luni, 30 martie 2009

Ţara cu nume neinspirat: Fosta Republică Iugoslavă Macedonia

Is not fair! My country has more stupider name than yours!!
-Borat după ce ţara sa a luat locul al II-lea la concursul "Ţara cu cel mai idiot nume"-

Oare şi-a pus cineva vreodată întrebarea care ţară are cel mai neinspirat/idiot/cretin/tâmpit nume? Dacă s-ar face vreodată un concurs, cred că s-ar găsi candidaţi. Sifur, o grămadă de nume ne vin în minte. Să fie oare Togo, Tonga, Malawi?? Sau poate Guineea-Bissau ori Congo... Dar nici chiar Gabon sau Kazahstanul lui Borat nu sunt destul de bune pentru locul I.
Prima poziţie ar fi cu siguranţă ocupată de nimeni altcineva decât o ţară relativ apropiată de noi, şi anume Macedonia. Această ţară mai e cunoscută şi sub numele de FYROM (Former Yugoslav Republic of Macedonia). E o ţară mică de vreo două milioane de locuitori situată la SV de Bulgaria. Populaţia e alcătuită în proporţie de 65% de macedoneni, 25% albanezi, cărora nu le prea convine că nu fac parte din Albania şi la începutul mileniului au încercat (fără succes) să remedieze situaţia cu forţa armelor şi restul alte minorităţi, printre care turci, sârbi şi aromâni.

Până aici, toate bune şi frumoase. Problema este că bulgarii privesc Macedonia într-o manieră similară celei în care românii privesc Republica Moldova. În alte cuvinte, consideră că Macedonia ar trebui să facă parte din Bulgaria şi pe macedoneni îi consideră bulgari. Foarte frumos... Doar o singură problemă: macedonenii, spre deosebire de moldoveni, chiar vorbesc o limbă diferită şi cei mai mulţi dintre ei chiar au viziuni "politice" diferite de cele ale bulgarilor
(nu cred că Dumnezeu este bulgar şi că turcii ar trebui daţi afară din Europa). De asemenea, macedonenii nu sunt la fel de beţivi ca bulgarii şi ascultă şi alte genuri de muzică, în afară de chalga/manele, gen importat de la vecinii şi "fraţii" bulgari.

Cu toate că bulgarii sunt convinşi, nu chiar fără motiv, că macedonenii sunt, de fapt, de-ai lor, locuitorii Macedoniei nu sunt deloc convinşi şi neagă orice legătură cu Bulgaria. Am zis nu chiar fără motiv pentru că până acum 60 de ani, actualii macedoneni chiar vorbeau bulgăreşte, dar din cauza pericolului de separare de Iugoslavia, Tito a decis să-i transforme pe bulgarii de acolo în sârbi. Asta n-a reuşit, aşa că s-a trecut la planul B: crearea limbii macedonene şi a poporului macedonean. Deşi asta se poate traduce prin spălarea creierelor oamenilor de acolo, e totuşi o performanţă remarcabilă... În Republica Moldova, ruşii n-au obţinut decât română cu accent rusesc, nicidecum o "limbă moldovenească", cum unii par să aibă impresia.

Şi aşa, dintr-o dată, bulgarii s-au metamorfozat în macedoneni, care conform istoriei noii ţări, sunt urmaşii lui Alexandru cel Mare. Având în vedere că macedonenii moderni vorbesc o limbă slavă şi că n-au nicio legătură cu grecii antici, nu e o poveste deloc viabilă...







VS.







Şi tocmai din cau
za acestei impresii greşite ţara îşi ocupă bine-meritata poziţie de frunte în lista ţărilor cu cele mai tâmpite şi neinspirate nume. Vecinii greci sunt UN PIC supăraţi de alegerea pe care aşa-zişii macedoneni au făcut-o, din cauză că în Grecia există o provincie cu acelaşi nume. De aici până la un mic război diplomatic nu e cale lungă. Astfel, de 17 ani, cele două ţări se ceartă pe tema asta, fără a se fi avansat în vreun fel. Problema cea mare este pentru Macedonia: Grecia este deja de mult timp membru UE şi NATO şi n-are de gând să-şi dea acordul pentru intrarea ţării vecine în aceste structuri atâta timp cât îşi păstrează numele prost ales. Altă problemă e că după 60 de ani de spălare de creiere, un milion şi ceva de oameni chiar se cred macedoneni şi nici ei nu au de gând să renunţe.

Până acum s-au propus nume ca: Macedonia de Nord, Noua Macedonie, Macedonia de pe Vardar, Macedonia de Pădure parcă şi multe altele, toate, se pare neacceptabile. În scurt timp, probabil că actuala Fostă Republică Iugoslavă a Macedoniei, va fi cunoscută sub numele de TCTWFKAFYROM, prescurate de la The Country that was Formerly known as The Former Yugoslav Republic of Macedonia. Dar se poate ca până la urmă să-i dea seama că ăsta era deja fostul nume al ţării. Din cauza asta, grecii ar putea cerea schimbarea numelui în TCTWFKAAGPBWINGBWSS: The Country that was Formerly known as a Greek Province, but which isn't Greece because we say so... Sau poate pur şi simplu Grecia 2. Sau Bulgaria 2??

Eu m-am pierdut...

miercuri, 25 martie 2009

Download-uri de pe YouTube

Da, într-adevăr este posibil. Deşi nu există nicăieri un buton cu download pe tot site-ul se poate cu un progrămel numit YouTube FLV Downloader. Dacă vreţi să-l testaţi, click pe linku-ul cu albastru. Filmele descărcate sunt salvate în format .flv şi pot fi vizualizate cu FLV Player.

Nu-i ţeapă, chiar funcţionează.

Ah, şi în cazul în care aveţi nevoie să transformaţi fişierele descărcate în format MPEG sau .avi, mai există şi FLV Converter.

marți, 24 martie 2009

Şofatul în România = sport extrem

Deja am permis de câteva luni şi de atunci am condus destul. Destul cât să-mi fac o impresie cu privire la problemele traficului la noi în ţară. Mă rog, în Bucureşti, că n-am prea mers în afara oraşului. Sigur, una dintre probleme este că sunt prea multe maşini şi că infrastructura nu e dintre cele mai bune, dar problema cea mai mare e că mulţi dintre cei care merg pe străzile din Bucureşti habar n-au să conducă. Chiar aşa e. Traficul din Bucureşti e plin de ţărani care n-au ce căuta pe şosea. În numai două luni era să lovesc cel puţin şapte maşini. Sau mai bine zis erau să mă lovească ei pe mine... Da, se pare că mulţi dintre participanţii la trafic nu ştiu că atunci când vrei să schimbi banda trebuie să şi semnalizezi. Acelaşi lucru se face şi la depăşiri.

Dar având în vedere că trăim într-o ţară în care permisele se vând ca pâinea caldă chiar şi analfabeţilor, nu cred că ar trebui să ne mai mire chestii minore de genul ăsta.

În ultimele zile am găsit pe net două filmuleţe foarte mişto la care când le-am văzut prima oară am râs de n-am mai putut. Sigur, exact din cauza ăstora e periculos să mergi cu maşina astăzi, dar pe miliţieni oricum nu pare să-i intereseze, so what the hell? Let's enjoy them...

În continuare, un filmuleţ cu un şofer de tir care, probabil de plictiseală, îşi etalează talentul de dansator pe scaunul unui camion pe o autostradă. Din Belgia, nu din România, că noi nu prea avem.



Mare e grădina ta Doamne, da' mulţi îi sar gardul... În continuare vom vedea un clip cu doi şoferi evlavioşi cu credinţă întru Dumnezeu care merg cu Domnul înainte pe Autostrada Soarelui cu peste 220 km/h. Aceşti doi preacuvioşi şoferi auto ascultă slujba de duminică şi înjură pe toţi aceia ce îndrăznesc a le tăia calea. Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte... La un moment dat copilotul constată că "nu sunt radareeeeee"!! În următoarele secunde preacucernicul şofer, încărcat de sfântul duh al vitezei, se înfige în acceleraţie şi îşi bate propriul său record de voteză.



Pentru siguranţa dumneavoastră şi a celor din jur ar fi cel mai bine să nu încercaţi asta acasă.

joi, 19 martie 2009

More Chinglish

Mostrele de engleză din Orientul Îndepărtat de acum câteva articole nu sunt singurele de acest fel. Confuziile datorate caracterului "" şi a polisemiei sale nefericite erau doar cireaşa de pe tort. Dar adevărul e că astfel de exemple sunt din ce în ce mai rare. Deoarece erau hotărâte să nu se facă de râs în niciunfel cu ocazia Jocurilor Olimpice din 2008, ceea ce au şi reuşit, a fost formate grupuri de profesori universitari însărcinaţi să meargă prin ţară şi să coreteze "operele" de traducere în limba engleză intenţionate să le fie de ajutor străinilor veniţi în vizită.

Să ne uităm, aşadar, pe câteva dintre traducerile făcute de chinezi.


Acesta e un caz fericit pentru că între timp, se pare că "Spitalul pentru anus Dongda" a devenit "Spitalul de proctologie Dongda".

ARBEIT MACHT FREI

Nu ştiu cum şi din ce cauză, dar o nouă zonă rezidenţială
din Xiamen a devenit lagăr de concentrare. Cred că comunităţii evreieşti din China nu i-a picat prea bine traducerea asta...


În poza de mai sus, un parc al etniilor, ceva gen "Muzeul Satului", a devenit "parc rasist". WHITE POWER!! Mă rog, YELLOW POWER!!!!

Din instrucţiunile de pe cutia de mai sus aflăm că "trebuie să îi lăsăm pe copii să se joace sub adult" şi că "nu trebuie să atingem focul ultraviolet".

Nu am nici cea mai mică idee cum a ieşit traducerea asta...

What?? Using plastic bags excessivly really is an abuse. And garbage can indeed be evil. It's responsable for irreversibel damage to the environment and to this climate change and global warming thing...

Sau invers?

Maybe the crab in this restaurant really is crap...

Mare atenţie când alunecaţi pe podeaua udă! Doar nu vrem să se rănească cineva...


Dacă vă planificaţi să cădeţi în râu sau să vă înecaţi, făceţi-o în condiţii de siguranţă deplină şi cu grijă, fără a vă pune în pericol pe dumneavoastră şi/sau pe cei din jur.


Dar chinezii nu sunt singurii din zonă cărora limba engleză le face probleme. Au concurenţă puternică din partea vecinilor japonezi. În continuare, o reclamă interesantă la un film porno şi un semn de avertizare scris de un masochist.



Şi, în final ca să ajungem mai aproape de România, mergem şi în Turcia şi ne dăm seama că la fel ca asiaticii, şi turcii, de multe ori când se iau la trântă cu limba engleză pierd.


sâmbătă, 14 martie 2009

Chineză pentru începători absoluţi

M-am gândit că ar fi frumos să scriu câte ceva despre limba chineză, pe care momentan mă chinui să o învăţ. Din câte am văzut, nu prea există materiale pentru învăţat chineză în română. Sigur, după jumătate de an nu sunt tocmai în măsură de a comunica/scrie/citi eficient. Cred că mă apropii de 1000 de caractere, dar mai am.

汉语不是样糟糕, 因为它外观
漢語是樣糟糕, 因為它外觀。

Dacă ce scrie mai sus se vede bine, e în regulă. Dacă se văd pătrăţele goale, semne de întrebare sau alte semne, click aici şi urmaţi instrucţiunile de la căsuţa din dreapta sus. Dacă îmi amintesc bine, trebuie CD-ul de instalare de la Office.

Acum, câteva lucruri despre limbă.

"Dialectele" limbii chineze

În primul rând, NU este vorba de o singură limbă. Pe teritoriul Chinei trăiesc 56 de grupuri etnice, cei mai numeroşi dintre aceştia fiind grupul Han (~90%). Aceştia sunt cei numiţi de occidentali "chinezi". Restul până şa 100% sunt alte 55 de grupuri, dintre care cele mai notabile sunt tibetanii, mongolii, coreenii, miao, zhuang, yao ş.a. Dar, deşi se consideră a fi un singur grup, chinezii nu vorbesc aceeaşi limbă. De fapt, singurul lucru care îi uneşte este SCRIEREA. Vorbite, aceste "dialecte" sunt în mare parte neinteligibile, dar în scris, sunt absolut identice. Deci, putem vorbi de 10 limbi chineze, arătate în harta de mai jos:


Cu toate acestea, limba oficială în China continentală, Taiwan şi Singapore este mandarina (pe hartă cu roşu, galben şi portocaliu), iar în Hong Kong şi Macao cantoneza (Yue, pe hartă cu verde). După numprul de vorbitori se pot clasifica în felul următor:
- Mandariană (Putonghua) 820.000.000
- Wu (shanghaieză) 77.000.000

- Cantoneză (Yue) 72.000.000
- Min (taiwaneză) 60.000.000
- Xiang 36.000.000

- Hakka (Kejia) 34.000.000
- Gan 31.000.000
Mai există încă trei "dialecte" care nu apar pe hartă şi al căror statut nu este clar:
- Jin (la vest de Beijing; de obicei grupat cu mandarina) 4
5.000.000
- Hui (provincia Anhui; de obicei grupat cu Wu) 3.200.000
- Ping (provincia Guanxi; de obicei grupat cu cantoneza) 2.000.000

După cum spuneam, deşi poartă numele de dialecte ale limbii chineze, sunt de fapt limbi separate. Pentru a face o comparaţie, mandarina şi cantoneza sunt în aceeaşi relaţie ca româna şi italiana sau franceza. Deşi seamănă, sunt limbi separate.


Scrierea

Scrierea este cea din cauza căreia cele zece limbi chineze poartă numele de dialecte. În scris, arată toate la fel. Asta din cauză că fiecare cuvânt are propriul lui caracter. Cel mai extins DEX chinezesc conţine în jur de 85.000 de caractere. DAR e vorba de toate caracterele din toate timpurile: forme învechite, forme rare, forme scoase din uz, termeni tehnici, regionalisme etc.

Vocabularul de bază nu are decât 2200 de caractere şi nici cei mai educaţi chinezi nu depăşesc 3000 sau 4000. Cele două rânduri în chineză de la începutul articolului înseamnă "Chineza nu e atât de grea precum pare". Chiar nu e... Dar am scris de două ori acelaşi lucru: prima oară cu caractere simplificate şi a doua oară cu caractere tradiţionale.

Caracterele simplificate au fost introduse în China continentală în 1956 în încercarea de a creşte rata de alfabetizare, care pe vremea aceea depăşea cu puţin 50%. Caracterele prea complexe au fost înlocuite cu forme mai simple pentru a le face mai uşor de reţinut. În cazul unora dintre ele, simplificarea nu a fost necesară, dar în cele mai multe cazuri, s-a dovedit a fi utilă.

Simplificări inutile:


東 - 东 (est)
車 - 车
(maşină)
冊 - 册 (volum, carte)

Simplificări utile:

臺 - 台 (scenă)
頭 - 头 (cap)
聽 - 听 (a asculta)

Astăzi, caracterele tradiţionale mai sunt folosite doar în Hong Kong, Macao, Taiwan şi în Statele Unite de către generaţiile mai vechi de imigranţi. Având în vedere că nu mai sunt folosite "decât" de vreo 40.000.000 de oameni (din 1.350.000.000) cel mai indicat e să înveţi caractere simplificate. Plus că, sunt mai simple.

