Cibernetica de la ASE- cu fiecare săptămână mai aproape de lumea a treia

Yegshemash! My name Borat Ştefan.
This my country of Kazakhstan Romania.
I study at University of Economy of Astana Bucharest.
Is nice! I like!!

Pe de altă parte e bine că ocazional facultatea noastră dă semne de lumea a treia, că altfel nu prea aş fi avut ce să scriu pe aici în ultimele săptămâni. Ultima oară am comparat clădirea aia cu India. Azi merg un pas mai departe şi o compar cu Kazahstanul lui Borat.

Holul principal clădire cibernetică, ASE, 08.12.2010

Interior clădire cibernetică, ASE, 08.12.2010

Când auzi de cibernetică te gândeşti la calculatoare, tehnologie, chestii moderne, secolul XXI, roboţi, aia-aia... În principal chestii care merg pe bază de curent electric. Atunci de ce Dumnezeu nu s-a gândit nimeni să monteze un generator de curent electric??? Dar, mă rog, având în vedere că e unica clădire în care plouă în amfiteatre, o pană de curent de câte o oră din când în când n-ar trebui să mai mire pe nimeni.

Şi tocmai în momentele alea aveam un seminar la subsolul clădirii, subsol care în condiţii normale e un beci sinistru care are nevoie urgentă de o zugrăvire şi o măturare. În ora aia nu a fost doar un beci sinistru, ci a fost un beci sinistru şi întunecat, în care evident nu se puteau ţine ore că nu sunt ferestre şi deci nici lumină naturală.

Aşa că a trebuit să găsim o altă sală liberă pentru seminar, că astea nu prea merg sărite. ASE-ul are trei clădiri mari situate una lângă alta, cât de greu putea fi? Ei bine, foarte. ASE e o universitate foarte populată. Sunt prea mulţi studenţi şi prea puţin spaţiu. După explorarea a trei etaje se iveşte o sală liberă. De fapt era mai degrabă o cămară sau o debara cu nişte calculatoare în ea. Aşa că în ora aia am fost 26 de oameni care am rezolvat studiul de caz nr. 26 într-un spaţiu care probabil că nu depăşea cu mult 2,6 m². Şi ca peisajul să fie complet, de unde în sala unde se făcea cursul de obicei nu era lumină deloc aici bătea un soare puternic tocmai bine cât să prăjească 26 de oameni de la două grupe înghesuiţi pe 10 bănci.

Deci cu ce seamănă mai bine partea aia a ASE-ului: cu India şi contrastele ei izbitoare sau cu Kazahstanul lui Borat? Contraste se găsesc: avem apă plată şi minerală italienească San Bernadetto (sau Benedetto, nu mai ştiu) la automate, dar bunurile mai de bază ca săpunul şi hârtia igienică lipsesc din băi. Avem calculatoare cu o conexiune destul de bună la internet întinse pe tot parterul, dar un etaj mai sus plouă în clase. Cică suntem una dintre universităţile de top din România, că din top 500 nu se pune problema, dar avem secretare analfabete.

Pe de altă parte e normal să semene cu Kazahstanul ficţional, că doar în România l-au filmat de fapt. Dar răspunsul s-ar putea să fie niciuna dintre ele. India şi Kazahstan se întâmplă să aibă universităţi în top 500. România - nu. Adăugând la asta întâmplările din ultimul timp asta ne-ar plasa probabil undeva pe aceeaşi treaptă cu Somalia, Ciad sau Burkina Faso... Şi ce e cel mai ciudat e că având 30.000.000/an la dispoziţie şi cei de la conducere fiind economişti, în ultimii 30 de ani nu s-a schimbat mare lucru. Ultima oară când am verificat ăia 30.000.000 erau euro, nu dolari zimbabweni.