Lost in translation

Când te plimbi prin China, unul dintre cele mai evidente lucruri despre chinezi este că nu au deloc talent la limbi străine. Aici mă refer la engleză mai ales. Mă rog, e de înţeles. Limba chineză, sau mai bine zis limbile chineze, nu seamănă deloc cu cele europene. Bine, din fericire pentru ei nu-i grav, pentru că în circa 20 de ani oricum ajung ei prima putere mondială şi restul lumii va trebui probabil să înveţe chineză.

Dar, până când acel moment va veni, chinezii se luptă zi de zi cu limba engleză, încercând să îi înţeleagă misterele şi, nu de puţine ori, se pare că pierd. O mare sursă de confuzii este acest caracter: "干". Se pronunţă gan. Până la simplificarea din 1956 cuvintele a munci şi uscat aveau forme diferite: "乾" respectiv "幹" În acel an ambele, probabil din cauză că se pronunţau la fel, au fost simplificate în "干". Singura problemă e că, printr-o coincidenţă extraordinară, acelaşi caracter se pare că înseamnă şi a f**e. Şi atunci când un chinez care habar n-are engleză se uită în dicţionar la caracterul cu pricina şi e pus în situaţia de a alege, sunt şanse foarte mari să nu facă alegerea potrivită.

Astfel, raionul de bunuri uscate a ajuns să fie tradus fuck goods. Asta e, o greşeală nevinovată... Se mai întâmplă.

Dar acelaşi raion, scris într-un mod mai elaborat, a fost transformat într-o propoziţie inteligibilă care nu mai pare o greşeală chiar aşa de nevinovată.

Traducerea de la raftul cu fructe deshidratete a ajuns să ne răspândim ca să f**em fructele. Wow, uite o propoziţie pe care nu credeam că am s-o zic vreodată.

Zona pentru personalul magazinului a căpătat şi ea... alte meniri.


Cred că săracul chinez care a tradus rândul al doilea nu ştia ce prostii spune... Nu ştiu ce să comentez aici...

Aici într-un poster din Hong Kong, oraş în care, spre deosebire de restul Chinei, chiar se vorbeşte engleză (cum trebuie) şi încă se folosesc caracterele tradiţionale, cineva se încearcă să se explice greşeala din traducere.

Crevetele f**e varza.

Asta a ieşit din creveţi cu varză uscată. Sună ca o poezioară d'aia japoneză, haiku. În continuare, în meniul unui restaurant din provincia Gansu, putem găsi alte haiku-uri.

Conclusion: don't be ashamed! Say it loudly! Say it proudly! DRY YOU!

Traducere la chestia de mai jos

Pentru că e scris într-o limbă nu prea inteligibilă şi pentru că tocmai mi-am dat seama că varianta pentru germană a Google Translate scoate traduceri jalnice şi neinteligibile, deşi nu (cred că) am prea multe greşeli gramaticale, m-am gândit că ar fi frumos să traduc. Aşa că:

Semestrul al doilea al anului universitar a început deja. De vreo trei săptămâni cred. Dar între cele două semestre am avut o vacanţă de o săptămână. Sincer, mi se pare cam puţin. Prea puţin... La alte facultăţi din oraşul ăsta vacanşa e de două săptămâni şi, neoficial, încă una pentru "acomodare". Dar ce să facem? Asta e situaţia şi trebuie să trăim cu ea.

Nu prea am mai scris nimic de la începutul lunii. Scuze, dar am cam... uitat. Dar am scris, sau am încercat să scriu, primul aricol în germană.

Aşa că, de ce într-o limbă aşa de neinteligibilă? Răspunsul îl găsim în titlul variantei în germană. Aşa se numeşte unul dintre cursurile pe care le facem semestrul acersta. În română, "Bazele economiei întreprinderii". Cursul ăsta e predat de un neamţ, al cărui nume, ca de obicei, nu-l dau. D'asta am scris iniţial aticolul în germană. Până în momentul de faţă, a fost tare interesant şi fascinant. Singurul lucru pe care l-a făcut a fost că a bătut câmpii în mod profesional. După trei săptămâni de economia întreprinderii n-am priceput nimic şi n-am nicio idee ce-ar trebui noi să învăţăm aicea. Dacă are cineva de gând să se ducă acolo, luaţi-vă ceva de citit sau de joacă. Orice, nu contează! Serios, se pare că într-adevăr se poate muri de plictiseală. Timp de trei săptămâni ni s-au repetat aceleasşi lucruri. Câteva dintre ele: "business" e un cuvânt englezesc inventat de americani şi care înseamnă "întreprindere" şi ne-a arătat aceleaşi poze cu sedii de întreprinderi din Germania şi Austria. De asemenea, a repetat în mod obsesiv numele aceloraşi întreprinderi nemţeşti: Volkswagen, Mercedes, Billa, Henkel, Blaupunkt, Dr. Oetker, Maybach, Nivea, Wella, Persil etc etc. Dar la ultimul curs într-un exemplu nu ştiu exact pentru ce (şi cred că nici el) a vorbit despre supermarketul de la intersecţia dintre Primăverii şi Progresului. Străzile astea chiar se intersectează?? Hmm... şi ca să menţină atmosfera, nu ar fi fost mai bine să ne zică de "Zielpunkt" de la intersecţia dintre "Mariahilferstraße" şi "Kärntnerstraße"?

Sieg heil! Deutschland über Alles!

Dintre toate cursurile de până acum, primul a fost cel mai interesant, mai ales bibliografia. Prima carte se intulează "Einführung in die Allgemiene Betriebswirtschaftlehre". Mă întreb dacă cineva care nu ştia germană, majoritatea adică, l-a scris cum trebuie. Cred că e o carte tare interesantă şi care ne poate oferi o grămadă de cunoştinţe (ne)folositoare. Şi, pe deasupra, nu are DECÂT 2.000 (două mii) de pagini. O, Doamne, tre' să o cumpăr imediat. Şi tre' să mă grăbesc că poate le vând pe toate ăia de la librărie... A doua carte e în engleză şi nu are decât 300 sau 400 de pagini, dar are o mică problemă. În România costă vreo 200 de euro. Ei, şi ce dacă? Ştiinţa n-are preţ, nu?

Nu cred că e nevoie să spun că la sfârşitul fiecărui curs singurele mele gânduri sunt: "Bă, cât dracu' mai durează chestia asta, că mor aici..." Aşa stau lucrurile în fiecare marţi. Şi după trei ore, trebuie să mergem şi la seminar, care din fericire nu e cu acelaşi personaj.

Pe lângă asta, mai avem încă un curs interesant: "Economia comerţului intern şi internaţional". Şi aici, la curs, cam batem câmpii, dar o facem într-o manieră mai inteligentă şi chiar avem şanse să plecăm cu ceva de acolo. Cel puţin, aşa mi se pare până acum. Dar la seminar avem teme tare "interesante". Dacă în liceu noţiunile de "referat", "portofoliu", "proiect", "eseu", erau sinonime, pentru că le făceam pe toate prin aceeaşi metodă, Copy+Paste, aici aflâm că lucrurile stau puţin altfel. Ah, scuze, vroiam să spun Copy+Paste+Print. Temele sunt destul de... abstracte. Sincer, nu prea ştiu ce părere personală aş putea să am despre "Fluxul comerţului internaţional". Din punctul meu de vedere, "Fluxul comerţului internaţional" şi "Economia tribului Pago-Pago" sunt teme asemănătoare pentru un eseu, că la niciuna nu prea ştiu să scriu nimic.

Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul...

Einführung in die Allgemeine Betriebswirtschaftlehre

HINT: GOOGLE TRANSLATE

Das zweite Semester dieses Universitätjahrs ist schön angefangen. Für drei Wochen glaube ich. Aber zwischen die zwei Semesters wir hätten ein Woch Urlaub. Zu sagen Ihn die Wahrheit ich glaube das es ist ein bisschen zu wenig. Zu sein vollig ehrlich sehr zu weniger... Andere Universitäten in dieser Stadt haben zwei Wochen und, inoffiziellisch, noch ein oder zwei Wochen für "Unterkunft". Aber was kann man macht? Die ist die Situation und wir müssen mit ihm (über)leben.

Ich habe nichts seit der Anfang diesem Monat geschreiben. Entschuldiung, aber ich habe ein bisschen... vergessen. Aber jetzt, als ich glaube das alle Leser gesehen haben, ich werde versuchen der erste Artikel in Deutsch zu schreiben.

Also, warum schreiben etwas in so eine unverständliche Sprache? Die Antwort werden wir in dem Titel zu finden. So heisst eine des neuen Kursen das studieren wir dieses Semester. Wir machen es mit einem Deutscher deren namen, wie gewohnt, ich kann nicht gaben. Dazu schreibe ich in Deutsch. Bis jetzt, es war ganz interessant und das faszinierendesten Kurs. Für benützen ein Rumänischen Ausdruck, er hat ganz professionellisch "die Felden gestriekt". Nach drei Wochen von Betriebswirtschaftlehre, ich habe nichts verstehen und ich habe keine Ahnung was wir in diesem Kurs studieren und lernen sollten. Zu machen mir noch viel klar, als Sie wollen da gehen, sie MÜSSEN etwas zu lesen oder zu spielen mitbringen. Irgendwas, es spielt keine Rolle! Achtung: Wie habe ich gefunden seit der Anfang dieses Semester, kann man wirklich von Langweile sterben. Seit drei Wochen er hat die gleichen Dinge gesagen. Nämlich: "business" ist ein Englishes Wort dass bedeutet "Geschäft" und er hat uns die gleichen Bilder mit die gleichen Unternehmen von Deutschland und Österreich gezeigt. Und noch hat er zwanghaftlisch die gleiche Namen von Deutsche Unternehmen wiedergeholt: Volkswagen, Mercedes, Billa, Henkel, Blaupunkt, Dr. Oetker, Maybach, Nivea, Wella, Persil etc etc. Aber zum letztem Kurs, sprach er um dem Supermarket von "Primăverii" deren Kreuzeugs von "13 Septembrie" und "Progresului". Hmm... was für der Supermarket von "Zielpunkt" deren Kreuzeug von "Mariahilferstraße" und "Kärntnerstraße".

Sieg heil! Deutschland über Alles!

Der erste Kurs war überhauptlich interessant, vor allem die Bibliographie. Der Titel des ersten Buchs ist in dem Titel dieses Artikel. Es ist, ich glaube, ein sehr sehr faszinierendes Buch das werde ohne Zweifel uns viele (un)benützliche Bekenntnis bringen und das hat NUR 2.000 (zwei Tausend) Seiten. Oh, mein Gott, ich muss es jetzt kaufen. Ich muss mich beeilen weil sie mögen sie alle verkäufen zur Buchhandlung... Das zweite Buch hat hatnur 300 oder 400 Seiten, aber es gibt ein kleines Problem. Es kostet 200 Euro in Rumänien. Hei, was geht´s? Die Bekenntnis hat kein Preis, nichts?

Am Ende jedes Kurs die einzige Meinungen in meinem Kopf sind: "Letzt mir aus! Letzt mir aus! Ich kann nicht mehr! Ich sterbe..." So geht es jeder Donnerstag. Und noch, nach drei Uhr, wir müssen am Seminar gehen. Glücklicherweise, das machen wir nicht mit ihm.

Andermals, es gibt noch ein anderes sehr interessantes Kurs. Es heisst "Die Wirtschaft des interne und internazionale Kommerz". Hier, im Kurs, wir auch "streiken die Felden", aber hier es ist in eine intelligente Zustand. Am wenig, ich glaube... Aber im Seminar müssen wir sehr "interessanten" Studien machen. Aber wiel im Lyceum wir machten kein Verscheidung zwischen Referat, Projekt, Studium, Portofolium, es ist ein bisschen komplikiert. Alle waren gemacht mit Copy+Paste. Ah, Entschuldigung, mit Copy+Paste+Print. Die Themen sind sehr... abstrakte. Nach mir, "Der Flussmittel des internationalen Kommerz" und "Die Wirtschaft des Stamms Pago-Pago" ist nicht so verschieden.

Wir leben in Rumänien und das nehmt uns die alle Zeit...

Sistemul educaţional din România 2

Postarea anterioară cu acelaşi titlu a fost despre orele de română.

Acum o să ne îndreptăm atenţia asupra a ceea ce cred că a fost cea mai interesantă meterie din câte am studiat până acum: matematica. A fost o experienţă interesantă... Şi inutilă.... Şi prea lungă... Mult prea lungă. Dacă e să ne luăm după ce spun cei care fac programele, la toate materiile din şcoală, incusiv matematică, se studiază lucruri care ţin de cultura generală. Hmm, părerea mea personală e că integralele, vectorii, ecuaţiile de gradul "n-şpe mii" sau matricile sunt cu MULT peste graniţele culturii generale. Şi pentru ca peisajul să fie complet, să zicem câteva cuvinte şi despre cel cu care am avut onoarea să fac matematică în tooooţi cei patru ani de liceu: un individ pe nume Dina, cunoscut şi sub numele de Blastozauru'. Ah, ce bine era la şedinţele de tortură numite ore de matematică ce se ţineau patru sau cinci zile pe săptămână. Îmi amintesc de parcă era ieri........ gdgdaşom

f
gfgfâvsd43
ag3hfd+oy
îţhgşlhăslhkoskphaaaatrbftr
âag
hş32rrq
ăţ
cfwe5

ă
şkjh
ghzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Au, scuze! Mi-a picat capul pe tastatură. Unde rămpsesem? Ah, da. Domnul Dina avea un stil aparte de a face orele de matematică să pară la fel de interesante şi fascinante ca uscatul pereţilor proaspăt vopsiţi. Dacă ţi-era somn şi vroiai să adormi repede nu trebuia decât să vii cu o pernă la tine şi să te duci la ora de matematică.

Dar nu asta era cel mai rău lucru la orele de matematică. Nu... Cea mai rea parte e în clasa a XII-a, care se termină prin examenul de bacalaureat. Şi a doua probă scrisă e chiar la matematică. Pentru cei mai mulţi elevi ăsta e anul în care aruncă cu bani pe meditaţii şi încearcă să înveţe ce n-au învăţat în patru ani. Sau, mai bine zis, ce nu a fost şcoala în stare să-i înveţe în patru ani. Deci, în jur de 40 de săptămâni +/- 5 înmulţit cu 40 lei/şedinţă... ~1600 de lei (noi). Asta înseamnă salariul mediu pe o lună în România. Şi toţi banii ăştia pentru un car de cunoştinţe perfect inutile, care oricum vor fi uitate imediat după examen.

Şi ca să înrăutăţim situaţia cât se poate, am şi avut norocul să dau bacul în 2008, anul în care, din câte am înţeles, s-au dat cele mai grele, tâmpite, idioate şi handicapate subiecte din istoria modernă a învăţământului românesc. Şi ministerul, la rândul său, a crezut, ca şi în anul anterior, că ar fi o idee bună să plătească pe cineva să facă 100 de variante de subiecte de bacalaureat. La fel şi la restul materiilor. Printr-o coincidenţă uimitoare, numai la subiectele de matematică nu au fost trecute numele celor care le-au conceput... Mai jos, toate cele trei părţi ale subiectului de matematică de la bac din 2008.

Cred că îi înţeleg! Ştiu de ce nu şi-au trecut numele. Dacă eu aş fi scris astfel de prostii, mi-ar fi fost ruşine să-mi mai arăt faţa în lume. Hmm, oare cât mai costă un asasinat la comandă în zilele noastre? După nouă luni în care am pierdut aproape în fiecare zi câteva ore cu matematica, am aruncat cu banii pe fereastră, am stricat (atenţie, nu am folosit sau consumat) 11 caiete cu exerciţii de matematică, la care dintre probe puteam să iau nota cea mai mică? La matematică, desigur! Dar dacă acum şapte luni am luat 6.05, acum că am văzut din nou subiectele, cred că aş lua 2 (doi) cu felicitări. Deşi denumiri ca "asimptotă", "monotonie", "limită" sau "transpusă" încă mi se mai par cunoscute, să mor io dacă mai ştiu ce înseamnă.

Acum să privim lucrurile din plan internaţional. România e ţară membră a Uniunii Europene. Ar trebui să fie cam la fel şi prin restul Europei, nu? NU. În ţările vecine e cu mult mai simplu decât în România. Am dat de subiectele de la matematică din 2006, respectiv 2007, din Ungaria şi Bulgaria, ambele membre U.E. La început am fost puţin şocat, dar mai apoi mi-am amintit că trăiesc în România şi că nu ar trebui să mi se pară nimic ciucat.

Mai jos, subiectele de la bacalaureatul (érettségi) unguresc din 2006. Sunt în română pentru că e vorba de subiectele pentru minoritatea română din Ungaria.




Da, e adevărat! Nu-i ţeapă. Subiectele de la bac din Ungaria sunt bune pentru clasa a VIII-a în România. Săracii secui! Cred că-şi dau pumni în cap că s-au născut pe partea greşită a graniţei ungureşti... Mocskos románok! Sigur, sunt şi unele subiecte cu probabilităţi. Astea nu-mi par prea cunoscute fiindcă nu am pierdut timpul în cei 12 ani de şcoală cu lucruri atât de "banale". Şi UTILE...

Mai departe, să vedem şi subiectele de la matematică din 2007 de peste Dunăre, de la vecinii bulgari. Problemele de la 1 la 20 sunt grilă şi trebuie încercuit răspunsul corect. Dar, evident, românii sunt prea inteligenţi şi ar fi sub demnitatea lor să bage astfel de subiecte la aşa un examen... Pentru problemele de la 21 la 25 trebuie dat răspunsul FĂRĂ argumentare. Cum?!! Fără argumentare?!! Nu se poate... Şi pentru ultimele trei subiecte e necesară rezolvarea completă cu argumentare cu tot.

Dacă nu înţelegeţi ce scrie pe acolo, pot să le rezum în câteva cuvinte: ecuaţii de doi bani, comparări de numere şi geometrie de clasa a VIII-a (în cea mai mare parte).

Următoarele trei pagini mi s-au părut foarte... neobişnuite. Asta după standardele de la noi. De obicei, informaţii de genul ăsta trebuie aduse la examen pe nişte bucăţele de hârtie destul de mici cât să încapă în buzunar şi să nu fie văzute de supraveghetor(i).



No more comments... You draw the conclusions on your own.

Aprecieri critice referitoare la perioada intersemestrială de evaluare a cunoştinţelor la Academia de Studii Economice din Bucureşti -MAI PE LARG-

Pentru cei mai mulţi studenţi s-a terminat una dintre cele două perioade nasoale din an. Sigur, vorbesc despre sesiunea de examene de la sfârşitul primului semestru. Acum, când mă gândesc, îmi dau seama că a trecut chiar repede. Adică, ce mare lucru? Patru examene la disciplinele considerate cele mai importante. Nu-i chiar aşa de rău, nu? Ba e! Cu numai o săptămână în urmă mi se părea că o zi trecea la fel de uşor ca o sentinţă pe viaţă. Şi e şi mai rău atunci când eşti în primul an în primul semestru şi nici nu ştii exact la ce să te aştepţi. Dar a fost totuşi o experienţă interesană... Prin care, din păcate, o să trebuiască să mai trec de încă cinci ori.

Să detaliem puţin.

21.01.2009

Primul examen din sesiune şi primul din cariera mea de student. Cu ce altceva puteam să încep dacă nu cu MATEMATICA. Cea mai interesantă materie dintre toate pe care le-am avut semestrul acesta şi pe care o să o am în toată facultatea cred. În patru luni, cât a trebuit să studiez acest domeniu fascinant al ştiinţei nu am înţeles absolut nimic. Şi mai interesant e că numele complet al cursului este "Matematică aplicată în economie". Ei bine, după patru luni de zile încă am probleme în a-mi da seama la ce se aplică integralele, seriile, punctele de extrem ale unei funcţii şi vectorii în economie. Probabil la acelaşi lucru la care se aplică matematica de nivel avansat în general: LA NIMIC!! Dar, în buna tradiţie românească, trebuia să avem şi noi o materie inutilă şi care nu are să ne ajute la nimic în viaţă. Cum, doar una?? Ar fi fost bine. Sunt destule.

La examenul de matematică m-am dus cu gândul că o să am prima mea restanţă. Dar, spre surprinderea mea, deşi nu ştiam mai nimic, am reuşit să trec. Cred că asta s-a întâmplat în mare parte din bunătatea profesorului de la seminar, de la care am primit note mari şi din cauza faptului că profesorii care au corectat lucrările au închis ochii la multe, foarte multe, greşeli. Dacă ar fi fost să corecteze lucrările ca la carte, cred că ar fi picat 99% dintre studenţi, restul de 1% fiind marja de eroare.

24.01.2009

Al doilea examen a fost la disciplina numită MICROECONOMIE. S-a ţinut într-o dimineaţă de sâmbătă la 7.30 dimineaţa. Frate, ce cretin pune un examen aşa de dimineaţă? Şi pe deasupra, şi sâmbătă! Pentru a înţelege exact despre ce e vorba aici, trebuie citită şi postarea de aici, despre o comunistă idioată al cărei nume pot să-l dau (încă). În condiţiile în care m***** asta crede că cei care poartă ochelari n-au nimic mai bun de făcut decât să-şi ataşeze microchipuri la ei ca să copieze la examenul ei, n-ar trebui să ne surprindă că a venit la examen cu un aparat cu două antenuţe cu care s-a plimbat printre noi încercând să detecteze telefoane pornite. Telefoane, pe care oricum nu le-am fi putut folosi pentru că abia puteam să ne întoarcem capul fără să obiecteze una dintre supraveghetoare.

Apropo de supraveghetoare, dintre cele cinci, care au venit la examen, două dintre ele au atras atenţia: Geniala Marxist-Socialistă din Carpaţi şi încă una la fel de drăguţă şi îngăduitoare ca ea. Dacă tovarăşa are o înfăţişare cât de cât normală, nu putem spune acelaşi lucru şi despre a doua doamnă, de care ziceai că a crescut lângă Cernobîl şi al cărei nume nu l-am aflat. Şi chiar dacă-l aflam, nu puteam să-l dau chiar acum. Prin urmare, voi folosi unul dintre următoarele două pseudonime: "Femeia Tăietor de Lemne" sau "Femeia Tractorist". E vorba de o gorilă de femeie, cu un cap sau două mai înaltă ca mine (nu-s foarte înalt), a cărei faţă se potriveşte binişor descrierilor din ultima frază. Şi pe deasupra, are şi o voce cu care ar putea acoperi cu uşurinţă tot ASE-ul. Altfel spus, cu aceste două distinse doamne eram mai bine păziţi decât deţinuţii de la Alcatraz.

Pentru a vă face o idee mai bună, câteva imagini sugestive:

Înainte de începerea examenului, la aşezarea în bănci

În timpul examenului

The aftermath. Death and destruction...

Şi nu ştiu de ce, dar nu mă miră deloc faptul că deşi materia e inteligibilă şi de 1000 de ori mai uşoară decât la matematică, de exemplu, anul ăsta Tovarăşa s-a întrecut pe sine, promovabilitatea ajungând la o rată record de aproximativ 20%. Dar există şi o parte bună: la vară, la restanţe, o să am companie din plin, pentru că în afară de 20 sau 30 de inşi, vom fi cu toţii acolo!

27.01.2009

Al treilea examen a fost la disciplina numită DREPTUL AFACERILOR. Deşi materia pentru examen a fost destul de consistentă, faptul că întrebările au fost de tip grilă, cred că a fost de ajutor. Mai ales că acum ceva timp, nu ştiu să zic exact cât, când întrebările nu erau de tip grilă, am auzit că a picat o serie întreagă. Se pare că nu e un fenomen izolat ce s-a întâmplat la economie în facultatea asta.

30.01.2009

Ultimul examen a fost la CONTABILITATE. O materie practică, cu aplicaţii în viaţa reală, dar care ar trebui făcută cum trebuie şi la care întrebările grilă mai mult te încurcă decât să te ajute. Părerea mea... Ar trebui totuşi făcută ca lumea dacă vrea cineva ca într-adevăr să ne folosească la ceva. La nivelul la care am făcut noi contabilitate, dacă ar fi să mă duc să mă fac contabil, rezultatul s-ar numi evaziune fiscală şi, cu siguranţă, aş băga pe cineva la puşcărie. Asta n-ar fi ceva grav, dar acea persoană pot fi chiar eu.


În fine, concluzia. După prima sesiune rămân cu două lucruri. Nu, de fapt trei! Sau gânduri... Sau speranţe sau cum vreţi să le ziceţi.
1. Sper că la vară catedra de economie îşi va da seama că nu rezolvă nimic picând pe toată lumea şi că n-o să-şi mai verse frustrările pe noi;
2. Sper că în iad există un loc special pentru profesorii idioţi!
3. Zvonul conform căruia la ASE nu se prea face şcoală, nu prea e adevărat. Ori a fost o înfloritură dintotdeauna, ori s-au schimbat lucrurile între timp.