Coreea de Nord - campioană mondială

Mai ţineţi minte Coreea de Nord? Au participat la mondiale anul ăsta pentru prima oară după 40 de ani de absenţă şi dacă e să ne luăm după ce am văzut la televizor, au fost ciuca bătăilor. Dar eu cred că ceea ce am văzut acum aproape o lună a fost o conspiraţie elaborată. Ei sunt de fapt cea mai tare echipă, dar propaganda imperialistă a americanilor şi a occidentului vrea să defăimeze statul nord-coreean şi să distrugă gloria socialismului. Şi am dovezi.

Coreea de Nord - Brazilia 1-0 (scorul "trucat": 1-2)



Coreea de Nord - Portugalia 1-1 (scorul "trucat": 0-7)



Coreea de Nord - Côte d'Ivoire 1-0 (scorul "trucat": 0-3)

긴 조선 민주주의 인민 공화국의 공산당을 살고 있습니다

Paşapoartele biometrice

De ieri sunt din nou posesor de paşaport. Biometric... Până la urmă am făcut bine că m-am dus să-mi schimb paşaportul fără a avea un motiv la momentul respectiv, că peste două zile o să-l şi inaugurez. Turcia nu e în Uniunea Europeană şi nu merge doar cu buletinul.

Când am descris procedura de obţinere a unui nou paşaport acum două săptămâni, am primit următorul comentariu: "Să înţeleg că ţi-ai făcut biometric. Păcat...". Apropo de procedură, susţin în continuare ce am spus atunci: cei de la paşapoarte sunt vizibil mai civilizaţi decât ţăranii de la circulaţie de la etaj. A fost una dintre puţinele dăţi când am auzit formule de genul "bună ziua", "vă rog", "mulţumesc" sau "o zi bună" din partea unui funcţionar public. Nu că aş fi avut de a face cu prea mulţi, dar am mai auzit poveşti.

Să revenim acum la paşapoartele astea biometrice... Singurele diferenţe evidente faţă de paşapoartele clasice sunt că cele noi au un amărât de chip şi nu sunt doar în trei limbi ca până acum, ci în 23, ceea ce se traduce printr-o mare varză, că nu mai pricepi nimic. Multă lume se opune introducerii lor şi nu prea înţeleg de ce. Mulţi e posibil să se fi uitat la prea multe programe TV cu tema "teoria conspiraţiei", alţii sunt posedaţi de spiritul de turmă. Deci, ce nu le convine acestor indivizi?

• Datele conţinute de chip pun în pericol libertăţile civile ale posesorului. Datele conţinute de chip în România sunt numele, CNP-ul şi amprentele. În alte ţări îţi şi scanează faţa sau retina. Chiar şi aşa, asta nu e un pericol decât dacă te gândeşti să faci oareşce. Cum nu îmi propun să comit nicio infracţiune nici în ţară, nici în afară, nu-mi fac griji. De fapt e chiar un lucru bun ce se întâmplă, poentru că în cazul în care posesorul face ceva rău, e mai uşor e identificat. Plus că amprentele şi toate datele personale şi chiar mai mult ţi le iau şi la ambasadele SUA şi Canadei şi nu se supără nimeni;
• Unii susţin că chip-urile emit radiaţii. No comment;
• 666. Nişte ciumpalaci, care probabil nici nu ştiu ce-i ăla sistem informatic, susţin că "sistemele informatice folosite în crearea acestor paşapoarte conţin cifra diavolului 666". 666 e un număr ca oricare altul. Are o sonoritate aparte, ce-i drept, dar mie personal nu mi-a adus ghinion. Am o mică problemă cu numărul 13. De multe ori mi s-a întâmplat să-mi poarte ghinion, dar nu tot timpul. De fapt, noul paşaport chiar e emis pe 13 iulie, dar asta e. Ce-a fi să fac acum? Să mă duc să le cer unul nou, cu altă dată? Nici n-am timp, în două zile, pa!

Mişto filmul. Sărit de pe fix regizorul, dar mişto

În ultimă instanţă, cred că decizia uvernului de a introduce noile paşapoarte se rezumă la bani. Paşapoartele normale, "nebiometrice", erau valabile 10 ani pentru cei ce aveau peste 25 de ani. Cele biometrice - numai cinci. Acum cred că autorităţilor emitente le şade mai bine să emită paşapoarte pentru cetăţeni la cinci ani, decât la zece, nu? Dar paşapoartele simple nu au dispărut de tot. Cele în regim de urgenţă sunt la acelaşi pret, sunt "nebiometrice" şi sunt disponibile pentru 210 lei, faţă de 270 lei, cum sunt cele permanente. Dacă se mai găsesc şi oameni care să insiste să-şi facă paşapoarte simple la un an sau la şase luni, s-au scos! Or să se umple de bani. Pe care îi vor folosi în interes public, desigur...Oricum, pe măsură ce tehnologia paşapoartelor biometrice se va răspândi pe planetă, s-ar putea ca posesorii de paşapoarte clasice să aibă surpriză de a li se lua amprentele şi de a li se scana retina sau chipul în vamă.

PS: Nu mă aştept să schimb opinia cuiva care se opune paşapoartelor noi cu câteva rânduri scrise în 10-15 minute.

Bacul şi titularizarea

Aceste două examene au un lucru în comun în 2010: o promovabilitate de tot râsul. 67%, respectiv 37%. Pentru cei de la titularizare: Bun exemplu! Ţineţi-o tot aşa. De multe ori aud lucruri de genul "copiii sunt viitorul noistru". Dacă ăştia care tocmai au dat bacul sunt viitorul, atunci am încurcat-o. Cum spuneam în postarea de ieri, s-a confirmat faptul că generaţiile se prostesc din ce în ce mai mult pe măsură ce trece timpul.

Şi să ne gândim de fapt cât de rea e situaţia. La televizor şi în ziare se spunea peste tot că s-au redus cât se poate încercările de fraudă. Eu nu cred că e atât de adevărat asta. E an de criză şi sunt sigur că profesorii erau mai dornici ca oricând să câştige ceva în plus. Doar erau la fel şi acum doi ani când am dat eu examenul, la un liceu bine cotat. Plus că anul ăsta li s-au şi scăzut salariile cu 25%. Aşa că ori papagalii ăia de candidaţi au fost destul de fraieri încât să nu le dea niciun ban, ori n-au avut destui bani. Pe de altă parte, s-ar putea să nu fi ştiut ce să copieze... Tocmai ce ziceam că nu prea îi duce capul pe mulţi dintre ei, nu? Şi să nu uităm că bacalaureatul din 2010 a fost în versiune "lite". Anul trecut şi acum doi ani candidaţii au avut de a face cu de două ori mai multe probe.

Altă explicaţie pentru rata de promovabilitate modestă ar fi că nu au mai avut bani pentru meditaţii mulţi părinţi. Pentru necunoscători, meditaţiile sunt vitale pentru mulţi elevi în postura de a da un examen important şi actualmente se învârt în jurul preţului de 50 lei/şedinţă. Sau poate rezultatele slabe sunt strâns legate şi al doilea examen, ale cărui rezultate au apărut azi, cel al profesorilor. Sau mai bine zis al celor care aspiră la statutul de profesor (şi nu prea le iese). Mulţi dintre cei 67% care n-au avut noroc au lucrat în învăţământ ca suplinitori până acum. Şi din ce în ce mai mulţi oameni nu foarte bine pregătiţi vor să lucreze în educaţie, ca de alfel şi în medicină şi rezultatele se văd. La urma urmei, dacă eşti deştept, de ce ai vrea să te faci profesor/medic? Cel puţin în ţara noastră. Ca să câştigi 15 milioane - 25% pe lună? Nu-i o afacere prea bună...

Bloggerii şi limbile străine

Acum câteva luni am adresat următoarea întrebare în colţul din stânga sus al blogului: În care dintre următoarele limbi străine puteţi să purtaţi o conversaţie fără să gesticulaţi prea mult? Abia acum câteva zile mi-am dat seama că nu mai am de ce să o ţin acolo, aşa că am zis să salvez rezultatele într-o postare şi să mai fac curăţenie.

