În ultimele câteva săptămâni am rezolvat una dintre problemele ivite odată cu venirea iminentă a licenţei din anul III: PRACTICA. Având în vedere că aveam experienţă profesională "0", chestai asta avea potenţialul unui dezastru de proporţii. Dar, spre norocul meu, nu a fost nici pe departe aşa de rău. Unde am făcut asta? La un depozit de cărţi, aferent site-ului şi magazinului online de aici: www.buybooks.ro
Dacă vă gândeaţi că dacă îţi faci un magazin online banii încep să curgă şi ai scăpat de griji, ei bine, e puţin mai complicat de atât. Ca şi magazinele reale, nici cele virtuale nu au grijă de ele de unele singure. Singura diferenţă e că de cele mai multe ori nu te vezi cu clientul faţă în faţă, ci doar îi trimiţi produsul prin poştă.
Cine a zis că lumea nu mai citeşte? Nu se poate spune în niciun caz că magazinul nu are activitate, chiar şi în vreme de criză. Dacă lucrurile o ţin tot aşa, în curând or să mai aibă nevoie de un angajat sau doi în plus. Deci, clar românii încă citesc. Totuşi, segmentul de beletristică ocupă o proporţie mică. Cei mai mulţi români caută cărţi de genul Cum să ajung şef, Cum să mă îmbogăţesc peste noapte şi Cum să fiu nu-ştiu-ce... Cum să ajungi şef? Păi, pentru început nu mai citi tâmpenii d'astea!
Ştiţi cum în toate licrăriile e o secţiune de cărţi aproape neatinsă, cu cărţi... cum să spun... puţin... porno? Ei, bine, nu vă imaginaţi că nu se vând. Se dau. Doar că prin magazinele online. Convorbiri cu clienţii de genul: "Bună ziua, aveţi o comandă de două cărţi la noi: Kama Sutra şi Elogiu Femeilor Mature..." erau destul de comune. Şi asta e ciudat, pentru că niciuna din ele nu avea poze... Din cauza asta, mulţi dintre clienţi s-ar putea să fie dezamăgiţi. Cum ar fi să te afişezi cu aşa ceva la casă? Prin internet şi prin poştă e mai sigur. Fac mişto de tine doar cei şase oameni de la depozit, fără să ştie cine eşti de fapt, nu o librărie întreagă.
Românul s-a născut creştin cică. Dacă e să mă iau după unele comenzi, aş spune că s-a convertit între timp sau în cel mai bun caz, că e pasionat de ocult. Cea mai ciudată comandă de acest fel includea următoarele: Noul Testament, Vechiul Testament, Kabbala, Coranul, Cartea Egipteană a Morţilor, Cartea Tibetană a Morţilor şi Versetele Satanice. Scary...
Deci chiar dacă încă mai citesc, românii nu sunt tocmai cei mai culţi oameni din lume. Sigur, de asta mi-am dat seama şi din concertele de manele gratis din mijloacele de transport sau din programele de la OTV... Şi pentru ca peisajul să fie complet, am aflat că trăiesc într-o lume în care Pamela Anderson, Britney Spears şi Paris Hilton scriu cărţi. Bestsellere chiar. E vorba de cărţi cu cuvinte, nu din alea pentru care sunt ele cunoscute...
În afară de cărţi, în depozit erau şi câteva rafturi cu jocuri, care pot fi comandat e de aici: www.buygames.ro Ceea ce mi s-a părut cu adevărat dubios e că periodic se şi golesc rafturile alea... Se pare există printre noi oameni care chiar le cumpără, deşi preţurile sunt la fel ca în magazinele reale şi jocurile noi pot ajunge şi la 250 RON şi jumate dintre ele nu au multiplayer, deci nu are rost să dai atâţia bani. Pentru indivizii ăştia am următorul mesaj: BĂ BOILOR, NU MAI ARUNCAŢI CU BANII ÎN STÂNGA ŞI-N DREAPTA! CE DRACU', E CRIZĂ! DE TORENTE AŢI AUZIT?!
Acum să trecem la ideea de practică în sine. Nu mi se pare o idee rea. E chiar bine să înceric să îi familiarizezi pe studenţi cu lumea reală, lucru care nu îi stă în caracter sistemului educaţional românesc. Din păcate regulile sunt gândite de ASE, viitoarea "universitate de prestigiu" (detaliez altădată). În câteva cuvinte lucrurile stau cam aşa: Bă, vedeţi că tre' să faceţi practică în anu' III. Fără ea nu puteţi să vă daţi licenţa. Da' noi nu putem să vă ajutăm în vreun fel cu asta, deci problema voastră unde găsiţi un loc. Nu uitaţi: dacă nu vă afişaţi cu hârtia la sfârşitul anului, nu terminaţi facultatea! Cum nicio firmă nu arde de nerăbdătoare să angajeze pe perioade scurte tineri studenţi fără niciun fel de experienţă, după curul cărora vor trebui să stea non-stop, unii studenţi vor avea o mică problemă. De aceea presimt că adeverinţele primite în schimbul unei sume modice de bani, fără a se presta vreo activitate, vor fi la mare modă.
Există şi dubii cu privire la durata stagiului de practică. Unii profesori au spus că acesta trebuie să aibă trei săptămâni dacă e efectuat în timpul verii şi două luni în timpul şcolii, când se presupune că lucrezi part-time. Regulamentul e şi el puţin confuz:
- Art. 2: Practica de specialitate a studenţilor din Academia de Studii Economice este prevăzută în curricula universitară în anul doi sau trei de studii, ca un stagiu compact de trei săptămâni. Ea se încheie cu un proiect sau raport de practică.
- Art. 3: Practica de specialitate este disciplină obligatorie, are alocate 90 de ore şi trei puncte de credit. Ea are rolul de a [bla, bla, bla].
Păi, hotărâţi-vă: 90 de ore, trei săptămâni sau două luni?
- 90 ore = 90 ore. Logic, nu?;
- 3 săpt. (8h/zi) = 120 ore. Ouch!;
- 2 luni (part-time, 4h/zi) = ~180 h. Holy shit! Are you kidding me?;
Dacă, în calitate de economişti, cei care au întocmit regulamentul nu şi-au dat seama de "micile"neconcordanţe, e puţin jenant pentru ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu