Mie cine-o să-mi plătească pensia?

Nu e o glumă. Vorbesc serios. Acum câteva zile făceam o temă pentru la şcoală şi am umblat cu nişte statistici legate de populaţie. Dacă sunt adevărate, atunci avem o mare, mare problemă. Mie cine o să-mi plătească pensia. Ştiu că e mult prea devreme să întreb asta, fiindcă o să ajung să fiu pensionar abia prin preajma anului 2050, dat totuşi: cine o să-mi plătească mie pensia??? Am o veste destul de proastă: eu şi cu restul generaţiei mele nu cred că vom avea aşa ceva...

Iată şi de ce cred asta. Aşa arată populaţia României în anul 2010.

Chestia asta se numeşte piramida vârstelor şi scopul ei este de a reprezenta populaţia unei ţări pe grupe de vârstă. Făcând câteva calcule în Excel am ajuns la concluzia că în anul 2010 populaţia României era formată în proporţie de 20,09% din pensionari (peste 60 de ani) şi în proporţie de 28,28% de copii şi tineri (sub 24 de ani). Restul de 51,63% sunt apţi de muncă. Adică pentru fiecare pensionar există undeva între 2,6 şi 3 persoane active (optimul e de 4, deci nu stăm extraordinar).

Aşa o să arate piramida populaţiei României în 2050. Fenomenele demografice sunt mai uşor de prezis decât cele economice pentru că nu sunt aşa de dinamice, deci aş zice că e de încredere predicţia asta. Populaţia totală va scădea până la puţin peste 18.000.000 şi pensionarii vor alcătui 39,60% din ea (creştere mare), iar copiii şi tinerii 21,44% (ceva mai puţin ca azi). Ei, şi ce-i cu asta? Păi pentru fiecare pensionar vor exista undeva între 1 şi 1,3 persoane active.

Chestia cu pensiile e că sunt finanţate din munca celor care sunt apţi să o efectueze. Din salariile lor vin contribuţiile pentru pensii. Or la cum stă situaţia, în 2050, când voi ajunge la venerabila vârstă de 61 de ani, dacă oi mai ajunge, nu va mai avea cine să îmi plătească pensia mie sau celor de-o seamă cu mine. Ucraina se va confrunta cu aceeaşi problemă, diferenţele între procente fiind minore, dar ei vor rămâne cu vreo 30% mai puţini. La fel şi ungurii. Bulgarii stau cu vreo 2% mai rău ca noi şi vor fi vreo jumate din câţi sunt azi, ca număr de locuitori.

Cum am ajuns în situaţia asta? Simplu. Bunicii celor mai mulţi dintre noi veneau din familii care aveau de la 3-4 copii în sus. Majoritatea celor de vârsta mea sunt copii unici. De asta până în 2050 o să ajungem să fim cu aproape patru milioane mai puţini şi vom trăi într-o ţară de babe şi moşi. În concluzie, pensia noastră fie nu va mai exista pentru că sistemul public de pensii se va prăbuşi la un moment dat, fie va fi extrem de mică/pur simbolică. Ce soluţii avem deci?

1. Pensii private. Ne apucăm să strângem bani devreme;
2. Dacă nu ne convine varianta de mai sus dintr-un motiv sau altul, altă posibilitate ar fi o familie largă: doi-trei-patru copii, că poate măcar unul o să vrea sau o să fie în stare să te ajute la bătrâneţe;
3. O să muncim până la adânci bătrâneţi;
   
4. Nu suntem primii care se confruntă cu problema asta. Toate ţările din Europa îmbătrânesc, cu excepţia a patru sau cinci. În vestul Europei, în ţări ca Franţa, Germania şi Olanda nu se simte fenomenul pentru că ei au un flux continuu de turci, arabi, africani şi chinezi care înlocuiesc bătrânii. Dar ca să atragi imigranţi ai nevoie de o economie cât de cât funcţională şi trebuie să le poţi oferi condiţii mai bune decât în ţările lor de origine. Să ne amintim deci că vorbim despre România;
5. Da' de ce să ne facem griji? Cică oricum vine sfârşitul lumii în 2012.