Lumea arabă - the wind of change

Întâi a fost Tunisia. La 10 zile după a început şi în Algeria. La câteva zile după începutul anului nou a urmat Iordania. Acum patru zile - Egipt şi acum două zile - Yemen. Cu totul, cinci ţări. Ţări arabe ai căror cetăţeni au o problemă cu gevernul sau cu conducătorul suprem. Şi dacă ne uităm atent pe toate înţelegem şi de ce.

Tunisia

Zine El Abidine Ben Ali
زين العابدين بن علي‎
1987-2011

După aproape 24 de ani de conducere, tunisienii s-au săturat de el. Ce a umplut paharul? Aparent criza economică. În ultimii ani şomajul a explodat şi preţurile la mâncare au crescut semnificativ. Corupţia e în floare încă de la începutul regimului care tocmai a fost dărâmat şi libertatea de expresie e (mă rog, era) inexistentă. Pe 18 decembrie un ţăran care vindea fructe în prag de faliment şi de înfometare şi-a dat foc în faţa guvernului şi uite aşa a început revoluţia.


Acum două săptămâni dictatorul din poza de mai sus a fugit din ţară în Arabia Saudită. Şi a luat vreo 10.000.000.000 dolari cu el şi 100 kg de aur.

Bună întrebare! E prin România unu', Băsescu.

Algeria

Abdelaziz Bouteflika
عبد العزيز بوتفليقة‎
1998-prezent

Aceleaşi probleme ca şi în Tunisia. Aceeaşi sărăcie şi un preşedinte cu tendinţe dictatoriale. Dar până acum protestele au fost de mai mică amploare.

Iordania

În Iordania e puţin diferită situaţia. Libertăţile cetăţeneşti sunt mai extinse decât în ţările de mai sus şi Iordania e o monarhie constituţională. Oamenii de acolo au o problemă doar cu guvernul actual şi cu sărăcia tot mai mare din ţară. Până acum nimeni nu a strigat nimic împotriva regelui, care de fapt e pro-occidental şi e fiul celui care a scos ţara din Evul Mediu.

Egipt

Muhammad Hosni Mubarak
محمد حسني مبارك

1981-2011?

Revoluţia din Egipt e în plină desfăşurare. Nemulţumirile sunt aceleaşi şi preşedintele de acolo e bine înfipt pe scaunul puterii de 30 de ani. Mubarak e unul dintre cei mai longevivi lideri din lume şi 65% din egipteni nu au mai cunoscut alt preşedinte. Chiar şi în condiţiile astea nu se grăbeşte să renunţe la putere. Ieri a trimis armata în patru oraşe să încerce să îi potolească pe protestatari.

În acelaşi scop, internetul a fost oprit în toată ţara şi au fost întrerupte şi serviciile de telefonie mobilă.

Tot în aceleaşi oraşe, Cairo, Alexandria, Suez şi Aswan, a fost impus un "curfew" încă de aseară. Deşi ştiu ce înseamnă "curfew", nu ştiu care e echivalentul românesc. Asta se întâmplă din cauză că deşi e un eveniment important, subiectele principale de la Antena 3 şi Realitatea sunt PENSIILE MILITARE şi nu-ştiu-ce proces la care a făcut infarct nu-ştiu cine... Astea sunt mai importante decât evenimentele geopolitice cu implicaţii majore...


Dacă revoluţia va reuşi sau nu, depinde doar de armată. Deşi soldaţii au fost trimişi pe străzi, nu par dispuşi să se ia de protestatari şi îi lasă să îşi vadă de treabă. Also, egiptenii sunt nişte ţărani. Azi, pe la mijlocul zilei, câteva mii de oameni au dat buzna în Muzeul Naţional de Istorie din Cairo şi l-au dat peste cap de tot. Oamenii ăia nu îşi dau seama că străinii d'asta vin la ei în ţară şi că economia lor se bazează în mare parte pe turism? Să sperăm că Sfinxul şi piramidele le vor lăsa la locul lor. Nu de alta, dar tot ce e mai nou de 2000 de ani în Egipt e praf.


Chiar dacă Mubarak îşi va păstra funcţia, vestea bună e că e deja foarte bătrân. Are 82 de ani şi unii zic că e bolnav şi nu mai are mult de trăit.

Yemen

Ali Abdullah Saleh
علي عبد الله صالح‎
1978-1990 (Yemenul de Nord)
1990-prezent (Republica Yemen - reunificată)

Situaţia economică e chiar mai rea decât în celelalte ţări. Jumătate din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1,5 $/zi şi aproape o treime sunt malnutriţi. În contextul ăsta, Al Qaida are una dintre cele mai mari şi mai solide prezenţe de pe lume. În afară de asta, în Yemen mai sunt şi câteva milioane de refugiaţi somalezi, care vin dintr-o ţară chiar mai săracă şi mai instabilă. Dintre toţi conducătorii din lumea arabă, Saleh a fost depăşit doar de Ghaddafi din Libia, care controlează tot ce mişcă în ţara lui încă din 1969.