New York City, New York -1-

Big Apple, The Capital of the World, The City That Never Sleeps, The Empire City sau preferatul meu, The City that's So Nice, They Named It Twice. Acestea sunt câteva dintre nickname-urile capitalei financiare a Statelor Unite ale Americii, New York.

Populaţia oraşului e de 8.500.000 de locuitori de toate culorile, formele, culturile şi religiile imaginabile. Zona urbană New York-Newark-New Jersey ajunge la aproape 19.000.000 de locuitori, aproape cât România în nici un sfert din spaţiul de care dispune ţara noastră. Ca suprafaţă, oraşul propriu-zis e imens. E compus din cinci cartiere, sau mai bine zis, "sectoare": Manhattan - centrul şi zona cu mai toate atracţiile, Brooklin - zonă rezidenţială în care găsim şi blocuri şi case şi cea mai mare comunitate de evrei din America se găseşte acolo (mai mulţi decât la Tel-Aviv, de exemplu), Queens - cartierul de negri; echivalentul Ferentarilor, doar că nu aşa de rău, Bronx - ceva mai sus de Manhattan şi singurul care e complet pe continent şi Staten Island - o insulă cu vile.

Aeropeorul JFK e la marginea Brooklin-ului şi de acolo până în zona financiară sunt 28 de mile (45 km). Asta cred că spune multe despre dimensiunile oraşului. Am ajuns acolo pe la 11 p.m. ora Americii. După completatul cartonaşelor din aeroport şi prezentarea paşapoartelor şi luarea amprentelor a nu-ştiu-câta oară, am urcat în autobuzul cu care urma să ajung la hotel. Oraşul care nu doarme niciodată chiar nu doarme niciodată. Deşi era aprope de miezul nopţii autostrada de la aeroport până la Holland Tunnel era plină. Se circula exact ca în mijlocul zilei. Dar ce m-a surprins a fost că în ciuda numărului mare de maşini se circula foarte bine şi puteai să atingi şi chiar să depăşeşti viteza legală de 50 mile/h (80 km/h). Şi mai surprinzător: în tunel limitarea de viteză era de 25 mile/h (40km/h) şi nu aveai voie să schimbi banda şi TOATĂ LUMEA RESPECTA REGULILE. Mai târziu o să dezvălui şi un posibil motiv...

Manhattan-ul nu era chiar la fel de aglomerat ca autostrada, dar tot era prea mult pentru miezul nopţii. Hotelul era în zona financiară la 200m de Ground Zero. Adică de groapa de la World Trade Center, groapă care nici acum, după opt ani, nu e goală. Planul era ca în 2010 să se înceapă lucrul la clădirea care urma să-i ia locul. Dar e clar ca bună ziua că termenul ăsta e cam nerealist.

În groapa din poză, după cum se vede, încă mai sunt resturi din WTC şi chiar rămăşiţe umane. După atâta timp, e chiar incredibil. Poza e de la etajul 35 al hotelului, că din pasarela de jos nu se vede cine ştie ce. Nici cu vreau să mă gândesc cum a fost pe 11 septembrie 2001 în hotelul ăla...

Tot în apropierea hotelului: Wall Street. E strada pe care se găseşte Bursa din New York şi inima economiei americane. Strada e... cam mică. Adică e o străduţă cu un sens de mers, cu maşini parcate pe ambele sensuri şi cam întunecată că sun zgârie-nori şi pe-o parte şi pe cealaltă. Mă aşteptam la ceva mai mult. Şi e şi cam aglomerată. Dincolo de Wall Street, toate străzile din New York nu au nume, ci NUMERE. De la 1 la 242. Străzile verticale sunt bulevarde, sau Avenues şi sunt în număr de 12. Şi mai e şi Broadway, o stradă care porneşte de la marginea districtului financiar şi parcurge oraşul în linie oblică. Broadway e cea mai lungă stradă din America. Porneşte din centrul Manhattan-ului şi ajunge până la Albany, capitala statului New York. Mai sunt şi West Street, pe marginea de vest şi FDR Drive, pe marginea de est. Dar asta e partea bună a New York-ului. Deşi e imens şi plin de oameni şi de maşini, e imposibil să te rătăceşti, mai ales că majoritatea adreselor sunt date ca intersecţii de străzi.

Times Square e cea mai cunoscută piaţă din New York şi se află la intersecţia dintre Broadway şi 7th Avenue. E o piaţă plină de ecrane şi reclame colorate şi e şi un televizor pe care se transmite NBC non-stop şi mai jos şi informaţii de la bursă. E colorată şi plină de viaţă, dar e mai impresionantă în poze decât în realitate. O fi din cauza faptului că stilul ăsta de a face reclame e din ce în ce mai comun. Sau poate din cauza mării de oameni de acolo, nu ştiu...

Traficul din New York pe timpul zilei, şi chiar la orele de vârf, se desfăşoară în condiţii excelente. E perfect admirabil, dacă ne gândim la câte maşini sunt. Şi New York-ul e o excepţie de la regula general-aplicată în SUA conform căreia mai toţi americanii au maşină. Ei, nu. Dar, chiar dacă se circulă bine, şoferii sunt la fel de ţărani şi de prost-crescuţi ca la noi. Nu e nimic mai amuznt ca doi newyorkezi care se înjură la volan. Şi dacă unul din ei e pakistanez şi celălalt chinez şi primul vorbeşte jumate-urdu şi al doilea jumate-cantoneză, efectul e maximizat.

Newyorkezii preferă să folosească metroul. E mai rapid, nu e prea scump şi circulă bine. Dar e cam infect şi zgomotos... Şi intrările sunt minuscule. Dacă n-ar scrie SUBWAY la intrare, n-ai zice că e intrare la metrou, că n-au niciun semn distinctiv. Pe de altă parte, are mai mult de 100 de ani mare parte din el. Cartela pe o zi e vreo 6$ parcă şi o călătorie dus-întors e 2,25$.

TO BE CONTINUED

From sea to shining sea, from shore to shining shore

Ei, am ajuns şi-n America! Şi am văzut visul american. Din fericire doar l-am văzut, nu l-am şi trăit. Şi chiar dacă aş fi vrut să-l şi trăiesc şi să rămân acolo pe termen lung nu mi-ar fi permis viza, pe care domnul consul nu a considerat că trebuie să mi-o dea pe mai mult de trei luni. Şi dacă depăşeşti termenul consecinţele nu întârzie să apară şi nu sunt prea plăcute. Prima impresie: Frumoasă America asta! Dar americanii-s ca americanii. Adică aşa cum îi ştie toată lumea de la televizor. În cele 10 zile am apucat să văd trei oraşe:

-unul aglomerat;

New York City, NY

-unul de drogaţi, dar cu o cascadă foarte mişto;

Niagara Falls, NY

-şi unul elegant care se întâmplă să fie şi capitală.

Washington D.C.

Avertismente despre drumul până acolo şi înapoi: în America ceasul e cu 7 (şapte) ore în urmă faţă de România. Asta e la New York şi la Washington, în timp ce la Los Angeles cu 10 (zece). La ducere nu e o problemă prea mare să te obişnuieşti că avioanele din Europa sunt programate în aşa fel încât să ajungă pe la opt-zece seara ora Americii şi fiind rupt de oboseală te culci imediat şi a doua zi (ar trebi să) faci în aşa fel încât să te scoli pe la şapte sau opt dimineaţa. De-ar fi aşa simplu şi la întoarcere... Nu ştiu care e explicaţia pentru care e mai greu. Şi ar fi cel mai indicat să nu te duci acolo cu Air France, ci cu orice altă linie aeriană. THEY ONLY HAVE CRAP TO EAT ON THOSE GOD-DAMN PLANES! Dacă toată bucătăria franţuzească arată aşa, nu sunt deloc impresionat.

Alte lucruri despre America şi locuitorii ei, în următoarele zile, când sper să fiu mai treaz.

The star-sprangled banner.
The 50 star-sprangled banner, ca să fiu mai exact.
cel mai longeviv steag american de până acum.
Aşteptăm cu nerăbdare cea de-a 51-a stea, oricare va fi ea.

Balgheriănz chen STIL spic, rid and rait ingliş

Ă fiu manfs ăgău ai păustid a litâl samfing ăbaut hau balgheriănz faind it fit tu rait forăn uărdz in deir ăun script. In mai risânt trip tu dă greit siti ăf Veliko Târnovo ai hev faund ivăn mor igzempălz ăf saci misspeld uărdz. Ez ai hepănd tu hev a chemăra uif me ai imortălaizd dem end ai fot ai şuld păust dem on di intărnet tu.

Ivăn dău dei sim tu be meiching prăugres in lărning dă maci mor iuzd leatin ealfăbet, dei stil hev pruablămz, ez iu chen si from dă picceărz bilău:

Dă rezidănţ of dă P. Yankov neibărhud dăunt sim tu nău adăr scripţ
den dă chirilic elfăbet, său dei iuz it tu rait deaun
dă neim ăf dă geapăniz car meaniufeacciârăr SUZUKI (in blu)

Di ostriănz from RAYFAYZEN BANK risivz dă seim tritmănt

Uenevăr dei ar hangri, balgheriănz gău tu it tu ă SNEK BAR

End samtaimz dei gău hev a BARBEKYU

Thank God the U.S. are an English-speaking country. But who knows what kind of linguistic crap I'll find in New York or Washington? Americans aren't that bright neighter, you know...

Велико Търново

O destinaţie interesantă aproape de România, de Bucureşti adică, de la vecinii bulgari e Veliko Târnovo. Cunoscut şi ca Oraşul Ţarilor, e situat pe râul Yantra şi e fosta capitală a Bulgariei, pe vremea aia Ţaratul Vlaho-Bulgar. Oraşul medieval e pe trei dealuri: Trapeziţa, Ţareveţ şi Sveta Gora din nord-estul oraşului.

Iniţial o fortăreaţă bizantină, a devenit capitală în 1185 şi a rămas aşa până în 1393, când a fost cucerit de turci după un asediu de trei luni. În vremea sa de glorie se zice că era unul dintre cele mai frumoase oraşe din partea asta a lumii. Pe lângă bulgari, mai trăiau aici şi evrei, armeni şi catolici din occident. În timpul ocupaţiei otomane nu s-a schimbat mare lucru din specificul oraşului, spre deosebire de mare parte din restul ţării, unde au fost aşezaţi turci în locul sau lângă localnici, s-au construit moschei şi ocazional au fost distruse biserici, mănăstiri şi alte simboluri ale Bulgariei şi ale bulgarilor.

Ba chiar au avut loc două răscoale împotriva turcilor: în 1598 şi în 1686. Dar împreună cu restul ţării a rămas sub stăpânire turcească până în secolul al XIX-lea. În 1877 Bulgaria a scăpat înurma unui război de statutul de provincie turcească şi oraşul a redevenit capitală. De data asta doar pentru doi ani, după care a fost mutată la Sofia, unde este şi azi.

În 1908 declaraţia prin care Bulgaria îşi dobândea independenţa completă faţă de Turcia a fost semnată la Biserica celor Patruzeci de Martiri situată la poalele Trapeziţei. În 1965 oraşul a primit şi numele actual de Veliko Târnovo, până la acea vreme fiind cunoscut ca Târnovgrad sau Târnovo. Azi nu mai e decât un oraş-muzeu şi o destinaţie turistică aproape de noi care nu trebuie trecută cu vederea...

Biserica celor Patruzeci de Martiri văzută de pe Ţareveţ

Biserica Adormirea Maicii Domnului, cea mai mare din oraş

Intrarea în Oraşul Vechi; Biserica din vârf e restaurată şi
nu are icoane înăuntru, ci episoade importante
din istoria Bulgariei pictate într-un stil modern

În interiorul Oraşului Vechi (Ţareveţ)

Iată de ce le-a luat turcilor trei luni să cucerească oraşul

Jumate din casele din oraşul ăla stau să cadă în prăpastie

Seara, spectacol de lumini

Despre drum pot să zic că durează vreo trei ore (respectând limitările de viteză dese din Bulgaria). Atenţie, limitările trebuie respectate că miliţienii abia aştepată să te tragă pe dreapta; din când în când fac asta şi fără motiv, dar asta e o altă poveste. De asemena, drumul dintre Bucureşti şi Giurgiu a fost reparat aproape complet pe sensul de ducere şi pe mai mult de jumate pe sensul de întoarcere. Doar kilometrul de dinainte de graniţă a rămas la fel, aşa de impresie probabil... În Bulgaria, ieşirea din Ruse a fost refăcută şi ea şi e la standard de autostradă practic. Din nefericire e limitare 50 km/h. Şi sunt poziţionaţi startegic şi doi miliţieni să te întâmpine. În restul Bulgariei starea drumurilor e, în proporţie de 75% acceptabilă şi cred că s-au folosit de o pare din banii europeni să mai pună indicatoare că acum un an-doi era o lipsă acută în toată ţara. Din nefericire tot n-au învăţat să pună şi distanţe pe ele...

Lista neagră şi excesiv de lungă a MAE

Pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României, printre multe alte lucruri, putem găsi şi o listă cu ţări în care ne este recomandat să evităm să ne deplasăm din fel de fel de motive. În general motivele includ războaie sau alte fenomene care îţi pot pune viaţa în pericol. Este o iniţiativă bună că dacă vrei să pleci într-un colţ mai puţin primitor al lumii să ştii la ce să te aştepţi, nu?

Lista asta neagră cu avertismente sau alerte, cum le spun ei, de călătorie arată în felul următor:


Iniţiativa e, după cum spuneam, foarte bună, dar n-ar strica deloc dacă n-ar fi făcută în doru' lelii. Hai să explicăm şi s-o analizăm mai atent:

1. AFGANISTAN. Aici e clar motivul pentru care apare pe listă. E o ţară în care practic n-a mai fost pace încă din anii '70 şi chiar şi acum zboară gloanţe şi explodează bombe în jurul tău peste tot;
2. AFRICA DE SUD. Unele zone pot fi periculoase cică. Mai exact Johannesburg, Pretoria şi alte township-uri. Cică se împuşcă ăia noaptea în mijlocul străzii şi se lasă cu morţi şi răniţi. Nimic nou aici, dar să zicem că e bine că e pusă pe listă... ;
3. ALGERIA. În zona Kabylia cică atentatele teroriste au o frecvenţă ridicată. Sorry, ultimele atentate în Algeria au fost în aprilie 2007, adică acum aproape 2 ani jumate, după care armată algeriană a avut grijă de teroriştii din zonă. N-aş zice că e o frecvenţă chiar aşa de ridicată. Şi oricum e un pic expirat;
   
4. ARABIA SAUDITĂ. Prezenţa fundamentaliştilor islamişti ai Al-Qaeda reprezintă un factor mare de risc. Fundamentaliştii islamici sunt finanţaţi în mare parte de Regatul Saudit. Aşa că de ce ar aruca în aer mâna care îi hrăneşte??;
5. ARGENTINA. Evitaţi deplasările ce nu sunt absolut necesare. Asta din cauza noii gripe A H1N1. Are you fuckin' kiddin' me? Gripa a ajuns în toată lumea deja. Şi poţi s-o iei în orice avion oriunde în lume dacă e cineva bolnav în preajma ta;
6. BANGLADESH. Evitaţi deplasările ce nu sunt absolut necesare din cauza situaţiei politice instabile şi a mişcărilor de stradă violente. Adevărat. Aproape... Asta se întâmpla prin 2007. A fost o perioadă mai nasoală, dar s-au organizat alegri democratice şi un guvern legitim a fost învestit în ianuarie 2009;
7. BRAZILIA. Criminalitate ridicată. Wow, serios?? C'mon, asta o ştie toată lumea. Şi mai e şi febra dengue. De fapt era. Pe la jumatea lui 2008;
8. BURUNDI. Ni se spune că se duc lupte grele între rebelii FROLINA (Front de Libération Nationale) şi guvern. Doar că în 2008 rebelii au mâncat bătaie rău şi chiar şi taberele de refugiaţi care au răsărit în timpul războiului încep să dispară;
9. CHINA. Unele zone pot fi periculoase. Şi este dat ca exemplu regiunea Xinjiang din nord-vestul ţării populată în proporţie de ceva mai mult 50% de uiguri şi alţe popoare turcice, care s-au răsculat puţin împotriva chinezilor acum vreo lună-două. Dar chinezii sunt hotărâţi şi i-au potolit repede. însă acum numai patru luni era un avertisment să nu mergi în Tibet. Acolo lucrurile au fost mai puţin calme cu câteva luni înaintea olimpiadei şi abia acum au găsit de cuviinţă să reactualizeze situaţia pe site;
10. CIAD. PĂRĂSIŢI IMEDIAT ŢARA. Ciadul este scena luptelor între forţe rebele şi trupele guvernamentale, în încercarea de răsturnare prin forţă a preşedintelui ciadian Idriss Déby. Au fost semnalate sute de victime. Magazinele din localităţi sunt închise, nu există apă potabilă. Datorită numărului mare de cadavre, există un risc ridicat de epidemii. What??? Whoa, whoa, where's the fire? Dude, that's old news. Asta se întâmpla acum mai mult de un an. Şi între timp se întâmplă să se fi stabilizat situaţia;
11. COASTA DE FILDEŞ. Evitaţi călătorii. Şi ni se spune despre evenimentele din 2004 şi 2006. Şi s-a semnat pacea în 2007;
12. COLUMBIA. Asta chiar îşi merită locul. Nu e deloc o idee bună să mergi în ţări care au probleme cu rebeli "revoluţionari" şi cu traficul de droguri;
13. REPUBLICA DEMOCRATICĂ CONGO. Se recomandă evitarea călătoriilor mai ales în nord-estul ţării, pe lângă graniţa cu Uganda şi Rwanda. E un sfat bun. Conflictul din zona aceea, ce a început acum vreo 10 ani, e cel mai sângeros de la Al Doilea Război Mondial încoace;
14. COSTA RICA; n-are ce căuta;
15. EGIPT. Atentatele de la Sharm-el-Sheikh, de care ni se vorbeşte, au avut loc în 2005.
16. ETIOPIA. Au loc evenimente violente în capiatala Addis-Abeba, cât şi în alte zone. AVEAU loc evenimente violente. AVEAU. În 2005, mai exact. Dar acum totul e calm;
17. FILIPINE. Într-adevăr e bine să nu călătoreşti în zonele populate de minoritatea musulamană, care are gânduri separatiste şi ş-i le manifestă aruncând ceva în aer din când în când;
18. GEORGIA. Evitaţi deplasările ce nu sunt absolut necesare pe fondul tensiunilor din Abhazia şi Ossetia de Sud, care, vreau să adaug au avut loc anul trecut;
19. GUINEEA-BISSAU. Vă sfătuim să evitaţi călătoriile în Guineea-Bissau ca urmare a situaţiei politice apărute în urma asasinării preşedintele ţării, João Bernardo Vieira şi a şefului Statului Major, generalul Tagme Na Waie. Adevărat, nu ştii niciodată când se trezesc să se mai bată unii cu alţii;
    
20. HONDURAS; Din cauza instabilităţii politice, personalul militar patrulează pe străzile capitalei Tegucigalpa, pentru a putea împiedica apariţia revoltelor spontane, care pot degenera în violenţe. Adevărat. E într-adevăr un eveniment în plină desfăşurare.
21. India. Ministerul de Externe recomandă recomandă cetăţenilor români să manifeste atenţie la efectuarea călătoriilor în India şi să evite deplasările în următoarele state: Jammu şi Kashmir, statele din nord-est, Uttar Pradesh, West Bengal, Goa, Rajasthan. Cu Jammu şi Kashmir e de înţeles, dar restul nu numai că n-au ce căuta pe listă, dar înseamnă cam jumate din ţară...;
22. INDONEZIA. Da, frecvenţa atacurilor teroriste e destul de ridicată în unele zone. Uneori pot avea loc chiar şi în zonele preferate de turişti. Exemplu: Bali 2002 şi 2005;
23. IRAQ. Factori de risc confirmaţi, evitaţi călătoriile. Afirmaţia asta poate fi confirmată la orice buletin de ştiri. Dar steagul s-a schimbat şi nu mai are steluţele alea trei...;
    
24. IRAN. Ca urmare a deteriorării stării de securitate la nivel stradal, la Teheran şi în alte oraşe din Iran, vă recomandăm să evitaţi călătoriile în această ţară, dacă nu sunt necesare. Yup, deşi s-ar putea să se mai fi calmat sitauţia în ultimele săptămâni;
25. ISRAEL. Unele zone pot fi periculoase. Adică orice zonă în care li se pune pata palestinienilor să arunce ceva în aer. Deci, cam peste tot. Dar totul depinde de dispoziţia arabilor;
26. KENYA. Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români să călătorească în Kenya numai în caz de absolută necesitate. Alt averisment învechit. Problema cu alegerile contestate de la sfârşitul lui 2007 s-a rezolvat acum mai bine de un an şi momentan nu e nicio problemă;
27. MADAGASCAR. Sunt unele probleme legate tot de alegeri fraudate. Dar, după modelul altor ţări probabil nu vor mai dura mult timp;
28. MALAEZIA. Nu cred că are ce căuta pe listă;
29. MAURITANIA. Republica Islamică Mauritania este scena unei lovituri de stat militare. În cursul zilei de 6 august 2008, preşedintele acestei ţări, Sidi Ould Cheich Abdalahi, precum şi primul ministru, Yahya Ould Ahmed El Waghf, au fost arestaţi de membri ai gărzii prezidenţiale. Posturile naţionale de radio şi televiziune au încetat să emită. Străzile capitalei Nouakchott sunt patrulate de militari. Adevărat, dar asta se întâmpla în 2008. Şi lovitura de stat le-a ieşit, din fericire fără vărsare de sânge şi ţara are un nou guvern;
30. MEXIC. Iar gripa A H1N1. Cum ziceam, se poate lua de la oricine şi deci n-are ce căuta pe listă;
31. REPUBLICA MOLDOVA. Evitaţi călătoriile. Şi ni se povesteşte de evenimentele din aprilie, care nu mai constituie de mult o problemă. Singurul pericol pe care îl constituie o vizită în Moldova e taxa (Exagerată) de viză de 35 de euro;
32. NEPAL. Situaţia din Nepal a redevenit periculoasă ca urmare a situaţiei politice extrem de tensionate, existând riscul să se deterioreze rapid. Nu-i chiar aşa de rău. Regele a fost dat jos acum un an şi ceva şi n-au mai fost probleme de atunci;
33. NIGERIA. Unele zone chiar sunt periculoase: Delta Nigerului şi zonele de graniţă din nordul ţării;
34. PAKISTAN. Următoarele zone chiar trebuie evitate: Peshawar, Kohat, Tank, Banu, Lakki, Dera Ismail Khan, Kashmir, precum şi în Balochistan. Şi aş mai adăuga şi regiunea tribală din vest Waziristan, unde momentan se duc lupte cu talibanii. Una peste alta, mai bine nu te duci deloc...;
35. PARAGUAY. n-are ce căuta pe listă;
36. RWANDA. Războiul/genocidul s-a terminat demult. În 1995, mai exact. Şi că nu trebuie să umbli cu lucruri valoroase la vedere şi că criminalitatea e ridicată cred că se subânţelege... ;
37. SERBIA/KOSOVO. Ştiu că de curând s-a separat Kosovo de Serbia, dar nu cred că e chiar atât de mare pericolul. Deci, altă intrare inutilă pe listă;
38. SIRIA. Nu e o ţară mai periculoasă decât altele din Orientul Mijolciu, deci nu ar trebui să fie pe listă;
39. SOMALIA. Nu mai are un guvern funcţional din 1991, piraterie la scară largă în Golful Aden, lupte pentru putere între trei facţiuni militare, dintre care una de extremişti islamici. Da, nu mergeţi acolo!;
40. SRI LANKA. Războiul dintre guvern şi separaatiştii tamili s-a terminat pe la începutul anului cu înfrângerea separatiştilor. Momentan se reconstruieşte nordul insulei. Nu mai există probleme de securitate deosebite;
41. SUDAN. Ca să rezum ceea ce scrie acolo în câteva cuvinte: trebuie evitate călătoriile în aproximativ trei sferturi din ţară din cauza câtorva războaie şi a unui posibil genocid în desfăşurare;
42. TANZANIA. În această ţară, principalul factor de risc îl constituie infracţiunile stradale (tâlhării şi furturi). Şi din cauza tâlhăriilor şi furturilor au pus-o pe lista cu avertismente?? D'astea sunt şi în Bulgaria şi Turcia, de exemplu. Ele de ce nu sunt pe listă?;
43. THAILANDA. Vă recomandăm să evitaţi deplasările care nu sunt necesare în regiunile Pattani, Yala, Narathiwat şi Songkhla, deoarece există posibilitatea unor atacuri armate. Adică nişte regiuni restrânse din sud, de la graniţa cu Malaezia, populate de musulmani;
44. TIMORUL DE EST. Situaţia de securitate din Timorul de Est rămâne, în continuare, foarte volatilă, în contextul conflictelor interne între diferite grupări infracţionale sau între forţele de menţinere a păcii şi forţele insurgente, care se opun actualului regim. Asta se întâmpla în 2007. De atunci s-au întâmplat multe lucuri, printre care şi intervenţia trupelor australiene în scopul menţinerii păcii. Nu ar trebui să fie pe listă, dar nu e nici cea mai potrivită destinaţie;
45. UGANDA. N-are ce căuta pe listă;
46. YEMEN. În Yemen, situaţia de securitate este extrem de precară. În această ţară, convulsiile sociale, manifestate inclusiv sub forme violente, se combină cu ameninţările generate de prezenţa pe teritoriul yemenit a unor organizaţii şi grupări teroriste active. Acestea organizează deseori acţiuni teroriste, inclusiv răpiri de persoane, în care sunt vizaţi cu predilecţie cetăţeni occidentali. Da, nu e deloc o idee bună să mergi acolo...

Avertismentele REALE sunt cu roşu.

Aşa ar trebui să arate o hartă cu avertismentele:

Roşu - toată ţara
Roşu şi roşu închis - numai zona sau zonele însemnate

10 în Asia, 6 în Africa, 1 în America de Sud. Concluzie: 19,5/46. Sau 42,39%. Nici jumate. Atâtea dintre avertismente chiar trebuie luate în seamă.

La cerşit de viză SUA

Ellis Island - 1903, New York. Aşa era pe o insuliţă mică din New York acum mai bine de un secol. Aici era cel mai mare centru de primire a imigranţilor din America. Strămoşii a circa 50% din americani au intrat în America pe acolo. În acea vreme era primit aproape oricine dorea să se stabilească în SUA. Procentajul de cereri respinse era neglijabil: 1-2%. Dar asta era acum un secol.

Astăzi este aplicată o politică de "no vacancy", care, printre altele, se poate consolida printr Marele Zid Mexican. Dar cel mai bun exemplu al noii politici americane a imigraţiei este procesul de obţinere a vizei, care la noi, la Românica, are o rată de respingere de 30-35%. Aici vorbesc de obţinerea vizei pentru turism şi business ("non-immigrant visa"; categoria B-1/B-2). Nici nu vreau să mă gândesc cum o fi să-ţi trebuiască "immigrant visa".

Simplu, nu?

Având în vedere că intenţionez să ajung prin America, azi am avut "onoarea" şi "plăcerea" de a trece prin tot procesul. În câteva cuvinte poate fi caracterizat în felul următor: o combinaţie absolut încântătoare între prostia românilor şi paranoia americanilor.

În primul şi în primul rând trebuie completat formularul de viză. Lucrul ăsta se face online după ce plăteşti modica sumă de 131$. Pe lângă întrebările obişnuite de genul cum te cheamă, când te-ai născut, unde locuieşti sunt şi alte întrebări mai puţin obişnuite. De exemplu: aţi fost implicat vreodată în traficul de droguri?; aţi fost arestat vreodată pentru rele tratamente aplicate unui cetăţean american?; aţi practicat vreodată prostituţia sau proxenetismul?; aţi fost vreodată deportat?; aţi comis vreodată infracţiunea de evaziune fiscală pe teritoriul SUA?; aţi fost vreodată implicat într-un război sau un genocid?; aţi fost vreodată membru al Partidului Nazist German?; sunteţi membru al unei organizaţii considerate de guvernul SUA ca fiind teroristă? etc etc. Dar cea mai tare dintre toate: Do you seek to enter the United States to engage in export control violations, subversive or terrorist activities, or any other unlawful purpose? Şi chiar dacă am de gând, de ce le-aş spune??

După asta urmează procedura propriu-zisă. Totul se petrece la ambasada sau consulatul, nu ştiu sigur, Americii. Ăla din Strada Batiştei din spatele Intercontinentalului. Imediat ce ajungi la intrare ai ocazia de a îmbrăţişa una dintre cele mai vechi şi mai nobile tradiţii româneşti: statul al coadă. Şi ce coadă... Ai zice că de vreme ce America e tocmai dincolo de Oceanul Atlantic nu prea se înghesuie lumea să meargă acolo. Ei bine, greşit! Se înghesuie mulţi. Şi când zic că se înghesuie chiar vorbesc serios.

Când în sfârşit se termină coada trebuie să intri într-o cămăruţă cu două piuitoare din alea ca la aeroport. Acolo sunt nişte tipi îmbrăcaţi în uniforme ca ale poliţiştilor americani care îţi aiu rucsacul şi cam tot ce ai pe tine, mai puţin hainele. Adică: rucsacul sau geanta, mobilul, cureaua de la pantaloni, brăţările, lanţurile, ceasul, până şi cheia de la maşină. Când să trec prin filtru, mă opreşte unul din ei că nu îmi dădusem jos ochelarii. Ochelarii nu mi i-a mai cerut nimeni în niciun aeroport nicăieri în lume.

După cămăruţa asta, ce putea să mai urmeze altceva decât altă coadă? De data asta ca să le dai formularele completate, pe care oricum le au ei într-o bază de date. Deci de ce ţi-or mai cere să te cari cu ele? Hmmm, ciudat. Dincolo de controlul de securitate toţi funcţionarii cu care intri în contact sunt americani, care în mod surprinzător, cei mai mulţi ştiu română destul de bine. Oricum, primul verifică dacă e controlat formularul cum trebuie.

După ce se asigură că e totul completat cum trebuie te aşază frumos într-o cămăruţă împreună cu alţi 50 de oameni şi te pune să aştepţi să-ţi strige numele. Ăla care striga numele era român, că le pronuţa prea bine ca să fie american. În tot timpul în care aştepţi în camera aia te uiţi la un televizor unde pun ei tot felul de filmuleţe scurte cu peisaje din America. Asta nu e nimic rău. Dar sunt şi nişte reclame în care vreo 23-30 de boi vin şi zic la cameră "I am American". După ce vezi asta de 10-15 ori îţi vine să te spânzuri. Asta cu "I am American" plus încă una cu aceeaşi gaşcă de retardaţi care zic la cameră "Welcome". Dacă ne gândim la numărul mare de respingeri e un pic prematură urarea asta... Şi la sfârşit apărea scris "Bine aţi venit" în n-şpe mii de limbi şi în cele câteva ore am învăţat cum se spune în vreo zece.

Când se termină aşteptarea, ce credeţi că se întâmplă? Altă coadă, desigur. De data asta pentru luarea amprentelor cu un scanner. La capătul liniei, la ghişeu e o americancă care ştie daor câteva fraze în română, şi alea prost. Aparent e ceva în neregulă cu mâna mea dreaptă că n-a ieşit decât la a patra încercare...

După ce se termină asta aştepţi în altă cameră. De data asta chiar mai mult... Măcar se stă jos peste tot. Tot e ceva. După ceva timp vine acelaşi nenea şi îţi strigă numele să te duci la interviu. Când am auzit de interviul ăsta mă gândeam că intri într-o cameră separată şi discuţi în particular cu immigration officerul-ul. Mă rog, immigration officer-ele, că erau femei amândouă. Dar nu e nicio cameră privată, sunt două ghişee aşa ca la poştă sau ca în orice loc unde se plătesc facturi. Şi sunt şi geamuri termopan de trebuie să vorbească prin nişte boxe şi se aude în toată încăperea ce discuţi... În orice caz, erau două: o tanti cu ochelari care părea mai de treabă şi nu respingea prea mulţi solicitanţi şi o blondă îmbrăcată în roz care îi dăea afară pe solicitanţi pe bandă rulantă sau îi lua la mişto sau pur şi simplu era răutăcioasă. Deci cred că e clar că nu vroiam să ajung la ea pentru interviu; parţial pentru că era rea şi parţial pentru că am făcut referire la ea celorlalte persoane din jur folosind apelative "politicoase" ca blondă proastă sau evil bitch. Şi în funcţie de cât de sensibil era microfonul prin care vorbea cel intervievat exista o probabilitate să mă fi auzit...

Dorinţa mi s-a împlinit şi am ajuns la aia de treabă, mi-am zis povestea, am răspuns la întrebări, i-am arătat toate actele şi s-a rezolvat totul. Paşaportul se ridică în ziua următoarele la ora 15.00 cică. Şi presupun că asta se face stând la altă coadă. Mai nasol e de cei mai mult de 30% mai puţin norocoşi care stau la coadă juma' de zi, de la nouă până la două şi nu se aleg cu nimic.

Oh well, we live in Romania and this takes up most of our time. Even if it's the US Embassy we're talking about.

Chineză - lecţia 1

Acum ceva timp am scris câteva vorbe despre chineză. Poate ar trebui să extind un pic. Motivul principal pentru care n-am mai pus nimic mai devreme e că pentru transcrierea fonetică nu există nicio tastatură a vreunei limbi care să conţină toate literele (şi tonurile). Dar se pare că se pot nota şi cu cifre. Aşa, de exemplu: ma1, ma2, ma3, ma4 sau tonul neutru pur şi simplu "ma".

În orice caz, am o carte de chineză din Shanghai şi am ajuns la capătul ei. Chestia e că toate textele ocupă pagini întregi pentru că deasupra fiecărui caracter e şi transcrierea fonetică (în mandarină, desigur; "dialectul" oficial). Tastaură chinezească n-am şi nici nu prea am de unde să instalez. Şi chiar dacă aş avea, am citit cum se foloseşte şi nu-mi place deloc. Aşa că ce urmează e cu copy-paste.

Ştiu că unuele dintre texte, dacă nu chiat toate sunt tâmpite, dar asta e. Aşa sunt toate în cărţile de genul ăsta.

第一课文 - 我的家庭

第一课

我叫杰克. 我是英国人. 我家一共有六个人: 爸爸, 妈妈, 姐姐, 妹妹, 弟弟和我. 我的爸爸是医生. 我的姐姐二十七岁, 是小学老师. 我的妹妹和弟弟都是中学生. 我是大学生. 现在我是中国大学的留学生.

会话

1.

王方: 你好! 我叫王方, 我是中国人.

杰克: 你好! 我叫杰克.

王方: 你是美国人吗?

杰克: 不, 我是英国人.

王方: 你是哪个大学的留学生.

杰克: 我是华东师笵大学的留学生.

2.

杰克: 玛丽, 那位先生是不是你的男朋友?

玛丽: 不, 他是我的哥哥.

杰克: 他也是留学生吗?

玛丽: 不, 他不是留学生.

杰克: 他做什么工作?

玛丽: 他是大学老师.

3.

杰克: 李老师, 你家有几个人?

李老师: 我家一共有四个人: 我的太太, 女儿, 儿子和我.

杰克: 您的爱人也是老师吗?

李老师: 不, 她是公司职员.

杰克: 您的儿子和女儿多大?

李老师: 我的儿子十七岁, 我的儿子十五岁. 他们都是中学生.

读材料

王方的家庭

王方是我的中国朋友. 他二十二岁, 是上海人. 现在他是华东师笵大学的学生. 他家一共有三个人: 他的爸爸, 妈妈和他. 他没有哥哥, 姐姐, 也没有弟弟, 妹妹. 他的爸爸是公司职员, 他的妈妈是护士. 我和王方是好朋友.

E MULT mai lung decât pare. Dicţionar cu caracterele de aici, altă dată.

După o săptămână şi ceva, şi dicţionarul pe care cred că ar fi trebuit să-l pun la început.

Dicţionar

我 – wo3 - eu

你 – ni3 - tu

他 – ta1 - el

她 – ta1 – ea

它 – ta1 – el , ea; it

您 – nin1 – dumneavoastră

们 – men – sufix pentru pluralul pronumelor

咱们 – zan2men – noi (inclusiv vorbitorul)

叫 – jiao4 – a chema, a se numi

是 – shi4 – a fi

人 – ren1 – persoană

家 – jia1 – familie, casă

一共 – yi1gong1 – împreună, cu totul

有 – you3 – a avea

个 – ge – cuvânt de măsură

爸爸 – ba4ba - tată

妈妈 – ma1ma - mamă

姐姐 – jie3jie – soră mai mare

妹妹 – mei4mei – soră mai mică

弟弟 – di4di – frate mai mic

哥哥 – ge1ge – frate mai mare

和 – he1 - şi

的 – de – al, a, ai, ale

医生 – yi1sheng1 – doctor, medic

岁 – sui4 – an (vârstă)

小学 – xiao3xue2 – şcoală elementară

中学 – zhong1xue2 - gimnaziu

老师 – lao3shi1 - profesor

都 – dou1 - tot

学生 – xue2sheng - elev

大学 – da4xue2 - universitate

大学生 – da4xue2sheng - student

现在 – xian4zai4 - acum

留学生 – liu2xue2sheng – student străin

好 – hao3 - bun

你好 – ni3hao3 – bună ziua, salut

吗 – ma – sufix pentru interogare

不 – bu4 – nu

那 – na4 – acel

位 – wei1- loc, cuvânt de măsură

先生 – xian1sheng – domn

男 – nan2 - bărbat

朋友 – peng2you3 – prieten

做 – zuo2 – a face

什么 – shen1me – ce

工作 – gong1zuo2 – serviciu, meserie

几 – ji1 – cât

太太 – tai4tai - soţie

女儿 – nv3r - fiică

儿子 – er2zi – fiu

爱人 – ai4ren2 – soţ, soţie

也 – ye3 – de asemenea

公司职员 – gong1si1zhi3yuan1 – secretară; office worker

多 – duo1 – toţi, cât

大 – da4 – mare

家庭 – jia1ting2 – familie, casă, gospodărie

护士 – hu2shi1 - asistentă

Substantive proprii

杰克 – Jie2ke4 - Jack

中国 – Zhong1guo2 – China

中国人 – Zhong1guo2ren2 - chinez

英国 – Ying1guo2 – Anglia

英国人 – Ying1guo2ren2 - englez

王方 – Wang Fang

美国 – Mei3guo2 - America

华东师笵大学 – Hua2dong1shi1fan2da4xue3 – Universitatea normală Hua Dong

玛丽 – Ma2li4 – Mary

上海 – Shang4hai3 - Shanghai

Numerale

一 – yi1 – unu

二 – er2 - doi

三 – san1 – trei

四 – si1 - patru

五 – wu3 – cinci

六 – liu2 – şase

七 – qi1 - şapte

八 – ba1 - opt

九 – jiu3 - nouă

十 – shi2 – zece

二十 – er2shi2 - douăzeci

三十 – san1shi2 - treizeci

三十四 – er2shi2si1 – treizeci şi patru

....

百 – bai3 – o sută

二百 – er2bai3 – două sute

三百七十九 – san1bai3qi1shi2jiu3 – trei sute şaptezeci şi nouă

千 – qian1 – o mie

万 – wan1 – zece mii

百万 – bai3wan1 – un milion

十百万 – shi2bai3wan1 – zece milioane

亿 – yi4 – o sută de milioane

十亿 – shi2yi4 – un miliard