Sârbii - cei mai mari inventatori de limbi din lume

Toată lumea ştie cum moldovenii au inventat o limbă nouă şi cu au şi oficializat-o prin intermediul constituţiei. E vorba de limba "moldovenească". Iniţial a fost o invenţie sovietică care avea ca scop să-i convingă pe locuitorii Basarabiei că nu ar fi români, ci un popor separat cu o limbă separată. Singura diferenţă faţă de româna de pe partea noastră a Prutului era că era scrisă cu alfabetul chirilic în loc de cel latin. În 1991, când Republica Moldova a devenit independentă faţă de URSS, limba oficială a "redevenit" româna. Peste doi ani s-au răzgândit şi la fel a rămas şi azi. Deşi limba lor e aceeaşi ca a noastră, în constituţia republicii independente şi suverane figurează sub numele de "limba moldovenească". În Transnistria, care şi-a proclamat independenţa faţă de Moldova în 1992 fără să fie recunoscută de nimeni, nici măcar de Rusia, una din cele trei limbi oficiale este tot mmoldoveneasca, cu menţiunea că este scrisă cu alfabetul chirilic.

"Adeverinţă despre naştere"

"Dansuri şi cântece populare moldoveneşti"

De curând, sârbii au venit şi ei cu o nouă inovaţie în materie de cercetare lingvistică, şi anume: "limba vlahă". Din fericire aceasta limbă vlahă se scrie to cu alfabetul latin. Cum s-a întâmplat asta? Simplu: românii din Serbia au fost împărţiţi în mod artificial de autorităţile de la Belgrad în două comunităţi etnice distincte şi organizaţi în Consiliul Naţional al Românilor - cu sediul la Novi Sad, Vojvodina şi recunoscuţi ca fiind români şi Consiliul Naţional al Rumânilor-Vlahilor (am scris corect) - cu sediul la Negotin, Valea Timocului, nerecunoscuţi ca români. Astfel, autorităţile sârbe au făcut tot posibilul pentru a legitima o minoritate vlahă şi o limbă vlahă pentru a grăbi asimilarea populaţiei româneşti. Aparent partidele politice ale minorităţilor din Serbia sunt controlate chiar de sârbi. Membrii acestora sunt aleşi în funcţie de partidele majoritare în parlamentul Serbiei şi cei mai mulţi sunt sârbi, nu reprezentanţi ai minorităţilor respective. Singurele excepţii sunt ungurii şi slovacii, minorităţi puternice din punct de vedere financiar şi instituţional, cu şcoli, televiziuni, ziare proprii, dar şi cu sprijin consistent din partea ţărilor-mamă. Între timp, statul român nu face nimic. Ba chiar susţine în continuare Serbia în problema Kosovo, dar şi în demersurile ei de integrare europeană şi minorităţii sârbeşti din România îi sunt asiguratea aceleaşi drepturi ca oricărei alte minorităţi, conform normelor europene.

Dar sârbii nu sunt la prima ispravă de acest fel. Au avut numeroase antecedente în ultimul secol. Până la începutul anilor 1990 se învecina cu o ţară care se numea Iugoslavia. În 1991 ţara aia a început să se dezintegreze încetul cu încetul, după cum urmează:

• 1991: Slovenia (război 1991);
• 1991: Macedonia (referendum);
• 1992: Croaţia (război 1991-1992);
• 1994: Bosnia-Herţegovina (război 1992-1994);
• 2006: Muntenegru (referendum);
• 2006: Serbia (devenită stat de sine-stătător după episodul Muntenegru);
  
• 2008: Kosovo (referendum, dar a fost şi un război în 1999).
  

În urma împărţirilor au mai apărut şi numeroase alte limbi. Da, limbi! Înainte de 1991, limba oficială a Iugoslaviei era iugoslava, numită uneori şi sârbo-croată. Dea lungul ultimilor 20 de ani au apărut următoarele limbi: sârbă, croată, bosniacă şi muntenegreană. Slovena şi macedoneana (vezi detalii aici) chiar sunt limbi separate. Celelalte patru însă sunt una şi aceeaşi. Nu a apărut în 2008 şi limba kosovară pentru că majoritatea oamenilor care trăiesc acolo sunt albanezi.

Nu ştiu cum au ajuns sârbii, croaţii, bosniacii şi muntenegrenii au început să se bată unii cu alţii ca chiorii, dar cu Kosovo treaba e clară. Sârbii au încercat să îi asimileze pe albanezi şi au făcut asta într-un fel un pic cam violent. Adică i-au dat pe albanezi afară din case şi s-au folosit şi de arme pentru asta. Rezultatul: capitala a fost bombardată de forţe NATO şi şi-au pierdut o bucată de pământ pe care se află cea mai mare parte a istoriei lor. Probleme asemănătoare au dus la dezmembrarea Iugoslaviei. Şi să nu uităm că un sârb a declanşat Primul Război Mondial. Deci cele mai evidente talente ale sârbilor sunt să declanşeze războaie, să dezbine oamenii fără motiv şi să-şi micşoreze ţara în timpul procesului...