vineri, 26 martie 2010

Românii şi cozile

Una dintre cele mai vechi, mai nobile şi mai venerate tradiţii româneşti este statul la coadă. Fie că eşti, la magazin, la doctor, la biserică sau la vreun stand unde se dau sarmale, fasole sau cârnaţi gratis, dai de o coadă. Şi cum spuneam, există o tradiţie în ţara noastră legată de fenomenul acesta. De când eram mic tot aud de la părinţi, bunici şi alte rude cum pe vremea lui Ceauşescu nu se găseau de niciunele şi oamenii stăteau la coadă cu orele pentru un kil de carne sau două kile de ceapă.

Dar chiar dacă au fost nevoiţi să treacă prin zeci de mii de cozi intreminabile timp de mai mult de zece ani, un lucru tot nu au reuşit să-l înveţe: cum să stea la o coadă (în mod civilizat). Oriunde te-ai duce la o coadă, nu există reguli şi noţiunea de "bilet de ordine" este inexistenă. Legea junglei: scapă cine poate, numai cei puternici supravieţuiesc. Cel mai rău e la biserici când aduc moaştele nu-ştiu-cui. Atunci e omor. Dar magazinele nu se lasă nici ele mai prejos în perioada sărbătorilor. De exemplu, săptămâna trecută, miercuri sau joi, în magazinul Penny Market-Bucureştii Noi, după-amiaza:

Intru în magazin, cumpăr ce vroiam să cumpăr şi mă aşez la coadă. Pentru o după-amiază din mijlocul săptămânii, era destul de lungă. Da' ce să faci? Mai sunt DOAR două săptămâni până la Paşte. Oricum, mă aşez la coadă şi aştept să îmi vină rândul. În faţa mea: un moş care aştepta şi el să avanseze coada. În faţă lui altă babă, care încearcă să treacă de un coş, al cărei proprietare plecase puţin în raionul de doi metri mai încolo că uitase să ia ceva. Tanti aia se întoarce în 20-30 de secunde, nu stă mult. Următaorea discuţie e greu de redat în scris.
- Hei, ce faceţi?
- Mă duc în faţă...
- Păi cum? Staţi la rând că aici eram eu.
- Da' coşu' era lăsat aici, nu era nimeni...
- Am plecat puţin că am uitat să iau ceva! Acum am venit înapoi!
- Aaa, păi nu se poate...
- Da' staţi la coadă! Ce-i asta? Am plecat puţin că am uitat să iau ceva şi vă băgaţi aşa peste mine?!
- Şi io ce să fac dacă nu eşti atentă?
- Cum?! Asta-i nesimţire curată!
- Pe cine faci nesimţită??
.................... [Variaţiuni pe aceeaşi temă, încă vreun minut. Cam prin momentul ăsta îmi venea să le întreb dacă pot să trec în faţa lor să plătesc până termină ele să se certe. Dar o altă doamnă de la coadă preia iniţiativa.]
- Hei, hei? Ce faceţi?!
- Păi trec în faţă că văd că aveţi treabă.
[Cele două proaste protagoniste ale întâmplătii în cor]: CUM?! DA' NU SE POATE! CE, NOI ERAM ÎNAINTE! STAŢI LA RÂND!

Concluziile cred că sunt clare. Nu ştiu ce încheiere să bag, aşa că: Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

În poze par mai ordonate cozile de acum 20-30 de ani.
Aşa şi era oare?

Niciun comentariu: