duminică, 8 februarie 2009

Sistemul educaţional din România 2

Postarea anterioară cu acelaşi titlu a fost despre orele de ro.

Acum o să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce cred că a fost cea mai interesantă meterie din câte am studiat până acum: matematica. A fost o experienţă interesantă... Şi inutilă.... Şi prea lungă... Mult prea lungă. Dacă e să ne luăm după ce spun cei care fac programele, la toate materiile din şcoală, incusiv matematică, se studiază lucruri care ţin de cultura generală. Hmm, părerea mea personală e că integralele, vectorii, ecuaţiile de gradul "n-şpe mii" sau matricile sunt cu MULT peste graniţele culturii generale. Şi pentru ca peisajul să fie complet, să zicem câteva cuvinte şi despre cel cu care am avut onoarea să fac matematică în tooooţi cei patru ani de liceu: un individ pe nume Dina, cunoscut şi sub numele de Blastozauru'. Ah, ce bine era la şedinţele de tortură numite ore de matematică ce se ţineau patru sau cinci zile pe săptămână. Îmi amintesc de parcă era ieri........ gdgdaşom
f
gfgfâvsd43
ag3hfd+oy
îţhgşlhăslhkoskphaaaatrbftr
âag
hş32rrq
ăţ
cfwe5

ă
şkjh
ghzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Au, scuze! Mi-a picat capul pe tastatură. Unde rămpsesem? Ah, da. Domnul Dina avea un stil aparte de a face orele de matematică să pară la fel de interesante şi fascinante ca uscatul pereţilor proaspăt vopsiţi. Dacă ţi-era somn şi vroiai să adormi repede nu trebuia decât să vii cu o pernă la tine şi să te duci la ora de matematică.

Dar nu asta era cel mai rău lucru la orele de matematică. Nu... Cea mai rea parte e în clasa a XII-a, care se termină prin examenul de bacalaureat. Şi a doua probă scrisă e chiar la matematică. Pentru cei mai mulţi elevi ăsta e anul în care aruncă cu bani pe meditaţii şi încearcă să înveţe ce n-au învăţat în patru ani. Sau, mai bine zis, ce nu a fost şcoala în stare să-i înveţe în patru ani. Deci, în jur de 40 de săptămâni +/- 5 înmulţit cu 40 lei/şedinţă... ~1600 de lei (noi). Asta înseamnă salariul mediu pe o lună în România. Şi toţi banii ăştia pentru un car de cunoştinţe perfect inutile, care oricum vor fi uitate imediat după examen.

Şi ca să înrăutăţim situaţia cât se poate, am şi avut norocul să dau bacul în 2008, anul în care, din câte am înţeles, s-au dat cele mai grele, tâmpite, idioate şi handicapate subiecte din istoria modernă a învăţământului românesc. Şi ministerul, la rândul său, a crezut, ca şi în anul anterior, că ar fi o idee bună să plătească pe cineva să facă 100 de variante de subiecte de bacalaureat. La fel şi la restul materiilor. Printr-o coincidenţă uimitoare, numai la subiectele de matematică nu au fost trecute numele celor care le-au conceput... Mai jos, toate cele trei părţi ale subiectului de matematică de la bac din 2008.





Cred că îi înţeleg! Ştiu de ce nu şi-au trecut numele. Dacă eu aş fi scris astfel de prostii, mi-ar fi fost ruşine să-mi mai arăt faţa în lume. Hmm, oare cât mai costă un asasinat la comandă în zilele noastre? După nouă luni în care am pierdut aproape în fiecare zi câteva ore cu matematica, am aruncat cu banii pe fereastră, am stricat (atenţie, nu am folosit sau consumat) 11 caiete cu exerciţii de matematică, la care dintre probe puteam să iau nota cea mai mică? La matematică, desigur! Dar dacă acum şapte luni am luat 6.05, acum că am văzut din nou subiectele, cred că aş lua 2 (doi) cu felicitări. Deşi denumiri ca "asimptotă", "monotonie", "limită" sau "transpusă" încă mi se mai par cunoscute, să mor io dacă mai ştiu ce înseamnă.

Acum să privim lucrurile din plan internaţional. România e ţară membră a Uniunii Europene. Ar trebui să fie cam la fel şi prin restul Europei, nu? NU. În ţările vecine e cu mult mai simplu decât în România. Am dat de subiectele de la matematică din 2006, respectiv 2007, din Ungaria şi Bulgaria, ambele membre U.E. La început am fost puţin şocat, dar mai apoi mi-am amintit că trăiesc în România şi că nu ar trebui să mi se pară nimic ciucat.

Mai jos, subiectele de la bacalaureatul (érettségi) unguresc din 2006. Sunt în română pentru că e vorba de subiectele pentru minoritatea română din Ungaria.




Da, e adevărat! Nu-i ţeapă. Subiectele de la bac din Ungar
ia sunt bune pentru clasa a VIII-a în România. Săracii secui! Cred că-şi dau pumni în cap că s-au născut pe partea greşită a graniţei ungureşti... Mocskos románok! Sigur, sunt şi unele subiecte cu probabilităţi. Astea nu-mi par prea cunoscute fiindcă nu am pierdut timpul în cei 12 ani de şcoală cu lucruri atât de "banale". Şi UTILE...

Mai departe, să vedem şi subiectele de la matematică din 2007 de peste Dunăre, de la vecinii bulgari. Problemele de la 1 la 20 sunt grilă şi trebuie încercuit răspunsul corect. Dar, evident, românii sunt prea inteligenţi şi ar fi sub demnitatea lor să bage astfel de subiecte la aşa un examen... Pentru problemele de la 21 la 25 trebuie dat răspunsul FĂRĂ argumentare. Cum?!! Fără argumentare?!! Nu se poate... Şi pentru ultimele trei subiecte e necesară rezolvarea completă cu argumentare cu tot.

Dacă nu înţelegeţi ce scrie pe acolo, pot să le rezum în câteva cuvinte: ecuaţii de doi bani, comparări de numere şi geometrie de clasa a VIII-a (în cea mai mare parte).

Următoarele trei pagini mi s-au părut foarte... neobişnuite. Asta după standardele de la noi. De obicei, informaţii de genul ăsta trebuie aduse la examen pe nişte bucăţele de hârtie destul de mici cât să încapă în buzunar şi să nu fie văzute de supraveghetor(i).




No more comments... You draw the conclusions on your own.


Un comentariu:

Rubby-Roy spunea...

Sistemul educaţional este doar o iluzie provenită din orgolii. Românul trebuie să spună că e deştept şi să îşi etaleze cunoştinţele nefolositoare ca să îşi scuze incompetenţa şi inferioritatea faţă de celelalte popoare.