Hristos a înviat!

Ca în fiecare an în ziua dinaintea Paştelui, ieri seară pe la 11:30 mă aflam iarăşi în curtea bisericii aşteptând să iau lumină. Dată fiind natura organizării acestui eveniment şi a oricărui eveniment într-o biserică, putem spune că în afară de miracolul învierii lui Hristos, s-a mai întâmplat un alt miracol: nimănui nu i-au luat foc hainele sau freza.

O curte de dimensiuni medii în care se înghesuie mai mult de 1000 de oameni nu e un loc prea plăcut. Dacă fiecare din aceşti1000 de oameni mai şi au o lumânare aprinsă în mână, e de-a dreptul periculos. Nu mi-ar plăcea deloc să simt sfânta flacără pe pielea mea. Ştiu că e lumina sfântă, adusă direct de la Ierusalim şi om fi un popor credincios şi românul s-o fi născut creştin, dar nici chiar aşa. În fiecare an sunt parcă din ce în ce mai mulţi oameni la înviere. Ăsta e un lucru bun, dar riscăm ca în curând să ne dăm foc unii altora. Atunci când vom ajunge să facem asta ne vom apropia periculos de mult de a-i imita pe musulmanii care se folosesc diferite feluri de explozibili pentru a-i "purifica pe necredincioşi" şi pentru a ajunge în paradis într-o mie de bucăţi în loc de una singură.

Şi asta se trage din faptul că românii, deşi au avut destul timp să exerseze pe vremea comuniştilor, nu sunt în stare să stea la coadă cum trebuie. Sigur, totul se poate rezolva făcând nişte culoare din garduri, aşa cum sunt în aeroport, dar noţiunea e necunoscută printre slujitorii Domnului şi printre enoriaşi. Toată îmbulzeala începe când preotul începe lungul drum de vreo 10 metri de la altarul din biserică la altarul amenajat în curte. ♪♪Veniţi de luaţi luminăăăă!♪♪ Şi cu microfonul încă pornit: Încet, vă rog! Haideţi, câte unul, nu câte zece! Uşor, că e destulă pentru toată lumea. După vreo trei minute ajunge în sfârşit la altarul din curte. Tot în punctul ăsta vreun sfert din cei prezenţi, adică ăia care nu au chef să mai stea juma' de oră să cânte o strofă din Prohod de câteva ori şi să asculte cum a înviat Iisus, se apucă să se îmbulzească spre ieşire (cu lumânările aprinse cu tot). În condiţiile în care cred că nici în restul anului nu prea cred că dau pe la biserică - ca şi mine - mi se pare ciudat că pleacă imediat ce-şi aprind lumânările. Frate, a înviat Iisus! Dacă nu-i interesează decât să-şi aprindă lumănările pot să facă asta şi acasă cu o brichetă sau cu un chibrit. Plus că s-ar mai elibera puţin locul.

Şi că tot am pomenit de musulmani mai devreme, singurele evenimente religioase la care e îmbulzeală mai mare decât în România, sunt pelerinajul anual de la Mecca şi înmormântările persoanelor importante din lumea islamică.