Autostrăzile bananiere

Toată lumea ştie că avem una dintre cele mai proaste reţele de drumuri din Europa. Doar 270 km de autostradă şi ciotul de 42 km Turda-Gilău. Şi mai avem şi câteva drumuri cu două benzi pe care poţi să mergi cât de cât cu o viteză constantă, mai mult prin sudul ţării. În rest, drumuri cu o singură bandă pe care dacă ai noroc mergi fără să stai la coadă, dacă nu, nu şi pe care dacă nu eşti foarte atent la depăşiri poţi să îţi distrugi maşina în cel mai bun caz sau poţi să te distrugi pe tine în cel mai rău. Oricum, toţi ştiu situaţia, nu trebuie să detaliez şi să scriu ceva despre cât de rău e.

În loc de asta o să fac o comparaţie. Comparaţia asta va fi fie amuzantă, fie deprimantă, depinde din ce unghi privim lucrurile. Să începem. Pe hărţi autostrăzile sunt cu portocaliu. Suprafeţele sunt în kilometri pătraţi. Suprafaţă ţării noastre e de 238.391

Serbia
suprafaţă: 88.361
km autostradă: 700
cuvânt pt. "autostradă" în limba locală: iugoslavă: aутопут (autoput) / aутоцecтa (autocesta)

Croaţia
suprafaţă: 56.594
km autostradă: 1.050
cuvânt pt. "autostradă" în limba locală: iugoslavă: autocesta / autoput

Macedonia
suprafaţă: 25.713
km autostradă: 406
cuvânt pt. "autostradă" în limba locală: macedoneană: aутопaт (autopat)

Slovenia
suprafaţă: 20.273
km autostradă: 600
cuvânt pt. "autostradă" în limba locală: slovenă: avtocesta

*în unele dintre următoarele ţări sunt socotite autostrăzi şi drumurile cu o două benzi cu sensurile separate doar de un marcaj mai lat

Iordania*
suprafaţă: 92.300
km autostradă: 1.400
cuvânt pentru autostradă în limba locală: arabă: طريق سريع (tarik sayiara)

Siria
suprafaţă: 185.180
km autostradă: 3.000
cuvânt pentru autostradă în limba locală: arabă: طريق سريع (tarik sayiara)

Iraq
suprafaţă: 438.317
km autostradă: 4.300
cuvânt pentru autostradă în limba locală: arabă: طريق سريع (tarik sayiara), kurdă: بزرگراهها (baz rikarahma)

Israel
suprafaţă: 20.770
km autostradă: 400
cuvânt pentru autostradă în limba locală: כביש מהיר (kevish mehir)


Kenya*
suprafaţă: 580.367
km autostradă: 5.400
cuvânt pentru autostradă în limba locală: engleză, swahili: highway, motorway

Uganda*
suprafaţă: 236.040
km autostradă: 1.500
cuvânt pentru autostradă în limba locală: engleză, swahili: highway, motorway

Rwanda*
suprafaţă: 26.338
km autostradă: 700
cuvânt pentru autostradă în limba locală: franceză, kinyarwanda: autoroute

Burundi*
suprafaţă: 27.830
km autostradă: 900
cuvânt pentru autostradă în limba locală: franceză, kirundi: autoroute


Etiopia*
suprafaţă: 1.104.300
km autostradă: 6.800
cuvânt pentru autostradă în limba locală: motemekina

Djibouti*
suprafaţă: 23.200
km autostradă: 790
cuvânt pentru autostradă în limba locală: franceză: autoroute, طريق سريع (tarik sayiara)

Somalia
suprafaţă: 637.661
km autostradă: 2.800
cuvânt pentru autostradă în limba locală: somaleză: tarekwazaari

observaţii: fiind război civil de 19 ani, nu sunt deloc în stare bună; pe porţiunea din sud de lângă coastă rişti să te trezeşti cu un glonte în cap, zona fiind patrulată de miliţiile Uniunii Curţilor Islamice

Lesotho*
suprafaţă: 30.355
km autostradă: 800
cuvânt pentru autostradă în limba locală: engleză, sotho: highway, motorway

Swaziland
suprafaţă: 17.634
km autostradă: 650
cuvânt pentru autostradă în limba locală: engleză, swazi: highway, motorway


Zimbabwe
suprafaţă: 390.737
km autostradă: 3.700
cuvânt pentru autostradă în limba locală: engleză, shona, ndebele: highway, motorway
observaţii: inflaţie 300.000.000% în ultimul an; şi nu prea se găseşte benzină

Dacă are cineva dubii cu privire la existenţa celor trei ţări de mai sus, DA, chiar există, nu le-am inventat. Pentru asta am încărcat şi hărţile. Dar mi se pare logic să aibă autostrăzi pentru că în prima speranţa medie de viaţă e de 42 de ani, iar în a doua de 32, deci sunt puţin presaţi de timp şi trebuie să se deplaseze repede.

Probleme cu iPhone şi AppStore?

Cam de o săptămână sunt fericitul posesor al unui aiFăun trei Ge nou nouţ. Sigur, un telefon de genul ăsta nu e decât un accesoriu decorativ şi scump dacă n-ai şi internet pe el. Aşa că primul lucru a fost să fac un abonament nou, care să includă şi un număr substanţial de MB pentru transfer de date. Şi cu ocazia asta am schimbat şi furnizorul din Orange în Vodafone. Motivul: ofertele alea gen Delfin, Pinguin, Elefant, Struţo-Cămilă sun făcute pentru fraieri sau pentru oameni cu mulţi bani de aruncat şi dacă nu citeşti cu atenţie ce scrie acolo o să-ţi cam iei ţeapă.

Aşadar, de vreo trei-patru zile am internet funcţional pe mobil. Uraaa! Dar telefonul fiind produs de Apple, majoritatea aplicatiilor pentru el se iau de pe un site (cred că asta e) numit AppStore. Sau magazin online, nu contează... Aşa că luni dimineaţă încerc şi eu intru şi să văd care e treaba cu EpStoru' ăsta. După ce mă prind unde era ascuns butonul pentru download aflu că trebuie să am cont la Apple pentru a putea folosi minunea...

OK. No problem. Create account. Country: Romania. Completez toate datele. Dau click pe send şi... Incomplete or incompatible data. Please refill form. Completez câmpurile lipsă şi dau iar click pe send şi... Incomplete or incompatible data. Please refill form. Iarăşi. Bun, nicio problemă. De data asta îi dau adresa mea reală. Sens şi... Incomplete or incompatible data. Please refill form. Începe să devină enervant. Ce-am greşit?! Ce ar mai vrea să-mi ceară?! Mărimea de la pantof?! Caut şi codul poştal real şi îl înlocuiesc pe ăla pe care îl pusesem la mişto. Verfic totul iarăşi, send şi, ia ghici! Incomplete or incompatible data. Please refill form. Bă, frate? Ce mai vrea de la sufletul meu?! Sânge? În punctul ăsta îmi venea să dau cu el de pământ. Dar m-am abţinut. Nu că n-ar fi meritat, dar nu e tocmai ieftină drăcovenia...

Azi îmi dau seama că există în meniu undeva şi o iconiţă cu iTunes. Apăs pe ea şi... iTunes is not supported in your country. Bing! Se aprinde un beculeţ în capul meu. Ia să încerc ceva nou! Soluţia la care m-am gândit era simplă. Să mă lepăd de România. La figurat doar. Adică la prima întrebare (what country?) să răspund în loc de România, USA de exemplu. Zis şi făcut. Recompletez formularul. Send şi... Some of the data is incompatible. Please recheck the address. Nu e chiar atât de rău ca şi cu o zi înainte. De data asta am primit explicaţii mai consistente. Dau o adresă reală în loc de cea la mişto de mai devreme. Damn, ăştia chiar verifică cât de cât datele trimise... Send şi... Some of the data is incompatible. Please recheck the zip code. Recompletez codul poştal şi în înlocuiesc cu cel real, că la americani aşa e obiceiul. Codul poştal e mai important decât adresa propriu-zisă că cică după ăla se ghidează ei la oficiile poştale.

Send şi... Congradulations! You can access and use AppStore and iTunes right after you activate your account. Rămâne doar o singură problemă: mai devreme sau mai târziu o să trebuiască să le dau numărul de la cartea de credit că pentru trei sferturi din lucrurile bune de acolo trebuie să dai un dolar, doi, trei.

Aşadar adresa mea de America din formular e: 1600 Pennsylvania Avenue NW Washington D.C 20500. Adică locuiesc aici cică:

Şmecher, nu?
Era prima adresă care mi-a venit în minte.
Că dacă dădeam altele la nimereală,
n-aş fi găsit una "compatibilă" în veci.

Tipic american... Chestia asta e ceva în genul primei poze de la postarea anterioară: n-ai voie să bagi adrese false că nu le acceptă fiindcă, vezi Doamne, nu-s "compatibile", dar nu e absolut nicio problemă să zici că locuieşti la Casa Albă. So don't forget! Vote Ştefan114!

Securitatea la aeroport

Sunt puţin în pană de idei, nu s-a mai întâmplat nimic interesant. Nu tu drogaţi, nu tu tâmpiţi, nu tu fenomene meteo extreme... Şi nu prea ştiam ce să mai scriu. Bine, nu că aş fi ţinut morţiş să fac asta, dar îmi vine până la urmă o idee: SECURITATEA LA AEROPORT.

Având în vedere faptul că am la activ un număr destul de mare de kilometri cu avionul pe mai multe continente cred că pot să fac unele aprecieri. Prea multă! Prea multă şi fără folos în mare parte! Mai ales în America... În Europa mai e cum mai e. Nu e deloc plăcut ca un individ cu IQ cu două cifre şi salariu de patru să-ţi scormonească prin bagaje fără motiv şi să nu găsească niciodată nimic. N-au fost în stare să găsească nimic până acum. Şi dacă vrea cineva să arunce un avion în aer nu vine cu bomba de-a gata. Deşi ar putea să încerce, la cât de fraieri sunt ăia...

Deci toată chestia asta n-are niciun rost. Sau nu, mai bine zis nicio logică. E complet lipsită de logică! Îţi iau armele de foc, dar cu cuţitele nu e o problemă. Pot să fac o listă întreagă de obiecte letale cu care poţi să te urci la bordul uni avion de linie. Teoretic, poţi să iei cu tine în avion: un briceag, un topor mic, o cazma, un ferăstrău, o drujbă, un set de săbii ninja (cu valoare istorică sau religioasă), un set de ace de cusut şi o sticlă de vin spartă. Şi singurul lucru pe care ţi-l vor spune va fi: Geanta aceea trebuie să intre în întregime sub scaunul din faţa dumneavoastră sau în compartimentul pentru bagaje de deasupra. Şi dacă totuşi n-ai luat cu tine o armă, relaxează-te! După o oră la zborurile scurte sau două ore jumate-trei la zborurile lungi or să îţi dea o furculiţă şi un CUŢIT, care la multe dintre liniile aeriene sunt de metal. E doar cu cuţit de masă, dar poţi să-l omori pe pilot sau pe oricine din echipaj dacă te străduieşti. S-ar putea să dureze mai mult, mai ales dacă e solid, dar cred că se poate rezolva.

Dar poţi să faci asta şi cu alte obiecte. Dacă într-adevăr vrei, cred că poţi să rezolvi echipajul cu un exemplar al ziarului Libertatea, nu? De ce te lasă să citeşti Libertatea în avion??? Bine, o întrebare bună ar fi "de ce e permisă publicarea şi citirea ziarului Libertatea în general?". Sau să zicem că ai mâini mari! Nu poţi să strângi un membru al echipajului de gât? Aşa că de ce au voie oamenii cu mâini mari să se urce în avioane? Păi probabil că ştiu că nu reprezintă un risc pentru securitate pentru că a răspuns corect la cele trei mari întrebări magice.

#1: V-aţi împachetat bagajele singur?

- NU! Mi le-a împachetat Morcoveaţă! Împreună cu Angelina Jolie şi Brad Pitt . Au venit aseară toţi trei la mine acasă, mi-au gătit o cină delicioasă, mi-au făcut un masaj complet cu uleiuri sacre din China, s-au da de trei ori peste cap, după care mi-au împachetat valiza!

#2: Bagajele au fost în posesia dumneavoastră în tot acest timp?

- NU! De obicei, în seara dinaintea plecării, fix atunci când răsare Luna, îmi las bagajele pe trotuarul din faţa casei şi le las acolo nesupravegheate timp de câteva ore. Aşa, ca să poarte noroc...

#3: V-a rugat vreo persoană necunoscută să luaţi ceva la bord?

- Hmmm, nu cred. Dar chiar când aşteptam la coadă la check-in, Khaled, Hussein şi Abdul Ali bin Karim tot făceau glume despre care dintre valizele mele e mai grea.

Şi aşa ajungem la alt lucru care nu le place celor de la aeroport: glumele. N-ai voie să faci glume cu bombe. No bomb jokes! De fapt, până acum puţin timp, aveau dreptul să te aresteze pentru simplul motiv că rosteai cuvântul "bombă". Asta e, fără glume cu bombe. Dar regula se referă numai la glume! Hai să căutăm atunci altceva... Ce ziceţi de o ghicitoare? Sau o poantă? Sau poate o anecdotă cu bombe. Sau poate doar o remarcă ironică. Oare indivizii ăia sunt pregătiţi să facă distincţia între toate astea? Cred că nu.

Una peste alta, securitatea pe aeroport, la nivelul la care e acum e o pierdere de bani şi de timp şi are un singur rost: să-i facă pe (americanii) albi să se simtă în siguranţă. Oferă doar o senzaţia de siguranţă. N-ai cum să faci un avion complet sigur pentru că prea multă lume are acces. De curând un nigerian cu convingeri religioase puternice a încercat să arunce în aer un avion de pe cursa Amsterdam-Detroit. Se afla pe lista de risc a CIA, dar nu l-a oprit nimeni. Din fericire, n-a reuşit decât să se rănească pe el însuşi în timp ce asambla bomba. Sau traficanţii de droguri. Nu par să aibă probleme prea mari să transporte un pachet de heroină de la New York la Los Angeles cu avionul. Şi chiar dacă ar face aeroporturile complet sigure, teroriştii ar găsi alte locuri aglomerate în care să pună bombe. De exemplu, Miss Piranda şi concertul anual Regii Manelelor. Ştiţi voi, localuri de "divertisment". Vă daţi seama cât ar creşte IQ-ul naţional dacă s-ar întâmpla asta? Concluzia finală e că şansele să fii omorât de un terorist sunt aproape 0 (zero) în afara locurilor ca Iraq sau Afganistan.

Greu cu engleza asta...

Click pe poze pentru mărire

Începe aproape perfect.

Continuă nu foater rău.

Devine urâtă treaba

Se termină nasol

Î: Aceeaşi persoană a scris toată chestia asta? Că după scris aşa pare.

Dar se poate mai rău.

Global warming my ass!

Temperaturi negative de la -20 la -10°C. Vânt puternic. Jumătate de metru de zăpadă. fenomene înregistrate în repetate rânduri în ultimele săptămâni. Până aici nimic neobişnuit, nu? Fenomene normale în lunile astea. Da, dar în Siberia sau Laponia. Şi nu vorbesc de ele, ci de ROMÂNIA. Ce s-a întâmplat cu încălzirae globală?! De ce nu-şi face datoria?? Acum vreo cinci-şase ani am văzut un documentar în care spuneau că în zona ţării noastre peste 15-20 de ani vor putea creşte palmieri. Hmmm, poate există vreo specie de palmier siberian, că ăia din Grecia sau Africa n-or să reziste la -20°C îngropaţi în zăpadă, că doar nu-s ghiocei.

Dar să privim partea bună. Peisajul e de o frumuseţe de nedescris, e ca un tablou. Şi chiar vorbesc serios, pentru că pe aşa o vreme nu se mişcă NIMIC. Priveliştea e mirifică, zăpada e de un alb pur, peisajul e imaculat şi încă câteva clişee pe care trebuia să le folosesc în "compunerile" din clasele I-IV, lua-le-ar dracu' să le ia! Pe scurt, de pe fereastră totul arăta extraordinar. Problema era dacă aveai treabă dincolo de fereastră...

Şi la noi, şi în Washington şi New York, unde s-au petrecut aceleaşi fenomene. Doar că ei fiind americani şi noi fiind români, peste ocean s-a rezolvat ceva mai repede. Printre probleme s-a numărat faptul că pe tot parcursul ultimelor trei săptămâni n-am prea putut să merg cu maşina. Asta e, în afara bulevardelor mari nu se intră cu utilajele de deszăpezire decât atunci când înfloresc pomii. De departe, cele mai rele au fost ultimele şapte-opt zile. Însă vremea asta combinată cu reacţia promptă a primăriei şi a firmelor care se ocupă cu deszăpezirea a prilejuit tot felul de activităţi sportive specifice sezonului, după cum urmează:

• Ziua 1: Dat din curte şi de pe trotuar o tonă de zăpadă;
• Ziua 2: Dat din curte şi de pe trotuar o tonă jumate de zăpadă;
• Ziua 3: Dezgropat două maşini. La propriu;
• Ziua 4: Dezgheţat maşini. Încercare de plecare (fără succes);
• Ziua 5: Spart strat gros de gheaţă care bloca maşinile. Şi odată cu gheaţa, o lopată;
• Ziua 6: Ieşit la dat zăpada din curte. Temperaturile cresc brusc şi zăpada devine mai grea; Trebuia să-mi iau colac;
  
• Ziua 7: Scos maşină din zăpadă. Condus prin oraş pe ninsoare. Învârtit 20 min în căutare de loc de parcare la 1-2 km de şcoală.
  

Câştiguri şi pierderi:

• mult timp pierdut degeaba;
• o lopată de zăpadă;
  
• aproape 20 lei pe bilete de autobuz - cea mai proastă investiţie din ultimul timp;
• posibile degerături.
  

左边窗一月更的生词

一阵 - yi1zhen4 - un pic
不怕 - bu2pa4 - fără frică
生词 - sheng1ci2 - cuvânt nou

中国共产党 - Zhong1guo2 gong4chan3dang3 - Partidul Comunist Chinez

由于 - you2yu2 - ca urmare

危险 - wei1xian3 - periculos

伴奏 - ban4zou4 - a acompania (muz.)

低 - di1 - scund, jos

含 - han2 - a păstra

身子 - shen1zi - corp

受到 / 收到 - shou4/shou1dao4 - a primi

寺庙 - si4miao4 - templu

夜 - ye4 - noapte

所有 - suo3you3 - toţi

桶 - tong3 - palid

雪 - xue3 - zăpadă

感觉 - gan3jue2 - a simţi

线段 - xian4duan4 - segment

办法 - ban4fa3 - a însemna, a semnifica

一切 - yi2qie4 - tot

体会 - ti3hui4 - a ştii (din experienţă)

调查 - diao3cha1 - investigaţie

下去 - xia4qu - a coborî

不仅 - bu4jin3 - nu singurul

群众 - qun2zhong4 - mase (de oameni)

出去 - chu1qu4 - a ieşi

决定 - jue2ding4 - a hotărî

勇敢 - yong3gan3 - curajos

借 - jie4 - a împrumuta (cuiva/de la cineva)

家乡 - jia1xiang1 - oraş natal

该 - gai1 - ăla/aia (de acolo)

遍 - bian4 - timp

模仿 - mo2fang3 - a imita

热 - re4 - cald, căldură

亲友(们) - qin1you3(men) - familie şi prieteni

嗒 - ta4 - a fi disperat

介绍 - jie4shao4 - a prezenta

性质 - xing4zhi4 - caracteristică

无 - wu2 - niciun, fără

象 - xiang4 - elefant

节约 - jie2yue1 - econom

结束 - jie2shu4 - terminaţie

歌声 - ge1sheng1 - cântec (voce)

Un pistol vrei? Hai că-ţi dau ieftin!

Următoarea poveste nu e recentă, ci s-a petrecut acum câteva luni, dar n-am scris atunci despre ea pentru că mi se părea că nu era puţin tâmpită şi necredibilă. Dar între timp am auzit altele, am mai văzut câteva la televizor şi pe net şi mi-am dat seama că nu e chiar aşa de rău.

Acum vreo patru-cinci luni plec de acasă cu maşina şi mă opresc la benzinărie că rezervorul era aproape gol. Aştept să plece ăla din faţa mea, fac plinul, plătesc, după care dau să plec. Dar nu mai era nimeni la coadă în spatele meu. Şi cum mi se golise şi rezervorul cu apă pentru parbriz, iau spălătorul de lângă pompă şi mă apuc să dau pe geam că era cam murdar. Şi când ajung pe la jumatea parbrizului vine la mine un... cum să-i zic? Un drogat! Sau mai degrabă un aurolac. Mă rog, nu contează!

De următoarea situaţie m-aş fi aşteptat să dau într-un cartier ca Ferentari sau Rahova, nu în Bucureştii Noi. Aşa că vine el, îmi pune mâna pe umăr şi:

Drogatul: Salut!
Eu: Salut!
Dr: Ia zi, vrei să cumperi nişte pastile? Uite, am aici nişte extasy... Dacă vrei îţi fac rost şi de heroină, că am şi d'aia.
Şi scoate marfa ca să văd că vorbeşte serios.
Eu: Nu.
Încerc să-mi văd de parbriz în continuare.
Dr: Da' poate nişte ţigări. Uite am nişte iarbă aici.
Scoate iarăşi marfa.
Eu: Băi, nu, nu fumez nici ţigări normale. Lasă...
Iarăşi încerc să-mi văd de parbriz, dar drogatul insistă.
Dr: Auzi, da' un pistol vrei?
Eu: ...
Dr: Uite, am şi un pistol de vânzare! Vrei?
Şi din nou scoate marfa. Şi de data asta o şi îndreaptă spre mine.
Eu: Băi, nu, nici pistol...
Dr (cu pistolul spre mine): Hai, că-ţi dau ieftin! Un milion!

Ei, ar fi fost o afacere bună. Dar pentru chestiile astea în general trebuie să completezi o tonă de hârtii şi să faci ceva instrucţie, că altfel e un pic ilegal. Dar ceea ce mă îngrijora cel mai tare era direcţia în care era îndreptat. Adică spre mine. În punctul ăsta mi se luase de spălat parbrizul şi mă gândeam la cum să scap. Ce să fac oare? Să-i dau în cap cu spălătorul? Au, nu! Proastă idee, doar are un pistol. Unul adevărat, nu cu bile sau cu capse. În loc să-i dau în cap cu el, îl pun la loc şi fac câţiva paşi spre uşă.

Eu: Ăăăă, da... Hai că vorbim, da' lasă şi tu pistolu' ăla jos sau îndreaptă-l şi tu în altă parte.
Dr: Ah, nu! Stai, că nu-i încărcat!
Şi îl ridică în sus. Şi apasă pe trăgaci.
Dr: Uite, am şi gloanţe! Stai, să scot din buzunar!
Asta în caz că aveam vreun dubiu că e adevărat...
Eu: Mă, nu...
Dr: Ăăă, bine... Hai pa!
Eu: ...
Urc în maşină repede, pornesc şi în zece secunde eram la trei străzi mai încolo.

Şi de vreme ce n-am apărut la ştiri sau pe net cu faţa şi plăcuţa de înmatriculare înceţoşate şi nici n-am primit în cutia poştală vreo scrisoare de la poliţie sau alt organism de genul ăsta, o să presupun că camerele de supraveghere din benzinării au rol pur decorativ. Data viitoare ar trebui să încerc să alimentez fără să plătesc, că poate nu-şi dă seama nimeni.

Dacă v-a plăcut asta, s-ar putea să vă placă şi asta şi cu asta.

Aprecieri critice referitoare la perioada intersemestrială de evaluare a cunoştinţelor la Academia de Studii Economice din Bucureşti -pe larg-

Am ajuns deja la un număr notabil de sesiuni: asta a fost a III-a. Comparativ cu celelalte, asta a fost mai puţin specială şi parcă mai goală... Motivul a fost lipsa celui mai bun exemplu de paranoie şi prostie în mediul universitar, Dna L, al cărei nume nu-l dau nici acum. Nu că i-ar fi cuiva dor de ea, Doamne fereşte, să rămână la facultatea la care s-a mutat anul ăsta. Sigur, ideal ar fi să plece din ASE de tot, asta n-o să se întâmple decât atunci când o să iasă la pensie sau când o să-i cadă un pian în cap.

Altă diferenţă mai puţin plăcută faţă de anul trecut şi faţă de sesiunile trecute au fost schimbările în plan administrativ şi organizatoric. Mi se pare mie, şi sunt şanse mari să şi am dreptate, că Academia de Studii Economice încearcă să le pună beţe-n roate studenţilor şi astfel să scoată cât mai mulţi bani din restanţe. Oi bate eu câmpii, dar următoarea enumerare cred că îmi confirmă cel puţin parţial teoria.

- preţul restanţelor nu mai e 30 lei, ci 60 lei;
- din motive necunoscute, pauza de o săptămână dintre sesiune şi sfârşitul semestrului n-a existat anul ăsta;
- unele grupe şi, în unele cazuri, unele serii au avut "plăcerea" să dea examene în zile consecutive
- la micro şi macroeconomie (anul I) seminarul se ţine acum doar la două săptămâni, în condiţiile în care NEpromovabilitatea era oricum de ~75%.

În fine, trecem peste asta. Să luăm acum materiile la rând. În primul rând, antreprenoriat. Materia asta a fost probabil introdusă în programă pentru simplul motiv că nu aveau cu ce altceva să umple spaţiile din orar. E practic o duplicare a cursului de "bazele economiei întreprinderii" din anul I. Mai pe scurt: same shit, different name.

Examenul II: econometrie. La primul curs ne-a fost descrisă ca fiind o combinaţie între economie, statistică şi matematică. Mie mi se pare că e o combinaţie între economie, statistică şi matematică, mai puţin economie... Prin marea de matematică şi statistică, chiar mi-a fost greu să-mi dau seama unde e economia. Şi în condiţiile în care în anul anterior am avut restanţe la economii şi statistică şi 5 la matematică, ce putea să se întâmple aici? Exact, RESTAŢĂ! Dar să privim partea bună: dacă n-aş fi avut măcar o restanţă pe anul ăsta, ar fi fost pur si simplu prea plictisitor. Sigur, ar fi fost drăguţ să fiu şi eu în rând cu lumea şi să am restanţă ori la antreprenoriat, ori la turism, dar n-a fost să fie. Şi măcar asta pe semestrul I s-o am, că am consultat lista cu materii din următorul semestru şi există şanse reale să nu am restanţe deloc.

Cum zicea Mark Twain: There are lies, terrible lies and statistics. Şi ca să demonstrez asta o să şi iau două exemple. Conform INSSE, populaţia României este alcătuită în proporţie de 2,5% din ţigani sau rromi sau cum le-o zice. Da, sigur! Trăiască statistica! Însă această ştiinţă nu se ocupă doar cu inventarieri şi liste. Se ocupă şi cu predicţii. Nu, nu citind în palmă sau în stele, ci prin metode "ştiinţifice", cică. Am făcut două proiecte semestrul ăsta în care aveam date pe cinci ani despre diferite subiecte şi trebuie să fac preziceri pe trei. Pentru că datele erau pe 2003-2007, am cam făcut profeţii despre trecut. Şi mare surpriză, mare, rezultatele nu aveau prea multe în comun cu realitatea. Sigur, dacă nu existau factori perturbatori, poate că ar fi mers. Şi cum stabilitatea politică şi economică la noi în ţărişoară e deplină, nu pot să-mi imaginez de ce n-a funcţionat... Să fie oare metodele de căcat??? Cred că da. În lumea reală nu poţi să prezici viitorul prin metoda trendului liniar, a indicelui mediu şi a sporului mediu. Asta din cauză că în lumea reală există războaie, corupţie, epidemii, crize economice şi multe altele. Deci cei mai calificaţi să facă predicţii sunt Mama Omida şi Nostradamus.

Examenul III: tehnici promoţionale. Cred că asta e una dintre puţinele materii care nu au fost puse în orar degeaba şi care nu era de umplutură.

Examenul IV: economia turismului. Cum au reuşit cei care au scris manualul şi cei care au gândit cursul să transforme ceva plăcut ca turismul în aşa o aberaţie cum e acolo, rămâne un mister. Cele 12 capitole ar putea fi foarte uşor reduse la numai trei sau patru. Dar aşa sunt majoritatea cursurilor: despre nimic în cât mai multe cuvinte.

La materia asta s-a reuşit să se demonstrez cu succes alt lucru: subiectivismul la corectare. Cele două proiecte în care am făcut profeţii despre tercut de care ziceam mai devreme erau unul la economia turismului şi unul la economia serviciilor. Din punct de vedere al structurii şi al calităţii, erau identice. Dar nota diferă în funcţie de cât de nebun sau cât de sănătos la cap e profesorul care îl examinează. Astfel: economia serviciilor 25/30 puncte şi economia turismului 16/30 puncte. Deci nu cred că se pune problema existenţei vreunei urme de imparţialitate.

Cele mai lungi nume de localităţi din lume

3. Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch

În nordul Ţării Galilor, pe insula Anglesey (sau Ynys Môn) se găseşte un sătuc tipic pentru regiune, cu vreo 3.000 de locuitori, dar care iese în evidenţă prin nume, care e atât de lung şi într-o limbă atât de ciudată, că n-am reuşit încă să-l pronunţ de la un capăt la altul fără să mă opresc. În nordul Ţării Galilor şi în zonele mai ales, limba principală este încă galeza.

Un englez despre limba galeză: Oh, have you ever heard a Welsh person speaking the language? It sounds horrible... Very weird, it's like there are no vowels... După ce am văzut chestia asta, de acord!

Dar numele pitorescului sat nu e o doar o înşiruire de litere la mişto. În traducere înseamnă ceva de genul: "Biserica Sfânta Maria din pădurea de aluni albi de lângă vârtejul de apă rapid şi Biserica Sfântul Tysilio de lângă peştera roşie". Dar numai galezii pot stii exact ce înseamnă, că am găsit trei traduceri diferite.

Dar are şi o formă "scurtă": Llanfairpwllgwyngyll. Galezii or fi la fel de beţivi ca rudele lor din Irlanda? Oare de câte beri e nevoie ca localnicii să nu mai poată să-şi pronunţe numele localităţii de domiciliu?

2.Taumatawhakatangihangakoauauotamateaturipukakapikimaungahoronukupokaiwhenuakitanatahu

Pe locul II se află un sat din Noua Zeelandă. Numele e în māori, limba primilor locuitori ai Noii Zeelande şi nici pe ăsta nu am reuşit să-l pronunţ, deşi se scrie cum se aude. Are câteva sute de locuitori şi, deşi pare greu de crezut, nici aici nu e vorba de o înşiruire de litere alese la întâmplare. "Dealul pe care Tamatea, omul cu genunchi mari, cel care escalada munţi, cel care a călătorit peste tot, îi cânta iubitei lui". Cred că ceva de genul "Dealul lui Tamatea" ar fi fost mai simplu de scris şi mai uşor de reţinut, că bănuiesc că ştia lumea despre cine e vorba.

1. Bangkok, capitala Thailandei

Vorbesc despre denumirea completă a oraşului:

กรุงเทพมหานคร อมรรัตนโกสินทร์ มหินทรายุทธยา มหาดิลกภพ นพรัตนราชธานีบุรีรมย์ อุดมราชนิเวศน์มหาสถาน อมรพิมานอวตารสถิต สักกะทัตติยะวิษณุกรรมประสิทธิ์

Adică: Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Yuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Phiman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit.

Sau în traducere: "Oraşul îngerilor, marele oraş, bijuteria eternă, fortăreaţă impenetrabilă a zeiţei Indra, marea capitală a lumii binecuvântată cu nouă pietre preţioase, oraşul fericit, cu un palat regal care este casa zeului reîncarnat care domneşte peste împărăţie, oraşul dăruit de Indra şi construit de Vishnukarm".