Acum cinci ani PRO TV a scos o variantă a imnului naţional în ritm de manea. Toată lumea s-a scandalizat, toată lumea a spus că e o blasfemie, dar nimeni nu s-a gândit că imnul nostru CHIAR E o manea.
Nu numai asta, dar analizând textul de dăm seama că versurile lui ni se potrivesc de minune ca popor. Sigur, cei care l-au compus nu cred că se gândeau tocmai la asta. Să începem cu titlul. Imnul nostru se numeşte Deşteaptă-te, române. Aşadar plecăm de la o premisă... încurajatoare. Alte popoare au imnuri mai războinice cu versurile de genul Şi vă vom zdrobi cu flăcările ce ne ies din ochi... La noi: Hai mă, trezeşte-te... Avem treabă... Mai exact, imnul sună aşa: Deşteaptă-te, române din somnul cel de moarte. Atenţie, somnul cel DE MOARTE. Deci e rău... Nu e vorba de somnul de după-amiază sau deşteaptă-te, române că ai mâncat prea mult şi acum ţi-e lene să mai mergi la muncă. Nu, e somnul cel de moarte.
În care te-adânciră barbarii de tirani. Versul ăsta scoate la suprafaţă o altă caracteristică a românilor: nu e niciodată vina noastră. Nu noi ne-am culcat... Au venit peste noi barbarii de tirani. Şi am avut un mare ghinion din cauza asta, că dacă veneau barbarii normali îi băteam de nu se vedeau. Dar ce să-i faci? Au venit barbarii DE TIRANI. Şi n-au venit cu săbii şi topoare, ci au venit cu un pendul, ni l-au pus în faţă şi au făcut: Culcă-te, române! Dormi! Nani, nani... Şi noi ne-am culcat.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume. Păi, mi se pare normal. Şi atunci, ca şi acum asta ne era problema: imaginea. Imnul nu spune: Acum ori niciodată să construim mai mult de 10 km de autostradă pe an, nu asta e problema noastră. Brand ne trebuie, că în rest avem de toate. Şi despre ce vrem "să dăm dovezi la lume"? Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman. Adică noi nu avem cine-ştie-ce calităţi, dar strămoşii noştri au avut cel mai mare imperiu din toate timpurile.
Şi acum ajungem din nou la punctul de pornire. Spuneam că imnul nostru chiar e o manea. Păi, da: e vorba despre duşmani şi e vorba şi e vorba despre valoare. Deşteaptă-te, române, să moară mama! Ne-au dat-o ăia, da' le-o dăm şi noi! Greşelile gramaticale lipsesc, dar oricând putem să-l redităm, să facem un remix şi să băgăm un duşmanii e împotriva mea pe acolo pe undeva. Dar să privim partea bună: ne-or fi pus ăştia imnul în ritm de manea, i-or fi stricat melodia, dar textul l-au lăsat aşa cum e, fără greşeli gramaticale. Şi ce-i mai important, totuşi l-au cântat. Mă rog, vorba vine. Adică mulţi dintre români nu ştiu care e imnul sau nu-i ştiu versurile. Eu de la jumate încolo nu îl mai ştiam...
*comentarii inspirate dintr-un discurs asemănător văzut cu mai mult timp în urmă, pe care acum nu-l mai găsesc
2 comentarii:
Hai să zicem pe ai dreaptă. Atât imnul cât şi stema sunt improvizate. A fost mai uşor să luăm ceva de la strămoşi, să moşim ceva la stemă şi s-o dăm drept bună.
Din câte ştiu România a avut şi mai are compozitori buni. La fel şi arhitecţi care se ocupă de heraldică. Dar teama de a nu cădea în derizoriu îi opreşte. În aceste condiţii, de ce s-a renunţat la imnul "Trei culori cunosc pe lume" şi la stema înconjurată de cunune de spice? Era aşa de greu să fie dată jos eşarfa cu Republica Socialistă România şi lăsat doar numele ţării România pe tricolor? Ne-a fost ruşine de steaua roşie? De ce n-am colorat acea stea în albastru ca dorinţă pentru intrarea în UE? Căci şi UE şi SUA au stele în drapel şi nu zice nimeni că sunt comuniste.
Dar asta e. Mai marii ţării s-au gândit probabil că România îşi va pierde bogăţiile şi odată cu ele demnitatea.
Ştii ce se zice: politica-i o curvă. Şi în treaba asta cu politica sunt incluse şi lucrurile de genul ăsta.
Trimiteți un comentariu