Pronunţia

Mandarina, ca şi celelalte limbi menţionate, e o limbă tonală. Asta înseamnă că fiecare silabă se pronunţă pe un ton diferit. Tonurile sunt importante pentru că dacă un cuvânt e pronunţat pe un ton greşit poate avea alt înţeles. Un exemplu clasic este cel cu silaba "ma":

- mamă - mā
- a deranja - má
马 - cal -
骂 - a certa - mà
吗 - particulă de interogare - ma

Astfel,
妈骂马吗 (mā mà mă ma) înseamnă "Mama a certat calul?".

În vorbirea curentă, multe dintre tonuri nu se disting, în majoritatea situaţiilor neavând importanţă. Dar în unele cazuri se pot face confuzii mari. Ca în cazul verbelor "a cumpăra" şi "a vinde": "mai" în tonul al treilea, respectiv al patrulea. Cele patru tonuri nu sunt universal valabile în toate dialectele. Dacă mandarina are patru, în Wu nu există decât două. Dar în cantoneză sunt şase.

Gramatica

Asta e cea mai bună parte a limbii chineze: practic, nu
există. Poate fi rezumată în câteva rânduri:
1. Nu există numere (singular şi plural)
2. Nu există cazuri (nominativ, genitiv...)

3. Nu există decât două timpuri verbale trecut şi non-trecut.
4. Nu există reguli de conjugare a verbelor.
5. Nu există..............................

Oh shit, she's back...

De când a început semstrul II unul dintre cele mai evidente lucruri a fost lipsa persoanei din cauza căreia trei sferturi dintre studenţi au restanţe la microeconomie şi pe care destul de mulţi vor să o vadă închisă într-un loc sigur de unde nu poate face rău nimănui. Deci, după cum spuneam, în prima săptămână, surpriză! Dna L nu era la curs. Şi cea mai bună parte, nici la seminar!

Din câte ştiu aplecat în ţările calde, nu ştiu sigur unde. Şi înţelegerea fusese următoarea: dacă nu se întoarce până în martie, nu se mai întoarce deloc. De ar fi fost asta situaţia...

4 martie: Ei bine, luna martie a venit... Dar nici urmă de tovarăşa.
11 martie: O zi tristă. Tovarăşa îşi făcu apariţia. N-am aflat unde fusese, dar cu siguranţă ne-ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas acolo. Cum ar fi fost normal acum vreo lună, am avut o mică discuţie despre rata de promovabilitate "record". Conform statisticilor făcute chiar de ea, procentul de nepromovabilitate este de cca. 75%, ceea ce "nu e deloc bine", conluzionă ea. Şi cum era de aşteptat, catedra de economie, se pare că nu are nicio vină. DAR dacă am picat la microeconomie, asta NU înseamnă că o să păţim acelaşi lucru şi la macroeconomie cică. Nu ştiu de ce, cuvintele astea nu mă liniştesc deloc. Teoretic, având în vedere situaţia pe care o aveam la economie înainte de a intra la ASE (10 la bac şi nicio greşeală la economie la admitere), n-ar fi trebuit să am mari probeleme. Totuşi, am picat cu mare stil şi semestrul ăsta am potenţial pentru încă o restanţă.


And apparently many more are standing in line. Me included.

P.S: În atenţia Dnei L. Dacă vă mai gândiţi să plecaţi în altă parte a lumii, şi de data asta aveţi de gând să rămâneţi acolo, aş fi bucuros să vă plătesc biletul de avion. O să-mi permit să sugerez şi câteva destinaţii: Alice Springs (Australia), Noua Zeelandă, Insula Paştelui sau Polul Sud. Undeva cât mai izolat şi cât mai departe... Normal, cel mai sigur ar fi să aranjăm o răpire cu marţienii. Cobai uman ieftin de închiriat pentru experimente! Poate avem noroc şi îi şterg memoria.