English (engleză): 80% (77);
Français (franceză): 23% (22);
Italiano (italiană): 16% (15);
Español (spaniolă): 11% (10);
Português (portugheză): 2% (1);
Deutsch (germană): 4% (3);
Русский (rusă): 5% (4; probabil moldoveni);

Български (bulgară): 2% (1);

Српски/Hrvatski (sârbă/croată): 2% (1);
Magyar (maghiară): 2% (2);
Ελληνικά (greacă): 0;
Türkçe (turcă): 0;
(arabă): 2% (1);

日本語 / 中文 (japoneză/chineză): 2% (2, cel mai probabil prima);

Alta sau altele: 6% (6);
Nu prea le am cu limbile străine/moldovenească: 13% (13);

Voturi: 97

Concurenţă "record" la ASE în 2010

Acum doi ani eram în postura de a da examenul de admitere la facultate. Spre norocul meu, am şi intrat şi sunt student la ASE până în ziua de azi. Ieri, din întâmplare, am dat peste situaţia înscrierilor la facultăţi. Lista era completă, că doar mâine înep examenele şi arăta în felul următor:

Observaţi ceva ciudat? Dacă nu, uitaţi-vă la căsuţele scrise cu roşu din dreapta jos. Tot nu vedeţi nimic ciudat? Hai să adunăm totalurile de la buget şi taxă: 2650+2210=4860. Şi pentru ca totul să fie cât se poate de clar o să zic şi că 4702 e mai mic ca 4860.

Ţin să precizez că asta e o situaţie întâlnită mai des la facultăţi ca Medicina sau Politehnica, în nici un caz la ASE. De asemenea, acum doi ani concurenţa, dacă nu mă lasă memoria, a fost de cinci (5) pe loc şi numărul opţiunilor a fost în jur de 50.000. Anul acesta concurenţa este de doar 1,8 candidaţi/loc. Concurenţa se calculează în funcţie de numărul de locuri la buget. Luând în considerare şi locurile de la taxa (opa, mai puţine decât cele de la buget anul ăsta!) ajungem la magnifica cifră de 0,97 candidaţi/loc. În alte cuvinte, singurul motiv pentru care se mai ţine examenul de admitere anul acesta e pentru a determina cine trebuie să dea bani şi cine nu. Ţinând cont de poveşti auzite despre anii trecuţi, pot spune fără mari îndoieli că toţi candidaţii vor fi admişi indiferent dacă vor lua notă de trecere sau nu.

Deci, de ce s-a ajuns în situaţia asta? Păi cred că există mai multe posibile motive, mai mult sau mai puţin posibile:

1. E criză. Şcoala e pe bani, tocmai s-a scumpit anul trecut. În anul următor e posibil să se întâmple acelaşi lucru. Da' stai aşa! Lumea tot are nevoie de şcoală, nu? "Ai carte, ai parte"... Mă rog, am înţeles că în ultimul timp la mulţi se aplică o variantă modificată a proverbului: "Ai carte, n-ai job". Dar asta e altceva;
2. În următorii câţiva ani după revoluţie s-ar părea că s-au născut mai puţini copii. Dar chiar atât de puţini??;
3. Fiind criză, poate mulţi se gândesc că economia nu mai e un domeniu chiar aşa de... căutat. Dacă ăsta e cazul, am o întrebare. Credeţi că criza va dura până la infinit? Nu. Probabil că o să mai dureze ani buni, în România cel puţin, dar nu în niciun caz până la sfârşitul vieţilor noastre;
   
4. Promovabilitatea la bacul de anul acesta a fost jalnică (67%, cea mai scăzută în 20 de ani), Bucureştiul fiind sub medie (59%). N-ai luat bacul, nu poţi să dai la facultate. Logic, nu?;
5. Multora s-ar putea să nu le placă, dar generaţia din următorii ani de după '90 e formată în mare parte dintr-o adunătură de retardaţi... Şi eu sunt născut în '89. LA SFÂRŞIT DE '89. Am zis "mare parte", deci nu generalizez. Şi am primit confirmarea acestui fapt de la prieteni şi colegi care au fraţi sau surori născuţi în acea perioadă. Asta e, în ultima vreme, pe măsură ce trece timpul, generaţiile sunt din ce-n ce mai tâmpite. Ăştia de acum sunt mai proşti decât noi, cum noi suntem mai proşti decât cei cu 5-10 ani mai mari ca noi;
6. Poate se cam spulberă zvonul cum că la ASE e "uşor" şi că dacă reuşeşti să intri sigur ieşi. Sigur, e mai uşor decât în Politehnică, Medicină sau Construcţii, de exemplu. Asta, da. Dar "uşor" şi atât nu mi se pare o descriere adecvată. Cei care vor o facultate din care să iasă cu diplomă şi fără dureri de cap orice ar fi, ar trebui să se intereseze de un loc la universităţile de prestigiu gen Spiru Haret, Româno-Americană sau Bioterra.
   

În concluzie, ASE-ul a pierdut banii din înscrieri şi o să-şi reducă câştigurile la anul, dar să privim partea bună: măcar cei care s-au dus la înscriere anul ăsta au scăpat de cozile la care a trebuit să stau şi eu acum doi ani. Şi cozile la plata restanţelor vor fi şi ele uşor mai scurte, nu?

Acte necesare pentru paşaport

Pe la începutul săptămânii am fost într-o zi să îmi schim şi eu paşaportul, că cel actual expiră la jumatea lui august şi e mai bine să ai unul pregătit în caz că mergi undeva decât să nu. Oricum ăsta de acum nu mai era bun de nimic de mai mult timp. Majoritatea ţărilor nu îţi permit intrarea dacă paşaportul cu care te prezinţi în vamă nu e valabil cel puţin şase luni; unele doar trei luni, dar în cazul meu şi alea au trecut.

Am mai avut până acum de a face cu instituţiile emitente de astfel de documente: când mi-am luat buletinul, când mi-am luat primul paşaport şi când mi-am luat permisul de conducere. Deci eram pregătit moral pentru umblat dintr-un loc în altul şi stat la cozi lungi. Dar nu a fost nici pe de parte atât de rău precum îmi imaginam şi aproape că am fost plăcut surprins. Subliniez - aproape.

Primul lucru: m-am aşezat frumuşel la calculator şi am încercat să aflu cu ce acte trebuie să mă afişez şi unde. Asta nu e atât de uşor precum pare... Site-ul Direcţiei Generale de paşapoarte e conceput de aşa natură încât să nu găseşti niciodată ceea ce cauţi. Am reuşit să aflu doar că paşapoartele se emit într-un anume sediu de pe Str. Nicolae Iorga la nr. 29 (pe la Piaţa Romană cică) şi la Secţia de Poliţie unde se emit permise şi se fac înmatriculări (Şoseaua Pipera nr. 49). Am zis să mă duc la al doilea că e mai aproape de casă şi am unde să parchez, că e mare curtea. Când să caut şi care sunt actele necesare, ce să vezi? Exact pagina aia a site-ului nu mergea... În schimb erau disponibile paginile despre regimul cetăţenilor străini rezidenţi în România - wow, avem? - şi emigrarea cetăţenilor români. Sigur, sunt bune de ştiut şi lucrurile alea, dar în momentul acela erau inutile.

În cele din urmă aflu ce acte îmi trebuie de pe un blog pe care, din păcate, nu îl mai pot localiza. Părea destul de bine documentat autorul articolului, aşa că am zis să mă risc şi să mă iau după ce zice el. Actele necesare înlocuirii paşaportului pentru persoanele peste 18 ani sunt:

• buletinul sau cartea de identitate (NU mai e necesară copie, fac ei acolo);
• două chitanţe ce dovedesc efectuarea plăţii (la CEC Bank sau Direcţia de Taxe şi Impozite);
• paşaportul vechi (dacă aveţi);
• în cazul minorilor sunt necesare şi certificatul de naştere şi actele de identitate ale părinţilor; ultimele fie în original, fie copii.

Paşapoartele sunt de două tipuri:

• normale/simple: biometrice, valabile 5 ani, se emit în două săptămâni, costă 276 lei;
• provizorii: "nebiometrice", valabile un an, se emit în două ore, costă 210 lei.

După ce am plătit taxa, ceea ce în mod normal durează până în cinci minute, dacă nu cumva te duci undeva în centrul oraşului, plec spre secţie. Acolo în secţiunea unde se emiteau paşapoarte erau opt (8) ghişee. Şi ce se întâmplă într-o instituţie publică ce dispunde opt ghişee pentru a-şi furniza serviciilor cetăţenilor? Exact! Funcţionează doar două (2)! Dar am avut noroc şi chiar când am ajuns s-a deschis şi al treilea şi cinci secunde mai târziu eram înăuntru. Asta e, legea junglei! Numai cei puternici supravieţuiesc! Ghişeele de care vorbesc sunt mai degrabă nişte birouri. În interiorul lor a venit surpriza cea mai mare. Spre deosebire de cei de la permise, de la etajul superior, care sunt nişte ţărani prost crescuţi, lipsiţi de orice urmă de bun-simţ, cei de la paşapoarte sunt vizibil mai civilizaţi şi te tratează mai frumos. Formularul pentru paşaport ţi-l completează ei, datele sunt băgate direct în calculator şi te întreabă de lucrurile de care nu pot să-şi dea seama din acte: înălţime, telefon, culoarea ochilor (ciudat, nu?). După asta îşi fac poză şi îţi iau amprentele (cu un scanner, ca la Ambasada SUA, nu prin metoda clasică).

Procesul durează cam 10 minute/client, deci dacă ai cinci oameni în faţa şi doar două ghişee funcţionale, cum era să păţesc eu, ai o mică problemă. La sfârşit primeşti un bon cu care îţi poţi ridica paşaportul, care nu trebuie pierdut, că altfel bănuiesc că se complică situaţia...

Carting în Bucureşti

În multe parcuri din Bucureşti sunt piste de carturi. Cel puţin în Tineretului e. Şi la un moment dat era şi în Herăstrău. Toate bune şi frumoase, dar au o singură problemă: sunt prea mici. Termini imediat o tură şi nici nu prinzi cine-ştie-ce viteză. Dar, după cum am aflat ieri, asta se poate remedia. Soluţia e simplă.

AMC KART, Şoseaua de Centură nr. 5, Tunari. La nu mai 16 km de centrul oraşului există o pistă profesionistă de carturi (1240 m), unde are acces toată lumea. Mă rog, reformulez: are acces oricine are o maşină. Altfel e inaccesibil, că nu cred că ajung autobuzele până acolo. Din cauza traficului imprevizibil de pe centură (nu ai de unde să ştii dacă o să faci un kilometru într-o jumătate de minut sau în jumătate de oră) e recomandabil să mergi acolo prin Pipera. Deci, pe lângă Secţia de Poliţie unde se dă examenul auto şi de unde se ridică permise, pe noul pod peste calea ferată, intri în giratoriu şi de acolo încă vreo 5 km până la intrarea pe centură. La intrare viraţi la dreapta şi la vreo 100 m mai încolo e pista pe partea cealaltă a drumului.

De pe margine nu pare mare lucru: nişte indivizi cu înfăţişare amuzantă, care poartă pe cap nişte căşti cât ei se învârt pe un circuit până expiră timpul. Din cart lucrurile stau altfel. Eşti la mai puţin de 10 cm de sol, carturile VIREAZĂ MAI GREU decât o maşină obişnuită şi nici nu au suspensii. Dacă porţi haine XXL sau mai mari, gândeşte-te de două ori înainte să baţi drumul până acolo, că s-ar putea să nu încapi în scaunele de dimensiuni modeste (cam mult spus). Nu există ambreiaj şi schimbător de viteze, doar acceleraţie şi frână.

Părţi bune:

• chiar dacă nu ai mai condus niciodată, nu e o mare problemă;
• nu ai cum să te răstorni sau să te răneşti (decât dacă eşti destul de idiot să intri într-un zid - extrem de improbabil; sunt situate la o distanţă convenabilă de pistă).

Părţi proaste:

• dacă apeşi acceleraţia şi frâna în acelaşi timp, cartul se opreşte, la fel şi cursa;
• carturile nu au marşarier şi dacă te opreşti în cauciucurile de pe margine se opreşte şi cursa pentru tine;
• CARTURILE NU AU OGLINZI.
  

Există două tipuri de carturi: 6cp şi 9 cp. La prima încercare nu ai voie decât cu cele de 6 cp. La sfârşitul cursei primeşti o foaie cu timpii şi vitezele medii. DECI REŢINE NUMĂRUL CARTULUI. Prima încercare: best time - ~1'20'', viteza medie maximă - 48 km/h. Dar e loc de mai bine.

Tarife normale::

• cart 6,5 cp: 45 lei/10 min;
• cart 9 cp: 60 lei/10 min.

Tarife reduse: Luni-Vineri, 12:00-17:00

• cart 6,5 cp: 35 lei/10 min; (preţul din parcuri, doar că aici ai şi unde să mergi)
  
• cart 9 cp: 50 lei/10 min.

Probabil că 10 minute vi se pare puţin. Nici o grijă, e suficient. Nu credeţi - duceţi-vă, încercaţi şi vorbim după. Şi preţul s-ar putea să pară cam piperat. Asta ar putea fi adevărat, dar condiţiile sunt mai bune decât în mod normal. Oricum, nu e ceva ce poţi face în fiecare zi. Dar nici la restaurant nu poţi să mănânci zilnic, nu? E bine ca înaintea unei vizite să consultaţi calendarul pentru a vedea dacă nu e închis în acea zi. Calendarul evenimentelor se găseşte pe site-ul lor în josul paginii de start.

Odă Moarte ecometriei

There are lies, terrible lies and statistics

Samuel Clemens

a.k.a Mark Twain

Ştiu că de fapt îi spune "econometrie" şi că am scris greşit în titlu, dar aşa îmi place mie să-i zic. E mai scurt. Deşi am reuşit din a doua încercare să iau examenul, tot nu ştiu care e definiţia ei. Ştiu însă că în principiu nu are ce căuta la facultăţile ASE-ului unde majoritatea materiilor sunt mai... pe vorbe. E bună la cibernetică, finanţe, poate contabilitate. Dar la comerţ mai puţin. În fine, nu prea am ce să fac în legătură cu asta.

În primul curs ne-a fost descrisă ca fiind o combinaţie între economie, statistică şi matematică. E mai degrabă de fapt o combinaţie între economie, statistică şi matematică, mai puţin economie. Am mai folosit citatul cu care am început articolul de câteva ori şi mi se pare un mare adevăr. Să luăm un exemplu: conform INSSE (Institutul Naţional de Statistică) populaţia României e formată în proporţie de 2,5% din rromi/ţigani. No comment. Trăiască statistica! Dar econometria nu se ocupă numai cu inventarieri şi se foloseşte şi pentru "testarea ipotezelor". Să luăm un exemplu clasic de problemă:

În urma unei cercetări efectuate în cadrul mai multor firme s-au colectat următoarele date cu privire la perioada scursă între angajare şi prima avansare în ierarhia firmei (săptămâni): -firme mici: 26, 28, 31, 24, 26, 25, 27, 26, 29, 27
-firme de dimensiune medie: 33, 35, 36, 32, 29, 35, 37, 39
-firme mari: 45, 44, 40, 38, 49, 50, 45, 42
Folosiţi metoda analizei dispersionale pentru a stabili dacă există o diferenţă semnificativă între perioada de timp scursă între angajare şi prima avansare în ierarhie în funcţie de dimensiunile acesteia.

Şi majoritatea problemelor sunt la fel. Răspunsul e evident, poate fi dat dintr-o privire, dar trebuie să dai răspunsul într-o pagină, pentru scrierea căreia trebuie să pierzi cel puţin 20 minute că trebuie să faci o grămadă de calcule. Există patru astfel de metode cunoscute studenţilor de la Facultatea de Comerţ, una mai complexă şi mai bogată în calcule decât cealaltă.

Dar să privim şi partea bună: în unele situaţii (volum mare de date) pot fi bune. Dar trebuie să ai la dispoziţie un calculator dotat cu Excel pentru asta. Şi de ce am folosi aşa ceva? Nu mai bine ne prostim cu probleme ca cea de mai sus şi stăm o oră ca să facem ceva ce poate fi făcut în 10 minute? Asta e, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

Econometria se mai ocupă şi cu predicţii şi previzionări. În cele mai multe probleme de genul ăsta aveam date despre diferite domenii alea economiei naţionale dintre 2000-2007. De cele mai multe ori făceam previziuni despre trecut, ceea ce era o mare prostie, mai ales că rezultatele în urma aplicării celor trei metode de predicţie rareori aveau ceva în comun cu realitatea. Treaba cu metodele astea e că situaţia economică trebuie să fie... lipsită de evenimente pentru ca ele să aibă efect. Şi cum stabilitatea politică şi economică în ţara noastră este deplină, nu pot să-mi imaginez cum de nu au funcţionat niciodată. În lumea reală sporul mediu, indicele mediu şi trendul liniar nu se pot aplica pentru că există următoarele lucruri greu de prevăzut: corupţie, crize, epidemii, lovituri de stat, războaie, terorişti şi multe altele. Deci dacă vreţi să aflaţi ce vă rezervă viitorul nu vă pierdeţi timpul cu metodele de mai sus şi duceţi-vă la Nostradamus, The Voodoo Lady, Sangoma Nguni sau Mama Omida, că toţi au cam aceleaşi şanse de 50-50 să scoată pe gură ceva util.