învăţ pe de rost poezia lu' peşte sau cum să memorez mai eficient nu ştiu ce carte de comentarii. Păi, normal, dacă le aveam de-a gata, de ce să îmi storc creierii?! Mai ales că dacă scriai ceva de la tine şi nu se potrivea cu cartea de comentarii, luai doi! Păi ştie ce zice ăla care a scris cartea, nu? Ia să vedem: "poetul a vrut să zică în această strofă că prin extinderea aceastei metafore la un nivel supraliterar al ideii nu mai ştiu care..." Hai frate, ce dracu'?! Somnoroase păsărele...?? Mă băiatu'... Fii serios! Adică cum? Voi credeaţi că Eminescu vroia să scrie despre nişte vrăbii care dormeau? Nu, nu, nicidecum! Era ceva tare profund în mintea poetului nostru naţional. Şi asta învăţăm noi despre Eminescu. Ştiţi ce cred? Dacă noi nu am fi studiat Eminescu la şcoală, chiar se putea să ne fi plăcut Eminescu. Dar în condiţiile astea, când aud de Eminescu primul gând care îmi vine în minte e: Aoleu, dă-l în p*** mea! Nu mai vreau să aud despre alegoria paradimensională din "Luceafărul"!
Ar mai fi de zis şi faptul că unele înflorituri despre literatură şi diferiţi autori sau opere, încă au mai rămas din vremea comuniştilor. De exemplu, hai să vedem tot despre Eminescuşi felul în care a murit. Eminescu, cel mai probabil, n-a fost omorât de un nebun... A murit de sifilis. Asta e, era o boală comună pe vremea aia şi jumate din geniile secolelor al XVIII-lea şi al XIX-le au murit de sifilis. Ghinion, se murea pe capete din cauza asta în vremurile alea. Ei, dar nu şi poetul nostru naţional. El a murit... răpus de geniu! Da, a făcut o criză biliară de geniu. Nu, staţi! Şi mai bine: Eminescu se plimba el prin codri... Şi l-a trăznit Luceafărul!
Interesant la limba şi literatura română e şi modul în care dă bacalaureatul. ACELEAŞI subiecte pentru TOATĂ lumea. Toţi de la primul până la ultimul dau acelaşi examen. Asta deşi cei de la uman fac de două ori mai multă română decât mate-info sau ăia de la economic, dar ce contează? Detalii... Acuma chestia asta cu acelaşi subiect indiferent de profil e în limitele prostiei cu care suntem obişnuiţi. Dar tot aceleaşi subiecte se dau şi la minorităţi! Când am auzit asta, chiar mi-a căzut faţa. Frate, nu poţi să dai aceleaşi subiecte la unguri, de exemplu, că ăia sunt cea mai numeroasă minoritate (oficial, cel puţin). Ăia, mulţi dintre ei abia se exprimă în română şi îi pui să scrie despre literatura română? Şi că abia vorbesc română e, până la urmă, de înţeles, că se predă, se pare, după aceeaşi programă ca în restul ţării, chiar dacă le-ar trebui predată ca limbă străină. Dar, din nou, detalii, detalii!
Şi ca să zicem adevărul, toate studiile astea profunde şi grozave e fac pe o literatură mediocră. Da, păi nu avem o literatură prea grozavă. În afară de câţiva autori ca Eliade sau Caragiale, cam subţire. Adică, Mioriţa, de exemplu. E probabil una dintre cele mai vechi opere din literatura română şi din folclorul românesc. Hai s-o comparăm cu Beowulf, corespondentul ei din literatura engleză. Acolo e vorba despre cavaleri şi un dragon mare. În Mioriţa e vorba de doi ciobani care vor să-l taie pe al treilea şi să-i ia oile... Şi se mai pot găsi corespondente similare. Nu cred că mai e nevoie de alte comentarii.
To be continued. I don't know exactly when or how, but to be continued.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)