Acum câteva zile s-a terminat primul sezon al emisiunii "Românii au Talent". Ratinguri maxime, show bun, talente bune, chiar mi-a plăcut. Ideea pentru formatul emisiunii însă nu ne aparţine. Primii care au venit cu ideea au fost britanicii, care în 2007 au făcut primul sezon al emisiunii "Britain's Got Talent". În anii ce au urmat foarte multe alte ţări au preluat formatul şi au realizat sau urmează să realizeze variante locale. În momentul acesta există sau sunt în curs de creare nici mai mult nici mai puţin de 38 de spin-off-uri în stil Got Talent. Primii care au copiat formatul au fost americanii. Au urmat, printre alţii francezii, itlienii, ruşii, ucrainenii, indienii, chinezii, grecii, bulgarii, spaniolii, brazilienii etc etc. Există şi două variante internaţionale ale spectacolului: Arabs Got Talent (ţările din Lumea Arabă), şi Česko Slovensko má talent (Cehia şi Slovacia). În America e în mijlocul procesului de realizare şi o variantă în spaniolă a spectacolului: Tengo Talento, Mucho Talento.
Cel mai cunoscut produs al seriei de emisiuni e probabil Susan Boyle (niciunul dintre filmuleţele de pe YouTube nu poate fi preluat). Chiar dacă în finală a ieşit abia pe locul 2, lumea pe ea a ţinut-o minte, nu pe câştigători, oricine ar fi fost ei. Şi acum câteva zile tot la varianta englezească, la sezonul al cincilea, a apărut un nou potenţial câştigător, chiar din România.
O altă variantă a fost cea din India. Şi cine putea să câştige în ţara în care a apărut Bollywood decât o trupă de dans? Numărul lor a fost foarte bun, bine executat, dar la noi în ţară sigur nu ar fi câştigat. În România niciuna din trupele de dans n-a câştigat. La ei însă, şi juriul şi publicul par profund impresionaţi, chiar dacă în afară de cuvintele englezeşti, nu înţeleg ce spun.
De fapt mare parte din participanţi la ei aveau numere bazate pe dans.
Cel mai original talent câştigător cred că a fost cel din Ucraina: Xenia Simionova, descrisă ca fiind "sand artist". Impresionat, ce pot să zic? Ca să nu mai zic original.
Cea mai impresionantă poveste probabil a avut-o câştigătorul din China: Liu Wei, un pianist ce şi-a pierdut mâinile.
Dacă aveaţi impresia că numai la noi s-au prezentat la audiţii oameni care nu aveau ce căuta acolo, vă înşelaţi. Au şi ceilalţi idioţii lor. Culmea e că deşi nu au cine ştie ce talent sau au talente extrem de ciudate, unii au fost apreciaţi. Exemplu, Indiggo, care s-au dus tocmai până în America să se facă de râs (părerea românilor). Cu toate astea, au ajuns în semifinale. Ce lume...
Dar tot acolo în America au fost alţi idioţi mai mari ca ele:
Despre greci ştie toată lumea că în antichitate erau cunoscuţi pentru înclinaţiile homosexuale pe care le aveau foarte mulţi dintre ei. Înclinaţiile astea mai au ecouri şi în ziua de azi se pare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu