După amânarea grevei şi totodată a tezei cu subiect unic la română ministerul şi dna. Abramburica au reuşit din nou să se facă de râs, de data aceasta abramburind o parte din subiectul I. Pe semestrul al II-lea au ales să dea la acest subiect un fragment din schiţa "Triumful talentului" de Caragiale.
În schiţa asta Caragiale poveteşte cum doi copii, colegi la aceeaşi şcoală, cu calităţi diferite, însă cu nume asemănătoare (Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu) ajung să concureze pentru aceeaşi slujbă de copist la un anumit minister. Niţă Ghiţescu era talentat la caligrafie şi era favorit să câştige postul, mai ales că singurul concurent era fostul său coleg, Ghiţă Niţescu, căruia îi cam tremura mâna şi scria urât. Doar că o cunoştinţă îi oferă lui Niţă un post mai bine plătit la minister, iar el e de acord să dea lucrarea în locul lui Ghiţă, în schimbul a cinci poli. Ce-or fi ăia, nu ştiu. Amândoi se prezintă la concurs şi Niţă semnează propria sa foaie cu numele colegului său mai puţin talentat la caligrafie, Ghiţă. Totuşi, la afişarea rezultatelor, preşedintele comisiei încurcă numele celor doi, riscând astfel să şe strice aranjamentul. La insistenţele lui Niţă, confuzia dintre numele celor doi e observată de şeful comisiei şi postul îi revine lui Ghiţă.
Dar Ministerul Educaţiei n-a fost în stare "să copieze la teză". În fragmentul extras din piesa din 1900, Niţă Ghiţescu e confundat cu Ghiţă Niţescu, făcându-se aceeaşi greşeală pe care scriitorul a ironizat-o. Astfel, textul şi-a cam pierdut logica.
Eu nu cred că aş fi observat greşeala asta, şi adevărul e că nici nu cred că ar fi afectat prea tare modul de rezolvare al subiectelor. Dar, cu toate astea, e o greşeală destul de jenantă pentru nişte oameni care se presupune că ar trebui să ştie tot ce e de ştiut în domeniu. Explicaţia ce mia la îndemână pentru Minister a fost că "textul a fost preluat dintr-o carte scrisă cu picioarele". Şi afirmaţia aceasta a fost completată cu: "Sunt chestiuni de confidenţialitate şi drepturi de autor. Şi doar pe aceasta o avem. Noi avem acces doar la Biblioteca Ministerului. V-am spus tot."
Deci, Biblioteca Ministerului nu e cel mai indicat loc de la care să te duci să împrumuţi o carte. Dar lăsând asta la o parte, mă gândesc că ar fi avut acces şi la Wikipedia. E gratis şi nu trebuie să-şi facă griji pentru drepturile de autor. În România, oricum asta în genereal nu e o problemă majoră. Acolo putem găsi toate operele lui Caragiale şi se întâmplă ca schiţa în cauză să se găsească şi ea în variantă corectă. N-are mai mult de câteva pagini şi nu ia mai mult de 10 minute s-o citeşti.
Cât despre subiectele propriu-zise, sunt la fel de tâmpite ca de obicei. Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu