Am ajuns deja la un număr notabil de sesiuni: asta a fost a III-a. Comparativ cu celelalte, asta a fost mai puţin specială şi parcă mai goală... Motivul a fost lipsa celui mai bun exemplu de paranoie şi prostie în mediul universitar, Dna L, al cărei nume nu-l dau nici acum. Nu că i-ar fi cuiva dor de ea, Doamne fereşte, să rămână la facultatea la care s-a mutat anul ăsta. Sigur, ideal ar fi să plece din ASE de tot, asta n-o să se întâmple decât atunci când o să iasă la pensie sau când o să-i cadă un pian în cap.
Altă diferenţă mai puţin plăcută faţă de anul trecut şi faţă de sesiunile trecute au fost schimbările în plan administrativ şi organizatoric. Mi se pare mie, şi sunt şanse mari să şi am dreptate, că Academia de Studii Economice încearcă să le pună beţe-n roate studenţilor şi astfel să scoată cât mai mulţi bani din restanţe. Oi bate eu câmpii, dar următoarea enumerare cred că îmi confirmă cel puţin parţial teoria.
- preţul restanţelor nu mai e 30 lei, ci 60 lei;- din motive necunoscute, pauza de o săptămână dintre sesiune şi sfârşitul semestrului n-a existat anul ăsta;
- unele grupe şi, în unele cazuri, unele serii au avut "plăcerea" să dea examene în zile consecutive
- la micro şi macroeconomie (anul I) seminarul se ţine acum doar la două săptămâni, în condiţiile în care NEpromovabilitatea era oricum de ~75%.
În fine, trecem peste asta. Să luăm acum materiile la rând. În primul rând, antreprenoriat. Materia asta a fost probabil introdusă în programă pentru simplul motiv că nu aveau cu ce altceva să umple spaţiile din orar. E practic o duplicare a cursului de "bazele economiei întreprinderii" din anul I. Mai pe scurt: same shit, different name.
Examenul II: econometrie. La primul curs ne-a fost descrisă ca fiind o combinaţie între economie, statistică şi matematică. Mie mi se pare că e o combinaţie între economie, statistică şi matematică, mai puţin economie... Prin marea de matematică şi statistică, chiar mi-a fost greu să-mi dau seama unde e economia. Şi în condiţiile în care în anul anterior am avut restanţe la economii şi statistică şi 5 la matematică, ce putea să se întâmple aici? Exact, RESTAŢĂ! Dar să privim partea bună: dacă n-aş fi avut măcar o restanţă pe anul ăsta, ar fi fost pur si simplu prea plictisitor. Sigur, ar fi fost drăguţ să fiu şi eu în rând cu lumea şi să am restanţă ori la antreprenoriat, ori la turism, dar n-a fost să fie. Şi măcar asta pe semestrul I s-o am, că am consultat lista cu materii din următorul semestru şi există şanse reale să nu am restanţe deloc.
Cum zicea Mark Twain: There are lies, terrible lies and statistics. Şi ca să demonstrez asta o să şi iau două exemple. Conform INSSE, populaţia României este alcătuită în proporţie de 2,5% din ţigani sau rromi sau cum le-o zice. Da, sigur! Trăiască statistica! Însă această ştiinţă nu se ocupă doar cu inventarieri şi liste. Se ocupă şi cu predicţii. Nu, nu citind în palmă sau în stele, ci prin metode "ştiinţifice", cică. Am făcut două proiecte semestrul ăsta în care aveam date pe cinci ani despre diferite subiecte şi trebuie să fac preziceri pe trei. Pentru că datele erau pe 2003-2007, am cam făcut profeţii despre trecut. Şi mare surpriză, mare, rezultatele nu aveau prea multe în comun cu realitatea. Sigur, dacă nu existau factori perturbatori, poate că ar fi mers. Şi cum stabilitatea politică şi economică la noi în ţărişoară e deplină, nu pot să-mi imaginez de ce n-a funcţionat... Să fie oare metodele de căcat??? Cred că da. În lumea reală nu poţi să prezici viitorul prin metoda trendului liniar, a indicelui mediu şi a sporului mediu. Asta din cauză că în lumea reală există războaie, corupţie, epidemii, crize economice şi multe altele. Deci cei mai calificaţi să facă predicţii sunt Mama Omida şi Nostradamus.
Examenul III: tehnici promoţionale. Cred că asta e una dintre puţinele materii care nu au fost puse în orar degeaba şi care nu era de umplutură.
Examenul IV: economia turismului. Cum au reuşit cei care au scris manualul şi cei care au gândit cursul să transforme ceva plăcut ca turismul în aşa o aberaţie cum e acolo, rămâne un mister. Cele 12 capitole ar putea fi foarte uşor reduse la numai trei sau patru. Dar aşa sunt majoritatea cursurilor: despre nimic în cât mai multe cuvinte.
La materia asta s-a reuşit să se demonstrez cu succes alt lucru: subiectivismul la corectare. Cele două proiecte în care am făcut profeţii despre tercut de care ziceam mai devreme erau unul la economia turismului şi unul la economia serviciilor. Din punct de vedere al structurii şi al calităţii, erau identice. Dar nota diferă în funcţie de cât de nebun sau cât de sănătos la cap e profesorul care îl examinează. Astfel: economia serviciilor 25/30 puncte şi economia turismului 16/30 puncte. Deci nu cred că se pune problema existenţei vreunei urme de imparţialitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu